Ro Club Maraton
Maraton Cluj 2017
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 222066.42 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Sanatate » Creierul, ultima frontiera

Creierul, ultima frontiera

(1)qCPhHq6_22277.jpgEl este cel care iti deschide, sau nu, drumul catre performanta. Depinde de tine daca stii cum sa il folosesti ca sa fi asemenea marilor campioni

 Linia de sosire. Bratele ridicate in aer in semn de victorie. Medalia care straluceste orbitor. Luminile bliturilor. Lumea care te aclama.

Spune-mi ca n-ai visat macar odata in viata ca esti acolo, in centrul atentiei, inconjurat de oameni care iti inteleg efortul si te admira pentru ce ai realizat! Spune-mi asta si nu o sa te cred. Sau poate ai fost acolo si atunci ai sa imi dai dreptate când o sa afirm ca mare parte din performanta realizata se datoreaza faptului ca ai reusit sa iti convingi creierul ca esti in stare sa depasesti orice limite. Intr-adevar, ultima frontiera, pragul pe care trebuie sa il trecem ca sa ne autodepasim este psihicul nostru. Nu muschii, nu plamânii, nu inima si nici alte organe. Creierul, organul suprem este cel care ne deschide poarta catre performanta.

Marius Rus este un tip simplu. Nu-i place sa vorbeasca prea mult, insa ii place sa isi dovedeasca – in primul rând lui, dar si celorlati, ca daca ai vointa, poti sa realizezi lucruri cu care putini oameni se pot lauda. Cum ar fi sa termini opt concursuri Ironman. Si nu oricum, ci depasindu-si de la an la an vechile recorduri, astfel incât se poate lauda cu un best time de 10 ore si 42 de minute – un timp foarte bun pentru un sportiv amator, care il apropie de performantele profesionistilor ce participa la aceste competitii.

Pregatirea pentru un concurs de rezistenta este complexa si se intinde pe periode lungi. Presupune mult efort, ore intregi de antrenament in fiecare zi, renuntarea la o multime de “bucurii simple ale vietii” (cum ar fi sa lenevesti in fata televizorului cu o bere sprijinita pe burta…), un regim alimentar controlat. Dar nu pentru aceste aspecte am vrut sa il cunosc pe Marius, ci pentru a afla de la el care este explicatia urmatorului “fenomen” – câteva mii de oameni se aduna la un loc, inoata 4 km, pedaleaza 180 km, alearga 42 km, termina epuizati si cu toate aceastea, primul lucru pe care il gândesc dupa ce trec linia de sosire este “Când si unde voi merge la urmatorul Ironman?”

Din sedentar, atlet de ultraanduranta

In urma cu 6 ani, Marius nici nu visa ca intr-o buna zi o sa participe la Ironman. De fapt nici nu auzise de acest concurs, asta pentru ca in România se stie foarte putin despre el. In anul 2000 nu se putea lauda cu cine stie ce forma fizica. Ba din contra, dupa o fractura bimaleolara pe care o suferise cu câtiva ani in urma si despre care ortopedul ii spuse ca va trebui sa fie multumit daca va mai putea merge normal, renuntase complet la orice fel de activitate fizica si kilogramele nu se sfiisera sa se acumuleze. Asa ca, supraponderal si neantrenat, Marius s-a trezit in situatia de a participa la un concurs de triatlon olimpic. Cum? Simplu. A vazut un afis in Brasov, a pus un pariu hazardat cu niste prieteni si apoi n-a mai putut sa dea inapoi. Iar acest moment a insemnat inceputul “carierei” lui sportive. Desi la primul concurs a terminat cu greu, pe ultimul loc, sentimentul victoriei a fost atât de intens incât in cei sase ani care au urmat a ajuns sa adune opt medalii de “finisher” la Ironman, dintre care una obtinuta la Lanzarote, Spania, considerat a fi cel mai dificil traseu din lume, si o multime de rezultate la Half Ironman-uri organizate in România si in alte tari. Ca bonus: acum cântareste cu vreo 15 kg mai putin, iar burta este doar o amintire.

“Primul meu Ironman l-am facut in Ungaria,” povesteste Marius. “Am inca proaspata in minte atmosfera din timpul concursului: lumea care aplauda si striga, adrenalina, emotia la trecerea liniei de sosire. Nu exista nimic care sa se compare cu asa ceva. Extraordinar este ca dupa o cursa, desi esti foarte obosit, te gândesti unde o sa mergi la urmatorul concurs. E un fel de dependenta. Totusi exista si oameni care au facut o cursa si au zis ca nu mai fac inca odata asa ceva. Cred ca depinde de caracterul fiecarui om. Senzatiile dupa primul Ironman au fost unice si irepetabile. Apoi am inceput sa vreau sa imi bat propriile recorduri.”

Ce face diferenta intre o perosoana care nu accepta sa mearga pe jos nici macar o statie de tramvai si una care sufera daca lipseste de la un antrenament? Dar intre doi sportivi care participa la un concurs de ultranduranta si unul dintre ei trece victorios linia de sosire, iar celalalt cedeaza la un moment dat? Am aruncat o privire prin literatura de specialitate, pentru a descoperi unde se gaseste elementul critic, cel care decide daca suntem sa nu capabili sa ne depasim limitele.

Cine oboseste primul

“Ca sa participi la Ironman trebuie sa ai un psihic puternic,” e de parere Marius Rus. “Daca esti bine antrenat, nu ai cum sa clachezi fizic, insa psihicul te poate trada. Oamenii labili psihic nu au ce cauta la aceste competitii. E vorba (in medie) de 12 ore de efort continuu. Si eu simt uneori in timpul cursei ca nu mai pot, insa in acele momente ma gândesc ca sunt foarte bine antrenat si nu este posibil sa cedez. Imi spun ca ce e greu a trecut. Nu trebuie sa te gândesti la durere. Incerci sa o ignori. Pentru ca daca te lasi prada problemelor, te demoralizezi si atunci esti predispus sa renunti.“

Clasic, limitele rezistentei la efort sunt explicate de catre oamenii de stiinta prin raportare la capacitatea metabolica, organica, de a sustine activitatea fizica. In momentul când disponibilitatea substraturilor energetice – adica “benzina” cu care functioneaza organismul nostru, se reduce, capacitatea de transport a oxigenului atinge limita superioara, iar posibilitatea muschilor de a sustine efortul este utilizata la maxim, atunci se instaleaza oboseala musculara si activitatea fizica trebuie sa fie intrerupta. Asadar se considera ca limitele sunt stabilite de catre capacitatea cardio-respiratorie si oboseala musculara. Daca ai avut curiozitatea sa citesti studii despre oboseala, in mod sigur ai remarcat ca cele mai multe discutii se invârt in jurul unor probleme care tin de fiziologia sportului, cum ar fi capacitatea enzimatica aeroba, aportul maxim de oxigen, depozitele musculare de glicogen si altele – cu alte cuvinte, explicatiile clasice se limiteaza la argumente de natura metabolica. Cu toate acestea, exista situatii, reale sau simulate prin experimente, in care limitele rezistentei umane la efort nu pot fi explicate prin aceste paradigme.

Ideea de baza este foarte simpla: fiecare actiune voluntara incepe si se termina in creier. Activitatea fizica presupune contractia tesutului muscular, care are loc prin cresterea numarului de unitatii motorii – nerv plus fibre musculare - ce sunt activate, fenomen care poarta numele de recrutare motorie. In mod similar, activitatea inceteaza atunci când se produce derecrutarea unitatilor motorii. Ambele actiuni sunt efectul modularii comenzilor motorii transmise de la nivel superior, prin intermediul fibrelor nervoase descendente. Cu alte cuvinte, atunci când vrei sa initiezi un efort voluntar – sa iei ridici o gantera, sa alergi, sa inoti sau sa rasfoiesti acest numar din MH, e nevoie ca in creierul tau sa se nasca o decizie constienta, adica sa vrei sa faci acea actiune. Sfârsitul efortului, respectiv derecrutarea unitatilor motorii este precedat si el de o decizie constienta. Comenzile centrale la nivelul cortexului motor sunt percepute ca un fel de “simt al efortului”, iar actiunea este terminata in mod voit atunci când senzatiile percepute devin mai intense decât limitele ce pot fi tolerate. Asadar felul cum percepem efortul este un factor limitativ extrem de important. Si tie ti s-a intâmplat sa iesi la alergat intr-o zi ca oricare alta si sa ai senzatia ca traseul cu care te-ai obisnuit de mult, este de aceasta data cu mult mai greu. Sau sa mergi la antrenament si haltera cu care saptamâna trecuta faceai fara probleme 12 repetari, astazi este foarte grea… Pur si simplu simti ca trebuie sa te opresti si nu iti explici de ce.

Totul pleaca de la cap

Dr. T. Noakes si dr. StClaire Gibson, doi cercetatori de la Universitatea Cape Town, Africa de Sud au propus o teorie care sa explice acest fenomen destul de neclar inca, oboseala. Dupa ani de studii, eu ai conceput modelul “guvernorului central”, o entitate functionala care ne poate limita performantele. Ipoteza inaintata de catre cei doi cercetatori sud-africani are ca idee centrala capacitatea structurilor subcorticale (partea subconstienta a creierului nostru) de modula recrutarea unitatilor motorii si astfel a regla puterea dezvoltata in timpul unei activitati. Rolul acestui guvernor central ar fi protejarea echilibrului intern al organismului, numit homeostazie si prevenirea “catastrofelor fiziologice”, adica acele stari extreme care pun in pericol insasi integritatea organismului. “Guvernorul central” are misiunea de a preveni depasirea momentului in care intensitatea si durata efortului trec peste un punct critic, punând in pericol integritatea inimii si a altor organe vitale, iar mecanismul prin care el si exercita actiunea este limitarea recrutarii fibrelor musculare in cadrul contractiilor musculare.

Decizia obligatorie de a opri sau a reduce efortul este constienta, ceea ce inseamna ca se produce la nivel cortical, insa conform teoriei “guvernorului central”, ea este un rezultat fortat de catre circuitele cerebrale subcorticale.

 “Guvernorul central nu este un organ, nu are un loc anatomic bine definit, ci trebuie privit ca având o natura functionala,” explica dr. Noakes. El primeste impulsuri de la diverse sisteme, toate aflate in legatura cu efortul depus si integreaza informatiile primite de la acestea, transmitându-le catre cortex, pe care il forteaza in acest fel sa ia decizia de a opri efortul, in cazul in care suma semnalelor depaseste o limita considerata nociva. De exemplu, daca faci un exercitiu foarte intens si suma informatiilor primite de la muschii picioarelor, de la aparatul cardiovascular si de la plamâni depaseste pragul de siguranta, in cele din urma creierul tau va lua decizia incetarii acelui efort.

Un experiment revelator

Se banuia de mult ca cea mai importanta limitare a performantelor umane isi are originea in creier si nu in periferie – prin asta intelegând orice alta parte a corpului – muschi, inima, plamâni etc. Oamenii de stiinta si-au pus in minte sa aduca un argument in plus si au conceput un experiment ale carui rezultate au fost publicate in Journal of Applied Physiology.

Ei au inclus in studiu doua grupuri de sportivi bine antrenati, care au fost instruiti sa faca un efort intens si continuu. Diferenta dintre cele doua grupuri a fost ca primul a primit inainte de antrenament o doza de naloxona, in timp ce al doilea grup a primit o substanta placebo. Naloxona este o substanta cu efect antagonist asupra endorfinelor, acele substante asemanatoare cu morfina, care sunt secretate in creier si au rolul sa atenueze senzatia de durere. Efortul intens sau de lunga durata poate fi receptat de la un nivel in sus drept o agresiune asupra organismului, asociata cu durere, iar endorfinele “indulcesc” acest efect.

Cercetatorii au remarcat faptul ca grupul care a primit naloxona a inregistrat rezultate semnificativ mai reduse decât grupul de control si astfel au putut sa traga concluzia ca performantele noastre sunt serios limitate de catre perceptia efortului sub forma unor senzatii care ne forteaza sa ne oprim, in ciuda faptului ca oboseala fiziologica nu a avut timp sa se instaleze. Cu exceptia unor situatii particulare, cum ar fi efortul in conditii de temperatura foarte crecuta sau când exista boli asociate, efortul este totdeauna intrerupt inainte ca in organism sa se produca distrugeri sau tulburari serioase la nivelul diverselor organe si sisteme. Corpul nostru este programat sa mentina o limita de siguranta, care sa ii protejeze integritatea si supravietuirea.

Vestea buna este ca perceptia efortului este un parametru care poate fi manipulat si imbunatatit prin antrenament. Dar pentru a obtine acest efect trebuie sa procedezi ca marii sportivi, adica sa iti antrenezi muschii, dar sa nu uiti ca psihicul face diferenta dintre un campion si restul lumii.

Ne nastem “programati” pentru performanta?

Rezistenta la efort a sistemului cardio-respirator si capacitatea metabolica musculara sunt factori cu importanta cruciala in performanta fizica. Nu se indoieste nimeni de acest lucru asa cum nu exista dubii in privinta faptului ca talentul mostenit genetic impreuna cu mult antrenament pot conduce la imbunatatirea acestor parametrii. In competitii insa, diferenta intre invingator si invins este determinata in mai mica masura de ei si mult mai mult de pragul de siguranta impus de catre sistemul nervos central pentru a se feri de situatiile periculoase. Alergatorii de rezistenta din estul Africii, kenieni si etiopieni, reprezinta cele mai bune exemple de sportivi care reusesc sa impinga aceste limite impuse de creier foarte aproape de zona de pericol, ceea ce ar putea sa reprezinte o explicatie pentru suprematia lor in cursele de maraton si alte probe de alergare pe distante mari, asta in conditiile in care multi dintre adversarii lor prezinta caracteristici fiziologice similare. Mult timp s-a presupus ca populatia din aceasta zona a lumii beneficiaza de un potential genetic aparte pentru efortul de anduranta, insa dr. Robert Scott si dr. Yannis Pitsiladis de la Universitatea din Glasgow, au dat un raspuns acestei probleme, publicând in International SportMed Journal rezultatele studiilor lor.

Ca sa nu te tin in tensiune (nu se poate sa nu te fi intrebat vreodata, de ce campionii la maraton sunt de obicei kenieni sau etiopieni…), cei doi cercetatori au ajuns la concluzia ca nu exista nici o dovada ca pe acele meleaguri genele s-ar fi combinat in asa fel incât sa le confere posesorilor un avantaj asupra celorlalti concurenti. Mai mult decât atât, Etiopia si Kenia nici nu au aceiasi stramosi, din punct de vedere genetic, in schimb modul in care traiesc populatiile acestor tari este similar – la altitudine medie si cu un nivel foarte crescut al activitatii fizice. In putine zone din lume copii parcurg zilnic distante atât de lungi – pâna la 20 km, si nu oricum, ci alergând. In aceste tari sarace din estul Africii, alergarea pe distante lungi este o necesitate de cele mai multe ori de natura economica; pentru ca sunt nevoiti de mici sa faca permanent, desi involuntar, antrenamente de anduranta, dintre ei se selecteaza mari campioni si astfel se explica succesul lor in competitiile de gen.

Asadar, a te obisnui cu un anumit tip de efort si mai ales a avea o perceptie pozitiva asupra lui – fie ca o mostenesti cultural, ca in cazul est-africanilor, fie ca ti-o educi in mod constient, reprezinta secretul ridicarii stachetei pe care creierul obisnuieste sa ti-o fixeze, de obicei undeva jos, la limita confortului si sigurantei.

Avem un creier. Cum procedam?

Sigur, o sa imi spui ca tu nu te-ai nascut in Kenya (eventual te-ai fi mutat in Congo daca iesea Bombo…) si nici nu ai fost nevoit sa alergi zi de zi 20 km pâna la scoala. Pregatirea fizica o ai la degetul mic, ca doar citesti de atâtea luni MH-ul, alimentatia nu mai are secrete pentru tine, dar ce faci ca sa preiei controlul asupra creierului si sa il “pacalesti” sa nu te oblige sa te opresti prea devreme?

Marius Rus stie cateva trucuri, pe care le-a testat chiar pe el, insa dintre toate prefera vizualizarea.

„In timpul concursului, permanent vorbesc cu mine, ma incurajez. Ma mint singur ca totul e bine si frumos, desi ma dor toate,“ marturiseste Marius Rus, care are in spate experienta a 8 curse Ironman. “Organismul tinde sa aleaga partea usoara. Isi baga dracul coada si iti spune 'Ce-ar fi sa te opresti si sa spui ca nu te-ai simtit bine...’. Intr-un moment ca acesta trebuie sa te gândesti imediat la ceva frumos, optimist, cum ar fi trecerea liniei de sosire. Simplul fapt ca vizualizezi momentul finisului iti da o energie extraordinara si poti sa continui. In perioada de pregatire trebuie sa iti antrenezi si psihicul, altfel nu ai cum sa reusesti. Am concurat la Lanzarote tocmai pentru ca este cel mai greu concurs Ironman din lume si acum, de câte ori am momente proaste, vizualizez acea cursa si ma mobilizez spunându-mi ca daca am reusit sa termin acolo, restul e simplu de facut.“

Superman in clasa a 3-a

Daca ti-ar povesti cineva ca un pusti de 9 ani, cântarind doar 30 kg a reusit sa ridice o greutate de 1800 kg, ce i-ai zice? Probabil ca l-ai trimite sa isi faca un control la cap sau se se apuce de scris sf-uri. Dar daca acel cineva ar fi un renumit profesor de fiziologie sportiva din SUA, Jack H. Willmore, iar aceasta intâmplare s-ar gasi citata intr-una dintre cele mai renumite tratate de fiziologia efortului sportiv – te-ar pune pe gânduri?

Corpul uman este o masinarie extraordinara, cu resurse nebanuite. Nu suntem constienti de capacitatile noastre pâna când destinul nu ne pune la incercare intr-un fel sau altul. Rique Shill se afla sub automobilul familiei sale, mesterind ceva. La un moment dat, cricul care sustinea masina sub axul din spate a alunecat si sutele de kilograme de fier s-au oprit pe pieptul sau. Desi pare o scena desprinsa din Superman, sub ochii mai multor martori, cel care l-a salvat a fost Jeremy, fiul lui de numai noua ani, care realizând ca greutatea imensa il va sufoca, a saltat masina suficient cât tatal sau sa poata respira si cineva sa fixeze la loc cricul.

Ce dovedeste asta? Ca in situatii-limita creierul este capabil sa mobilizeze mare parte dintre “rezervele strategice” ale organismului. E nevoie doar de stimulul adecvat.

In sport acesta se obtine prin antrenament si educarea vointei.

  

Articolul a fost publicat in revista Men’s Health Romania si este reprodus aici cu permisiunea redactiei.

Votati ca slab Votati ca nimic special Votati ca merita citit Votati ca foarte bun Votati ca excelent
Apasati pe stelute pentru a vota.
Acest articol este votat ca foarte bun. Ati votat acest articol ca excelent.


Adauga comentariuUn comentariu.

Vineri, 4 Octombrie 2013 16:44Aura a spus :
Superrrr. ..nu credeam ca ma v-a captiva intr-atat incat sa il citesc pana la sfarsit, pe nerasuflate.
Multumesc !



Afisare 21 din 55.
1 2 3 >
Pagina 1 din 3


Alte articole despre Sanatate

Controlul medical periodic - investigatii importante Controlul medical periodic - investigatii importante
Desi nu este prea placut sa mergi la doctor, controalele medicale anuale sunt destul de importante, atunci cand vine vorba de sanatatea... ...
Inima ta vorbeste. Ascult-o! Inima ta vorbeste. Ascult-o!
Deseori in viata nu reusim sa ne dam seama de ceea ce este mai important si incercam sa rezolvam problemele cu ce ne vine pentru moment... ...
Cum poti vindeca rapid o intindere musculara Cum poti vindeca rapid o intindere musculara
Intinderile musculare, poate cele mai frecvente accidentari in activitatea sportiva, in general nu sunt prea mult bagate in seama de... ...
Insomnia Insomnia
Insomnia este una din afectiunile la limita boala implicare psihologica, putand avea cauze din ambele categorii. De aceea nu trebuie... ...
Doneaza sange! Principalii 5 inamici ai inimii Sanatatea in cifre Cum te protejezi de frig Remedii impotriva oboselii Anemiile feriprive Protectia solara Cum sa traiesti mai bine Varstele alergarii Sanatatea picioarelor alergatorilor Zece motive pentru care sa alergi 6 accidentari frecvente, provocate de alergat Tratarea si prevenirea accidentarilor De ce alergatorii iubesc alergatul Inima maratonistilor 10 Motive pentru care sa alergi Lipsa somnului, o amenintare pentru sanatate

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2017. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007