Sunteti aici ::
Antrenament » Antrenamentul mintii nu poate fi separat de antrenamentul fizic
Antrenamentul mintii nu poate fi separat de antrenamentul fizic
Atletii de performanta isi cladesc increderea ca vor obtine rezultatele pe care si le propun prin a-si dovedi efectiv, in timpul antrenamentelor, ca pot atinge performanta respectiva. Nu pierde niciodata din vedere aceea ca atunci cand te antrenezi, iti antrenezi psihicul si corpul in acelasi timp.
Mintea noastra si nu corpul are cuvantul decisiv despre cat de repede alergam la competitii. Pana la urma fiecare isi seteaza ritmul in functie de perceptia – de confort sau disconfort – care este transmisa de creier. In mod evident, mintea si corpul sunt conectate intr-un mod care te face sa te simti ingrozitor – mai bine spus simti nevoia de a incetini – pe masura ce corpul se apropie de limitele sale fizice. Dar mintea este intotdeauna cu un pas inaintea corpului. Asa cum s-a demonstrat in numeroase studii, atunci cand atletii se opresc dintr-un antrenament test in stare de epuizare, muschii lor au inca potentialul fizic de a continua. Esecul a fost asadar cauzat de perceptia unei suferinte intolerabile.
In timpul alergarii, creierul este constant antrenat concomitent cu trupul. In timpul alergarii fiecare dezvolta si redefineste constant perceptia de care se va folosi in a-si stabili ritmul maxim de alergare pe care il poate sustine. Creierul se modifica fizic ca raspuns la antrenament in aceeasi masura in care o fac muschii.
Pregatirea mentala in sporturile de anduranta, ca de altfel in toate celelalte sporturi, este tratata in mod traditional ca ceva separat de pregatirea fizica. Iti faci antrenamentul de alergat dimineata/dupa-amiaza si aceasta este pregatirea ta fizica. Dupa care seara, cu ochii inchisi, te imaginezi alergand mai bine decat o faci in realitate si aceasta este pregatirea mentala. Ei bine, lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par.
Daca, pe de-o parte, nu este nimic gresit in a-ti previzualiza antrenamentele si a-ti vorbi in oglinda, pe de alta parte performanta nu ti-o poti imbunatati decat prin a maximiza avantajele pregatirii mentale din timpul antrenamentelor de alergat. Performanta este in mod decisiv determinata de cat de rapid percepe creierul ca trupul poate sa o faca. Aceasta perceptie este, la randul sau, determinata in primul rand de cat de rapid i-ai dovedit creierului, in timpul antrenamentelor, ca poti alerga. Totul se rezuma la increderea in sine, iar increderea in sine este data de dovezi solide despre ce esti in stare sa faci. Poti sa te autosugestionezi ca esti in stare sa alergi un maraton in mai putin de patru ore, sau in privinta oricarui alt rezultat. Dar daca nu iti vei si dovedi asta la un antrenament, nu vei cladi o incredere reala in capacitatea ta de a o face.
Antrenamentul trebuie asadar vazut ca un mijloc de a cladi increderea in capacitatea fiecaruia de a-si atinge obiectivele propuse la competitii. Mai practic vorbind, aceasta inseamna ca trebuie sa creezi si sa executi planuri de antrenament cladite in primul rand in jurul ideii de maximizare a increderii in sine.
O atentie deosebita va trebui acordata crearii tuturor premiselor pentru succes la antrenament. Mai precis, va trebui sa faci tot ce iti sta in putinta pentru a minimiza numarul esecurilor experimentate in timpul antrenamentelor. Daca, de exemplu, ti-ai planificat un antrenament cheie, unul care va fi determinant pentru conditia fizica pe care o vei avea la competitie si va fi testul daca iti vei atinge sau nu obiectivele de timp, odihneste-te bine cateva zile inaintea lui, pentru a te asigura ca il vei duce la bun sfarsit.
Toate acestea nu inseamna ca trupul nu este important cand vine vorba de alergat. In mod evident este. Ceea ce vor intr-un final sa sugereze ideile de mai sus este aceea ca nu trebuie cu adevarat sa te gandesti la trup in timpul antrenamentelor. Aceasta abordare este inutil de complicata. Scopul antrenamentelor este sa te pregateasca pentru atingerea obiectivelor propuse la competitii, si de departe cel mai bun indicator ca esti pregatit este increderea. Aspectele tehnice sunt intr-un plan secundar, principale fiind imboldul interior, forta mentala si un bun fundament psihic pentru a face fata provocarii competitiei.
Afisare 21 din 56.
Alte articole despre Antrenament
Totul tine de psihic. Pot da un exemplu foarte concret. In februarie 2008 m-am inscris la atletism; dupa doar 5 saptamani de antrenament (din care 1 am fost accidentat la genunchi) am reusit sa alerg la un campionat national de maraton si am terminat in 2h44min. (un timp pe care multi atleti cu km grei la picior nu reusesc sa il atinga) La inceputul cursei ma uitam la ceilalti atleti si nu cunosteam pe nimeni, eram nou printre ei, nu ma interesa cine era campion, cine mai alergase maratoane, ce inseamna sa tii un tempo, nu imi era teama de nimeni, ma consideram destul de bun. Asta inseamna sa ai un psihic relaxat. Inaintea cursei de maraton ceilalti erau seriosi, concentrati, se gandeau cum vor termina cursa de maraton iar eu eram bine dispus, radeam cu coechipierii mei, le spuneam glume, dar nu ma gandeam deloc ca nu mai alergasem niciodata un maraton si ca o sa-mi fie greu. Pur si simplu eram entuziasmat de prima mea cursa de maraton. Ideea interesanta este accea ca dupa ce am inceput sa cunosc atletii, sa cunosc campionii, la fiecare cursa ma simteam putin nelinistit, ma uitam la ceilalti si stiam k sunt mai buni decat mine, nu mai eram asa entuziasmat; la urmatoarele maratoane am avut timpi mai slabi decat 2h44min, cu toate ca incepusem antrenamentele serios. Abia dupa 3 ani de atletism am doborat recordul personal cu un timp de 2h35min si, culmea, dupa o perioada de accidentare si lipsa de la antrenament. Ramane la atitudinea voastra sa intelegeti ceva din toata chestia asta cu psihicul
http://www.4run.ro/verdi.html
Fa abstractie de gunoaie, sobolani, ciini si alearga.
Locatia de alergat numarul 83 - Parcul Verdi.
Exact
Foarte interesant subiectul. Ar fi interesant sa aflam cum isi construiesc asemenea sisteme colegi de alergare. Eu am un reper: alergare unei ture de Herastrau in viteza maxima (aproape 6 km). Oare nu se ajunge si la un efect pervers, de plafonare?! Oare nu ucide un pic forta vizualizarii?
Sunt curios cum s-a antrenat mental Alin Tanase, de la Timisoara, care la 38 de ani a alergat primul maraton pe plat in 2h46minute.