Ro Club Maraton
Maraton Cluj 2017
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 222066.42 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Interviu cu Adriana Pirtea

Interviu cu Adriana Pirtea

Fiecare alergator are o poveste a inceputului. Care au fost primii tai pasi catre atletism? A trebuit sa renunti la ceva (distractie, scoală, prieteni)? Cine te-a sprijinit?

Atletismul pentru mine a inceput ca pentru oricare alt copil - alergand normele scolare de la ora de sport, care intotdeauna m-au ambitionat sa fiu cea mai buna din clasa/scoala, chiar si in comparatie cu baietii; in plus jocurile copilaresti, de care nu ma desparteam in fiecare zi, dupa ce ieseam de la scoala si nu in ultimul rand competitiile municipale (crosurile pentru copii I si II pe Bucuresti), unde indiferent ca nu ma antrenam specific pentru ele, le castigam detasat.

A existat o perioada, la varsta de 13-14 ani, cand mergeam de 3 ori pe saptamana pe stadionul Tineretului si ma antrenam cu antrenorul Gigi Stanescu (acesta fiind fostul antrenor al mamei mele). A fost o perioada foarte usoara pentru mine si foarte interesanta. La fiecare antrenament invatatam pur si simplu tehnica alergarii si corectitudinea fiecarui pas in alergare (insa niciodata nu am simtit ca am invatat suficient, si inca mai incerc sa perfectionez aceasta tehnica). Dupa aceasta perioada care a durat in jur de 1-1,5 ani a trebuit sa renunt sa mai vin la antrenamente, din motive familiare, insa mai mergeam la concursuri pe sosea, iar rezultatele erau glorioase.

Imi aduc aminte, cu ceva timp inainte sa renunt la altletism, am mers sa alerg Campionatul Municipal de cros pe sosea... aveam in jur de13- 14 ani; era o cursa de 1km. Erau multe concurente - mai mari, mai mici, mai antrenate, dar nu mi-era teama. Nu aveam nimic de pierdut, asa ca m-am asezat la linia de start cu toate celelalte concurente si am alergat. Si ce credeti? Am castigat detasat cu 50 m avans. Bineinteles ca nu ma stia nimeni, iar cand m-am dus sa imi ridic diploma, m-a intrebat ce club reprezint, insa a trebuit sa spun scoala generala 199 din Bucuresti unde studiam, asa ca doamna care era acolo (nu o stiam atunci...) m-a intrebat daca vreau sa vin ca are grupa de copii. I-am spus da, insa nu m-am dus pentru ca problemele familiare bateau la usa si a trebuit sa renunt cumva....

adrianapirtea18

 

De ce te-ai orientat catre alergare si in particular, catre maraton? Ce te-a atras la cursele de alergare pe distanta lunga?

Fiind nevoita sa nu mai ajung la antrenamente, am facut o pauza de aproape 1 an de zile, dar asa cum am specificat mai mergeam la concursurile municipale, dar numai pe sosea. Pe pista nu concurasem niciodata, asa ca intr-o zi de februarie m-am dus pe Stadionul Viitorul, unde tatal meu m-a dus la antrenorul Gheoghe Ghipu - un antrenor grozav. Asa ca am inceput sa alerg cu grupa lui de baieti si imi placea sa ma chinui in spatele lor, chiar daca imi era greu. Asa ca dl Ghipu m-a intrebat la o saptamana dupa ce am inceput sa alerg, daca vreau sa aleg la Campionatul Municipal de Cross, care se desfasura la aproximativ 10 zile. Am acceptat, bineinteles, asa ca am alegat primul concurs la vreo 3 saptamani dupa ce am inceput sa ma antrenez din nou. A fost o cursa de 1500m. Radeam si glumeam in timpul cursei, impreuna cu concurentele si dintr-o data l-am vazut pe dl Ghipu zbierand la mine inainte cu vreo 400 m de finalul cursei, asa ca le-am spus fetelor „ups! trebuie sa plec”... haha... asa ca am sprintat pana la final si am castigat detasat, iar la ridicarea diplomei era aceeasi d-na cu doi ani in urma. M-a intrebat cum ma cheama, si cand a inceput sa-mi scrie numele si-a amintit de mine, si mi-a spus „hmm..nu esti tu...” .Da, aceasta era sotia d-lui Ghipu (Florica Ghipu) care m-a intrebase cu doi ani in urma daca vreau sa ma alaturi grupei lor. Asa a fost sa fie... soarta . Am inceput atletismul mai serios cu acesti antrenori minunati (intre 3-5 antrenamente pe saptamana). adrianapirtea2

Incet, incet am alergat de la 1500m in sus si intr-un an am ajuns sa alerg primul semimaraton, iar la nici dupa doi ani de zile am alergat primul maraton (la varsta de 19 ani) 2h54min... La putin timp dupa ce am inceput sa alerg mai multe concursuri si pe distante diferite mi-am dat seama ca devin ma rapida si mai puternica decat inainte, iar concursurile pe sosea imi ofereau un mic venit material, asa ca m-am hotarat sa ma stabilesc pe probe de la 10km in sus. Insa cand am incercat sa alerg pentru a doua oara maratonul m-am antrenat prea mult, prea tare, fara suplimente nutritive ajutatoare, mancare inadecvata pentru antrenamentele de maraton - asa ca am ajuns la concurs foarte epuizata, deshidratata. Acea zi m-a urmarit foarte multi ani la rand. La km 37 din 42 km a trebuit sa ma opresc pentru ca pur si simplu nu mai vedeam, nu mai puteam sa stau in picioare - pur si simplu capul/creierul/mintea (partea psihologica/mintala) nu mai functiona. Asa ca la km 37 ambulanta a trebuit sa ma ia la spital, dandu-mi socuri electrice sa ma tina „treaza”.

Dupa acest incident, nu am vrut sa mai aud de cuvantul „maraton” pana anul trecut cand noul meu antrenor, cu care lucrez din 2002, Barbu Augustin si managerul meu au insistat foarte mult sa incerc un maraton... si bine am facut. Am plecat in pregatire cu multa teama si frica, dar am rausit sa inving frica (pana cand... nu stiu, dar sper ca pentru totdeauna).

Cum se imbina viata profesionala si cea de familie cu cea sportiva?
La inceputul anului 2003 am obtinut o bursa atletica-scolara in America, la Universitatea din Texas, El Paso (UTEP) si am concurat pentru aceasta universitate pentru o perioada 3 ani. In tot acest timp am alergat numai curse pe pista - de la mila pana 10.000 m, iar in fiecare toama concuram cross-country.

Dupa acesta perioada am reinceput sa alerg pe sosea. Am revenit la adevarata aventura si cariera pe care mi-am dorit-o dintotdeauna. Am imbinat pentru o perioada destul de lunga scoala si antrenamentele infernale, care mai tarziu mi-au schimbat viata si performanta. A fost dificil, insa a trecut, iar acum ma antrenez profesionist - alergarea imi este meseria pentru urmatorii ani.

Famila mea locuieste in Romania si sper ca intr-o zi sa-i vad si pe ei aici langa mine. Faptul ca au o situatie foarte grea acasa, se intampla sa am momente foarte dificile in care ma gandesc la ei, dar in acelasi timp ma abitioneaza si mai mult pentru a concura la un nivel superior si poate in scurt timp, asa cum am specificat... sa-i am alaturi de mine.

adrianapirtea1

In momentul de fata locuiesc in Statul Colorado (USA) impreuna cu sotul meu Jeremy Nelson. Este o persoana deosebita... Este inginer mecanic la una dintre putinele companii din lume care fac „wind tunel testing on high rise buildings”. Fiecare cu meseria lui. Total diferit. Insa de fiecare data cand am novoie de ajutorul lui la antrenamente, isi face timp si fie alearga cu mine daca este distanta mai scurta, fie merge cu bicicleta si imi impune tempoul de care am nevoie Imi face pur si simplu viata mai usoara in toate privintele. Cand ma vede obosita dupa antrenamentele grele, fie ma ia la un restaurant in timpul pranzului, cand vine acasa, fie gateste pentru amandoi. De asemenea, ma ajuta foarte mult la recuperare cu stretching si masaj. Ce pot sa imi doresc mai mult de atat. Este o excelenta imbinare a viatii profesionale cu cea de familie.

 Care este persoana care te-a influentat cel mai mult in cariera?

Cred ca persoana care m-a influentat cel mai mult in cariera, am fost chiar eu. Nimeni nu iti poate impune sa faci o anumita cariera in viata, daca tu personal nu vrei sau nu iti place ceea ce altii iti impun sa faci. Insa pot sa spun ca toata viata am alergat (pana si cand ma duceam la scoala, plecam cu 5-10 min inainte sa sune clopotelul si de multe ori ajungeam la fix ) Parintii mei au fost sporitivi de asemnea. Mama mea a facut atletism, iar tata kaiac. Foarte buni sportivi, insa si-au legat destinele mult prea devreme - asa ca m-am hotarat sa fac invers decat ei - scoala, cariera si dupa aceea familie. Si am reusit. Sper sa fie bine in continuare.

 Pe cine admiri ca sportiv?

Admir foarte multi sportivi. Admir toti sportivii care incearca sa faca ceva in sport, iar daca nu au rausit, raman de admirat pentru faptul ca au incercat.

Prima sportiva care m-a impresionat foarte mult este Anuta Catuna atunci cand a castigat Maratonul de la New York. Dupa aceea, Gabriela Szabo a fost o adevarata revolutie in atletismul romanesc si a intregii lumi. Am admirat-o si o admir foarte mult. Nu cea din ultimul rand sportiva, am admirat-o foarte mult pe campioana mondiala si vice campioana olimpica la maraton, Lidia Simon, care este si va ramane o adevarata legenda a maratonului romanesc. Cu timpul am inceput sa cunosc si alte atlete importante in lumea maratonului mondial - Constantina Dita, Nuta Olaru, Mihaela Botezan, Alina Gherasim.

adrianapirtea3

Cand ai realizat ca poti deveni o sportiva profesionista?

Am stiut din momentul in care am alergat pentru prima data maraton. La numai 19 ani am realizat o performanta remacabila. Cel putin asa zic eu. Si aceasta mi-a dat de inteles ca pot merge mai departe daca intr-adevar imi doresc. Dupa ce am inceput sa alerg concursuri internationale, dorinta de a alerga mai tare, mai bine, m-a facut sa vreau sa fiu in lumea sportului de performanta. Nu ma consider o stea! Nu ma consider un talent! Insa consider ca ambitia care o am in mine si munca de zi cu zi, m-a facut sa ajung unde sunt. Nu sunt departe, dar vin incet, incet din urma.

 

Cum te antrenezi? Care este strategia ta de antrenament? Care sunt principalele tehnici de antrenament pe care le folosesti?

Exista multe principii de antrenament care te ajuta sa iti poti atinge scopul la concurs, insa aceasta depinde de strategia si abilitatea fiecarui sportiv. Etapele pregatitoare pot fi diferite in functie de ceea ce iti propui sa realizezi la concursul principal. Pentru faptul ca pregatirea de maraton este destul de lunga 3-4 luni (pentru altii poate fi o perioada mai lunga sau mai scurta - depinde de nivelui pregatitor in care se afla atunci cand se hotareste sa alerge un maraton). De asemenea trebuie luat in considerare ca un concurs sau chiar doua concursuri, ar prinde bine ca si pregatire/verificare in perioada de antrenamente. Parerea mea este ca e suficient un concurs pe la jumatea perioadei de pregatire si unul cu cel mult o luna inaintea maratonului.adrianapirtea8

Referitor la programul de antrenament - in primul rand trebuie sa construiesti (daca pot sa spun asa) o baza de care sa te poti folosi atunci cand intri in programul initial pentru maraton. Treptat, treptat antrenamentul trebuie sa creasca in volum, insa greselile de genul „multi kilometri de la inceputul pregatirii” pot influienta negativ planul de antrenament. Asa ca este important sa se inceapa cu un volum scazut si dupa cateva saptamani bune sa se creasca numarul de kilometri. Deasemenea, este foarte important sa stii sa „te abtii” de la intensitatea alergarilor. Este clar ca se incepe tot timpul cu alergari usoare, iar in timp viteza/km va creste treptat. Important este sa ai rabdare cu tot cea ce planuiesti sa faci in pregatire.

Dupa multi kilometri fugiti pe sosele, prin paduri sau stadioane - oriunde ne putem permite sa fugim, incep si antrenamentele specifice de maraton - tempouri lungi/scurte, fartlekuri, pante mai scurte sau mai lungi, rulaje intre 25-35km. Intotdeauna trebuie sa se tina cont si ce iti spune corpul tau!!! Toate antrenamentele mai tari se fac la anumite intervale de timp, in asa fel incat sa dai timp organismului sa fie cat de cat refacut si sa nu clacheze in oboseala.

Unul dintre principiile mele este ca al doilea antrenament, pe care il fac intotdeauna dupa amiaza, sa-l fac foarte incet (il numesc „antrenament de masaj”). Nu am nimic de castigat daca ma zbat sa alerg si dimineata si dupa amiaza la o intensitate crescuta. Din contra, imi las corpul sa se refaca in voia lui si sa fie gata pentru o alta noua zi.

Cum arata o zi obisnuita de antrenament? Dar un program de pregatire pentru o cursa? Cate zile pe saptamana alergi? Cati kilometri parcurgi pe zi si pe saptamana?

Asa cum am raspuns la intrebarea anterioara, totul se construieste pe parcurs. Am rabdare cu fiecare antrenament si astept cu nerabdare sa-mi intru intr-o forma buna pentru a imi permite sa-mi faca antrenamentele de baza, cum ar fi: tempouri, rulaje, fartlekuri, etc. Sunt perioade cand ajung si la 800 km/luna si sunt perioade cand nu depasesc 650 km/luna. La fel si pe zi - sunt perioade cand depasesc 35 km si sunt perioade cand nu depasesc 20 km pe zi.

Fiecare cursa este diferita. Diferenta o face nivelul cursei, clima, tinta pe care o am pentru cursa respectiva. Asa ca antrenamentele sunt diferite pentru fiecare cursa in parte.

O zi normala de antrenament? O sa radeti, insa marea majoritate a sportivilor de performanta au aceasi metoda de antrenament zilinic. Ma trezesc de dimineata, imi servesc micul dejun, ma odihnesc aproximativ 1h 1/2 (asta depinde de cat am mancat si ce fel de antrenament am), ies la antrenament si imi fac programul stabilit de catre antrenorul meu Barbu Augustin (intotdeauna colaboram), termin antrenamentul, ma pregatesc de masa de pranz dupa care ma odihnesc 1-2 ore si iar ies la antrenament. (Si uite asa se repeta in fiecare zi )

adrianapirtea4

 Care este cea mai mare realizare a carierei tale?

In primul rand consider ca cea mai frumoasa realizare pe care am avut-o este faptul ca absolvit Universitatea din Statele Unite (UTEP). Mi-a fost foarte greu cand am ajuns in America. Am plecat de una singura intr-o tara unde nu stiam sa comunic cu oamenii (noroc ca exista limbajul corpului, ca de altfel... ). Am fost departe de familie si de prieteni. A fost foarte greu sa ma acomodez, dar sunt mandra ca am reusit.

Pe plan sportiv? Am participat la multe concursuri si pot sa spun ca sunt mandra de realizarile mele. Una dintre cursele care mi-a schimbat pur si simplu mentalitatea de alergatoare, a fost cand am castigat un semimaraton in Olanda in 2005, unde am realizat un timp frumusel de 1h 09min 56s, iar imediat dupa aceasta cursa am participat la campionatul Mondial de Semimaraton din Edmonton, 2005, unde m-am clasat la individual pe locul 10, si unde echipa Romaniei impreuna cu Constantina Dita, Mihaela Botezan, Nuta Olaru si Luminita Talpos, a castigat cu putin peste 2 minute in fata Rusiei. A fost o experienta foarte frumoase care m-a marcat probabil pentru toata viata.

O alta realizare de care m-am bucurat si inca ma mai bucur, a fost la Maratonul de la Chicago, unde m-am clasat pe locul 2. Din pacate aceasta performanta a fost apreciata numai de cei care au fost acolo si au realizat in ce conditii s-a fugit acest concurs (de asemenea de cei care imi sunt apropiati mie: sotul meu Jeremy Nelson, parintii mei, fratii mei si sora mea, antrenorul meu).

adrianapirtea10

 

Cat castigi pe an din sport?

Daca esti intr-o forma excelenta la concursurile majore, se pot castiga bani foarte frumosi - de la zeci de mii de dolari in sus. Dar atentie - asta daca si castigi. In rest, la concursurile care le folosesti drept antrenament, poti castiga cateva mii bune... insa si aici nu este foarte usor.

 

Ce mananci? Ai un regim alimentar adaptat efortului pe care il depui?

adrianapirtea19

Fiecare sportiv are tabietul sau. In primul rand, mananc ceea ce organismul pofteste, insa sa nu va ganditi la fast food sau la mancaruri care mi-ar dauna sanatatea sau performanta. In al doilea rand mananc in functie de stadiul in care ma aflu. In stadiul de recuperare/pauza, de obicei mananc ceea ce nu imi pot permite sa ma rasfat in perioada de pregatire (si ma refer la mancaruri traditionale, insa rar se intampla sa ma aflu la locul potrivit, in timpul portivit - ma refer acasa, asa ca raman sa mananc ceea ce gatesc din programul de zi cu zi). In stadiul de pregatire incep cu dieta adecvata tipurilor de antrenamente. De exemplu, gatesc foarte des la gratar peste, pui (pulpe/piept/copanele), carne de vita; salata asortata si fructele nu lipsesc niciodata; mai gatesc si rasol cu legume asortate, mancaruri la cuptor, mancaruri de orez, paste (in general, obisnuiesc sa nu gatesc mancaruri cu sosuri care m-ar tenta sa infing painea in oala... ca dupa aceea numai eu stiu ). De multe ori merg si la restaurant impreuna cu sotul meu sa ne rasfatam un pic si sa ne odihnim dupa atata munca in bucatarie.

Acum este foarte important sa mananc ceea ce trebuie inainte si dupa antrenament. Inainte de antrenament mananc foarte putin si asta pentru faptul ca vreau sa ma simt bine la antrenament...sa ma simt usoara la stomac. Un exemplu al micului dejun? Nu lipseste niciodata un ceai fierbinte indulcit cu miere si acrit cu lamaie; dupa aceea mananc 2 felii de paine pe care intind putin unt si deasupra o feliuta de cascaval sau branza, iar pe a doua felie pun ceva gem/dulceata/miere, dar cateodata nici nu mai mananc cea de a doua felie (asta depinde ce am de alergat sau depinde de ora de antrenament). Un alt exemplu ar fi atunci cand ziua urmatoare am un antrenament foarte important (iar acum depinde si de intensitatea si durata antrenamentlui), dar in general mananc paste cu un gratar de pui iar dupa acel antrenament imi prepar un muschi de vita la gratar cu legume si salata.

In concluzie, mananc in asa fel incat sa-mi fie de ajutor inainte de antrenamente si de asemenea sa ma recuperez dupa antrenamente. Important este sa mananc cat imi cere organismul, nu sa mananc exagerat incat sa nu mai pot sta in pat sa nu ma odihnesc intre antrenamente sau inainte sa dorm de seara.

Folosesti suplimente nutritive? Daca da, care? Ce bauturi izotonice folosesti?

Absolut. Am avut experienta neplacuta (de asemenea, lipsa posibilitatii) in primii ani de atletism de a nu folosi nici un fel de suplimente nutritive (si ma refer si la o mancare inadecvata pentre un sportiv). Dupa ce am experimentat acel calvar de la maraton in anul 2000 cand a trebuit sa abandonez din cauza conditiilor fizice, am inceput sa ma informez de la atleti mai experimentati, carti si doctori, cum si ce trebuie sa fac sa nu mi se mai intample asa ceva. Am avut o perioada de cateva luni cand nu eram sigura ca mai vreau sa fac atletism. Socul creat de la acel maraton a fost atat de mare incat imi faceam deja alte planuri pentru viitor; in timp incepusem sa ma recuperez - cu greu - adevarat, dar incepusem sa cunosc din nou victoriile la diferite concursuri, iar la putin timp mi s-a propus sa merg in Statele Unite la studii, asa ca asta m-a facut sa continui. Am inceput cu tratamente/mancaruri naturiste. Acest program mi-l facuse o prietena foarte buna din Orsova (Gabor Camelia). Mi-a explicat foarte mult beneficiile mancarurilor naturiste si incet, incet am inceput sa ivat si eu ce trebuie sa fac si am pus in aplicare tot ce am invatat (si inca mai folosesc aceste metode).

adrianapirtea12

Este recomandat de catre doctor si nutritionist sa avem o mancare adecvata efortului pe care il facem si pe langa mesele pe care le servim, sa folosim si suplimente nutritive. Aceste suplimente nutritive trebuiesc folosite in functie de antrenamente, de durata si intensitatea lor. De exemplu, eu folosesc foarte multe minerale, electroliti, vitamine, o cantitate mica de proteine (de cele mai multe ori evit sa obtin suplimentul de proteina sub forma de praf sau lichid; cel mai mult ma rezum la alte surse cum ar fi o friptura de vita, anumite vegetale, fasole etc). Ca si bauturi izotonice folosesc diferite combinatii de aminoacizi, electroliti, minerale, energizante (dar fara sa contina cofeina. In timpul efortului prelungit, cofeina ma deshidrateaza foarte mult).

 Cat de frecvent iti faci controale medicale? Esti monitorizata de o echipa medicala? Ai participat la studii (despre alergare)?

adrianapirtea13

Controalele medicale le fac destul de des, aproximativ din 2 in 2 luni sau chiar mai des daca este nevoie. In primul rand fac analize medicale la sange sa fiu sigura ca sunt la zi cu tot ce am nevoie in corp. De asemenea, ajung foarte des la un doctor ortoped sa imi verifice tendoanele si musculatura. Masajele nu lipsesc din program si asta cel putin de 2-3 ori pe saptamana.

Intr-adevar, am participat la studii despre alergare si gasesc ca este foarte important sa stii ce trebuie sa corectezi la biomecanica si stilul de alergare. De exemplu, am fost chiar in acest weekend la un doctor ortoped si am discutat despre mecanica alergarii pe care o pun in miscare in timpul efortului fizic si mi s-a explicat ceea ce nu fac bine in antrenamentele mele si ce trebuie sa fac sa imi corectez biomecanica alergarii mele. De multe ori iti poti remarca greselile, dar tot asa nu stii ce sa faci sa le repari (sau poate stii, insa daca te-ai invatat cu aceea greseala si te simti bine cand alergi, atunci este mult mai dificil sa faci schimbari) si este foarte bine sa vezi un specialist care sa te poata ajuta si sa-ti explice cu ce te poate avantaja aceste shimbari pe care el le-a observat.

 

Ce parere ai despre situatia maratonului in Romania?

adrianapirtea14

Dupa cum vedeti maratonul este foarte bine definit in randul fetelor si sper ca pe viitor sa se mentina aceasta traditie. Dar,dupa cum se observa, maratonul feminin din Romania scade ca numar de atlete, ceea ce nu este bine deloc. Este momentul ca antrenorii si cei din conducerea Federatiei de Atletism sa observe acest lucru si sa ia masuri din timp. Atletii/ele trebuiesc incurajati si ajutati. Motivatia trebuie sa creasca, nu sa se piarda.

 

Ce ar trebui sa se schimbe ca alergarea (in special maratonul) sa devina un sport de masa in Romania?

In primul rand avem foarte putine concursuri pe sosea. Nu ne trebuiesc multe concursuri si maratoane, insa premiile are trebui sa fie mai tentante (la un nivel comparabil cu cel international). Inteleg ca ne confruntam cu birocratia din Romania si cu dezinteresul total la aceasta tema, insa sunt convinsa ca se pot face multe. Nu trebuie sa sarim din prima cu un premiu imens de 100.000$, dar se poate incepe usor cu un premiu de 10.000$ si pe fiecare an sa creasca. Dar presupun ca nu sunt foarte multi oameni, politicieni etc sa fie interesati de asa ceva, insa cineva cu „un glas puternic” si cu un interes major de a ridica atletismul in Romania, ar putea cu siguranta sa rezolve aceasta problema.

Asa cum am spus, nu va trebui sa avem neaparat multe concursuri de maratoane, dar este foarte important sa avem mai multe concursuri pe sosea cu premii bune (atletul trebuie stimultat, si este urat sa zic asa, dar banul in stimuleaza din toate puntele de vedere pe om). De asemenea, este foarte important sa se faca publicitate acestui sport; copiii trebuiesc inclusi in activitatile sportive chiar de la o varsta frageda (si nu ma refer la antrenamente brutale); profesorii trebuie sa prezinte cu multa seriozitate importanta sportului in viata fiecarui individ. Sunt foarte multe exemple, dar trebuie puse si in aplicare.

 

Care este cea mai frumoasa experienta legata de maraton?

adrianapirtea15

Antrenamentele specifice maratonului sunt foarte dificile. Dupa cateva luni de pregatire, sacrificii si „durere”, concursul de maraton pe care il astepti este mult mai usor decat pregatirea pentru maraton. Experienta pe care o traiesti in maraton este total diferita de ceea ce simti in timpul antrenamentelor. Daca esti bine pregatit, fara probleme fizice si esti gata sa alergi maratonul in aceea zi, atunci poti termina maratonul cu o experienta foarte placuta. In primul rand, bucuria de a termina un maraton este imensa, si in al doilea rand daca iti iese ce ti-ai propus, atunci este si mai bine. Cand m-am dus la maratonul de la Chicago, eram foarte dezamagita pentru ca am avut foarte multe accidentari in timpul pregatiri si mi-era teama ca nu am sa pot termina maratonul. Insa lucrurile au fost diferite. M-am simtit bine, am alergat relaxata si fara nici un stress si am reusit o performanta remarcabila pentru mine si pentru multi altii, dar din pacate nu si pentru o calificare la olimpiada. Bucuria ca am putut termina maratonul in ziua aceea a fost un obiectiv implinit pentru mine. Deja imi pusesem in minte sa nu mai alerg maraton pentru o perioada - am considerat ca este foarte greu sa te antrenezi si tare si sa ajungi si neaccidentat la concurs. Imediat dupa ce am terminat cursa am zis – gata, nu imi mai trebuie maraton, dar dupa ce am vazut cum se poarta lumea, presa, si tot ceilalti implicati in organizarea concursului, atunci mi-am zis: cu orice risc, am sa mai incerc macar o data. Si iata-ma din nou pe sosele.

adrianapirtea16

La ce curse importante ai participat? (nu numai maraton)

Am paticipat la mai multe concursuri si in diferite probe. Pe durata studiilor in Statele Unite ale Americii, alergam probe de la 1mila la 10 km si cross country. Imediat dupa ce am terminat de alergat pentru universitate am inceput concursurile pe sosea, iar primul meu concurs a fost un semimaraton in Mexic, Monterey (2005) unde am alergat un timp modest de 1h 13min 30s, insa pentru mine a fost un rezultat foarte bun avand in vedere ca inainte de acest concurs alergasem sezonul de sala, iar cea mai lunga distadrianapirtea6anta a fost de 3000 m (9min 11s).

Dupa acest concurs am inceput sa ma antrenez mai serios pentru concursurile pe sosea, si am avut o evolutie foarte buna. In acelasi an (2005), am concurat la campionatul national la proba de 5000 m si am castigat detasat cu timpul de 15min 45s, iar la cateva saptamani dupa aceea am participat la Campionatul Balcanic de seniori la proba de 5000m (15min 36s) si 3000m (9min 18s) castigand amandoua titlurile. Imediat la o saptamana dupa acest concurs am mers in Olanda sa alerg un 21km sa ma pot califica pentru campionatul mondial de semimaraton si am rausit sa obtin un record personal de 1h 09min 56s. Dupa aceea a urmat camponatul modial din Canada unde echipa Romaniei impreuna cu mine am obtinul medalia de aur, iar eu am venit pe 10 la total.

In 2006 si inceputul anului 2007 nu am avut foarte mult success si asta pentru ca absolvisem facultatea, nu ma mai puteam intretine asa cum o faceam din bursa de la scoala si de atunci a inceput stresul. Neavand nicio sustinere din partea nimanui, mi-a fost mai greu sa fiu relaxata si sa ma fixez pe ceea ce aveam de facut. Am avut parte de cateva accidentari si cateva palme de la cei care trebuiau sa ma ajute cumva si atunci m-am zbatut in singuratatea mea de a ma ridica incet incet… si am reusit. In acelasi timp l-am intalnit pe sotul meu si incet, incet am inceput sa ne cunoastem mai bine. A inteles foarte repede care imi este meseria si mi s-a alaturat acestui drum Impreuna am facut si facem o echipa foarte buna… iar acum indifferent de ceea ce se intampla vom sta in picioare. Asa cum am specificat, ma ajuta din toate punctele de vedere… isi doreste sa am liniste sufleteasca si sa ma pot concentra numai in ceea ce am de facut.

Concursuri au fost destul de multe. Din primul am cand am inceput sa alerg am fost o invingatoare in sufletul meu - de la juniorat pana la senioare nu a existat sa nu iau cel putin o medalie in fiecare an si la diferite probe (incepand cu 3000m si terminand cu 42km).

Din 2005 pana anul curent am castigat campionatele nationale la proba de 5000m si anul trecut si la proba de 10000m. Primul meu concurs international a fost in anul 2000 cand am alergat la Campionatul Balcanic de cross la tineret (aur cu echipa si 3 la individual); in 2001 am participat la Campionatul European under 23 la proba de 10000m obtinand locul 6, iar nu tarziu dupa aceea am plecat in Statele Unite ale Americii unde am castigat foarte multe concursuri in cadrul universitatilor. Cel mai bun rezultat din America in cadrul Nationalelor Universitare a fost in 2005 cand am fost All American in sala la proba de 3000m unde am obtinut locul 2… la mai putin de 1s de locul 1.

Acum incerc sa alerg din ce in ce mai bine in probele de sosea. Am nevoie de sanatate si liniste, ca de restul am eu grija.

adrianapirtea5

 

Cum se explica faptul ca Romania are multe alergatoare de performanta, dar nu si barbati?

Fiecare are o parere diferita despre aceasta situatie, dar parerea mea este ca nu sunt motivati indeajuns sa practice aceast sport si mai ales aceasta proba. Este o proba foarte grea, iar la nivel international timpii la maraton in proba masculina sunt infernali de tari. De asemenea, sunt extrem de multi atleti... cum e vorba aia - cata frunza si iarba - marea majoritate vine din Africa. Am observat ca la proba baietilor, daca exista un african in cursa... gata li se imoaie picioarele... si asta nu este bine deloc. Dar cred ca cea mai mare problema este ca nu sunt indeajuns motivati si incurajati sa mearga mai departe dupa o anumita varsta cand de fapt de acolo se incepe atletismul (22-25 ani). Dupa cum am observat, in general baietii nu au rabdare sa mai ajunga la aceea performanta incat sa se poata intretina singuri. Si pe bune dreptate: daca un barbat daca nu ai un ban in buzunar ii este foarte greu sa se descurce in ziua de azi, iar pentru acest motiv, majoritatea renunta la acest sport pentru ca isi doresc sa fie la zi cu traiul in care traim. Eu asa vad problema.

adrianapirtea7

 

Cum sunt vazute alergatoarele romance in lumea maratonistilor?

„You, Romanian girls are very though and strong.” Aceasta fraza pe care o aud la toate concursurile. Alergatoarele romance sunt foarte apreciate si dorite in concursurile internationale. Nume ca Anuta Catuna, Constantina Dita, Nuta Olaru, Lidia Simon, Gabriela Szabo, au facut ca numele Romaniei sa fie in frunte si atunci lumea/concurentele s-au obisnuit cand vad o romanca in cursa sa se astepte la o cursa intensa. Si deobicei asta se intampla

Care crezi ca ar trebui sa fie calitatile unei persoane care alearga la maraton?

Pentru a putea alerga maraton, profilul unui sportiv trebuie sa se reflecte intr-o combinatie de calitati. In primul rand, trebuie sa aiba calitati motrice (nu poti pune pe cineva sa alerge maraton daca este total paralel cu alergarea, dar il poti invata - insa sansele sa ajunga sa scoata un timp bun la maraton sunt mici). Celelalte calitati, dupa cea motrica (si a talentului), vin pe parcurs, si anume: Motivatie, Obiective, Dedicatia pentru acest sport, Seriozitate, Disciplina, Rabdare, etc. Atunici cand aceste calitati se imbina cu antrenamentele, va fi imposibil ca o persoana sa nu alerge un maraton bun.

adrianapirtea9

 

La ce te gandesti in timpul curselor? Cum te motivezi sa continui (in concurs si la antrenament)?

Exista momente foarte dificile atat in timpul antrenamentelor cat si in timpul concursului. Motivatia vine de la sine si imi spun singura in sinea mea “dar eu de ce nu as putea sa fac x si y?” Asa ca fiecare antrenament are un obiectiv al sau: sa ajung unde mi-am propus. Stiind acest lucru, reflect in programul de zi cu zi si obiectivele pe care mi le-am propus. Sunt constienta ca daca nu merg pe linia de antrenamente propuse sa imi intru in forma la un anumit concurs, probabil si mai mult ca sigur nu voi reusi ce mi-am propus. Fiecare antrenament este o batalie si ma pregateste atat fizic cat si psihic pentru a putea raspunde concurentei din concurs. De foarte multe ori ma imaginez in timpul antrenamentelor ca si cum as fi in timpul concursurilor. Poate veti crede ca sunt “dusa cu pluta” insa de multe ori antrenorul meu Rono Barbu impreuna cu Jeremy (sotul meu) vin pe bicicleta si imi impun un ritm anume (pe biciclete au un cronometru care iti arata viteza si km), iar in momentul acela nu ma vad decat intre doua concurente si stiu ca trebuie sa stau acolo; in acelasi timp concentrarea este ridicata la maxim. Fiind antrenata in felul acesta, imi este destul de usor sa nu ma gandesc cine este in cursa, ci ma gandesc la felul cum sunt antrenata si ce sunt in stare sa fac in acel moment. In cursa de maraton nu am numarat fiecare km, ci fiecare statie de apa/bauturi revitalizante, care erau din 5km in 5km, si tot timpul imi spuneam “haide, ca mai sunt 5 km” sau “haide, urmatorii 5 km”… si uite asa a trecut si maratonul

 

Te admiram cu toti pentru exceptionala ta realizare de la Maratonul Chicago si in acelasi timp am regretat ca intamplarea a facut sa pierzi locul 1. Cum se simte cineva care urca pe podium la primul maraton mare din cariera? 

In primul rand ma bucur ca exista cineva acolo care stie sa sesizeze si sa respecte rezultatul unui sportiv. Pot sa va spun ca am avut multe accidentari pe parcursul antrenamentelor inainte de maratonul de la Chicago si am fost foarte dezamagita… nici nu am vrut sa mai ma duc. Insa noroc ca biletul a fost cumparat cu mult timp in urma, iar planurile erau facute din timp… asa ca a trebuit sa ma duc… si bine am facut. Am plecat de la Bucuresti direct in Chicago si am stat acolo aproximativ 2 saptamani. Eram in dubii. Nu stiam ce sa fac. Accidentarile m-au urmarit pana in ziua concursului, asa ca am intrat in concurs demoralizata, dar in acelasi timp mi-am spus “am sa alerg asa cum pot, iar daca termin atunci va fi o minune”. La fel i-am spus si antrenorului intr-un email. Pe Jeremy l-am pregatit psihic inainte de cursa - i-am zis ca orice s-ar intampla - ca ma opresc, ca ma ia ambulanta, l-am rugat sa nu fie dezamagit. Imi propusesem sa vin in primele sase, dar pe parcursul concursului am ramas cat mai putine concurente. Ma rugam la Bunul Dumnezeu pentru fiecare kilometru in parte sa-mi fie bine picioarele accidentate. Nici nu m-am gandit ca voi putea ajunge asa departe cu cineva care alearga 2h 20min pe distanta maratonului. Poate reuseam sa castig daca eram mai atenta si daca nu uitam sa strig la cer pana la sfarsit, dar in acelasi timp ma gandesc ca nu a fost sa fie - locul doi a fost indeajuns. A fost o bucurie imensa, dar in acelasi timp o mare dezamagire pentru greseala facuta. Sper ca in viitor sa mai ajung asa in fata si sa nu mai repet aceeasi greseala.

adrianapirtea11

 

Vei continua sa alergi la maraton?

Bineinteles ca voi continua sa alerg maraton, macar atat cat ma tin picioarele. Mi-as dori sa pot sa alerg un maraton unde sa iau startul de undeva, de pe la mijlocul plutonului de maratonisti si sa nu imi pasa de timpul pe care il alerg - sa rad, sa glumesc, sa fac cu mana celor de pe strada (asa cum fac majoritatea maratonistilor amatori)… pur si simplu sa ma simt bine, insa fiind constienta cat de dificil este un maraton, in orice conditii l-ai termina… atunci ma gandesc ca mai bine alerg un maraton mai rapid (in primul rand il termin mai repede) si poate mai fac si un rezultat bun si care ma poate ajuta sa fiu in primele clasate.

Care sunt planurile/obiectivele tale de viitor?

Planurile mele de viitor depinde de rezultatele pe care le voi avea la urmatoarele concursuri. Indiferent ca detin baremul A pentru Olimpiada, din pacate nu este suficient sa fiu in lotul olimpic al Romaniei. Atletismul este un sport individual si se pare ca tot asa trebuie sa ai grija se te ridici… de unul singur. Daca nu ma voi califica pentru Olimpiada de la Beijing (ceea ce nu este sfarsitul lumii), imi voi continua antrenamentele pentru alte concursuri majore.

 

Ai multi prieteni care sunt pasionati de alergare? Ai reusit sa inspiri multa lume prin faptul ca te antrenezi si mai ales ca ai rezultate atat de bune?

adrianapirtea17

Da, am foarte multi prieteni pasionati de alergare. De asemenea, mi-am facut numerosi prieteni (alergatori) din diferite tari.

Una dintre persoanele pe care le-am inspirat sa alerge, este chiar sotul meu. Este fascinat de ceea ce fac si apreciaza tot efortul prin care trec sa ajung la o performanta cat mai buna. Exista persoane care ma intreaba daca am timp sa le antrenez copii... am incercat sa antrenez cativa copii, insa de fiecare data cand ma implic in ceva, imi place sa ma dedic intru totul in ceea ce fac, si atunci a trebuit sa renunt sa antrenez acei copii ca sa am grija mai mult de mine. Cand ma voi decide sa antrez pe cineva, atunci inseamna ca nu am sa mai alerg competitiv.

 Am inteles ca studiezi biomecanica. Vrei sa urmezi o cariera în acest domeniu? Ca alergatoare ai o fascinatie aparte pentru miscare?

Da, am studiat in domeniul kinesiologiei si al fiziologiei. Planuiesc sa ma reintorc pe bancile scolii sa aprofundez acest domeniu. Este un domeniu de care m-am legat in acelasi timp cu atletismul si imi doresc sa-l profesez aici in Statele Unite ale Americii. Alergatoarea care mi-a intiparit o miscare corecta in timpul alergarii a fost Gabriela Szabo.

 O intrebare mai “metafizica”: ce reprezinta pentru tine alergarea?

“Mens sana in corpore sano” - cam asta ar insemna alergarea pentru mine, intr-un raspuns „metafizic”. Alergarea construieste un corp sanatos si intretine o minte sanatoasa; este un echilibru sanatoas in viata unui om si de care vei depinde tot restul zilelor. Fiecare persoana are o alta parere despre acest termen - „alergare”. Alergarea este dupa parerea mea „mama tuturor sporturilor”. Indiferent daca cineva practica sahul, care este un sport al mintii, in momentul in care se duce sa alerge, nu face altceva decat sa descarce tensiune creata la nivelul creierului in timpul efortului mintal. Referitor la alergarea pe care noi maratonistii o facem, parerea mea este total diferita in termen de relaxare sau de sanatatea de zi cu zi. La nivelul la care lucram noi alergatorii de performanta, corpul este suprasolicitat atat fizic cat si mental, insa daca ai o mentalitate de invingator sau o fire foarte competitiva, atunci toate aceste solicitari le treci cu vederea mai ales dupa o victorie sau un rezultat personal foarte bun.

 In final, as dori sa le urez tuturor alergatorilor de maraton si nu numai, mult succes si sanatate cat cuprinde, iar persoanelor care nu practica nici nu sport, le-as sugera sa incerce macar sa se plimbe de cateva ori pe saptamana, iar daca doresc sa alerge din cand in cand, nu vor face altceva decat sa lupte impotriva batranetii si sa-si mentina o sanatate cat mai buna.

Tot ceea ce am raspuns in acest articol, este doar parerea mea, iar daca cineva nu este de acord cu ceea ce am scris, nu este nici o problema pentru ca fiecare din noi suntem nascuti sa avem pareri diferite.

Adriana Pirtea

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2017. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007