Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal Conumila

Jurnal Conumila



Open thread Jurnal Conumila

-



Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 13:47
Am plecat pe drumul de Cluj fredonand "am sa ma-ntorc barbat".

Dupa cateva luni se alergare si primele 2 semimaratoane am inceput sa ma foiesc. Era ceva in neregula. Semi? De ce semi? De ce nu "cursa de 21.097m"? Ce o fi in partea aia goala de pahar? Ce se intampla cu oamenii mari care se joaca inca odata pe atat si ma trimit la culcare?

La sfarsit de noiembrie 2010 am inceput un program de alergare avand ca obiectiv "maraton 10 aprilie", ca timp imi propusesem 4 ore. Eram imbatat cu apa rece a lui McMillan(http://www.mcmillanrunning.com/mcmillanrunningcalculator.htm), care imi prognoza un posibil timp de 3h45', daca zice el, asa o fi. Probabil asta e valabil pentru o masina noua de alergat, nu pentru o Dacie cam veche, ruginita pe la tample, cu amortizoare si bucse facute zob. Si care la o turatie mai mare incepe sa sufle fum, sa patineze ambreiajul si sa consume ulei.
M-a omorat. Venea iarna. De la 150 km/luna am urcat rapid spre 200 si apoi spre 240. Cate indoieli si cate intrebari am avut in 4 luni doar colegii de alergare din Tineretului pot sa stie.Am mai testat masinaria la inca 2 semimaratoane, parea in regula.

Dupa aproape 1100 km a venit sorocul.

In ultima saptamana inainte de concurs ma asteptatam sa ma simt in plina forma. Nici gand. Emotiile si teama unui eventual esec mi-au cam stricat noptile. Alergarile de seara au fost un pic in viteza, facandu-ma sa ma intreb cum naiba o sa alerg eu 42 km si ceva maruntis.

Cred ca o parte dintr-un eventual succes este pregatirea temeinica. Fizica, psihica, suplimentata de o portie buna de 4 ore de muzica motivanta. Constatasem deja ce efect pozitiv poate sa aiba muzica, mai lipsea sa fac proba pe o distanta mare, cu casti si MP3 player.
De asemenea, cred ca sunt necesare diferite suplimente nutritive, menite sa te ajute sa parcurgi linistit drumul intre iad si rai (ca sa tii niste cursuri, Sorescu dixit).

Am fost cam speriat de vantul din Cluj, la Limassol experimentasem deja un vant frontal, si a fost dificil.

Duminica ma aliniam la start cu tot echipamentul pe mine. Inghetat de frig luasem pe mine cam tot ce aveam de imbracat, fiind convins ca o sa renunt la ele pe traseu. Luasem si o sapca, plangand dupa caciula de acasa. Sapca era tematica, daca a facut si dl.Haile reclama la Johnnie Walker, puteam sa port si eu o sapca pe care scrie keep walking, sperand sa fie un "keep running" de bun augur.

Alergarea a fost normala, din cele 4 ture 3 au mers fara probleme, pe primii 5 km cu mici temeri, aveam o auto-diagnosticata periostita (nu stiu exact ce este, dar suna bine) si imi era frica sa nu se agraveze vreo durere . Cum ma asteptam, am pornit cam repede, m-am linistit dupa prima tura, luptand cu vantul si cu pantele.

In tura a treia am dat atacul la geluri. Mai incercasem, am luat si acum preventiv. Daca s-ar administra cutanat, as fi fericit. Am desfacut primul tub cu dintii, reusind sa ma mazgalesc pe fata si pe maini cu gel si am reusit cu greu sa consum restul. Consistenta gelurilor nu ma face un mare fan al lor, poate o fi o problema de obisnuinta, deocamdata sunt doar un chin pentru mine. Am oprit la doua puncte de alimentare, incercand sa adaug peste gel si apa necesara, care era evident receeeeee, si am apelat si la glucoza.
Pe la km 25 am desfacut si fiola de Activator, bauta integral in vreo 3 km. Ma asteptam sa isi faca efectul in 30 de minute, dar dupa cateva minute ma simteam ca Asterix dupa ce a dat iama in potiunea magica.

In tura a 4 a am intors sapca invers, a "liberare", gata, se termina, mai era un pic, toata lumea era a mea.
Am incercat sa evit opririle repetate la punctele de realimentare, nu reusesc sa beau apa din pahar in timp ce alerg - acum am aflat ca era o simpla problema de tehnica - si constatasem ca dupa oprire imi este greu sa ma pun iar in miscare. Deshidratarea a aparut mai tarziu decat credeam, nu am consumat suficiente lichide, si asta m-a costat.
Pe la km 37 am inceput sa ma simt ca un Asterix in fata romanilor si fara potiune. Zborul meu (e cu ghilimele) de Mig upgradat dadea semne evidente ca risca sa intre in vrie si sa repeada in tarana, asa ca am fixat ca reper si tinta punctul de realimentare de pe bucla. Am tras cu disperare, simtind ca sunt complet uscat, ca iau foc, ca sa constat ca acolo nu era nici un punct de alimentare, poate doar in imaginatia mea. Am ajuns in cea mai grea alergare din viata mea pana la urmatorul si ultimul punct de alimentare, am aruncat doua pahare cu Isostar pe gatul care sfaraia si am dat bice spre finish. Faptul ca acolo era o usoara coborare si lume care aplauda m-a facut sa gasesc resursele unui sprint care nu credeam ca mai e posibil, si sa devin super-extra-fericitul absolvent al unei curse de maraton.

Toata lumea, cand din cioburi a inceput sa se lege ceva, era a mea, Mini Me-ul meu era in al noulea cer, ca probabil asa se calca in cer, ca pe norisori de vata. Mersul meu aducea cu cel al unui ratoi, egoul cu al unui cocos, imi lipsea o coada de curcan sa ma infoi cat pot de mult. Acum dl. Haile este simplu, Haile, ca suntem colegi. Ma rog, ma dau si eu mare, nu stiu cum sa fac sa adaug pe cartile de vizita, undeva mic intr-un colt, cuvantul "maratonist".

Cred ca este evidenta ca MP3 playerul era la Bucuresti, uitat pe comoda, si ca am fredonat 3 melodii pe tot parcursul cursei, cu sperante clare de participare la urmatoarea editie printre cei care falseaza la "Romanii au talent".

Cred ca acum ar trebui sa le multumesc organizatorilor, care au reusit sa faca un concurs remarcabil, si colegilor de alergare din Tineretului, care mi-au suportat cateva luni indoielile, angoasele si glumele nesarate.

A, timpul a fost - pana la proba contrarie- in jur de 3h 50 min, pe aproape de estimarea lui McMillan, si sub asteptarile mele. Si am ajuns la concluzia lui Elu, nu este important timpul la aceasta proba, ci finalizarea. Haile poate nu e de acord, dar eu sunt.




Pagina 10 din 31




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 11 Martie 2012 15:29
Ultima saptamana de alergare in sala.

Luni am stat acasa dupa ce alergasem duminica 30 km, pauza.

Marti deja imi pare rau ca se termina abonamentul si ma intrebam daca nu ar fi mai bine sa il mai prelungesc un pic, macar un an, ca era oferta, si sa adaug si piscina. Dintr-o data alergarea pe banda parca era rezonabila; tv, Maruta, muzica in spate, viteza constanta, suculetz, trai nineaca. Alerg linistit in viitorul ritm de maraton, 10 km in 52.06.

Miercuri fac la fel, maresc viteza pe ultimii 2 km si termin fara mari eforturi, tv, suculetz, muzica, Maruta fara sonor, 10 km in 50.50. De fapt pe finalul alergarii am avut probleme, mai aveam putin si cadeam de pe banda, ma durea burta. De atata ras. Fiind in perioada asta festiva, 1-8 martie, dl Maruta, dupa ce fusese cu tot alaiul lui de muzicanti intr-o maternitate, unde as fi putut sa jur ca accesul este relativ limitat in camerele cu prunci nascuti de 3 zile, deci la sfarsit de emisiune le mai face un cadou femeilor care fac audienta emisiunii. Si mie, in acelasi timp.

Pai invitase omul in studio o echipa de tovarasi, din State probabil, sub titlul de Chippendales.

Astia erau in realitate, zic eu, un soi de Adibas sau de Sonny. Erau niste baieti plini de muschi, nene, aici nimic de zis, m-am uitat la ei, m-am uitat in oglinda incercand sa nu cad de pe banda, era un mare 1-0 pentru ei. Doar ca aveau fete de tembeli. Stiu, mi s-a mai spus, lumea nu se uita la fata, si nici la mine nu o fi IQ-ul scris pe fata, si oricum nu e de lauda, doar ca aveau fete de tembeli. In contradictie cu blondele din filme, care sunt de obicei cercetatori stiintifici sau fizicieni sau astrofizicieni. 3 dintre gentlemani cred ca lucrau in constructii, asa banuiesc dupa modul in care si-au aruncat pantofii, ca un zidar ajuns cu chef acasa in ziua de salariu. Dupa aia au incercat sa scape si de blugi, cu mai mult sau mai putin succes, si sa schiteze niste miscari romantice; ma astept ca din scaunele din platoul emisiunii, abuzate de flacaii astia, sa se nasca peste ceva timp Pinocchio. Nu pot, as scrie 3 pagini despre flacaii astia, dar mananc bataie. Ma gandeam doar sa incerc sa fac o preselectie pentru un Full Monty, ca ne umplem de bani, ca softisti ce suntem. Ma rog, baietii se gasesc si pe saitul emisiunii, ca nu ma saturasem si m-am mai uitat de vreo 2 ori la ei.

Joi ma apuc la modul mai serios de alergare, am de alergat 13,5 km, cu ritm mai sustinut.

Treaba merge, ma trezisem greu, eram obosit in a treia zi consecutiva de trezire la 5, dar strang din ce pot si ma sui pe banda. Nu prea reusesc sa alerg de la inceput cu viteza propusa si sunt nevoit sa accelerez ca sa recuperez. Cand mergea totul bine, hop, apare la Maruta razbunarea lui Jedi. Vine in platou dl Pasat, care, la fel ca si mine, nu suportase concurenta americanilor (?). Ii face praf, nu tu coregrafie, nu tu recuzita, nu tu coordonare, dupe care incepe sa exemplifice cu baietii lui cum ar trebui sa fie un show. Aproape ca imi pierdusem interesul, chiar nu sunt publicul tinta al acestui tip de divertisment, cand m-a izbit in retina fizionomia unui dansator, plin de pachetele de muschi, ar fi umplut un congelator intreg, doar ca avea figura leita a primarului "care este". Cand a aparut in prim plan eram si cu sticla de cico la gura, era sa ma inec si nu mai puteam sa respir, radeam de sarea izotonicul si pe nas si pe gura si pe urechi, numai asa nu mi-l imaginam pe edil, si pe cuvant ca semana perfect cu primarul. Am terminat o dimineata frumoasa in 1.05.38 si am plecat plin de buna dispozitie la birou, sa ma uit inca odata la dans pe internet, ca prea fusese frumos. Deci sunt in publicul tinta.

Vineri pauza, stau si dorm.

Sambata era ultima zi de sala, am zis ca alerg in parc si bag pe urma niste aparate, am respectat doar prima parte. Am alergat, parte asfalt, parte gheata, copacel si usurel, 10.90 km in 1.04.17.

Duminica era o zi grea, 30 km. Asta este un gen de alergare care imi da o usoara neliniste, o sa mearga sau o sa dau chix? Am plecat mai tarziu in parc decat de obicei, cu speranta ca se mai topeste din gheata, dar nu a prea fost asa. Am dat vreo 3 ture prin Tineretului si dupa 10 km am trecut drumul in Carol, sa nu ma omoare plictisul. Nu luasem muzica, aveam o juma de izotonic, preparat un pic mai diluat, si niste glucoza daca simt nevoia. Ritmul cerut era de 5.14 min/km si imi era greu, in lipsa unei benzi care sa alerge cu 11,5 km/ora, sa imi dau seama cu ce viteza alerg.

Am incercat sa evit in general pantele, ca imi omorau de tot ritmul, am dat o tura prin Carol si mi-am luat talpasita spre Casa Poporului, ma gandeam sa dau o tura, dar nu aveam chef de panta spre Marriott si m-am limitat la parcul Izvor, am alergat un pic si apoi peste pod in Cismigiu. Dau si aici o tura si vad ca mai am destul de facut ca distanta, asa ca plec spre Romana, pe strazi mai laterale, sa nu inghit chiar toata poluarea din centru. Pe la jumatatea lui Lascar Catargiu mi se parea ca este destul si m-am intors spre casa, tot pe strazi mai laterale, ocazie buna sa mai intru si pe cate o fundatura si sa fiu latrat de potai si sa ajung de rasul unor cetateni. M-a distrat o doamna in Cismigiu, s-a uitat la mine, a zambit si a zis "bravo baiete". Saraca, nu statea prea bine cu vederea.

Cam obosit, m-am intors in Tineretului, care acum era deja plin de plimbareti si am mai facut niste bucle sa iasa socoteala de 30 km, reusind sa alerg inca rezonabil pe ultimul km. Se termina in parametrii doriti, o alergare haotica prin oras in 2.36.09. A fost o alergare in care Garmin a meritat toti banii, in masura in care imi doream sa stiu in traseul asta ametit si ce distanta am alergat. Am mai facut un usor cool-down (0.82 km in 4.58) si am ajuns acasa, cu Asics Cumulus cei noi cam porcositi.

http://connect.garmin.com/activity/156755088

Saptamana se termina in 75,24 km. Am alergat pe banda cam 249 km, la un cost de circa 0,69 lei/km. Daca as face socoteala in dusuri, am facut 17 dusuri la un cost de cca 10 lei/buc.

Asta este alta discutie cu cantec, si cu aroma de santier. Imi cer de pe acum scuze, dar este o parte din pregatire. De cand am trecut acum multi ani de comisia de recrutare, nu am ramas cu prea multe inhibitii. Vorba ceea, era fostul prim ministru dat la tv in exercitiul salii, acu' nu sunt eu mai important sau mai rusinos. La sala asta erau 4 dusuri, care probabil au avut perdele, acum nu au. E, mare smecherie, asta e.

In general in week-end barbatii intrau in vestiar incruntati si tacuti de parca le venise dimineata soacra in vizita. Cu valiza.

In timpul saptamanii insa erau mai volubili. Uneori prea volubili. Evident, la dus nu ai prea multe alegeri, poti sa dai buna dimineata sau cu spatele, ma scuzati, sau cu fata, nici nu stiu care sunt normele de politete in acest gen de societate. Sau nu dai buna dimineata. Totusi, in aceasta fratie, parca am fost un pic incomodat de ideea de a fi 5 persoane in 4 dusuri, cu tot cheful de conversatie matinala, si se pare ca ramasesera destule lucruri nespuse. Am reusit insa sa imi apar egoist jetul de apa calda si sa domnesc suveran inca 2 minute pe celula mea, fericit ca nu fusesem si la sauna.

Daca tot nu mi-am prelungit abonamentul la sala, ma intrebam daca pot sa imi fac macar un abonament la dus.
Succes in pregatire va doresc.


...............
rookie




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 13 Martie 2012 14:32
"3 dintre gentlemani cred ca lucrau in constructii, asa banuiesc dupa modul in care si-au aruncat pantofii, ca un zidar ajuns cu chef acasa in ziua de salariu" -
Eu nu stiu ce are lumea cu lucratorii din constructii. Spre deosebire de alte meserii, ei pot raspunde foarte concret la intrebarea: Ce ai facut tu in viata?.
" Am zugravit (ar raspunde un zugrav) in 293 de case si 430 de apartamente de bloc. Dupa ce am plecat eu, oamenii au trait o vreme in case mai curate mai frumoase si mai igienice. Daca tii neaparat, mergem prin Bucuresti si iti arat o parte din ele, pentru ca am invatat orasul pana in cele mai ascunse cotloane datorita lucrarilor risipite peste tot."
Compara acest raspuns cu altele de genul: "Am complectat 15283 de tabele cu cifre esentiale", (sau am imprimat 4,16 tone de hartie A4) sau "Am consumat 8930 de paste de pix, apoi, cand tehnologia a evoluat, am mai distrus 18 tastaturi normale si 12 ergonomice, timp in care am tocit 34 de pernute de scaun, asta pana sa apara scaunele pe roti".
Sigur, spre deosebire de alte meserii,cei din constructii arata, la locul de munca, cum sa spun, cam jegosi pe dinafara si cam zdrentarosi la vocabular din cauza mediului preponderent masculin in care lucreaza. Un mediu dur care miroase puternic a spirtoase. Iar lumea ii judeca strict dupa aparente, adica dupa haine, dupa vorbe si dupa miros.
Dar ia incercati sa va urcati pe o scara si sa vopsiti cu trafaletele un tavan, (in pozitia "cu dintii in sus si ochii mijiti" ), imbracat in costumul bleumarin inchis pe care l-ati purtat la ultima inmormantare. Dupa primii opt metri patrati veti avea un costum alb cu captuseala bleumarin, ochii plini de smac usturator si dintii mult mai albi decat cei pe care ii aveati cand ati urcat scara. Iar daca arhitectul vrea urmatoarea camera intr-o culoare pastel, a doua zi veti avea un costum portocaliu cu pete albe si captuseala bleumarin-murdar. Si dinti portocalii. Iar cei cu alte meserii, care lucreaza in aceeasi incinta si se invartesc pe langa si pe sub scara dumneavoastra de zugrav, va vor urma in schimbarea culorilor ca niste frati cameleoni.
Dar, dupa o viata petrecuta pe santier ajungi sa iti dai seama ca sub stratul uniform de jeg se gasesc oameni la fel de diferiti intre ei, (acoperind toata paleta de la foarte rai la foarte buni si de la foarte prosti la electricieni - eu lucrez in domeniul electric -) ca si cei imbracati iarna in uniforme negre de scafandru, care alearga prin parcuri. (Vara sunt mai colorati, dar, vara sau iarna au si ei, slava domnului, un miros specific chiar mai neplacut decat damful de alcool).
In ce priveste aruncatul cu pantofi in ziua de salariu, eu mi-am trasat pe peretele sufrageriei opus usii de la intrare o tinta mare compusa din cercuri concentrice. Si dupa numarul de puncte pe care il obtin din doua aruncari (asta daca am ajuns acasa cu ambii pantofi in picioare), sotia mea stie precis ce alcoolemie arunca cu pantofi.
Tonul acru-limon al acestui mesaj se datoreaza genunchiului meu drept care incepe sa ma doara fix dupa 5 km de alergare, iar dupa 6-7 se blocheaza de tot. Amintiri de la Gerar. Pana acum mi-a fost jena sa ma duc la doctor si sa-i spun ca incepe sa ma doara piciorul dupa o jumatate de ora de alergare. As putea primi raspunsul: "Da cine te obliga sa alergi atata? Iti prescriu sa alergi douazecisicinci de minute, si cu asta te-am vindecat de dureri. Tariful este 350 de roni."
Iar cand vad ca unii alearga intr-o zi cat am alergat eu in toata luna februarie, ma invadeaza subit spiritul de contrazicere. Dupa cum se vede.






...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Offline _Serban
Membru Forum_Serban
Din Octombrie 2011
Oras / Locatie : Brno, Cehia
Marti, 13 Martie 2012 16:30
"" Am zugravit (ar raspunde un zugrav) in 293 de case si 430 de apartamente de bloc. Dupa ce am plecat eu, oamenii au trait o vreme in case mai curate mai frumoase si mai igienice. Daca tii neaparat, mergem prin Bucuresti si iti arat o parte din ele, pentru ca am invatat orasul pana in cele mai ascunse cotloane datorita lucrarilor risipite peste tot." Compara acest raspuns cu altele de genul: "Am complectat 15283 de tabele cu cifre esentiale", (sau am imprimat 4,16 tone de hartie A4) sau "Am consumat 8930 de paste de pix, apoi, cand tehnologia a evoluat, am mai distrus 18 tastaturi normale si 12 ergonomice, timp in care am tocit 34 de pernute de scaun, asta pana sa apara scaunele pe roti"." -

Foarte ciudata comparatie, indraznesc sa spun ca nu-l regasesc pe marele povestitor printre aceste randuri. Ai pus problema cum ai dorit doar ca sa evidentiezi o idee personala. Nu cred ca cineva contesta meseria unnui muncitor. Sa spui ca unele meserii se rezuma la a consuma pixuri, a roade perne de scaun si a strica tastaturi cred ca este destul de deplasat. Eu stiam ca poti schimba lumea cu o tastatura. Se stie ca toate meseriile sunt foarte importante. Nu toti oamenii pot fi la cravata si nu toti pot fi pe santier, altfel nu am supravetui si nici nu am evolua.

Cat despre problema de la genunchi iti doresc insanatosire grabnica iar ca remediu ti-as recomanda consultarea unui specialist in medicina sportiva in detrimentul tonului limon.












Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 13 Martie 2012 17:17
"Eu nu stiu ce are lumea cu lucratorii din constructii."
Eu fiind unul din salahorii din constructii, am primit la un moment dat comentariul unui proprietar de club, care suna cam asa: "ma, voi constructorii sunteti o tagma tare detestata".Cred ca ma dusesem cu niste situatii de lucrari. Suplimentare.
Nici eu nu stiu ce are lumea cu ei/noi, si nu trebuie sa se uite lumea la cum sunt imbracat, ci la sufletul meu cel mare. Si poate comparatia cu zidarii era magulitoare.

Eu citeam cu mare placere in tinerete romanele lui Dumas sau Paul Feval. In astea eram uluit de violenta limbajului. Se injura ca in codru. Injuratura maxima in codrul lor era "la naiba, domnule".
Relatarile mele de la sala erau mai stufoase si un pic mai colorate decat ale romancierilor francezi, dar lipsa de timp duminica si o mare teama au autocenzurat povestile. Cred ca doar la alergarea de grup de sambata viitoare o sa mai plictisesc cate o victima cu suplimente de povesti vanatoresti care sa imbujoreze sfielnic obrajii.

Ma si speriasem, am crezut ca aruncarea repetata a pantofilor, fara incalzire, a generat leziunea de la genunchi. Daca e de la alergare, m-am linistit.
De cand i-am vazut pe flacaii aia, incalzirea mea inainte de alergare se face doar pe muzica si cu miscari rotunde ale diferitelor articulatii, poate castig si eu un loc pe langa canapeaua lui Maruta.

In rest, totul tine de diviziunea muncii. Un prieten din SUA imi povestea cum i-a refulat la 2 noaptea WC-ul in casa. Asta nu e o treaba reusita cu adevarat decat daca ai si musafiri si un oarecare deranjament. Dar a gasit un instalator mexican care a venit prompt si i-a rezolvat profesional problema. Stergandu-si mainile si numarand banii primiti (spor 100% pentru ca era noaptea, si inca 100% ca era week-end), a constatat mucalit: "ei, asa e viata. Ra.....l unora e norocul altora". Nu stiu exact ce am vrut sa zic cu asta, dar m-a distrat ideea. Mai ales ca nu eram printre invitatii prietenului din noaptea buclucasa


...............
rookie




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 13 Martie 2012 18:47
"Sa spui ca unele meserii se rezuma la a consuma pixuri, a roade perne de scaun si a strica tastaturi cred ca este destul de deplasat." -

Am glumit.

Sotia mea, fiica mea, ginerele meu si tata sunt sau au fost economisti. Doar mama nu a fost economist. A fost contabil. Deci cu totii au contribuit la succesul vanzarilor de produse de papetarie, de tastaturi si de pernute. Daca de fiecare gluma pe care am scapat-o pe seama meseriei lor, de-a lungul vietii, as fi primit cate un pumn in cap, acum pe capul meu urias ar fi existat marcaje, si s-ar fi desfasurat maratoane montane. Dar cu timpul, dupa multe palme incasate, am reusit sa-i lamuresc ca de fapt glumesc si nu e cazul sa se recurga la violenta.

Acum vad ca trebuie sa o iau dela capat.

Ii rog sa ma ierte pe toti cei care exercita nobile meserii birotice, si-i asigur ca de vina este doar o mare si nesfarsita invidie. Pentru ca o viata intreaga am fost apostrofat de orice membru al familiei care dadea cu ochii de mine: Sa nu intri incaltat... ti-ai scuturat haina?...te duci si-ti cureti noroiul de pe pantofi in fata blocului nu in casa... iar ti-ai agatat pantalonii prin fiare... Iar ai luat vopsea pe camasa... ai praf pana si in buzunare... nu te asezi la masa pana nu faci dus... etc., etc. Acum sper ca ma intelegeti si ma iertati.

Iar singurul mare povestitor de recunoscut pe aici este cel care ne suporta sa postam in Jurnalul Dumnealui.




...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 18 Martie 2012 12:32

Asta a fost o saptamana usoara.

Dupa doua saptamani terminate cu alergari de 30 km, acum am o perioada mai usoara. Si imi pare bine.

Ma pregatesc pentru al treilea maraton pe sosea si ma intreb mereu, in chinul (ne)respectarii unui program de pregatire, cum arata programul de pregatire al unui coleg care alearga cam 15-18-20 de maratoane pe an. Eu ma agat de program incercand sa-mi justific lenea si neparticiparea la unele concursuri, in timp ce altii mananca alergare pe paine. Si alearga cate un maraton, ca sa se pregateasca de cel din duminica viitoare.

Eu ma odihnesc. E luni si ma odihnesc. Dorm pana dupa ora 6. Boierie. De atata boierie, e prima dimineata in ultimele luni in care uit sa iau catina.


Marti ma trezesc pe la 5, cam buimac, ma strang si ies la o alergare matinala in parcul Tineretului. Ma incalzesc destul de greu si ma gandesc ca este momentul sa fac si niste ture pe scari, 96 de trepte sau cate sunt. Asa ca fac incetisor, mai precaut pe coborare, 19 ture pe scarile mele, fara sa fortez prea tare. Merg doar luminile din capete si mai fileaza un bec la jumatate (sunt cam 90 m/sens), becul asta se stinge strategic cand imi este lumea mai draga , de obicei cand incerc sa sar peste cateva trepte, dar pe la jumatatea turelor incep sa alerg pe lumina naturala. Fiat lux! Si se facu lumina.


La coborarea pe panta de la Polivalenta vad luminile orasului, cerul se lumineaza rosu spre Vitan, era frumos si linistit, dau drumul la picioare pe coborare si simt ca traiesc.



Ma intalnesc si cu Mihai Petrov, dam o tura linistita, ca doi lilieci care reusesc sa evite clopotnitza bisericii si ma retrag spre casa, 9,43 km in 1.02.51.

Miercuri este un pic mai greu, simt un pic in genunchi scarile de marti, dau trei ture de parc intr-un ritm de voie, cu usoara accelerare pe final. Se strang 10,39 km in 54.57.



Joi era zi de chin. A treia trezire consecutiva in jurul orei 5 si cu pretentii de alergare rapida, ar trebui sa fac 13,5 km cu 4.55-5.04 min/km.



Incerc o usoara incalzire in casa, dar nu am nici un chef, mi-e somn si ma dor tibiile. Ma ispiteste ideea sa aman alergarea pana seara, dar e clar ca incerc sa ma pacalesc singur. Daca nu as tine jurnalul asta, cred ca bagam un abandon, dar mi-a fost rusine. Am alergat chinuit 2 km, batea un vant rece si eram cu moralul zob, ca sa ma incurajez iau o gura de apa cu urme de izotonic. Atat mi-a trebuit, au aparut niste crampe prin stomac de nu mai stiam daca sa accelerez sau sa ma opresc. M-am oprit un pic, ma lovise disperarea, parca ma lasa si incep iar sa alerg. Dupa prima tura eram gata-gata sa ma retrag acasa, incapatanarea si un pic de muzica - din fericire luasem mp3-ul cu mine, si incapatanarea era cu mine - si reusesc sa intru in a doua tura.



Trag ca la galere, nici nu ma mai uit la ceas sa vad viteza, ca imi este frica de ce o sa vad, trag cat pot, trec pe langa sala unde am alergat o luna si regret banda care alerga cu aceeasi viteza, pe Maruta si microclimatul constant, bate vantul si sunt cativa fulgi de zapada. Imi dau seama ca de fapt am uitat toata saptamana sa iau traditionala lingurita cu catina, si ma intreb daca asta o fi cauza prabusirii mele psihico- fizico-chimice.



Mai strang din ce pot si fac si a treia tura, se strang cam 9,5 km. Nu stiu cum am reusit sa incep a patra tura, conushorul ala brunetel si cu cornitze de pe umarul stang, gras-pufos si destrabalat ma innnnnebunise. Hai Adriene, nu vezi ca e vant, ce te tot chinui, ca tot nu iese nimic, las-o naibii de alergare si hai acasa la caldurica si relaxare, te-a apucat la etatea ta cheful asta masochist de gafaieli matinale. Macar de ai avea vreo stofa de campeon, ca iti faceam si un costum, dar esti varza si atat, fa la dreapta acum si in 500 m esti sub dush. Aproape ca invinsese, dar cetateanul de pe umarul drept, alb-imaculat, slab si ascetic a schimbat blues-ul din casti cu ceva rock si metale grele. Mai se auzea si ceva cu "running" din cand in cand, mi-a bagat in mezencefal recitalul ala motivational cu "ba, daca nu esti in stare, stai acasa, atata poti, atata faci; dar daca te-ai bagat, mergi pana la capat, abandonul nu este o optiune samd samd". De obicei astea sunt textele cu care ii pacalesc pe altii.

A invins, cu aroma lui de tamaie si cu ritm de rock m-a convins sa fac la stanga, pe malul lacului in loc sa virez spre casa, si am incercat sa accelerez un pic, desi nu mai avea nici o importanta, eram convins ca am facut praf alergarea si ca am un ritm mediu pe la 5.10-5.15.



Spre totala mea surprindere, cand am oprit ceasul am vazut un ritm de 4.56, la care nu speram si care mi-a incantat inimioara. Am fost stupid de fericit, parca a trecut toata oboseala si acum imi venea sa ma sui pe o gramajoara de balegar si sa cotcodacesc voios. Ceea ce si fac. In final 13,52 km in 1.06.45, si mai fac 0,7 km in cooldown pana acasa.



Cam asa a aratat chinul. http://connect.garmin.com/activity/158178296


Vineri relache, ca sa incep bine dimineata fac timid 100 genoflexiuni (in 3 serii, 35, 30, 35), sa vad ce muschi as putea sa mai chinui. Merg mai greu decat ma asteptam, eu ma gandeam ca as putea sa fac in fiecare dimineata vreo 500, dar cred ca asta era in alt film.

Sambata prima constatare este ca am facut un pui de febra musculara de la cateva genoflexiuni. Sunt varza, e clar, nu stiu de ce imi mai trebuiau confirmari. Plecam spre parc, este un week-end in care se alearga si la Limassol si la Roma, sunt si campionatele de veterani, toata lumea a intrat in diverse programe de antrenament, asa ca facem alergarea de grup a apartamentului 32. Ne intersectam cu oameni seriosi care alearga zeci de km (Grossman, Coyoty, Elu) dar am program lejer si ma bucur de soare. Admir un sprint de final al lui Bogdan dupa ce facuse 27 km si ma retrag spre casa cu 12,02 km facuti alene in 1.14.33.



Continui un tratament aplicat pe tibii, mai lipseste wisky-ul, ca gheata este aplicata la ceas de seara timp de vreo 20 de minute.



Duminica am o "alergare confortabila", tibiile ma deranjeaza mai putin si fac prima alergare de primavara adevarata, 16,91 km in 1.33.07, am facut cateva sprinturi pe coborare sa ma bucur un pic, dar in rest am alergat cumintzel.

Saptamana aduna 62,97 km, in usoara depasire fata de programul myAsics (miercuri jog 5 km, joi fast 13,5 km, sambata jog 5 km, duminica 13,5 km comfortable, total 37 km).

Cred ca am gasit si explicatia succesului meu la tombole (am avut diverse castiguri la vreo 4 concursuri in ultimele luni) si a insuccesului meu la loto.



Vara trecuta am jucat de cateva ori la loto, un bilet in care concentram energiile pozitive si economiile cativa colegi. Sume mici. Cred ca la primul bilet am avut si un castig de genul 55-60 lei. Bani pusi intr-o rama la birou, sa stim de unde am pornit inainte sa ne imbogatim.

Mi s-a atras atentia ca statistic sunt mai multe pesoane ranite in accidente de circulatie cand mergeau sa depuna biletul la loto decat cele care castiga la loterie.


In toamna am populat rama cu pricina cu doua diplome de la concursuri, pentru ca am ajuns sa agat in birou nu certificatele ISO, ci diplome de participare la cateva concursuri, sa stie lumea cu cine are de-a face. Asa ca in rama zac doua diplome si ceva hartii semnate de catre dl Guvernator la BNR.

Si de atunci s-a transmis norocul de la banii castigati la loto catre tombolele de la cateva concursuri de alergare, a aparut o molipsire a norocului, pe principiul "unde dai si unde crapa". Nu stiu cum sa orientez acum un pic din noroc si spre reportul de astazi. Probabil ar trebui sa mut banii in singura rama in care este si o diploma de loc 2 la un concurs, poate pica macar o categoria a doua la loto, asa, prin simpatie






...............
rookie





Offline mgh
Membru Ro Club Maratonmgh
Din Decembrie 2011
Duminica, 18 Martie 2012 15:13


"eram convins ca am facut praf alergarea si ca am un ritm mediu pe la 5.10-5.15" -

Azi am facut 6:18 media la o alergare de 18 km (exact 6:18 mi-a zis si Asics sa fac) si eram happy mai ales ca pe ultimul km am tras mai tare si am scos 5.04. Eram pana cand am citit ca o alergare 'facuta praf' ar fi pe la 5:10. Nu-i corect {#emotions_dlg.nono} Ma apuc si eu sa iau catina :)


...............
-




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 18 Martie 2012 19:35
Este corect, ca myasics vroia de la mine un ritm 4,55-5,05 si simteam ca ma fac de ras.

In afara de catina, din care am uitat sa ma infrupt saptamana trecuta, baza este ghimbirul, consumat sub diferite forme, din care m-am oprit intr-un stereotip si cotidian ceai de ghimbir. Daca o sa castig la loto trec si pe suc de noni, care are o reclama mai ceva decat ceaiul de macese...

Ma chinuie alergarile astea cu un ritm mai rapid decat pragul de confort, ma chinuie ideea ca incep crosurile si eu nu am facut nici un antrenament de viteza.

Alerg de doi ani, si anul trecut am reusit sa imi imbunatatesc un pic timpii, chestie confortabila cand alergi la aceleasi curse.

Cand eram intrebat :"ce ai facut la crosul asta?", raspunsul meu smecheresc era "mai bine decat anul trecut si am alergat mai incet decat anul viitor".

Acum, venind si "anul viitor", nu prea vad zorii unor noi si marete performante si cad in usoara astenie si depresie de primavara.


...............
rookie




Offline nicu.constantinescu
Membru Ro Club Maratonnicu.constantinescu
Din Aprilie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 18 Martie 2012 21:09
Coane, treaba cu viteza e ca treaba cu fumusetea. Te nasti cu ea si o pierzi pe timpul vietii.Cel mai important..... sa ne bucuram de alergare !! Multa sanatate!
...............
Run for life




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 25 Martie 2012 15:41
Ehe-hei, Nicule tata, cand esti Sophia Loren sau Usain Bolt, mai este cum mai este. Dar cand esti Betty cea urata si lenta de la tinereeeeteee, pan' la batranete, parca doare fiecare rid si fiecare secunda pierduta din viteza aia care nu era.

Luni am stat, zi de pauza.

Marti ma trezesc iar la 5, ma gandeam sa fac niste scari, dar frica de alergarea de 35km care se vedea la orizont m-a facut sa fiu mai temperat. Am dat usurel 3 ture, dimineata pe racoare, m-as fi uitat la mandrul soare, dar intarzia sa apara. Doar prima tura a fost mai pe intuneric, pe urma creste lumina naturala, este perfect, la inceput ma uit doar in asfalt, pe urma privirea se ridica, alerg mecanic si ma uit aiurea. Probabil doar o tranta cand ma impiedic in vreo denivelare ar putea sa ma trezeasca din visare. Pacat ca nu o sa tina decat pana duminica, dupa care trec iar pe intuneric si pe ora de vara. Daca o sa mai fiu in stare sa ma trezesc asa devreme. 10.36 km in 55.37.

Miercuri pornesc cam la fel, nu e nici o adiere de vant, ratoii incep sa isi dea talente pe langa ratzoaice (ma rog, acum sunt "ratusca mea draga", dupa ce apar juniorii devin ratzoaice), fac niste aterizari fortate si le tot dau tarcoale plini de elan si importanta. Alerg doua ture singurel, dupa care inchei alergarea pe langa Mihai, ca baietii care nu au somn. 10.45 km in 59.05

Joi era zi de fast run, din fericire scade distanta, de la 13,5 km, cat fusese in ultimele saptamani, la 9 km. Ma bag pe langa lac, ca e traseul relativ plat, alergarea merge binisor, dupa 9,13 km in 42:57 mai fac o mica alergare pana acasa, 1,40 km, sa zicem ca de revenire.

Vineri pauza.

Sambata ies la alergare de grup, la care nu fortam, ne bucuram de soare vreo 11.57 km, facuti in 1:12:23. Doar gandidu-ma la duminica si am emotii. La intoarcerea spre casa alerg pe langa doua potai care zaceau la soare in mijlocul drumului si visau ca vaneaza caprioare. Se trezesc direct in hamaiala si sar cu coltii furibunzi spre gambele mele.

Era prima alergare in sort de anul asta, si am avut senzatia ca sunt muuuult mai aproape cu dintii de epiderma mea. M-am intors, am incercat un dialog firav, astia latrau ca turbatii, a venit si al treilea, agresiunea era directa si al naibii de hotarata, figura aia cu aplecatul spre o piatra nu a reusit decat sa ii faca sa fie si mai violenti. Incercam o stare de furie oarba care nu imi face cinste, era prima zi in ultima vreme cand nu luasem aparatul contra rozatoarelor de gambe, mi se zbarlise parul pe ceafa si ma intrebam cat mai este o portie de antirabic. Am gasit pana la urma doua pietre (tare curat cartierul asta) cu care am aruncat spre doua portiere de masini, nu am nimerit nici caine nici masina, si am plecat si mai transpirat spre casa. Brrrrr. Si mrrrrr.

Duminica. MyAsics vrea de la mine 35 km cu ritm 5.14 min/km, facuti in 3.03.10. Ultima alergare de 35 de km, din toamna, se soldase cu carcei si o scadere a vitezei la final. Imi este frica, acea emotie de examen, nu stiu niciodata cum o sa fie pana la capat. Ritmul dorit la Paris ar fi 5.13 min/km (ca sa termin in 3.40.00), deci un pic mai rapid.

Plec prea incet pe primii 2 km, de incalzire si de frica, alerg trei ture prin Tineretului cu Vali, si pe urma o iau prin targ. Am luat sortul, tricoul de club, niste glucoza si 1 litru de izotonic, cu care sper sa ajung pana la sfarsit.

Am in minus fata de un maraton: geluri (uitate in frigider, dar oricum nu imi plac), batoane proteice (uitate in frigider), activatorul pe care ma bazez la km 25 si nu vreau sa il iau decat la concursuri, fiola de magneziu anticarcei (nu am incercat-o inca, dar o sa o car preventiv la mine) si imi lipsesc si eventualii competitori, atmosfera de competitie si spectatorii.

Trec prin Parcul Carol, este o sindrofie a posesorilor de Trabant, uitasem cum este sa inhalezi adanc gaze de esapament de motor in doi timpi, amestec de benzina si ulei , fum albastru ca cerul de martie, imi iau talpasita, ca nu mai am chef de pante suplimentare si plec spre Izvor. Mai dau si aici o tura, trec in Cismigiu, o tura juma' si plec pe strazi spre Herastrau.

Pe la Piata Victoriei vad ca sunt in intarziere, ma simt bine, dar am facut semimaratonul in 1h52min, ceea ce arunca in aer programul cu visele mele cu tot. Si asta era prima jumatate a cursei, aia usoara. Incerc sa imi relaxez muschii, mai rod niste glucoza, scap de primul bidon, pe care il carasem in mana de am bicepsu de 50 cm acum si ii dau bataie spre Herastrau.

Cam aglomerat, fac un pic de slalom, dar macar aici mai sunt alergatori, mai fac si eu o depasire, dar vin din spate doi caluti tineri, tropaie voios si imi dau clasa, fara sa uite la cei vreo 25 km pe care ii aveam in balamale. Mi-a luat vreo 2 km pana sa reusesc sa ii ajung si sa le explic cum este treaba cu ritmul constant, dar ei ii terminasera treaba si intrau la un canotaj mic pe lac.

Am cam lungit traseul prin parc si e clar ca pana acasa mai am destul, Hansel dement pierdut prin nordul capitalei, asa ca ma intorc, glucoza, izotonic, traversez in diagonala si urlu ca extraterestrul lui Spielberg din ET. Houuuuuuuuum. Houuuuuuuum. Sau ma rog, home, home.

Aleg un traseu spre casa care mi se pare mai scurt si fara intersectii cu probleme, daca aveam telefon la mine cred sunam sa vina sa ma ia cu masina, asa insa ii dau talpa, se cam uita lumea la mine, imi vad de treaba si trag cu ochiul mereu la ceas. Tare destept a fost asta care a inventat ceasul cu GPS.

Ma misc inca rezonabil, viteza este ok, cam scartaie articulatiile, de zici ca am greierasi la incheieturi. Merg pe avarie, in general sub 5.10 min/km, pe la Bulevardul Unirii se implineste suma. 35 km, opresc ceasul, m-as culca in iarba pan' la toamna, sa beau vin, sa manc pastrama. Iarba e vai de mama ei, asa ca pornesc iar ceasul si ma scurg spre casa, inca 2.03 km lungi ca o zi de post in 11.31 minute de chin. Daca venea un autobuz il luam, dar asa am ajuns cu onoarea de alergator intacta. Cam tavalita, dar intacta.

Uite-asa a fost alergarea: http://connect.garmin.com/activity/161253161

Ma uit acasa in oglinda, aratam ca mama lu' Winnetou cu masca cosmetica inainte sa plece la razboi; parul arata de parca aveam pene infipte in el sau imi explodase o grenada in fata, aveam niste dare albe de sare de la sprancene pana la barbie, asortate cu niste dare de praf gri de capitala, de fapt lumea nu cred ca se uita la un alergator, maratonist urban in tricou de club, ci la un pacient spital 9, probabil cu accese de turbare-dupa spume, cu invoire duminicala in oras.
Am mai mancat si niste peste cu mujdei la pranz, ca cica e bun. Daca manaci azi peste (de Buna Vestire) o sa fii iute tot restul anului. Problema este ca unii mananca pastrav, iar altii somn.

Deci. 35 km in 3.04.55, ritm 5.17 min/km si aproape doua minute intarziere fata de program. Daca un tren avea intarzierea asta, ministrul japonez al transporturilor si-ar fi dat demisia. Eu nu sunt asa japonez, sabia rituala este cam tocita, deci nu o sa fac un harakiri, ci am bagat o bere rece la hara in loc de o sabie ascutita, ca mergea cu fish&chips. Nu o fi chiar de dieta, dar mergea tare bine.

Saptamana se incheie cu un enervant total de 79,94 km, record personal, ca sa ma gandesc toata ziua ca daca mai alergam inca un bloc treceam si eu de 80 km. Offff, viata mea.

Anul trecut la Maratonul de Paris as fi avut in fata intre 7000 si 8000 de concurenti. Cam 1000 de concurenti erau pe cele 5 minute intre 3.40.00 si 3.45.00, o medie de cel putin 3 alergatori trece linia de sosire. De aici pot sa gandesc pozitiv - daca scot in zona asta sunt in primii 20% - sau negativ - mai, am avut in fata populatia unei comune babanutze, cu copii, babe si mosi cu tot, ba si cu catei si purcei, o comuna cu vreo 7-8 sate. Asta daca am noroc, merge totul bine si ajung in acest barem.

Om vedea. Succesuri va doresc. Nu mai pomenesc reteta succesului actual, catina maltratata si amestecata cu miere, plus ceai de ghimbir, cu eventuale felii de lamaie, mere si indulcit cu miere.




...............
rookie




Offline visan alexandru
Membru Ro Club Maratonvisan alexandru
Din Iulie 2011
Oras / Locatie : romania
Duminica, 25 Martie 2012 16:06
Conumila, este o placere sa iti citesc la final de saptamana jurnalul!

Felicitari!!{#emotions_dlg.clapping}


...............
http://www.facebook.com/visanalexxandru




Offline florin83
Membru Ro Club Maratonflorin83
Din August 2011
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 25 Martie 2012 18:14
Foarte fain programul de antrenament.

Banuiesc ca te antrenezi pt un maraton. Care este obiectivul?




...............
florin83@gmail.com




Offline Lone runner
Membru ForumLone runner
Din Decembrie 2007
Duminica, 25 Martie 2012 18:31

Excelenta postarea ca de obicei. E o placere sa te citesc. Daca imi permiti o mica sugestie, in locul scarilor daca ai face alte antrenamente anaerobice (fartlek, intervale, repetitii, ce iti doreste inima {#emotions_dlg.giggle}) ai avea mai multe sanse sa iti cobori timpul. De asemena mai multe long run-uri nu ti-ar strica. Parerea mea. In rest....spor la alergat si sa ne mai delectezi cu povestirile tale.






Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 25 Martie 2012 20:14
Multumesc, Alex, succes la pregatire si mai arata-ne din cand in cand o poza cu minunea aia de bicicleta, sau cu amandoua, ca parca sunt doua.

Florin, incerc sa fac la Paris, pe 15 aprilie, maratonul in 3.40.00, si nu stiu inca ce o sa iasa. O sa stiu in mod sigur dupa. Cele 7 minute pe care incerc sa le castig fata de cursa mea anterioara se lasa destul de greu, este posibil, dar sunt si multe necunoscute. Pana acum programul a mers, mai sunt 3 saptamani pana o sa am si proba.

Lone runner, multumesc. Nu prea imi doreste inima antrenamentul anaerob, o sa incerc sa fac mai ales intervale, care nu se regasesc in programul MyAsics si nu m-am hotarat unde sa le introduc. Noul MyAsics are doar niste antrenamente de viteza, mai lungi cred decat cele uzuale, si in acelasi timp mai lente.

Scarile le fac incercand sa trec in pragul anaerob, si sa antrenez -macar un pic- niste ligamente si niste muschi care sunt mult prea slabi pentru concursurile montane. Visez eu la Olympus, dar nu am avut curaj sa ma inscriu. Si nici nu prea cred ca o sa il fac doar din scarile astea.

Inca nu m-am hotarat ce vreau, se pare, sau sa castig in viteza, sau sa ma duc la concursuri montane sau sa maresc distanta. De fapt imi este teama ca le vreau pe toate, desi nu fac mare lucru sa le castig.




...............
rookie




Offline Lone runner
Membru ForumLone runner
Din Decembrie 2007
Luni, 26 Martie 2012 01:25

Nimanui nu-i plac antrenamentele anaerobice dar uneori sunt utile. Nu am agreat niciodata programul MyAsics pt. ca printre altele, nu are deloc antrenamente de viteza. Am senzatia ca MyAsics te ajuta sa castigi rezistenta intr-un mod cat mai safe, insa doar atat. Nu lasa loc si pentru recorduri personale. Adica daca te antrenezi pt. un anumit timp vei obtine acel timp insa nu vei putea cobori prea mult fara un pic si de talent nativ.


Scarile sunt foarte bune pentru intarit muschi si tendoane si binenteles daca te antrenezi pentru concursuri montane. Pentru plat eu nu as insista asa de mult chiar daca sunt antrenamente anaerobice. Nu tot ce e anaerobic iti creste viteza.






Pagina 10 din 31






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : Adriana Istrate, Alexandra Cîrstea, Costi21, Vlad G

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007