Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal Conumila

Jurnal Conumila



Open thread Jurnal Conumila

-



Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 13:47
Am plecat pe drumul de Cluj fredonand "am sa ma-ntorc barbat".

Dupa cateva luni se alergare si primele 2 semimaratoane am inceput sa ma foiesc. Era ceva in neregula. Semi? De ce semi? De ce nu "cursa de 21.097m"? Ce o fi in partea aia goala de pahar? Ce se intampla cu oamenii mari care se joaca inca odata pe atat si ma trimit la culcare?

La sfarsit de noiembrie 2010 am inceput un program de alergare avand ca obiectiv "maraton 10 aprilie", ca timp imi propusesem 4 ore. Eram imbatat cu apa rece a lui McMillan(http://www.mcmillanrunning.com/mcmillanrunningcalculator.htm), care imi prognoza un posibil timp de 3h45', daca zice el, asa o fi. Probabil asta e valabil pentru o masina noua de alergat, nu pentru o Dacie cam veche, ruginita pe la tample, cu amortizoare si bucse facute zob. Si care la o turatie mai mare incepe sa sufle fum, sa patineze ambreiajul si sa consume ulei.
M-a omorat. Venea iarna. De la 150 km/luna am urcat rapid spre 200 si apoi spre 240. Cate indoieli si cate intrebari am avut in 4 luni doar colegii de alergare din Tineretului pot sa stie.Am mai testat masinaria la inca 2 semimaratoane, parea in regula.

Dupa aproape 1100 km a venit sorocul.

In ultima saptamana inainte de concurs ma asteptatam sa ma simt in plina forma. Nici gand. Emotiile si teama unui eventual esec mi-au cam stricat noptile. Alergarile de seara au fost un pic in viteza, facandu-ma sa ma intreb cum naiba o sa alerg eu 42 km si ceva maruntis.

Cred ca o parte dintr-un eventual succes este pregatirea temeinica. Fizica, psihica, suplimentata de o portie buna de 4 ore de muzica motivanta. Constatasem deja ce efect pozitiv poate sa aiba muzica, mai lipsea sa fac proba pe o distanta mare, cu casti si MP3 player.
De asemenea, cred ca sunt necesare diferite suplimente nutritive, menite sa te ajute sa parcurgi linistit drumul intre iad si rai (ca sa tii niste cursuri, Sorescu dixit).

Am fost cam speriat de vantul din Cluj, la Limassol experimentasem deja un vant frontal, si a fost dificil.

Duminica ma aliniam la start cu tot echipamentul pe mine. Inghetat de frig luasem pe mine cam tot ce aveam de imbracat, fiind convins ca o sa renunt la ele pe traseu. Luasem si o sapca, plangand dupa caciula de acasa. Sapca era tematica, daca a facut si dl.Haile reclama la Johnnie Walker, puteam sa port si eu o sapca pe care scrie keep walking, sperand sa fie un "keep running" de bun augur.

Alergarea a fost normala, din cele 4 ture 3 au mers fara probleme, pe primii 5 km cu mici temeri, aveam o auto-diagnosticata periostita (nu stiu exact ce este, dar suna bine) si imi era frica sa nu se agraveze vreo durere . Cum ma asteptam, am pornit cam repede, m-am linistit dupa prima tura, luptand cu vantul si cu pantele.

In tura a treia am dat atacul la geluri. Mai incercasem, am luat si acum preventiv. Daca s-ar administra cutanat, as fi fericit. Am desfacut primul tub cu dintii, reusind sa ma mazgalesc pe fata si pe maini cu gel si am reusit cu greu sa consum restul. Consistenta gelurilor nu ma face un mare fan al lor, poate o fi o problema de obisnuinta, deocamdata sunt doar un chin pentru mine. Am oprit la doua puncte de alimentare, incercand sa adaug peste gel si apa necesara, care era evident receeeeee, si am apelat si la glucoza.
Pe la km 25 am desfacut si fiola de Activator, bauta integral in vreo 3 km. Ma asteptam sa isi faca efectul in 30 de minute, dar dupa cateva minute ma simteam ca Asterix dupa ce a dat iama in potiunea magica.

In tura a 4 a am intors sapca invers, a "liberare", gata, se termina, mai era un pic, toata lumea era a mea.
Am incercat sa evit opririle repetate la punctele de realimentare, nu reusesc sa beau apa din pahar in timp ce alerg - acum am aflat ca era o simpla problema de tehnica - si constatasem ca dupa oprire imi este greu sa ma pun iar in miscare. Deshidratarea a aparut mai tarziu decat credeam, nu am consumat suficiente lichide, si asta m-a costat.
Pe la km 37 am inceput sa ma simt ca un Asterix in fata romanilor si fara potiune. Zborul meu (e cu ghilimele) de Mig upgradat dadea semne evidente ca risca sa intre in vrie si sa repeada in tarana, asa ca am fixat ca reper si tinta punctul de realimentare de pe bucla. Am tras cu disperare, simtind ca sunt complet uscat, ca iau foc, ca sa constat ca acolo nu era nici un punct de alimentare, poate doar in imaginatia mea. Am ajuns in cea mai grea alergare din viata mea pana la urmatorul si ultimul punct de alimentare, am aruncat doua pahare cu Isostar pe gatul care sfaraia si am dat bice spre finish. Faptul ca acolo era o usoara coborare si lume care aplauda m-a facut sa gasesc resursele unui sprint care nu credeam ca mai e posibil, si sa devin super-extra-fericitul absolvent al unei curse de maraton.

Toata lumea, cand din cioburi a inceput sa se lege ceva, era a mea, Mini Me-ul meu era in al noulea cer, ca probabil asa se calca in cer, ca pe norisori de vata. Mersul meu aducea cu cel al unui ratoi, egoul cu al unui cocos, imi lipsea o coada de curcan sa ma infoi cat pot de mult. Acum dl. Haile este simplu, Haile, ca suntem colegi. Ma rog, ma dau si eu mare, nu stiu cum sa fac sa adaug pe cartile de vizita, undeva mic intr-un colt, cuvantul "maratonist".

Cred ca este evidenta ca MP3 playerul era la Bucuresti, uitat pe comoda, si ca am fredonat 3 melodii pe tot parcursul cursei, cu sperante clare de participare la urmatoarea editie printre cei care falseaza la "Romanii au talent".

Cred ca acum ar trebui sa le multumesc organizatorilor, care au reusit sa faca un concurs remarcabil, si colegilor de alergare din Tineretului, care mi-au suportat cateva luni indoielile, angoasele si glumele nesarate.

A, timpul a fost - pana la proba contrarie- in jur de 3h 50 min, pe aproape de estimarea lui McMillan, si sub asteptarile mele. Si am ajuns la concluzia lui Elu, nu este important timpul la aceasta proba, ci finalizarea. Haile poate nu e de acord, dar eu sunt.




1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 31




Offline Mircea
Membru Ro Club MaratonMirceaTrimite Mesaj
Din Octombrie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 14:19
Dupa asa o relatare tin sa te mai felicit o data si sa iti urez mult succes la urmatorul !

Mircea
...............
Mircea O. - www.blogtoenjoy.wordpress.com




Offline tudy123
Membru Forum
Din Octombrie 2010
Oras / Locatie : Sibiu
Luni, 11 Aprilie 2011 14:22
Bravo !!!!!! Cele mai sincere felicitari , sper sa ajung si eu cat mai curand la aceasta performanta , dar pana una alta felicitari sincere pentru reusita .

In alta ordine de ideii , te-ai gandit vreodata sa incerci sa scrii vre-o carte ? Pentru ca dupa parerea mea s-ar putea sa iti irosesti un talent !
...............
ciufudean.tudor@gmail.com




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 19:46
Foarte frumoasa poveste. M-am distrat grozav. Chestia cu cartea de vizita e epocala. Imi aduce aminte de bancul ala vechi cu Radio Erevan. I:De unde stii cine dintr-un grup alearga maratoane? R: O sa spuna el...
Dupa textul tau o sa apara si R2: Scrie pe cartea lui de vizita...
Felicitari pentru rezultatul excelent la primul maraton. In general primul maraton al amatorilor veterani (+35 de ani) se invarte pe la 4h30 plus minus ceva minute. Ma bucur ca acum suntem colegi: tu, eu si Haile.
...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 20:43
1. Mircea, multumesc, la fel, si multumesc pentru transport, ca rana din pulpa nu stiu cum mergea cu drumul de intoarcere daca trebuia sa conduc.

2. Tudy, multumesc si spor la alegare!
Eu am incercat sa alerg un maraton pentru ca eram convins ca nu se poate.
Eram sigur ca nu exista, la fel ca OZN-urile. Sau exista OZN-uri si sunt pline cu kenieni?

Daca la mine nu parea posibil sa depasesc 21 km, era evident ca alergatorii care apar la maraton tura dupa tura sunt dintr-o fabrica de clone existenta pe traseu. Si am fost sa caut pe traseu fabrica aia de clone, motiv pentru care azi am avut un mers leganat de matroz ajuns in port dupa 6 luni de mare.
Cu scrisul unei carti cred ca e dificil. Trebuie maratonul si pagina, cel putin asa cred. Si mai exista si riscul sa ma puna sa cumpar eu tot tirajul de 100 de exemplare si sa il dau rudelor politicoase. Ca prietenii s-au saturat de mult de povestile mele.

3. Multumesc, maestre. Suspectez deja ca am alergat un maraton mai politicos, asa, mai scurtutz. Eu regret ca nu se da si proba teoretica la maraton, ca la cat am citit pe tema asta (glumesc) aveam sanse mai bune la o varianta mixta, practica+teorie.
...............
rookie




Offline Mihai Petrov
Membru Ro Club Maraton
Din Octombrie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 20:56
Adi, sper ca dupa performanta asta sa nu ne uiti si sa ne permiti sa te mai suportam si pentru antrenamentul pentru un ultramaraton. Si daca ne permiti sa ne punem poza ta pe peretele din bucatarie, cu fata la rasarit, si sa iti punem sub paste, geluri si un activator.
...............
mihai_punct_petrov@gmail.com




Offline Panty
Membru Ro Club MaratonPanty
Din Ianuarie 2011
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 12 Aprilie 2011 10:52
FELICITARIIIII.........ADI
Clapping
si tuturor celor care au participat,
ne vedem la urmatorul maraton.... (glumesc- eu mai ma pana la performanta ta)

multa bafta.
...............
Panty- "We are the champions"




Offline andreea_d
Membru Ro Club Maraton
Din Iulie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 12 Aprilie 2011 17:27
Felicitari pentru rezultat ; eram convinsa ca vei termina sub 4h! Grin
Si multumim ca ne mai descretesti fruntile!





Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Miercuri, 13 Aprilie 2011 11:16
Multumesc, e bine ca a fost macar cineva care era convins ca voi reusi sa termin maratonul. Pentru ca eu nu eram asa de sigur.

In copilarie citeam cu nesat povesti, care se terminau invariabil cu El plecand cu Ea, si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Aici aparea o intrebare, eram curios cum arata El la pensie, si cat farmec ii ramasese Ei.

Dezvoltand lecturile in tinerete, refuzam sa accept finalul lui Romeo si al Julietei, fiind convins ca el a ajuns sa aiba burta si sa iasa seara la o citirica cu baietii, cu colantii intinsi sub ombilic, si ca Julieta a dobandit in timp un zambet stirb de incisivi si era deformata de cate sarcini a avut. Ca sa evite toate astea, autorul a preferat sa ii omoare de tineri si sa ii ingroape.

Eu mi-am pregatit maratonul intr-o nota shakespere-ana. Toate se terminau rapid (vorba vine) , treceam linia de sosire si apoi plecam acasa cu medalia la gat. Din punctul asta de vedere am fost luat usor pe nepregatite de succesiunea evenimentelor.

Asa cum incepe sa devina deja marca inregistrata, am plecat dotat cu unguente reci+calde, pe care urma sa le aplic in orele de dupa cursa, si de care am uitat cu desavarsire sa le aplic pana in Bucuresti.

Seara am ajuns la dusul cald, aspirina dorita si unguentii necesari, dar noaptea nu a fost cea mai fericita, ma dureau toti muschii, de-a valma, spate, ceva la brate si destul de tare la picioare, efect pe care nu cred ca poti sa il obtii decat batand sistematic in carnitza cu un tocator de snitzele.

Luni in schimb fiecare pas la ridicare din scaun sau la coborarea scarilor a fost un chin. Nu ma asteptam, lecturile mele se opreau la linia de finish, acum vedeam cum e dupa.
M-am tarat fara sa fac mare zgomot, escapada mea de la Cluj nu era de notorietate si nu vroiam sa dau prea multe explicatii, asa ca atunci cand am inceput sa urc si sa cobor trepte intr-un santier, am inghitit in sec si am tacut malc.

Marti deja eram mai vioi. Daca luni nu eram sigur ca o sa mai alerg pe distante mai mari de 20 m, am facut primii pasi de alergare nesigura in traversarea unui bulevard aglomerat , intrebandu-ma daca este cazul sa trec in jurnalul de antrenament cei 10 m de alergare.
La pranz deja cautam pe internet urmatoarele crosuri si semimaratoane, adulmecand deja cu pofta noi alergari iar seara ma uitam cu invidie la toti biciclistii din oras.

Miercuri se schimba foaia, parca ma mananca talpile un pic, diseara cred ca ies sa fac si cativa pasi in alergare in parc, nu de traversare de strada.

Cum zicea un prieten ieri, un pic la misto "Ai castigat dreptul sa-ti impartasesti intelepciunea cu altii: pe vremea mea, cand alergam la marathon etc." Sincer sa fiu, simtindu-ma usor cocos in gradina, ma cam asteptam sa apara pe ram si cineva care sa imi strige " cati ca tine, cati ca tine"

Nu, acum se termina etapa primului maraton.

La fel ca si primul semimaraton, va ramane acolo, intr-o cutiuta, pe care sa o deschid de fiecare data cand imi este greu, sau mi se pare ca este greu, si sa imi aduc aminte cat de grele si de placute au fost aceste prime incercari.

A, ceea ce imi era teama nu s-a intamplat. Unul din multele lucruri de care imi era teama. Imi era teama de bataturi, unghii si rosaturi. Batatura a fost una singura, unghiile au iesit la numaratoare, si am scapat de rosaturi.
Luasem o cutie cu 100 de plasturi, incercand sa nu o utilizez chiar pe toata, cand incepeam sa arat ca un personaj din "Mumia se intoarce" m-am oprit din lipit. Dar macar nu am avut rosaturi, chiar daca am mai gasit un plasture ratacit pe spate a doua zi dimineata...

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 18 Aprilie 2011 09:16
Primele doua zile dupa Cluj au fost dureroase, mai dureroase decat ma asteptam.

Miercuri insa durerea musculara se diminuase, si am memoria scurta, nu reusesc inca sa asociez alergarea cu durerea. Asa ca ajuns acasa dupa o mica ploaie de primavara, pe la 7 seara, pus in fata unei coplesitoare dileme, "ce fac, ma bag la spalatul geamului ala mare de la balcon, frumos, dar imposibil de spalat, sau trag o tura in parc?", asta da dilema, nu-i asa, cu inima franta am ales ca trebuie sa fac si ceea ce trebuie, nu doar ceea ce imi place.

Asa ca in 10 secunde sprintam pe scari in jos, directia parc. O alergare usurica, fara nici o presiune a unui viitor concurs, una din cele mai frumoase alergari din ultimele luni, imediat dupa ploaie, fara sa fie balti, fara adiere de vant, totul inverzit sau inflorit, in cateva zile in care nu ne vazusem el s-a pregatit de sarbatoare si eu slabisem vreo doua kile. Doar 4,4 km, cat sa simt ca pot sa alerg din nou.

Ajuns acasa nu aveam in cap decat viitoare alergari, asa ca am inceput un nou program de pregatire. Fiind lenes si indisciplinat, am nevoie de un partener virtual, care sa imi spuna ca am de alergat ceva, si sa ma intrebe daca am alergat.
Asta era MyAsics. Cel vechi. Cel simplu, cu diferite calculatoare si indicatii de antrenament, ma distra unul din calculatoare, ca date de introducere erau timpul pe 2,4 km, cu un rezultat optimist exprimat in genul "bravo, esti mai rapid decat 65% din barbatii de varsta ta".
Nu stiu care era esantionul, deoarece toti barbatii de varsta mea sunt mai rapizi decat mine (cei care alearga, bineinteles), ma distra faptul ca se pastra aceeasi nota optimista si atunci cand erai mai rapid decat 5%. Programul avea avantajul ca nu ii vedea pe ceilalti 95% care alearga ritmic si sprintar in fata mea.

Acum insa a aparut noul Asics. Mai colorat, mai prietenos si mai elegant. Intr-un cuvant, mult mai enervant. Nu am reusit sa imi dau seama daca poate fi printat, ca cel vechi si nu pot sa fac un program cu mai mult de 4 alergari pe saptamana. Filand urmatoarele curse, am incercat sa negociez cu calculatorul un program pentru Tusnad.

Joi am ajuns acasa pe la aceeasi ora, 19, de data asta obosit si fara chef. Iar Asics cerea de la mine deja bucata lui de carne, 9 km. Nu ma simteam in stare. Am decis ca de data asta ratiunea trebuie sa isi spuna cuvantul. Asa ca am dat cu banul, a iesit banul si am sarit iar in adidasi, de data asta un pic mai fara elan. 8,8 km in 49 minute ca sa ma impac putin cu noul asics.

Vineri pauza, sambata Campionii Sanatatii. Cu un entertainer de zile mari, cu sute de participanti entuziasti, cu premii pentru toti participantii, o mica sarbatoare a alergarii, mari si mici.
Pentru mine singurul norisor era dat de lipsa unui copil cu care sa alerg si eu. Mai incercasem eu niste negocieri, tatii erau in general mai ingaduitori, dar mamele au refuzat categoric sa ma dea pe mana unui copil. Sau invers. Toate incercarile de a face un leasing, o inchiriere cu tarif orar sau pe kilometru au fost sortite esecului, asa ca am stat cuminte in banca celor care incurajau participantii.

Duminica, alergare. Herastrau, Crosul omuletilor verzi. Hm. Ideea de reciclare este seducatoare (desi Soylent green a fost un film tulburator in tineretea mea) si necesara, ideea de a alerga cu niste urechi verzi e pentru mine mai putin ademenitoare. Doar vazand omuletii verzi imbracati peste tot ORL-ul cu material textil am realizat ca putea fi si mai rau si ca ma pot considera norocos ca a fost ales iepurasul, si nu vreun alt animal, si ca doar urechile trebuie purtate.
Dupa ce am alergat o tura de lac si vreo doua pe traseu, am inceput si cursa, in care am ocupat la linia de sosire acelasi loc cuminte si plin de respect fata de colegii din club. Adica in spatele lor.
Surpriza a fost timpul realizat, care ma arunca in premiera la un ritm sub 4 min/km, loc in care nu mai fusesem pana atunci.
Una din legile lui Murphy usor adaptate de mine e cam asa "daca ti se pare ca ai avut un ritm incredibil, probabil ai dreptate, ai avut o distanta mai mica". Evident, eu speram sa fi avut 1,6-1,7 km, cand de fapt au fost sub 1,4 cred, asa ca ritmul a ajuns iar acolo unde il stiam, in zona lebedelor si lebadoilor, care sunt orice, doar simbol al vitezei nu.

Asa ca in timp ce colegul Haile pleca la Viena cu doua minute dupa ceilalti si ajungea primul, eu plecam cu ceilalti si ajungeam la ceva secunde dupa. Ca sa fie un echilibru in toate.
Si am mai marcat vreo 10 km pentru asics, in saptamana cu cei mai putini kilometri din acest an.

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 26 Aprilie 2011 11:43 scurta compunere despre nimic
La un moment dat am fost caracterizat ca fiind " stahanovist ". Stahanov, pe langa faptul ca a fost spargator de norme, a murit intr-un spital de psihiatrie, usor imbibat in alcool. Nu stiu exact la ce se referea persoana cu caracterizarea si nu sunt sigur ca era de lauda.

Analiza antrenamentelor mele de saptamana trecuta confirma caracterizarea. Am facut cam 52 km de alergare, chipurile conform programului de pe MyAsics, in realitate o adaptare tipica a unui program dupa cum am avut eu chef.

Ba nu am respectat distanta, ba nu am respectat ritmul recomandat. Trebuia sa alerg putin si am alergat mult, trebuia sa am un ritm usurel de vara si am accelerat pana am ramas fara aer. La asta am fost ajutat un pic si de roiurile de musculite, al caror trai efemer a fost scurtat si mai mult de aspirarea pe sorbul larg deschis in cautare de oxigen.

Ratele erau bine, sanatoase, ceea ce va doresc si dvs; se plimbau perechi-perechi si faceau carbo-loading cu painea oferita din belsug de plimbareti. Mai au pana sa faca alergari de grup cu bobocii in spate, si pana sa plece ratoii de capul lor, speriati de cat " mac " a iesit din plimbarea de acum.

Fiind o compensare in toate, dupa 4 alergari sprintare de primavara - sprintare si nu prea, pareau sprintare pana l-am vazut pe Dani F taind brazda adanca la deal, alerga in sus cam cu viteza cu care ma pravalesc eu la vale - in a 5-a zi am experimentat si lovirea frontala a zidului, ceea ce aproape ca uitasem cum e.

Ca zidul ala nu apare doar la maraton. Apare si dupa 2 kilometri, si se manifesta prin lipsa totala de chef de alergare, dorinta de stat la soare in iarba cu un pai in gura, ce atata graba domnule, ca aleile tot acolo raman. Si a trebuit sa fac un efort supraomenesc, mi-am tras singur peste sale cate un bici psihic, am incercat sa ma feresc de kriptonita verde din trifoi, sa intru intr-o cadenta care sa semene a puscas. Marin, ca aveam un coleg Marin Puscash.

Norocul armatei americane ca nu are zid din asta din fire de iarba verzi, copaci infloriti si ciripit de pasarele, ca se alegea praful de cadenta ei.

Zidul a inceput sa se fisureze, sa ii cada tencuiala, 1,2,3,4 , hai mai, 1,2 hai, hai Adrieneee, lipsa de sustinatori se simte, ma latra un catel, zboara o rata ratacita, hai, hai hai si apoi nu mai pot fi oprit. E, vorba vine.

Psihicul este foarte important. Si cuvantul. Ca asa fusese si la Cluj. Trecand pe langa doua doamne care vindeau floricele la taraba, una strigase " Bravo, bravo" . De indreptasem pieptu' si marisem pasul.

Cealalta s-a gandit un pic si a replicat "auzi, fa, bravo nu se zicea la magari?" Marisem eu pasul, dar nu suficient, am mai apucat sa dau doar un raspuns gafait "nu, doar la aia mici " , si am mai ras inca niste sute bune de metri dupa aia de incurajarea usor neconventionala.

Stahanov asta cred ca mai tragea si el cate un pui de somn cand venea primavara si nu il vedea sefu' .

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 2 Mai 2011 12:35
Aprilie se termina cu o saptamana de 53 km si un total ca un pret de supermarket, cam 198 km, ca sa ma gandesc inca o luna ca as fi fost mai fericit daca alergam inca 2 km, sa fie 200.

Am facut si prima alergare matinala, adica pe la 5.15, care mi-a adus aminte cat de frumos e parcul la prima ora, era dupa ploaie, nu adia nici un pic de vant, in mod surprinzator mergeau toate becurile. Doar eu si o haita de vreo 6 caini, si ei cu treburile lor matinale, parca aveau chef de un mic antrenament cu alergatorii necomunitari.

Sambata am avut placerea unei alergari in grup in Tineretului cu noi colegi de alergare.

Eu sunt incepator. Am un semn mare de incepator, si nu cred ca am mari sanse sa il dau jos vreodata.

E, acum prezentarea a inceput cu trei persoane care s-au recomandat a fi incepatoare in ale alergatului. Prima persoana autodeclarata incepatoare a alergat cam 45 de minute.
Ceilalti doi "incepatori" au alergat 2 ore si 10 minute.

Dom'ne, singura concluzie a fost ca nu mai sunt incepatorii de altadata.

Pai cand erau euuuu incepatoor (sunt in continuare, si alerg de circa 1 an si jumatate) am alergat cu chiu cu vai cateva sute de metri inainte sa imi dau duhul. Cu programul de antrenament de 8 saptamani am reusit (evident, dupa 8 saptamani) sa alerg 30 de minute non-stop. Dupa aproape doua luni de antrenament.

E, sambata am alergat cred cel putin 15 km cu Daniela si Christian, distanta pe care cred ca am reusit sa o parcurg singur dupa cateva luni bune de antrenament.

Categoric, nu mai sunt incepatorii de alta data... Eu nu pot decat sa ii felicit pentru ambitie si determinare si sa ii asteptam in continuare sambata in Tineretului. Data viitoare cu programe de incalzire si stretching organizate de catre Florentina.

Destul de obosit dupa alergarea de sambata, duminica am schimbat parcul, incercand sa imi iau ratia de sferto-maraton in IOR.

Am gresit un pic pozitionarea in grupul de alergatori, alergand cu colegi mai tineri si mai in forma decat mine, ei respirand usurel, eu gafaind cu spor, sperand ca asta sa ajute la viitoare performante.

Stiti cum ii numesc canibalii pe alergatori? Fast-food.
Se pare ca dupa 4 ture eram numai bun de consumat, poate cam atos si cam in suc propriu, asa ca m-am retras agale catre casa, sperand sa interceptez si un gratar cu mici si bere. Nu fu insa. Poate de ziua tineretului, 2 mai

...............
rookie




Offline Melcul Vijelios
ModeratorMelcul VijeliosTrimite Mesaj
Din Iunie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 2 Mai 2011 18:06
conu(le),
se vede treaba ca te-a apucat mila si ai vrut sa le alini forumistilor suferinta pricinuita de dorul scrierilor lui Grizon.
Mai ales acum - cand s-ar putea sa fie nevoiti sa mai astepte un pic pana cand maestrul va mai produce ceva (sa nu uitam ca totusi aniversarea a tinut 3 zile) - gestul tau e mai mult decat binevenit.

In ultima vreme ma obisnuisem sa citesc in "liniste."
Obicei capatat in metrou, convins ca nu-i frumos sa te apuci sa razi cand nu stii langa cine stai.
Poate persoana din dreapta tocmai a fost chemata la morga unui spital sa ajute la rezolvarea unui puzzle in care piesele sunt... o ruda apropiata care si-a luat de curand motocicleta.
Iar daca cea din stanga n-a dormit toata noaptea pentru ca a inundat-o vecinul de sus, risti sa primesti concomitent doua scatoalce, de-ti sare maratonul din cap. In cazul meu, avand in vedere ca nici n-a apucat sa intre bine, nu merita sa risc.
Probabil am niste idei mai fantasmagorice.
De genul ca intr-un jurnal trebuie scris zilnic. Plecand de la numele pe care l-ai pus topic-ului, am avut momente in care ma intrebam daca mai traiesti. M-am linistit, gandindu-ma ca probabil ai un metabolism asemanator cu al lui Fat-Frumos: asa cum el crestea intr-o zi cat altul in 7, tu traiesti in 7 cat altul intr-o zi. Altfel de ce ai scrie doar o data pe saptamana? Sincer, te invidiez: vei trai mai mult! De aproximativ 7 ori!

Ieri, in IOR, colegul iesit la abia a doua alergare de grup (dupa cea din 7 noiembrie anul trecut) a plecat la incalzire si s-a intors mai bogat cu 10 lei. Sustine ca i-ar fi gasit pe jos. I-am spus ca e clar un semn transmis de divinitate, pentru a-l indemna sa vina la alergarile de grup. Nu degeaba ne intalnim in fata bisericii, nu?
Convins ca fierul trebuie batut cat e cald, i-am prezentat ca un beneficiu al alergarii posibilitatea de a deveni mai bogat si i-am sugerat sa iasa la alergare si in alte zile, pentru a nu fi nevoit sa imparta castigul cu ceillati membrii ai grupului. Forma nasului ce se itea deasupra zambetului lui mi-a amintit ca are in spate 7 ani de box...

O sa ma intrebi ce legatura are asta cu tine. Ei bine, mi-am luat inima in dinti si ti-am "mazgalit" jurnalul, macinat de o intrebare: Nu cumva ai fost la incalzire impreuna cu el?
Daca momentul cu bancnota e real, probabil ca te-a dus cu gandul la "norocul incepatorului". Stai linistit: ala se aplica doar la table, rummy sau sah. Odata ce ai inceput sa alergi, nici macar accidentat nu vei mai practica astfel de sporturi.
Asa ca lasa modestia la o parte si nu te mai da incepator. Urmeaza exemplul lui Haille: se multumeste cu ce primeste la linia de sosire, fara sa se mai uite dupa maruntisul pierdut de altii prin parcuri. Cand alergi cu peste 20 km/h e si greu sa deosebesti o hartie de 10 lei de un bilet de tramvai folosit. Mai ales ca de obicei sunt mototolite.

PS
Abia astept pagina de jurnal de saptamana viitoare, curios sa aflu cine a castigat: pofta de a consuma mici si bere de Ziua Nationala a Tineretului din Romania sau placerea de a alerga dupa ploaia, care, cu totul intamplator, tocmai s-a oprit.


...............
Condica de sugestii si reclamatii: melcul.vijelios@yahoo.com




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 2 Mai 2011 20:38
Mi-a fost teama ca jurnalul lui Conu si-a lu'Mila sa nu dea senzatia ca alergarea e neserioasa.

Lipsa de replici m-a linistit, e bine, lumea nu ma baga in seama.

La cat de greu ma suport singur, daca jurnalul nu ar fi catalogat ca hebdomandar, ar fi catalogat ca "spam" sau junk.

Pana maiastra a inginerului cu valente de poet, sau invers, mi-a aratat si calea spre succes la alergarile de grup.

Cred ca trebuie racolat la alergari dl Mugur I., cel care semneaza pe bancnote, poate sar aceste momeli de 10 lei la tot pasul.

Sau sa gasim niste Hansel si Gretel autohtoni, care sa marcheze pista de alergare cu gologani lasati strategic, sa nu uitam drumul catre casa.

Hai pa, ma duc pana la un xerox color. Si o sa alerg si maine, desi era zi de repaus, poate gasesc si eu ceva.

Onoare muncii!

Si moderatorului iubit! Aflat in recuperare dupa lungile festivitati omagiale...
...............
rookie




Offline Miuzet
Membru Ro Club Maraton
Din Decembrie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 2 Mai 2011 22:36
Dragilor va rog frumos sa nu va mai luati de Conu Mila si al lui jurnal. Daca aveti ceva de comentat va astept sambata in parc la punctul rosu. Discutam fata in fata la un antrenament intre prieteni.




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 9 Mai 2011 11:30
Prima saptamana in care alerg anul asta sub 50 km, facand doar vreo 47 km, si simtindu-ma ca dupa 100.

Joi facusem ultimul antrenament. 14,8 km facuti pe ploaie, seara, in niste conditii infernala. Alergare solitara intr-un parc aproape pustiu, ud pana la piele, calcand in toate baltoacele, facand ceea ce credeam ca e o pregatire pentru Moeciu, adica 4 pante cu o diferenta totala de nivel de 40 m....

A fost una dintre cele mai dificile alergari din ultima vreme.

De la prima tura am realizat ca va fi greu, foarte greu.

O sa reclam la Ministerul Mediului, la APAP (Asociatia pentru Protectia Alergatorilor Pofticiosi), asa ceva nu se poate, este inadmisibil, tovarasi! Pai cum sa alerg eu, cum sa imi fac ritmul, cand aerul din parc este poluat cu muzica si fum de gratar de mititei, de nu mai vedeam in fata ochilor decat mici, paine proaspata, mustar si bere ??? Pai taman de ziua barbatului mi-am gasit eu sa fac alergari, la mai putin de 500 m de gratarele care sfaraiau ale primarului Piedone?

Singura solutie este sa imi atarn o undita in fata ochilor, de care sa agat un platou cu produse aburinde, sa pot sa mentin ritmul necesar in alergare.

La cat de ud eram cand am ajuns acasa, nu am reusit sa ma mai mobilizez la inca o tura in parc, sa vad si cum arata si ce gust au produsele proaspat mirosite. Am facut insa vineri un mititei-loading, ca sa am ce sa regret toata noaptea inainte de Moeciu. Si am regretat.

Sambata am alergat la Moeciu, cros. Un traseu superb, o organizare perfecta din punctul meu de vedere, prima experienta montana.
Visam de un an sa particip, pozele din 2010 erau superbe, povestile la fel, toata saptamana urmarisem disperat prognoza meteo.
Cursa a fost incredibila, succesiunea de urcusuri si coborari solicitanta si foarte frumoasa, vremea perfecta, participantii foarte sportivi, ca pregatire si ca atitudine.
Am regretat doar ca nu am avut un aparat de fotografiat si nu m-am oprit sa fac poze, ca prea era frumos.
Nu am reusit sa termin in timpul propus (in mod complet arbitrar si inconstient), dar la sosire nu puteam sa imi reprosez ca am facut economie de resurse sau ca as fi putut ocupa alt loc.

Duminica dimineata? Cros, Click, Charles de Gaulle. Un pic de ploaie, febra musculara era din plin, o alergare de placere (cam asa sunt toate de fapt, am mai spus asta, sunt foarte politicos si las sa treaca toata lumea inaintea mea...), la tombola nu am castigat niciodata, asa ca nici acum nu am facut exceptie.

Duminica la pranz? Cros, Crosul Inimii, Tineretului.

Aici am avut ocazia sa mai lamuresc niste fenomene, care nu imi erau prea clare. Daca unul dintre sarbatoritii saptamanii, dl Caruntu si Alexandru, era grabit la Moeciu ca are treaba si a scos din cauza asta un timp foarte bun (dupa aprecierea mea), acum am vazut un alt sarbatorit grabit.

La un moment dat se recomanda pe forum ca "melcul sa fie batut cat e cald". E, parerea mea este ca e mai usor de spus decat de facut.
Pentru ca intai Melcul trebuie prins, ceea ce nu este la indemana oricui. Mai clar, la acest cros dl. Melc, enervat si Vijelios, a insistat sa conduca plutonul fruntas, ramanand si la final pe podium, de care, tot din politete, eu m-am tinut departe; oricum ramasesem cu gura cascata vazand sprintul si avusesem senzatia ca mi s-a oprit motorul.

Eu voi sustine in continuare ca ma conserv, de aia nu "fortez" (stiu, ei nu forteaza, asa alearga unii).

Toata ziua de duminica m-a incercat un amestec de sentimente, ba fericire ca nu sunt biciclist inscris la Prima Evadare, ba regret. Seara am fost invidios, se intorceau pe biciclete de la Snagov, plini de noroi. Ochii straluceau.




...............
rookie




1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 31






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : DMGeorge, Dragos.H, Marius07, R4zvan, STANISLAV, Stefania Simion

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007