Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » 4 ani de alergare, datorita lui Peter

4 ani de alergare, datorita lui Peter

semimaraton gerarTotul a inceput in ianuarie 2012, atunci cand bunul meu prieten - Peter - mi-a povestit despre alergarile lui, despre cum a alergat primul lui maraton in Romania in 2007 la maratonul DHL si cum continua sa alerge in fiecare dimineata cate 8-10 km, indiferent de vreme. M-am uitat cam nedumerit la Peter si imi amintesc ca intai l-am intrebat daca glumeste, cum de are asa de mult timp liber si apoi i-am replicat ca eu noi voi fi in stare niciodata sa alerg un semimaraton, daramite un maraton. Totusi, Peter a reusit sa fie foarte convingator si acum pot sa afirm inca o data ceea ce spun englezii: "niciodata sa nu spui niciodata", pentru ca nu mi-a trebuit mult si am descoperit si eu foarte curand pasiunea pentru alergare. La inceput doream doar sa scap de surplusul de greutate, deoarece la cei 1,80 m, ma mandream cu ceva sunculite, care insumau in jur de 95 kg. Nu eram chiar un incepator in ceea ce priveste miscarea, deoarece mimam destul de frumos ca alerg la orele de fotbal de luni si miercuri seara, pentru ca stateam destul de mult in poarta, asa ca pentru inceput am reusit sa alerg fara sa fac pauza in jur de 1 km pe strazile din zona unde locuiesc. Orice inceput este greu, dar destul de repede am inceput sa cresc distantele, astfel incat dupa vreo 2 luni puteam sa alerg 7-8 km fara sa fac pauza. Ma minunam si nu prea intelegeam de unde a venit aceasta transformare.

La prima mea alergare de noapte, undeva in luna aprilie 2012, in momentul in care am coborat pe malul lacului in parcul IOR, m-au inconjurat vreo 5 caini, de era sa nu mai ajung intreg acasa. Am ramas incremenit vreme de vreo 30 de secunde, ca intr-un film de groaza, incercand sa vorbesc pe un ton moale, pana ce toti cainii au plecat de langa mine. Nu mai spun ca apoi am alergat stresat pe parcursul celor 3 ture, pana si parul de pe cap era ridicat, de parca as fi fost electrocutat. Din fericire astazi, la mai bine de 3 ani de la acea intamplare, nu mai exista caini comunitari in parcul IOR.

Dupa o perioada de antrenamente combinata si cu orele de fotbal, am fost fericit cand am dus la bun sfarsit primul meu semimaraton (Petrom - 03 iunie 2012). Apoi am fost si mai fericit, deoarece in timpul cursei nu am avut niciun moment de slabiciune, dar este adevarat ca timpul cu care am incheiat cursa nu a fost unul nemaipomenit - 2 ore si 05 minute. Insa am constatat cu surprindere ca, fara a tine vreun regim alimentar, in iunie mai aveam doar vreo 85 kg.

In vara anului 2012 am aflat ca in Bucuresti se organizeaza la inceputul lunii octombrie o cursa de maraton si am inceput sa ma informez despre aceasta. Deja imi doream sa ajung sa termin primul maraton. A trebuit sa-mi conving subconstientul ca se poate si am pus in programul meu urmatoarele antrenamente:

  • 2 ore de fotbal pentru luni seara (la care mergeam de prin septembrie 2010)
  • 4 ore de fotbal pentru miercuri seara (la primele 2 ore mergeam inca din decembrie 2011)
  • o alergare de 12-15 km pentru week-endurile in care eram liber

semimaraton petromCu 3 saptamani inainte de MIB 2012 trebuia sa fac un antrenament de cca. 30 km in IOR si cum in acea perioada era foarte cald, iar parcul foarte aglomerat la primele ore ale serii, am decis sa ies in parc dupa orele 23:00. Dupa ce m-am invartit cateva ture in jurul lacului, precum titirezul, m-am trezit la un moment dat ca nu mai stiam in ce parte a parcului eram, desi parcul era destul de luminat. Pe moment m-am stresat ca, poate am dificultati fizice si de orientare, ca poate ma lasa memoria, dar pe urma am realizat ca alergarea te face sa uiti de toate problemele vietii de zi cu zi.

Pentru primul meu maraton mi-am propus sa alerg constant, iar planul era sa pot sa alerg cu o viteza medie de sub 6 min pe km. Prima mea cursa de maraton s-a desfasurat intr-o zi de octombrie in care temperatura a depasit cu mult 25 de grade Celsius (la umbra) si inainte de start mi-a fost teama de zidul despre care citisem, care ar fi putut sa apara dupa 30-35 km din cauza caldurii si a oboselii. Totusi ma documentasem in mare despre ce trebuie sa faci si, mai ales, ce nu trebuie sa faci in timpul cursei. Citisem cate ceva despre alimentatia dinainte de cursa si eram foarte speriat, ca nu cumva sa raman fara energie in timpul alergarii. Ca sa am mintea odihnita, cel putin din acest punct de vedere, cu vreo 4 ore inainte de start am ingurgitat o masa copioasa, de parca plecam la razboi in desert si aveam sa ma intorc acasa peste 3 zile. Festinul de dimineata, ca nu pot sa-i spun micul dejun, a constat din patru oua ochiuri, o farfurie de orez cu lapte, cateva prajituri si o cafea. Norocul meu a fost ca pana la start mai era suficient timp, asftel incat sa nu am probleme digestive. Si din fericire n-am avut. Nu stiu daca trebuie sa "ma laud" ca la aceasta cursa am folosit incaltarile cu care jucam fotbal (unele tocite si cam rupte), ca in loc de geluri am molfait cateva pastille de Strepsils, desi eram sanatos tun (pe-atunci aveam impresia ca stau bine cu capul), ca am baut cel putin 5 litri de apa, ca nu m-am atins de bautura izotonica de la punctele de alimentare (doar citisem ca nu trebuie sa incerc lucruri noi), etc, dar asta este purul adevar. Am constatat ca atunci cand am trecut prima oara prin Piata Constitutiei (adica dupa primii 21 km) aveam un timp de vreo 2 ore si 2 minute si eram multumit ca as putea termina maratonul in timpul pe care mi l-am propus. Am fost extrem de incantat, cand la finalul cursei am primit si o medalie, despre care nu stiam, deoarece la semimaratonul din iunie n-au mai ajuns medalii si pentru mine. Timpul obtinut la MIB 2012 a fost de 4 ore si 08 minute si eram entuziasmat ca la primul meu maraton nu m-am lovit de niciun zid, ceea ce mi-a dat foarte multa incredere pentru viitor. Eram in al 9-lea cer, cand, la 9 luni de cand am inceput sa alerg, am finalizat cu succes primul meu maraton, iar cantarul incepuse sa bata bine de tot sub 80 de kg. Aceste lucruri erau de neimaginat la inceputul anului. Am fost intrebat de rude, prieteni si colaboratori daca sunt bolnav si, asa cum a spus un clasic in viata pe acest forum, le spuneam: nu, nu mai sunt!

Inainte de acest maraton - MIB 2012 - prin capul meu era un gand care-mi spunea ca, dupa ce voi termina aceasta cursa, nu voi mai avea determinarea sa continui, ca ma voi multumi doar cu orele de fotbal. Dar cum sa renunt, cand inca nu am alergat un maraton sub 4 ore, mai ales ca eram atat de aproape. Ma uitam ca la niste zei la toti alergatorii care erau in stare sa termine un maraton sub 4 ore, ca despre cei care alergau un maraton sub 3 ore si 30 min, sub 3 ore si/sau despre atletii din Africa, ce sa mai vorbesc. Au urmat 12 luni cu cateva probleme fizice de la fotbal (dubla fractura la mana stanga, 3 coaste rupte, ceva entorse, alte coaste fisurate, etc), dar am continuat.
La inceputul anului 2013 am devenit membru Ro Club Maraton, datorita oamenilor din club pe care i-am cunoscut la "Maratonul Zapezii" de la Rasnov si tot pe atunci mi-am cumparat un ceas Garmin, care sa ma ajute sa-mi imbunatatesc rezultatele. La MIB 2013 mi s-a indeplinit visul si am trecut pe sub poarta de finish dupa 3 ore 52 min si 30 sec, alergand toata cursa impreuna cu prietenul meu - Liviu.

Am alergat, printre altele, la curse de maraton in cateva orase europene, impreuna cu Peter, din care bineinteles ca nu putea sa lipseasca maratonul clasic de la Atena. Atat de mult "mi-a placut" in primul an la Atena, cand inca mai aveam probleme cu coastele, incat am alergat si anul urmator la aceasta cursa. Dupa ce am terminat primul maraton montan - Ecomarathon - in mai 2014, m-am inscris si am alergat pe muntele Olimp, trecand pe langa tronul lui Zeus, amintindu-mi de cartea citita in copilarie, cea a lui Alexandru Mitru - Legendele Olimpului. Zeii din Olimp m-au acceptat sa alerg la aceasta cursa, dar nu mi-au spus si cat este de dificila, in special din cauza miilor de trepte pe zona de coborare, adica din a doua parte a maratonului.

Maraton IstanbulAm terminat si cateva curse de maraton in zile consecutive si am vazut ca se poate. In mai 2015 am alergat 4 curse de maraton si 2 curse de semimaraton in 16 zile si am vazut ca n-am murit atunci cand am trecut linia de finish. In ultimele zile din mai un alt bun prieten - Iulian - mi-a facut cunostinta cu alergarile montane lungi si mi-a deschis apetitul pentru acestea, desi pana atunci cea mai lunga alergare a mea era de 55 km la munte (Transilvania 50k in mai 2015). Asa am ajuns in iunie 2015 sa finalizez si primul ultramaraton montan cu lungimea de 128 km si o diferenta de nivel de cca. 6.500 m, la Matra in Ungaria. Am constatat ca nu exista limite fizice, trebuie doar sa-ti propui si apoi sa visezi ca se poate.

Avand in vedere ca in acest an am participat la foarte multe curse de alergare, am obtinut si primele mele podiumuri: locul 3 la "Maratonul Nisipului" la categoria de varsta +45 (podium de care am aflat la cateva zile dupa premiere si pe care l-am ratat) si prima mea cupa, pentru locul 2 la Transmaratonul de pe Tansfagarasan, la proba de maraton. Apa rece nu este una din preferatele mele, asa ca trebuie sa recunosc ca am primit aceasta cupa, care va fi probabil si ultima din "cariera mea", doar pentru ca au fost putini alergatori inscrisi si/sau alergatorii buni au participat la alte probe.

Nu mi-am propus la inceputul anului 2015 sa particip la atat de multe competitii de alergare, dar acum cand am tras linie, am constatat ca in cursul acestui an mi-am depasit multe limite si s-au adunat destule amintiri placute:

  • 5 curse de semimaraton
  • 22 curse de maraton montan sau de sosea
  • 2 curse de maraton montan de peste 50 km (Transilvania 50 k si Transilvania Trail Traverse)
  • 2 curse de ultramaraton de peste 100 km (128 km la Matra/Ungaria si 105 km la Ciucas)

Olympus MarathonIn acest an am alergat cateva mii de km in antrenamente, la fotbal si in concursuri, ceea ce ar fi fost imposibil de anticipat in ianuarie 2012. Si astazi, inca imi place foarte mult sa merg la cele cateva ore de fotbal pe saptamana, unde am multi vechi prieteni, dar trebuie sa recunosc ca prieteniile adevarate au fost legate cu "colegii de suferinta" de la alergare. Astazi la orele de fotbal nu prea mai am loc in poarta, deoarece colegii de echipa au nevoie de oameni valizi, care sa nu traga chiulul in timpul jocului. Diferenta dintre fotbal si alergare este aceea ca, fotbalul fiind joc de echipa, aici vei avea intotdeauna pe cine sa dai vina pentru propriile greseli, pe cand la alergare raspunzi cu capul sau, uneori, si cu picioarele pentru orice greseala si/sau incercare de a fi zmeu. Si am incercat in cateva curse sa fiu altceva decat eram in realitate, precum s-a intamplat la maratonul de la Cluj din aprilie 2013. Si-apoi m-am tot intrebat ce caut eu acolo, cine m-a pus sa alerg si ca este ultima oara cand mai particip la asa ceva. Din fericire pentru mine, imediat dupa ce ajungeam la finish, uitam de toate problemele avute in timpul cursei si gandurile imi zburau spre urmatorul maraton. Uneori ma mai intreb: oare ce s-ar fi intamplat cu cariera mea de "alergator", in cazul in care m-ar fi ciugulit cainii comunitari la acea iesire in IOR.

Timpul s-a scurs usor-usor si in cei 4 ani de alergare, am ajuns sa ma bucur de aplauze la linia de finish la 53 de curse de maraton/ultramaraton si 12 curse de semimaraton alergate, iar recordurile mele pe sosea, chiar daca sunt departe de cele ale prietenilor mei de alergare, s-au imbunatatit in permanenta si cu ajutorul lor, ajungand astazi la:

  • 1 ora 44 min si 12 sec la semimaratonul Petrom, mai 2014
  • 3 ore 33 min si 33 sec la maratonul Cluj-Napoca, aprilie 2015  

Anul 2015 a fost un an plin de evenimente de alergare la care am participat. Poate cam prea plin.

Am dedicat destul timp alergarii, dar nu am fost, si se pare ca nici nu voi fi prea curand, in stare sa-mi fac timp si pentru facebook, asa ca le multumesc pe aceasta cale pentru sustinere tuturor prietenilor/prietenelor, inclusiv celor pe care nu i-am amintit aici, pentru ca, chiar si asa, m-au acceptat in grupul lor! Dintre ei, Peter are si marele merit ca a reusit sa-mi schimbe radical modul de viata. O viata in care acum am destul timp liber, pe care sa-l dedic sportului. Mult respect Mister Peter Tagge si multumesc mult pentru tot ce ai facut pentru mine! O particica din fiecare medalie obtinuta de mine pana acum iti apartine! Si bineinteles ca si dintre cele care vor mai urma!

Din pacate, imediat dupa ce vom alerga in aceeasi echipa la Gerar 2016, Peter va pleca in SUA, dupa mai bine de 15 ani petrecuti in Romania, dar tot ceea ce am mentionat mai sus, ma determina sa merg si sa alerg mai departe!

Material redactat de Costica Anghel


Adauga comentariuNici un comentariu.





Afisare 21 din 248.
<< < 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 >
Pagina 10 din 12


Alte articole despre Povesti

Crosul '15 noiembrie', editia 2009 Crosul '15 noiembrie', editia 2009
Au trecut destui ani de cand nu am mai alergat la un cros. Mi-amintesc de unul, in care am strans in jurul meu toti copiii din bloc,... ...
Maratonul Bruxelles 2009 Maratonul Bruxelles 2009
Este data de 04.10.2009. A plouat in noaptea de dinaintea cursei. Strazile sunt inca umede si alunecoase si cu certitudine vor fi un... ...
Maratonul Berlin 2009 Maratonul Berlin 2009
Grupuri numeroase se deplaseaza in valuri, valuri catre Poarta Brandenburg. In aceasta directie, berlinezii din est au privit timp... ...
Supermaratonul Miercurea Ciuc 2009 Supermaratonul Miercurea Ciuc 2009
Incepe deplasarea catre Miercurea Ciuc. Plec din acelasi punct, locul in care a inceput totul: cabana Himalaya. Deplasarea este lipsita... ...
Maratonul Budapesta 2009 Diagonale des Fous, 2009 Getica la Carpathian Adventure 2009 Gore Tex Transalpine Run 2009 Carpathian Adventure 2009 - povestea echipei Getica Interviu cu Gabriel Solomon Interviu cu Florin Precup Maratonul Fagarasului in 20 de ore Marathon du Mont Blanc 2009 Everest Marathon 2009 Interviu cu Daniel Lixandru Semimaratonul Tusnad 2009 Verdon Canyon Challange 2009 Maratonul Madrid 2009 Maratonul Paris 2009 Interviu cu Danut Cernat Semimaratonul Edinburgh 2009

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007