Cum lenea te face un alergator mai bun

Intarirea sistemului aerobic al organismului este, evident, cel mai important factor care duce la cresterea performantei alergatorilor in primii ani de alergat. Inima devine mai mare si mai puternica, sangele mai dens, muschii mai intesati de capilarii, enzime aerobice, mitocondrii, etc. Aceasta ascensiune nu are insa loc la nesfarsit. Dupa 2 sau 3 ani de competitii, alergatorii vor inregistra doar imbunatatiri minime ale capacitatii aerobice. Cu toate acestea, performanta lor se poate imbunatati semnificativ si dupa acest prag.

Rezultatele cercetarilor stiintifice indica aceea ca desi capacitatea aerobica stagneaza dupa cativa ani, alergatorii dezvolta in timp un pas de alergat mai eficient, ceea ce le permite sa-si imbunatateasca semnificativ timpii la multi ani dupa ce au imbratisat acest sport.

In mare, teoria este aceea ca alergatorii in mod natural si involuntar isi adapteaza pasul de alergat astfel incat sa reduca la minim costul energetic al alergarii, in functie de structura organismului lor. Cercetatori de la Universitatea din Massachusetts au investigat recent aceasta teorie. Ei au luat o serie de masuratori biomecanice de la un grup de alergatori pe care le-au comparat cu 3 simulari de alergat diferite. Intr-o prima simulare, alergatorii virtuali au fost facuti sa alerge astfel incat sa reduca direct consumul energetic al alergatului. In acea de-a doua, alergatorii virtuali au alergat astfel incat sa reduca activarea musculara totala, iar in cea de-a treia scopul a fost sa reduca la minim stresul muscular. S-a dovedit ca primul model de alergat, cel in care alergatorii virtuali au redus activarea musculara totala s-a apropiat cel mai mult de modul in care au alergat de fapt alergatorii reali.

Cercetarea indica existenta unui mecanism de control la nivelul creierului care este capabil sa detecteze gradul de activare musculara necesar pentru a alerga la diferite viteze si adapteaza in mod automat pasul alergarii pentru a reduce astfel activarea musculara pentru fiecare viteza. Aceasta capacitate a creierului se bazeaza pe principiul inertiei. Corpul este oarecum lenes si nu vrea cu adevarat sa alergam, dar il fortam sa o faca. Corpul se adapteaza constrangerii de fi facut sa alerge prin a cauta tot timpul mijloace de a alerga cu cat mai putina activare musculara. In mod ironic insa, este insasi aceasta inertie care-i face pe alergatori sa atinga performante remarcabile la multi ani dupa ce sistemul lor aerobic a atins pragul maxim de conditionare.