Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » 822 km. Diagonala Nebunilor

822 km. Diagonala Nebunilor

"Doamna, asta alearga dupa dumneavoastra?". E o dimineata insorita, pe undeva intr-un sat din Romania.   Oamenii sunt iesiti la camp, la munca si nu pot sa nu se cruceasca de ceea ce vad. Un barbat voinic, imbracat in niste haine ciudate, stranse pe corp si lucioase pare sa alerge o femeie ce merge pe o bicicleta. Vocea se aude din nou:   "De ce alearga, doamna, asta dupa dumneavoastra?". Femeia raspunde pe jumatate amuzata: "E sotul meu, l-am pedepsit! ". Oamenii nu prea stiu ce sa creada. Vocea trage tousi o concluzie ferma: "Lasati-l doamna, mai bine divortati!"

(1)OQSPR9_81609.jpg

In felul lor, oamenii aveau dreptate. Nu vezi in fiecare zi "nebuni" si inca din aia numai buni de legat, ce alearga fara noima pe strada.
Scena e reala. Pe femeie o cheama Hajni, iar timp de doua saptamani, cam 7-8 ore pe zi a mers pe bicicleta, insotindu-si sotul, Corin Zinz, care a participat la prima traversare in alergare a Romaniei. Din Constanta pina la Vama Bors. 822 km.

Din echipa au mai facut parte Serban Chiurlea si Gabriel Solomon. Ei au alergat, dar nu trebuie uitat aici nici efortul echipelor lor de sprijin, plus prietenii care i-au insotit si i-au incurajat pe diferite etape ale acestei aventuri. Proiectul a fost numit TransRomania Run (TRR). Neoficial, i s-a spus Diagonala Nebunilor - Made in Ro.

La prima vedere, totul a inceput pe 19 iunie la Constanta. Acolo, in fata Cazinoului a avut loc startul TRR sau al Diagonalei, cum vreti sa il numiti. Gabriel, 26 de ani, era proaspat tuns, tocmai renuntase la o barba moale, veche de cateva zile. Arata precum un elev in prima zi de scoala, bucuros fara un motiv anume, avea un aer jucaus. Serban, 41 de ani, parea cel mai concentrat si renuntase pe moment la tonul glumet caracteristic. Parea singurul constient pe deplin de dificultatea demersului lor, de drumul lung care ii astepta. Pe de alta parte, pe fata lui Corin, 40 de ani, nu se putea citi aproape nimic. Ardelean sobru, statea tacut in coltul lui. Se vedea insa ca e tare ca o stanca. La ora 8 s-a dat startul.

De fapt, totul a inceput cu mai bine de un an inainte. Serban Chiurlea, unul dintre cei mai valorosi ultra-maratonisti din Romania, a alergat in primavara lui 2010 cateva zeci de km alaturi de Serge Girard, francezul care a facut in alergare un tur al tarilor din Uniunea Europeana. "Atunci am simtit ca ar fi trebuit sa-l insotesc pe toata durata traversarii sale in Romania, dar lipsa timpului liber si pregatirea fizica insuficienta nu mi-au permis-o. Asa ca am hotarat sa incerc acest lucru de unul singur, in anul urmator. Prietenii m-au ajutat cu idei si asa a luat nastere TransRomania-run.ro. Ulterior, proiectul a devenit unul de echipa", spune Serban Chiurlea.

De pe acest site aveau sa afle de proiect si Gabriel si Corin, care au decis repede sa i se alature. Au mai fost si alti doritori, dar niciunul nu a fost capabil ca sa isi gaseasca o echipa de sustinere (masina, insotitor, echipament, hrana, sustinatoare de efort etc, etc) obligatorie in astfel de conditii.

Ce i-a atras la Diagonala? "Mie de fapt intotdeauna mi-a placut partea mai grea, de ultra- a unei probe. Cand am inceput sa alerg imi doream sa termin un maraton, apoi mi-am dorit sa alerg distante tot mai lungi. Asa ca proiectul acesta a venit la fix. Ma simt mai confortabil la probele ultra-", spune Gabriel Solomon. Nu era chiar un specialist in asa ceva, chiar daca alergase mai multe maratoane, plus competitii de aventura sau de bicicleta. Cam la fel stateau lucrurile si in cazul lui Corin, era om de munte, maratonist, facuse ture lungi pe bicicleta, insa nicio cursa de ultra-maraton. Dar amandoi au pornit increzatori la drum-

(3)FWfR5i_19136.jpg

La inceput le-a fost mai usor. Au fost entuziasti, bine pregatiti, au avut sustinere suplimentara (spre exemplu, au fost insotiti si de Daniel Musat, un alt maratonist care a alergat jumatate din distanta TRR). insa e multa monotonie cand alergi, zi de zi, cate 50-60 de kilometri.si asta timp de doua saptamani, fara pauza. Au oficiat, oarecum, un ritual obsedant: trezire dis de dimineata, start in jur de ora 6, indiferent de vreme. Fiecare a alergat in ritmul sau, pentru a-si conserva astfel cat mai multa energie. Se urneau mai greu, insa dupa o vreme isi intrau in ritm. in mod normal alergau pe marginea carosabilului, pe partea stanga.
Cam la fiecare 5 kilometri era obligatorie o scurta oprire, la masinile de sprijin. Aici luau cateva guri bune de apa sau bautura de hidratare. Eventual citeva fructe sau alune, o muscatura dintr-o banana sau un iaurt. Organismul nu poate accepta mai mult. Citeva miscari de desmortire, fata clatita cu apa, citeva vorbe schimbate cu cei din jur si din nou porneau la drum. Zilnic, circa 6-7 ore de infernala, repetitiva miscare a picioarelor. Pas in aer dupa pas in aer. Pas mai lung sau pas mai scurt. Alergare continua.

Constanta - Crucea - tandarei - Padina   - Merei - Patarlagele - intorsura Buzaului - Satu Nou - Baile Rodbav - Medias - Vama Seaca - Baisoara - Huedin - Alesd - Vama Bors. Etapele celor 14 zile de alergare.

(4)NucaF5v2_82688.jpg

O astfel de cursa nu are istorie, de fapt. Totul e aparent monoton, totul e miscare repetitiva, o litanie a corpului: sa nu te opresti, sa nu te opresti, sa alergi, sa alergi, sa nu te opresti, sa nu te opresti. Iar si iar. De aceea e destul de greu de descris ce au simtit cei trei alergatori plecati pe Diagonala Nebunilor. De fapt, nu gindesti mare lucru. Mintea ti se goleste aproape de orice gind, se asorteaza cu peisajul, e precum un cer fara urma de nor. Singurul lucru care conteaza e sa alergi, sa termini.

Dupa amiaza, dupa incheierea unei noi etape, se ocupau intai de toate de cazare. Desigur, rezervasera inainte, dar mereu apar probleme neasteptate. Apoi, urma masa (sa ii zicem de pranz?) si apoi retragerea in camere. incercau sa se odihneasca putin, mai descarcau din poze, vorbeau la telefon, lucruri obisnuite. Pe la 8 era cina si sedinta tehnica, unde discutau despre traseul de a doua zi. Dupa o ora erau in pat, dar rar se intampla sa adoarma inainte de zece. Dimineata, pe la 5, trezirea si totul se relua.

Cam din ziua a sasea au inceput sa apara problemele mai serioase. Uzura isi spunea cuvantul. Serban a rezumat foarte plastic... „Te trezeai cu un picior umflat si abia puteai sa cobori din pat. Primii pasi erau un chin, caci toti muschii erau blocati. Se intampla sa te lovesti, la intrarea in baie, cu degetele de prag si simteai ca-ti ies ochii din cap de durere. Ma simteam de parca as fi baut toata noaptea, dar trebuia sa inghit un sandwich inecacios si o cafea. Ma masam cu anti-inflamatoare, dar aproape tipam cand atingeam muschii traumatizati. Nu-mi gaseam mereu echipamentul, dar stiam ca in maximum o jumatate de ora trebuie sa fiu la linia de start ca sa mai alerg o data 60 de km si apoi inca 60 de km... Ma intrebam daca nu as putea sa dispar intr-o falie temporala si sa uit de TRR. Din fericire, o data ce incepeam sa alerg tot pesimismul se risipea si puteam sa ma bucur de viata. Ce ar fi bucuria fara tristete?".

Fiecare dintre cei trei "nebuni" a avut parte de momente de durere fizica. Era in logica jocului lor gratuit. Dureri articulare, muschi traumatizati, picioare grele, talpi dureroare, tot tacamul. Ba chiar Serban a suferit o stranie ruptura musculara la... mana. Se pare insa ca cel mai mult a avut de suferit Corin, insa tot el a fost cel mai brav, nu s-a vaitat, niciodata nu a lasat sa se vada ca il bate gandul sa renunte. Gabriel spune ca a retinut una din vorbele lui Serban: "E bine cand la maratonisti durerea se muta dintr-un punct in altul. Altfel, daca te-ar durea mereu in acelasi loc ai fi daramat psihic".

Nu au fost deloc putine nici momentele de bucurie si emotie. Pentru Gabriel si Corin acestea au fost legate de momentul final, al sosirii la Vama Bors, dar si de comentariile oamenilor simpli care reactionau amuzant si sincer la vederea "nebunilor". Pentru Serban au mai fost frica incercata cand un TIR aproape l-a inghesuit intr-un parapet, dar si bucuria la trecerea dealului prin fanete, intre Calbor si Baile Rodbav. De neuitat sunt si momentele cand au alergat prin frig, ploaie si noroi dar si senzatia de libertate si zbor lin simtita cand alergau intre cer si pamant. Oricum, vorba lor, "un ultra nu se povesteste, un ultra se traieste!"

Desi se cunosteau destul de putin dinainte, cei trei alergatori au facut o buna echipa, au ras si au suferit impreuna, si-au respectat intimitatea, s-au sustinut si incurajat reciproc.

(2)qMCOtD_41369.jpg

In calitatea lui de lider neoficial al grupului, l-am rugat pe Serban Chiurlea sa faca o scurta descriere a partenerilor sai de alergare. "Am fost placut surprins de amandoi. Corin are o vointa cum rar mi-a fost dat sa vad si cred ca daca aveam eu problemele lui, abandonam. La Gabi e greu sa patrunzi. E tacut, iti face impresia unui mecanism perfect, care trebuie adus pe linia de start. Eu credeam ca sunt un bun alergator de ultra, prin prisma experientei, dar intalnirea cu cei doi m-a ajutat sa imi vad mai bine locul. Le multumesc amandurora pentru excelenta colaborare de care au dat dovada pe tot parcursul acestei aventuri".
Deja se fac planuri pentru urmatoarea traversare in alergare a Romaniei, anul viitor. Va fi, probabil, mai lunga si pe o alta diagonala. Evident, va fi tot cu "nebuni".

TransRomania Run (Diagonala Nebunilor - Made in Ro) nu ar fi fost posibila nici fara ajutorul insotitorilor celor trei alergatori, familie si prieteni. O lista scurta a acestora cuprinde pe Ioana si Cristian Chiurlea, Oana Badea, Hajni Zinz, Coco si Mihai.
Relatari personale despre TRR puteti gasi pe http:/chiurleas.blogspot.com, www.gabrielsolomon.ro sau   www.alerg.ro.
Foto: Oana Badea

Text de Marian Chiriac (publicat si in  revista Alerg, nr.4)


Adauga comentariu2 comentarii.

Marti, 29 Noiembrie 2011 00:36adina savu a spus :
Felicitari voua si povestitorului! Titlul este sugestiv, sa nu mai spun de poza cu picioarele :)..
Abia astept cealalta diagonala,"" ëvident, tot cu nebuni""!
Miercuri, 23 Noiembrie 2011 22:25Mugur a spus :
Probabil ca alergatorii de ultra in Romania sunt sub 20, personal nu va cunosc decat pe voi si inca vreo cateva nume, unii traiesc in Romania altii pe afara. Dar ce ati realizat voi cu TRR-ul a depasit limitele imaginabilului alergatorului. Cum am mai spus si alta data, Ironman este bebelusul in fasha al TRR-ului. BRAVO Nebunii, BRAVO Marian Chiriac!



Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007