Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Din fuga in zbor

Din fuga in zbor

(6)P92iiWO_75486.jpg

Wings for Life - prima mea cursă competiâională - mai 2014.

Alerg de când mă știu și nici nu vreau să mă știu altfel. E o plăcere pe care o pot înâelege doar alergătorii de cursă lungă, pentru care timpul se măsoară în zilele în care au bifat km alergaâi sau timpul rămas până la următoarea fuga.  Agenda zilnica, planurile pentru perioada următoare (inclusiv concediile) sunt gândite gravitând în jurul posibilităâii de a avea ‘pista’ liberă pentru cursa personală absolut necesară confortului psihic.

Fuga reprezintă evadarea din stresul și alergătura cotidiană la care suntem supuși în mod involuntar (sau nu). Când alergi ești doar tu cu gândurile tale, timpul îâi aparâine și poâi fi liber de orice atingere externă. Nimeni și nimic nu te poate influenâa să fii altcineva decât tu însuâi. Am învăâat să preâuiesc momentele în care eu și cu mine pornim în aceste curse nebune printre fapte și oameni, reușind să rămân totuși intangibilă.

(7)LAarj5_8571.jpg

M-am înscris în cursă Wings for Life nu pentru ideea competiâională, ci pentru a susâine o cauză nobila. Să mergi prin iarba verde și să poâi simâi roua rece pe tălpi, să te plimbi pe malul mării și să poâi simâi nisipul umed și grunjos, să pornești în aventuri prin munâi și să simâi mușchii încordându-se la fiecare pas din escaladă, să poâi alerga oriunde și oricând și să îâi simâi inimă pulsând de efort și adrenalină... este o binecuvântare ce trebuie apreciată.

Motivata de cauză, iată-mă parte din cursă. Deși dimineaâa a început înnourată și plina de promisiuni ploioase, nimic nu m-ar fi putut răzgândi; nu puteam lua cale întoarsa. Am pornit hotărâtă către start, echipata corespunzător și cu pelerină de ploaie la pachet. Ajunsă la locul de întâlnire, m-au luat cu asalt emoâiile celorlalâi participanâi. M-am trezit brusc energizată de atmosfera din parcarea dela Cora, punctul de întâlnire al tuturor celor cu gând de fuga cât mai departe. Mă simâeam parte la un eveniment de amploare mondială, lucru foarte adevărat de altfel, și aripile începeau să-mi crească. M-am întâlnit cu cââiva prieteni alergători, mi-am făcut alâi prieteni alergători, am împărâit emoâii și gânduri înainte de start. Poze, filmări... elicoptere survolând deasupra. VIPurile erau și ele parte din poveste. Maratoniști renumiâi se amestecau cu noi în peisajul acum deja însorit, cu promisiuni de și mai bine. O duminică perfectă de mai. ‘Să facem poza cu Coconea’ trage de mine un amic alergător.  ‘Cu cine?!’  Da, cum spuneam sunt alergător din pasiune și nu alergător de competiâie. Nu cunosc nimic legat de domeniu, tehnici, metode, evenimente sau personalităâi. Alerg pentru că asta mă definește cel mai bine. Acum, intrată în genul fugii competiâionale, âopăiam întruna și abia așteptam să se taie panglica și să fiu eliberată pe străzi. Cele două guri de Red Bull m-au băgat serios în priză și abia reușeam să-mi stăpânesc adrenalina care pulsa frenetic prin vene. Noroc că a început momentul de ‘încălzire’ și cele câteva minute de aerobic m-au mai temperat puâin. Trainerii dela WorldClass și-au pus în lumină profesionalismul; pe mine m-au convins demult că sunt cei mai buni.

(5)N9vXvTLx_40665.jpg

Iată-ne aliniaâi pentru start. Cum nu mai participasem la nicio cursă înainte, am completat în formular la performanâă anterioară: not available. Concluzie: stau grămadă la coada șirului de alergători și mă uit cu jind la cei aflaâi în faâă, la o distanâă considerabila. Mă întreb oare cum voi reuși să mă strecor printre ei fără să fiu dărâmată (fizic sau psihic). La cei1.60 mși cele câteva kg sub 50, un cot sau o piedică m-ar fi pliat ușor către orizontală. Aștept. Elicopterul se învârte frenetic deasupra, populaâia se agită, megafonul emite la frecvente din ce în ce mai ridicate și numărătoarea inversă începe. 10, 9, 8... Nu, nu e revelionul. Pulsul crește. Deschid ipad ul și caut repede butonul de play. Muzica e deja pregătită și cursa poate începe. 3,2,1: GO!

Din lipsă anticipată de spaâiu, alerg pe loc câteva secunde bune.  Să fiu în pas cu cei din faâă care deja au prins viteză.  Se eliberează terenul și încep să mă strecor. Delicat, subtil, pitit și ocolit, în câteva minute reușesc  să îmi fac loc printre grupurile neașteptat de compacte. Efort mai mare pentru depășirile pe laterală, dar prefer să mă solicit mai mult și să îmi creez spaâiul propriu. Åži curând mi se lărgește orizontul în faâă, mă atașez unui grup de alergători cu ritm similar și începe distracâia. Inimă pulsează, adrenalina se autogenerează, cunoscuta plăcere a fugii ia locul efortului și concentrării pentru detașare.

(4)0zT0rfo_90706.jpg

Åžoseaua se împânzește rapid cu alergătorii roșii; toâi suntem decoraâi cu tricourile branduite faâă logo   Intersport, verso sigla Wings for life. Pe margini, poliâie trasă pe dreapta special pentru noi și cetăâeni ai capitalei ieșiâi ca ciupercile după ploaie să ne admire talentul sportiv. Ne aclamă și primim ovaâii, încurajări și vorbe de duh să ne poarte picioarele cat mai departe. Alergăm cu toâii animaâi de atmosfera și motivaâi de gândul că Loganul va pleca în urmărirea noastră abia după juma de oră de la start. Curând, după cââiva km deja se rarefiază terenul. Urcăm și coborâm pantele lăsând distanâa să se facă evidenta între cetele de 2-3 fugari. După o vreme ieșim din oraș și avem drum liber prin șoseaua care taie câmpul de rapiâă. Un galben ameâitor îâi dilată pupilele și te atrage ameâitor spre margine. Cââiva mai slabi de înger, romantici și sentimentali, nu rezistă tentaâiei de a se trage în poză pentru o postare ulterioară pe Facebook, să vadă și prietenii ce faină cursă au ratat. Åži așa mai trec alâi 2-3 km. La fiecare5 km, suntem așteptaâi cu pahare pline cu apă, Red Bull, banane și portocale, dar mai presus de toate cu preâioasele încurajări motivaâionale. Åži așa gonim mai departe fără să avem nici cea mai mică idee pe unde se afla Loganul și cât din plăcerea fugii ne-a mai rămas. Pentru cei care nu cunosc conceptul Wings for Life, alergi până te prinde din urmă mașina competiâiei, moment în care cursa ia sfârșit. Mașina pornește la 30 minute după ce se dă startul și crește viteza pe parcurs ce înaintează.

Trecută de lanul de rapiâa, la primul giratoriu dau direct în comună. Nu mai âin minte cum se chemă exact; am străbătut câteva comune în această cursă sau cel puâin așa mi s-a părut. Cel mai minunat și emoâionant moment a fost când am primit încurajări de la săteni. Erau toâi aliniaâi pe marginea șoselei, ieșiâi din curâi în însorita zi de duminică pentru a admira defilarea noastră în viteză. Strigau și aplaudau fericiâi să ne vadă, copiii stăteau cu mânuâele întinse să bată palma cu noi și âopăiau fericiâi când primeau răspuns. Nu mai conta că îâi cresc timpii din cursă și pierzi viteaza. Fericirea din ochii lor, cuvintele de încurajare și acel Hi 5 te încărcau cu o energie halucinată. Rar am trăit emoâii de o asemenea intensitate. Am ieșit din fiecare sătuc în forâă maximă de parcă abia începeam cursa. Le mulâumesc din suflet tuturor sătenilor care au luat parte la cursa noastră. Datorită lor am reușit să-mi păstrez motivaâia și să âin ritmul de adevărat maratonist.

(3)scB4CB_15466.jpg

Alergarea a continuat printre câmpuri, păduri, comune, timp în care eram eu cu gândurile mele și grupul temporar de tovarăși de fugă. Când simâeam că nu mai pot, mă motivam cu gândul că suntem o echipa și nu putem să ne abandonăm. Åži pulsam la viteză. La un moment dat aud în spate: ‚Haideâi, haideâi, am alergat toata cursa în spatele vostru. Doar nu mă lăsaâi baltă acum!’ Mă întorc și îl vad pe Dani Ontil care ne fugărea din urma. Åži prind iar aripi, accelerez. Doar nu eram să supăr omul și sa-l las să mă depășească. Să nu necăjim vedetele, căci nu se cade. Åži l-am lăsat în urmă considerabil să se simtă confortabil. Dar e bun alergător tovarășul și spre km 19 pista părea că nu-i mai ajunge și a decolat cu motoarele turate la maxim. Bănuiesc că i-a șoptit o vrăbiuâă că se apropia Loganul și atunci a eliberat caii, de la sine putere. Sincere aprecieri pentru condiâia fizică excelentă!

Continui fuga cu ochii mereu pe ceas. Pulsul în limitele normale pentru situaâia dată, viteza relativ constantă (când coboară scot psihicul la înaintare și cresc pasul). Åži străbat încă o comună, mă încarc cu și mai multă energie când o bătrânică îmi strigă din drum: ‚Hai, fata mamii. Hai că poâi!’ Nimerită într-un grup de bărbaâi, fetele ramase mult în urmă și câteva prea departe înainte, m-am trezit luptând cot la cot cu falnici feciori (ai tatii, probabil).

Mai iau două guri de Red Bull, arunc paharul, întind aripile și zbor mai departe. Åži dintr-o dată: zbrrr, zbrrr, din ambele direcâii. Toâi zboară pe lângă mine!! ? Ceva se întâmplă. Åži aud în stânga cum îmi strigă tovarășul însoâitor de pe bicicletă: ‚Hai, hai! Se apropie mașina!’ OMG!!! Åži sunt la km 19, vreau 20! Trebuie să fac 20! Cum ajung la 20? Mai e atât de mult! Am alergat atât, nu accept să nu fac 20. Crăp, accelerez și mă împiedic, mă fac de râs, oricare dintre aceste foarte posibile variante nu mai contează. Trebuie doar să fac 20! Cu âipetele încurajatoare ale colegului de pe biclă răsunând în urechea-mi stângă, întorc capul și mă uit peste umăr. Loganul, Loganul! E la doi pași în urma mea. Mă întorc și privesc înainte: pancarta de20 kme Fata Morgana. O vreau! Åži mă arunc și mai tare înainte. Zbor! Niciodată n-am mai trăit senzaâia atât de curat: chiar zbor! Cu mașina la cââiva cm în spatele meu, picioarele sunt eliberate într-o mișcare titanică, pasul se lărgește, îmi vad mâinile prin aer cum cu mișcări largi încerc să cuprind orizontul. Åži zbor! Deși alerg cu viteza mașinii, cot la roată cu Loganul, simt momentul pe slow motion. Văd totul în mișcări încetinite și simt la intensitate maximă fiecare pas, fiecare respiraâie. Åži trec de borna 20!!! Imediat totul revine la normal, văd și simt real. No slow motion! Filmul s-a terminat si, după suspans maxim, povestea se încheie cu final fericit. AM REUSIT!! Cei20 kmsunt ai mei! Încetinesc, respir, merg, câteva mișcări de streching- Beau apă, mănânc banane și încerc să îmi revin. Îmi aștept pulsul să își găsească limitele normale.

(2)lMx1Lp_29270.jpg

Mă urc fericită în autocar pentru drumul de întoarcere. Mașina iar plină de bărbaâi; doar 3 fete în tot autocarul. E de bine, îmi zic. Trebuie că am alergat bine dacă adrenalina m-a adus la nivelul forâei masculine. Schimb câteva mesaje cu prietenii care deja întorși din cursă mă așteptau la punctul de start. Åži apoi admir peisajul din comunele și de pe câmpurile traversate mai devreme. Åži merg, și merg-și mă gândesc: ‚Doamne, că mult am mai alergat!’

Ajung la start, cobor din mașină și îmi caut tovarășii cu care am luat startul. Ne felicităm reciproc și mergem încântaâi să ne luam medaliile, să ne tragem în poze și să mâncam câte ceva dulcegării de pe la standurile amenajate special. Mai împărtășim câteva impresii din timpul cursei și ne despărâim cu promisiunea de a ne vedea la următoarea cursă.

În drum spre casă ne-a prins o ploaie teribilă, dar acum chiar nu mai conta nimic. Eram atât de fericită încât nimeni și nimic nu mi-ar fi putut lua senzaâia pe care o trăiam. Primă mea cursă competiâională mi-a oferit amintiri de-o viaâă. Trebuie să trăiești astfel de clipe pentru a înâelege ce simte un alergător.

(1)9UbOxaak_62818.jpg

Atunci am știut că această cursă va fi primă dintr-un frumos traseu maratonist ce mă așteaptă în anii ce vor urma. Îmi place să alerg și nu vreau să transform această plăcere curată în ceva competiâional. Ideea alergării în grup te motivează, te antrenează și îâi da putere să continui, însă niciodată nu uit că ALERG DIN PLÄ‚CERE!

 

Text de Valentina Boeru


Adauga comentariuUn comentariu.

Vineri, 27 Martie 2015 15:55FlorinC a spus :
Forte fain scris. Felicitri si pentru performanta si pentru text.



Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007