Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi       Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » CIUCAS X 3 (Ultramaraton) 2015 - Din zori pana la miezul noptii

CIUCAS X 3 (Ultramaraton) 2015 - Din zori pana la miezul noptii

12029748_1018890718142444_756211738080384153_oV-ati gandit vreodata cum e sa incepi o alergare pe intuneric, sa zburzi zi lumina si sa termini alergarea tot noaptea? Sincer, nici eu. Aici nu e vorba de un vis sau de o dorinta, ci de o experienta care poate fi traita, nu si inchipuita. Aceasta tranzitie intre noapte si zi si apoi iarasi noapte este posibila intr-o cursa de ultramaraton montan de peste 100 km. Iar eu am trait aceasta experienta la o competitie tare draga mie (CIUCAS X 3).

Pentru a 6-a participare din 6 posibile am ales proba de 105 km. A alergat de 4 ori maratonul din Muntii  Ciucas, reusind sa trec peste limitele tintite de mine. Ca sa ma pot  bucura in continuare  de cursa foarte buna, de maraton, facuta in 2014 (4h24) am dat frau tentatiei de a alerga din nou ultramaratonul, in 2015. Aceasta tentatie, la mine, e ca vinul vechi. Daca ii rezist suficient de mult timp, ea se va transforma intr-o experienta frumoasa.

E drept, sunt mai degraba maratonist decat ultramaratonist, insa traseul de la CIUCAS X 3 se spune ca e alergabil, iar unii alergatori montan il considera plictisitor. Dar ce sa vezi? Eu m-am simtit excelent exact pe portiunile foarte lungi (de 10 sau chiar 25 km), portiuni fara variatii mari de altitudine.

Cunoscand zona, atmosfera si concursul destul de bine, lucrurile au fost clare  si s-a invartit roata. Am plecat din Bucuresti alaturi de prietenii de la  Zitec (Running Squad). Coleg de camera mi-a fost nimeni altul decat cel mai bun si cel mai vechi prieten,  Alex Axon). La masa de vineri seara mi-am facut curaj (pentru a 2-a zi) cu un pahar de vin si o bere. Din meniu n-au lipsit obisnuitii carnati uscati.

Pregatirea echipamentului de cursa si a proviziilor de hrana si hidratare face parte din ultramaraton in sine. Am realizat atunci ca, desi le platisem, am uitat gelurile si activatorul la Silviu Balan pe masuta. M-a ajutat Alex cu ceva geluri, batoane si 1 activator. Am dormit circa 4 ore, dar m-am odihnit bine. Poate prea bine, se pare. Setasem gresit alarma de trezire. Stateam linistit cand am realizat ca mai am doar 10 minute pana la Start, eu fiind inca in camera. Totul era pregatit, asa ca am alergat pana la Start. Inca 1 minut si am plecat in marea aventura.

Aceasta aventura a fost construita mai mult din senzatii si trairi. Intamplari spectaculoase nu au fost. Insa am simtit bucuria alergarii, a simplului fapt de a fi pe munte si mi-am condimentat cursa cu oameni minunati. Caci cum altfel ar putea sa fie ultramaratonistii sau sustinatorii ultramaratonistilor.

Am plecat din coada plutonului si primii km au fost de jogging. Mi-am propus si am reusit sa ajung si sa depasesc alti concurenti treptat. La km 70 inca faceam asta. De acolo s-a sudat un grup de 3 alergatori, la care s-au mai lipit alte  cunostinte  de pe traseu.

In primii 7-8 km am baut apa cat pentru jumatate de cursa. Motivul l-am descifrat cam tarziu. Era vorba de vinul si berea consumate cu atat placere cu o seara inainte. Poate ca din acest motiv am si dormit bine. Pe traseu mi-a crescut motivatia intalnind prieteni alergatori (aici erau voluntari). La Cabana Ciucas ne astepta o masa intinsa ca la Craciun. Cu de toate! Pentru prima oara in cele 6 editii  m-am bucurat cu adevarat de urcarea pe Varful Ciucas. In rest, pe coborari, inainte si dupa varf, mi-am facut damblaua. Am alergat in voie.

La unul dintre puncte de alimentare am fost surprins sa gasesc- branza. A picat la fix. Apoi am realizat ca PC-ul era chiar intr-o stana. In primii 70 de km am incercat (si am reusit) sa mananc din alergare. Mai mult ca experiment. A fost chiar bine. Atat de bine, incat la Maneciu abia de am mancat jumatate de supa. Eram ghiftuit. Ca urmare, pe urcare ce a urmat am simtit ca port un sac in spinare.

12036828_1019185194779663_4826483683842695819_nCa tot vorbeam de dambla, la coborarea spre Maneciu am ratat traseul de 4-5 ori. Noroc cu alergatorul din spatele meu. Inca 1-2 tentative si m-ar fi luat la bataie. Dupa baraj, am avut perioade de alergare solitara. Mi-a prins bine. In zari mai vedeam cate un alergator. Pe la km 70 a fost momentul potrivit sa intru intr-un grup cu care sa atacam partea finala a cursei. Singur in noapte si prin ceata n-ar mai fi insemnat nimic bun pentru mine. Am alergat si am povestit cu Claudiu si Dan 20-25 km. Marcajul lipsea din loc in loc.

Am ajuns in cale afara de bine dispusi la penultimul PC. Urcarea spre Zaganu-Gropsoarele a parut ca durea o zi intreaga. Pamant moale si bezna. Cele 2 frontale nu mi-au fost de mare folos.  M-a ajutat enorm de mult Claudiu. In multe situatii a raman alaturi de mine sa ma ghideze, in timp ce eu executam  cazaturi precum bebelusii. In rastimpul asta alti 3 alergatori s-au lipit de grup. Am bifat chiar si o mica ratacire. Deja coboram spre Muntele Rosu. Tinta noastra  era una psihologica. Sa terminam cursa pana la miezul noptii, adica sub 18 ore.

Abia la PC-ul de Muntele Rosu mi-am schimbat bateriile la frontala. La un moment dat, Dan Surducan (care s-a alaturat grupului pe la km 97) intreaba grupul: "Mai baieti, dar Florin cela din Bucuresti, cu care m-am tot intrecut eu pe zi,  l-ati vazut?". Eu eram chiar langa el, aruncandu-i lumina frontalei in ochi. El ne ajunsese pe Zaganu, din cauza cetii nu deslusisem foarte bine fetele. Am fost cazamarzi de alergare kilometri buni in prima parte a cursei. Era si pacat sa nu terminam impreuna.

11227599_454911531360403_3609967793350977478_nUltimii 5 km au fost un fel de alergare de revenire. Am traversat Soseaua Nationala in voie. Faceam planuri pentru Finish. Amintindu-mi finalul de poveste din 2012 (prima mea participare la proba de Ultramaraton la Ciucas),  am chemat prietenii de la Zitec, in frunte cu Alex Axon, sa ne intampine. Pe linia dreapta de la final, o bucata de asfalt de cca 500 m, in coborare, am ocupat soseaua. Tineam mainile ridicate si urlam ca si cum am fi terminat o expeditie in jurul lumii. O trupa de 6 oameni, finisheri de ultramaraton. Alaturi de mine au fost: Claudiu Dumitras, Daniel Tabirca, Samuel Tatu, Constatin Lucutar si Dan Surducan. Multumesc, baieti, pentru tot ajutorul din timpul cursei!

La Finish cca 40 de oameni ne asteptau  cu muzica si urale. Vacarm. Nebunie. Senzatie. Am avut parte de un final de cursa  memorabil.  Inca o data, sfarsitul  cursei m-a prins intr-o stare incredibil de relaxata. Euforia. Adrenalina. Prietenii de la Zitec m-au primit ca pe un "star" al ultramaratonului mondial. Dupa 15 minute m-a luat frigul. Alex avea totul pregatit. Am mai impartasit din bucuria cursei inca jumtate de ora. Am revenit la zona de Finish. Nu toti participantii erau veseli si bine dispusi.

Fara sa bravez, mi-am dorit si s-a intamplat ca acest ultramaraton sa fie o alergare de placere, fara tinte marete. Un antrenament mai lung. O evadare in natura. Nu m-am resimtit dupa cursa si eram deja pregatit pentru urmatorul ultramaraton (programat la doar o saptamana distanta).

Ne vom revedea si anii viitor in Ciucas, la maraton sau ultramaron!

Material scris de Florin Simion.


Adauga comentariuNici un comentariu.

Pentru a citi comentariile postate trebuie sa fiti autentificat.




Afisare 21 din 248.
<< < 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 >
Pagina 8 din 12


Alte articole despre Povesti

Maratonul Atlanta 2011 Maratonul Atlanta 2011
Maratonul de la Atlanta este unul nou, aceasta fiind cea de-a cincea edi ie. Am aflat c teva date despre Atlanta i statul Georgia:... ...
Dead Sea Ultramarathon 2011 Dead Sea Ultramarathon 2011
La exact 1 an dupa primul maraton din viata mea, cel de la Polul Nord, am reusit sa fac o cursa foarte buna, in cinstea aniversarii-... ...
Eco Trail de Paris 2011 Eco Trail de Paris 2011
Am terminat cu bine, in 11h 31m! Si o clasare de care sunt bucuros: 376 la categoria de varsta 23-39 si 1043 la general Alte cifre,... ...
Maratonul Roma 2011 Maratonul Roma 2011
Perioada de pregatire Era noiembrie 2010 cand m-am hotarat sa ma alatur grupului de maratonisti de la Ro Club Maraton care s-a inscris... ...
Maratonul Limassol 2011 Maratonul Sahara 2011 42 pentru o sansa - povestea unei campanii umanitare Maratonul Marrakech 2011 Semimaratonul Gerar 2011 Maratonul Dubai 2011 Proiectul GRANITELE NU SUNT LIMITE Maraton si Ultramaraton Antarctica 2010 Solu Khumbu Trail 2010 Maratonul Vina del Mar, Chile 2010 Maratonul Clasic Atena 2010 - pe urmele istoriei Maratonul Clasic Atena 2010 - Spiritul maratonului Maratonul International Bucuresti 2010 Proiectul Primul Maraton Maratonul Piatra Craiului 2010 Maratonul Istanbul 2010 Maratonul Moscova 2010

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007