223307.76 km alergati de noi
Concursuri
Antrenament
Nutritie
Sanatate
Alergatori
Povesti
Produse
Cont utilizator
Abonare newsletter Serviciu asigurat de Newsman
Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... 
Cele mai noi articole
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Bucharest 10K & Family Run – 10Km…tratament pentru entorsa
JURNALUL CURSEI - 100 de Km - Franta - Millau
Un EcoMaraton cu de toate
Sugas Race, 15-16 octombrie - trail si MTB
Pe Podium la Campionatul National de Duatlon - Stafeta Mixt
Unde alergam saptamana aceasta (9-15 septembrie)
Bucuria alergării la Maraton Chişinău
Cele mai citite articole
Crosul Padurii 2011
Campionii Sanatatii, editia 3-a, aprilie 2011
Maratonul Marasesti 2011
Alergare in Ajun de Craciun
Semimaratonul Gerar 2011
Sunteti aici :: Povesti » Bucuria alergării la Maraton Chişinău
Bucuria alergării la Maraton Chişinău
Anul acesta insa mi-am fixat ca tinta maratonistica de primavara Chisinaul, atat pentru ca voiam sa alerg cat mai ales pentru a explora si aceasta parte de pamant romanesc. Si a meritat fiecare bucatica din intreaga calatorie. Pai numai daca te gandesti la bomboanele Bucuria care sunt de o mie de feluri si se gasesc peste tot prin Chisinau sau la vinul de Cricova si cramele cu acelasi nume si tot e suficient. Dar ia mai adauga un maraton nou, foarte colorat si galagios, cu un traseu care mi se parea plictisitor vazand harta, dar de care m-am bucurat tare pe fiecare din cele patru bucle, mai pune niste pante care mi-au omorat muschii si m-au aruncat in agonie pe ultimii 7 km, dar m-au facut sa lupt cu mine, si la final presara o gasca de prieteni inimosi care fie au alergat, fie au apaudat si strigat de pe margine. Totul se coace la foc mic, cam 28 de grade la umbra, si se serveste cu garnitura de limonada si placinte. Va place nu? Atunci cititi in continuare.
Calatoria catre Chisinau
Am strans un grup de prieteni care a crescut ca Fat-Frumos, ajungand la 26 de membri dintre care 5 alergatori, si iata-ne vineri seara in Trenul Prieteniei. Povestiri, somn (tot trenul este compus din vagoane de dormit) si sambata la ora 9 "debarcam" in capitala Moldovei.Si o luam noi asa frumos la pas, strabatem Bulevardul Stefan cel Mare si Sfant (pentru ei Stefan chiar este sfant), ne luam kiturile, il intalnim si pe Sabin, dupa care program de voie, luam la pas orasul strangand pana seara mai bine de 15 km. Chisinaul este interesant, e un fel de intoarcere in timp, are un aer provincial si atmosfera pare boema asa. Ne amuzam de denumirile unor magazine sau marci de produse, probabil la fel ar fi sunat si la noi daca nu le-am fi englezit. Aaa si au multe parcuri, o zona verde foarte intinsa. Hidratare, carboloading, somn.
Dimineata la cantatul ceasului sarim din pat si ne punem pe pregatiri, maratonistii astia au un ritual stiut numai de ei. Ce ma incanta este ca am chef de alergare, sunt in running mood, o fi si de la bomboanele Bucuria consumate in exces ieri. Plec alaturi de Madalin si de Eugen catre start unde gasim o atmosfera de mare cursa. Ne regasim cu Sabin si cu alti cunoscuti, pe Angela insa nu o zarim. Ah ce dor imi era de un maraton de sosea, au trecut cam 10 luni de la ultimul (OMG!), alergat la Oradea in cadrul XMan. Nu pot sa nu ma gandesc si la un personal best desi nu mi-l doresc neaparat, dar simt ca sunt sanse mari sa pice. Imi doresc doar sa fac o cursa de care sa ma bucur.
3...2...1...START
Startul este intarziat, si nu cu 2-3 minute ci cu 20, fapt care evident ca nu prea ne convine, deh chestiuni de motivatie si concentrare. La 9:20 numaram in ordine inversa incepand cu 10 si am plecat. Eram in primele sectoare de start si nu prind mare aglomeratie ceea ce poate ca nu este un avantaj, o sa aflati de ce. Cu toate ca am facut slalom printre oameni primul km trece in 4:40 min, prea repede! Urmatorii la fel. Dar este un ritm la care acum ma simt confortabil in acest moment, nu gafai, desi eu ma gandeam ca o medie de putin sub 5:10 min/km ar fi suficienta. Traseul se intinde pe Bulevardul Stefan cel Mare si Sfant, dupa care face dreapta pe Dacia, iar la un moment dat intoarcem si revenim in zona de start, chiar 1 km dupa ea unde din nou intoarcem; la maraton sunt 4 astfel de bucle, cam plictisitor as fi zis eu, practic facem 8 lungimi de cate 5 km, 4 dus, 4 intors, pe aceleasi strazi. Partea faina este ca sunt multe puncte animate, ba cu muzica, ba un stand cu limonada, ba niste fete dragute, plus punctele de hidratare care sunt cam din 3 in 3 km si au voluntari zambitori si galagiosi.Sa revenim la cursa. Fac dreapta pe Dacia, iau niste apa dupa care observ cum drumul incepe sa se ridice in fata. Sa se ridice pe verticala adica. Pfffiiuuu!, ma minunez pentru o clipa, dar nu e bai, am energie, panta pare mai inclinata cand o vezi in zare si insesizabila cand esti scolo in mijlocul problemei. Continui in ritm bun, sunt tot sub 5 min/km, ceea ce ma ingrijoreaza in continuare, incep sa imi pun intrebari daca nu voi suferi pe final din aceasta cauza. La Barcelona anul trecut plecasem la fel, tare, mai tare decat alergasem alte maratoane, dar reusisem sa duc acel ritm pana la final. Mai ca sunt tentat sa imi mai incerc o data norocul, am si anul acesta cam acelasi antrenament.
Pe coborare ma duc tot vijelios, reintru pe Stefan unde este un fals plat in urcare, bat palma cu toti spectatorii de pe margine si ii strig cu cunoscutii cu care ma intersectez (Madalin, Sabin, Angela, Eugen, Adrian, plus cateva persoane pe care atunci le-am cunoscut :)), sunt cam guraliz in astfel de situatii, pun pariu ca endorfinele sunt de vina. Ma mai recunosc si pe mine alti cativa alergatori, iar altii tot striga “Hai Romania” caci eram imbracat in tricoul tricolor pe care il port mereu “in deplasare”.
Inchei prima bucla, Ema si Ionela ma striga de pe margine. Soarele se cam ridicase pe cer si ardea, se anuntasera 28 de grade si au cam fost, dovada bronzul de tractorist maratonist :)) cu care m-am ales. Dupa o ora iau un gel, incep iarasi urcarea, trec pe langa MallDova (interesant nume are mall-ul lor) si intorc in capat. Sabin este la 2-3 sute de metri in spate, Madalin ia ceva avans fiind la semimaraton. Cativa baieti care erau pe biciclete ma intreaba daca chiar am venit din Romania? Pai cam da :) "Ca si voi veniti la cursele noastre si ne cam luati premiile", le spun. "Vitalie a castigat 3 curse din 3 anul acesta.", adaug eu. Un tip care avea inscris pe spate "Pacemaker 1:45" aude discutia, se intoarce spre mine si zambeste, spunandu-mi ca este chiar fratele lui Gheorghita Vitalie :) Mai stam de vorba cateva clipe dupa care eu accelerez putin caci eram pe coborare.Incheiem insa bucla 2 impreuna, el ajungand la finish. Madalin deja terminase si scoate capul de dupa un gard strigand la mine "Hai Dragos, ca esti Ironman". Nu stiu cum sa va zic dar la mine incurajarea asta functioneaza de fiecare data si ma motiveaza, brusc mi se mai adauga cateva linite la nivelul de energie.
Habar n-am ce i-am facut ceasului ca nu imi mai dau seama ce timp total am pana acum, am apasat pe lap or something. Mai bine, si asa nu vreau sa imi chinui mintea cu asta si sa stau cu ochii pe ceas. Fac socoteli ca sa imi dau seama cat a trecut de la start si la doua ore mai iau un gel. Incep sa resimt urcarea, scazand si ritmul. Am baut foarte multa apa, ar fi fost bun si ceva izotonic insa nu e pic la punctele de hidratare. Sunt insa bureti cu care imi mai racesc pielea caci se incalzise binisor. Ma bazez in continuare pe punctele animate de voluntari pentru a-mi mentine moralul sus si ma tot conversez cu cei intalniti, nu ma intrebati ce vorbim ca sunt numai tampenii :)) Coborarea merge iarasi bine, dar pe bucata de fals plat in urcare care umeaza incep sa imi resimt muschii incordati. Eram pe la km 28.
Trag si trag, mai bag un gel la doua ore si jumatate de la start si ma indrept spre finalul buclei, e un loc fain in zona finish-ului pentru ca este foarte multa lume cu care poti bate palma, iar mie mereu mi-a placut sa fac asta la maratoane. Si vine si bucla 4, ultima. Imi caut castile de sub tricou, le indes in urechi si dau muzica la maxim, fapt care ma face sa trag de picioare. Pentru cativa km am impresia ca voi merge blana, insa mesajul de pe ceas imi spune ca ritmul e in scadere. Am muschii foarte contractati, parca nu i-am simtit niciodata asa, e ca si cum as fi facut febra musculara instant in timp ce alerg. La final aveam sa dau vina pe acele urcari si mai ales pe coborari unde alergand mai tare lovesti mai puternic asfaltul.
Pe aceasta ultima urcare cam sufar, zicandu-mi totusi ca nu trebuie sa ma opresc. Aici iau si activatorul, un energy shot cu cofeina care mi s-a parut ca nu a avut nici un efect. Totusi nu am lovit zidul, acel The Wall cum zice americanul. Alergatorii se cam rasfirasera, cei de la semimaraton erau deja la pizza, soarele ne usuca instant orice urma de transpiratie. Imi iau la revedere de la voluntarii de pe aici si cobor panta. Cand ajung la baza imi dau seama ca vor fi 6 km grei, de lupta. Ma opresc si fac cateva genuflexiuni in speranta ca imi voi detensiona muschii. In zadar. Continui, scot castile din urechi si caut liniste, o liniste care pentru vreo 2 km imi permite sa intru intr-un ritm constant. Am impresia ca totul se misca in reluare, ca "inot" intr-un oras care este amortit la orele amiezii sub soarele arzator.
Habar nu am ce timp am si cati km mai sunt pana la final, poate ca e mai bine asa. In zona Arcului de Triumf atmosfera devine din nou incinsa, sunt si prietenii nostri pe care ii salut din fuga. Cred ca mai am vreo 2 km dupa aprecierile mele, imi propun sa nu ma opresc deloc pentru ca apoi imi va fi foarte greu sa repornesc. E al naibii de chinuitor, parca nu imi mai amintesc ca asa este la fiecare maraton desi oarecum sunt convins de acest fapt. Intorc in capat, linia de finish nici nu se zareste, dar eu stiu ca e acolo undeva. Iau o ultima sticla de apa moment in care ma ajunge din urma Sabin. Alergam impreuna, cot la cot, mai sunt vreo 300 de metri, ah ce incet se apropie linia aceea. Sau noi ne apropiem de ea? Si ne apropiem, si ne apropiem, siiii... finish.
Primim medaliile si batem palma. Buna treaba! Buna, buna, dar coapsele mele sunt butuci. Pe bune daca inteleg de ce, abia ma misc. Dupa ce il resetez, ceasul arata 3h 41min, pai nu e rau! Nu e record personal, dar zau daca nu-i bine. Ma invart ca pinguinul intre masa cu apa si cea cu banane si incerc sa imi linistesc mintea si sa imi detensionez muschii, ceea ce nu este deloc usor. Sunt foarte obosit, am avut si curse in care terminam mai proaspat. Gasesc ca unica explicatie pantele si ma mai gandesc ca lipsa izotonicului o fi contat si ea pe caldura asta desi am dubii pentru ca oricum de obicei izotonicul de la punctele de alimentare este foarte diluat si am avut totusi 4 geluri. Deci tot pantele raman. Totusi clasamentul ma arata ca fiind pe locul 31 din 190 de participanti la maraton masculin (au fost si 17 fete, cam putine), ceea ce imi indica faptul ca am alergat chiar bine.
Ar fi bun un masaj, zise Sabin. Dar e cam coada si parca nu am rabdare sa astept asa ca ma trantesc putin pe niste fotolii puf. Ne intalnim si cu prietenii nostri, facem poze si luam loc pe bordura in asteptarea lui Eugen si a Angelei, ambii debutanti la maraton. Si ambii au terminat cu zambetul pe buze si cu rezultate chiar bune pentru un prim 42k (de mentionat ca Eugen a consumat 6 doze de RedBull de-a lungul celior 4 ore si ceva :)). Iar poze si hai sa sarbatorim.
Intre timp muschii mi s-au detensionat si ma gandesc ca as putea relua ultimii 10 km. Sau nu :)) Ca sa trag si o concluzie as zice asa: merita sa alergati la Maraton Chisinau, oamenii chiar au facut o treaba buna desi sunt doar la a doua editie. Poate ca ar fi mai interesant un traseu care sa nu parcurga aceleasi doua bulevarde, insa stiu cat de greu se inchide o strada "ca sa alerge unii". Ca puncte cu minus ar fi intarzierea startului cu 20 de minute si lipsa isotonicului de la punctele de hidratare (deh, dau si eu vina pe ceva). Ca si puncte pozitive, ohoo sunt multe, de la kitul generos si taxa mega decenta, la medalie, la corturile din zona expo, la voluntari care su fost admirabili, la sonorizare, la tot. Felicitari Chisinau, sper sa revin in anii urmstori caci m-am simtit ca acasa :)
A doua zi ne-am facut provizii serioase de bomboane de parca ar fi urmat vreo foamete si am vizitat cramele de la Cricova, practic un oras subteran cu galerii care insumeaza o lungime de 65 de km sunt sunt stocate si prelucrate tone de vin. Am aflat ca acesta este cel mai de succes brand al Republicii Moldova, am aflat detalii despre cum se fabrica vinul spumant care este de doua tipuri, brut si grabit, si la final am degustat cateva pahare care ne-am facut si mai veseli. Din fericire am prins trenul si ne-am mai distrat inca 13 ore, pana marti dimineata cand am ajuns in Bucuresti. End of story, vom reveni cu siguranta.
