Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi       Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal Conumila

Jurnal Conumila



Open thread Jurnal Conumila

-



Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 13:47
Am plecat pe drumul de Cluj fredonand "am sa ma-ntorc barbat".

Dupa cateva luni se alergare si primele 2 semimaratoane am inceput sa ma foiesc. Era ceva in neregula. Semi? De ce semi? De ce nu "cursa de 21.097m"? Ce o fi in partea aia goala de pahar? Ce se intampla cu oamenii mari care se joaca inca odata pe atat si ma trimit la culcare?

La sfarsit de noiembrie 2010 am inceput un program de alergare avand ca obiectiv "maraton 10 aprilie", ca timp imi propusesem 4 ore. Eram imbatat cu apa rece a lui McMillan(http://www.mcmillanrunning.com/mcmillanrunningcalculator.htm), care imi prognoza un posibil timp de 3h45', daca zice el, asa o fi. Probabil asta e valabil pentru o masina noua de alergat, nu pentru o Dacie cam veche, ruginita pe la tample, cu amortizoare si bucse facute zob. Si care la o turatie mai mare incepe sa sufle fum, sa patineze ambreiajul si sa consume ulei.
M-a omorat. Venea iarna. De la 150 km/luna am urcat rapid spre 200 si apoi spre 240. Cate indoieli si cate intrebari am avut in 4 luni doar colegii de alergare din Tineretului pot sa stie.Am mai testat masinaria la inca 2 semimaratoane, parea in regula.

Dupa aproape 1100 km a venit sorocul.

In ultima saptamana inainte de concurs ma asteptatam sa ma simt in plina forma. Nici gand. Emotiile si teama unui eventual esec mi-au cam stricat noptile. Alergarile de seara au fost un pic in viteza, facandu-ma sa ma intreb cum naiba o sa alerg eu 42 km si ceva maruntis.

Cred ca o parte dintr-un eventual succes este pregatirea temeinica. Fizica, psihica, suplimentata de o portie buna de 4 ore de muzica motivanta. Constatasem deja ce efect pozitiv poate sa aiba muzica, mai lipsea sa fac proba pe o distanta mare, cu casti si MP3 player.
De asemenea, cred ca sunt necesare diferite suplimente nutritive, menite sa te ajute sa parcurgi linistit drumul intre iad si rai (ca sa tii niste cursuri, Sorescu dixit).

Am fost cam speriat de vantul din Cluj, la Limassol experimentasem deja un vant frontal, si a fost dificil.

Duminica ma aliniam la start cu tot echipamentul pe mine. Inghetat de frig luasem pe mine cam tot ce aveam de imbracat, fiind convins ca o sa renunt la ele pe traseu. Luasem si o sapca, plangand dupa caciula de acasa. Sapca era tematica, daca a facut si dl.Haile reclama la Johnnie Walker, puteam sa port si eu o sapca pe care scrie keep walking, sperand sa fie un "keep running" de bun augur.

Alergarea a fost normala, din cele 4 ture 3 au mers fara probleme, pe primii 5 km cu mici temeri, aveam o auto-diagnosticata periostita (nu stiu exact ce este, dar suna bine) si imi era frica sa nu se agraveze vreo durere . Cum ma asteptam, am pornit cam repede, m-am linistit dupa prima tura, luptand cu vantul si cu pantele.

In tura a treia am dat atacul la geluri. Mai incercasem, am luat si acum preventiv. Daca s-ar administra cutanat, as fi fericit. Am desfacut primul tub cu dintii, reusind sa ma mazgalesc pe fata si pe maini cu gel si am reusit cu greu sa consum restul. Consistenta gelurilor nu ma face un mare fan al lor, poate o fi o problema de obisnuinta, deocamdata sunt doar un chin pentru mine. Am oprit la doua puncte de alimentare, incercand sa adaug peste gel si apa necesara, care era evident receeeeee, si am apelat si la glucoza.
Pe la km 25 am desfacut si fiola de Activator, bauta integral in vreo 3 km. Ma asteptam sa isi faca efectul in 30 de minute, dar dupa cateva minute ma simteam ca Asterix dupa ce a dat iama in potiunea magica.

In tura a 4 a am intors sapca invers, a "liberare", gata, se termina, mai era un pic, toata lumea era a mea.
Am incercat sa evit opririle repetate la punctele de realimentare, nu reusesc sa beau apa din pahar in timp ce alerg - acum am aflat ca era o simpla problema de tehnica - si constatasem ca dupa oprire imi este greu sa ma pun iar in miscare. Deshidratarea a aparut mai tarziu decat credeam, nu am consumat suficiente lichide, si asta m-a costat.
Pe la km 37 am inceput sa ma simt ca un Asterix in fata romanilor si fara potiune. Zborul meu (e cu ghilimele) de Mig upgradat dadea semne evidente ca risca sa intre in vrie si sa repeada in tarana, asa ca am fixat ca reper si tinta punctul de realimentare de pe bucla. Am tras cu disperare, simtind ca sunt complet uscat, ca iau foc, ca sa constat ca acolo nu era nici un punct de alimentare, poate doar in imaginatia mea. Am ajuns in cea mai grea alergare din viata mea pana la urmatorul si ultimul punct de alimentare, am aruncat doua pahare cu Isostar pe gatul care sfaraia si am dat bice spre finish. Faptul ca acolo era o usoara coborare si lume care aplauda m-a facut sa gasesc resursele unui sprint care nu credeam ca mai e posibil, si sa devin super-extra-fericitul absolvent al unei curse de maraton.

Toata lumea, cand din cioburi a inceput sa se lege ceva, era a mea, Mini Me-ul meu era in al noulea cer, ca probabil asa se calca in cer, ca pe norisori de vata. Mersul meu aducea cu cel al unui ratoi, egoul cu al unui cocos, imi lipsea o coada de curcan sa ma infoi cat pot de mult. Acum dl. Haile este simplu, Haile, ca suntem colegi. Ma rog, ma dau si eu mare, nu stiu cum sa fac sa adaug pe cartile de vizita, undeva mic intr-un colt, cuvantul "maratonist".

Cred ca este evidenta ca MP3 playerul era la Bucuresti, uitat pe comoda, si ca am fredonat 3 melodii pe tot parcursul cursei, cu sperante clare de participare la urmatoarea editie printre cei care falseaza la "Romanii au talent".

Cred ca acum ar trebui sa le multumesc organizatorilor, care au reusit sa faca un concurs remarcabil, si colegilor de alergare din Tineretului, care mi-au suportat cateva luni indoielile, angoasele si glumele nesarate.

A, timpul a fost - pana la proba contrarie- in jur de 3h 50 min, pe aproape de estimarea lui McMillan, si sub asteptarile mele. Si am ajuns la concluzia lui Elu, nu este important timpul la aceasta proba, ci finalizarea. Haile poate nu e de acord, dar eu sunt.




Pagina 11 din 31




Offline Boldizsar Sandor
Membru Ro Club MaratonBoldizsar Sandor
Din Decembrie 2007
Oras / Locatie : Brasov
Luni, 26 Martie 2012 14:50
"Florin, incerc sa fac la Paris, pe 15 aprilie, maratonul in 3.40.00, si nu stiu inca ce o sa iasa. O sa stiu in mod sigur dupa. Cele 7 minute pe care incerc sa le castig fata de cursa mea anterioara se lasa destul de greu, este posibil, dar sunt si multe necunoscute. Pana acum programul a mers, mai sunt 3 saptamani pana o sa am si proba." -

Presimt un PB-surpriza la Paris! ;-)

La modul serios - munca e depusa (pt. <3h40min). Ca sa de roade cu adevarat, odihna activa si un pic de "ascutire"=sharpening (saptamanal: 1-tempo de 30-40min cu 4:45-4:55 mpK respectiv 1-2 "steady" de 50-60min cu 4:55-5:05 mpK) sunt cruciale in aceste 3 saptamani. 3h40min e in carti deja, aceste recomandari pot insa duce rezultatul spre 3h30min.

Daca-s fi MyAsics (de are asculti cu religiozitate) :-) ti-as prescrie un TAPERing de toata frumusetea (niciun long-run >25Km) totul in descrescendo cu cel putin 20% / saptamana.

Succes!


...............
Sandor




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 26 Martie 2012 20:28
O sa incerc si mici antrenamente de viteza.Din pacate nu am fost foarte ascultator fata de Asics, sunt constant in incalcarea programului. Si nu prea am facut tempo si intervale.

O sa incerc in cele 20 de zile ramase. Ca imi vine mesaj zilnic de la organizatori, sa imi creasca si mai mult emotiile. 3.30 poate fi doar in visele mele. Cred. Daca imi iese 3.40 as fi tare fericit. Depinde de multi factori. Chiar am emotii, nu stiu de ce, ca nu va fi nici un mare record mondial. Doar ca am emotii.


...............
rookie




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 26 Martie 2012 21:03
"Am mai mancat si niste peste cu mujdei la pranz, ca cica e bun. Daca manaci azi peste (de Buna Vestire) o sa fii iute tot restul anului. Problema este ca unii mananca pastrav, iar altii somn." -

Daca mananci peste o sa fii iute doar la inot, la canotaj si eventual la yacht-ing.

Pentru ce doresti tu sa faci la Paris trebuie sa mananci iepure de camp, iar MyAsics spune ca trebuie sa iesi pe camp si sa ti-l prinzi singur din fuga.

Oricum, tie pestele iti face foarte bine prin continutul important de fosfor, hrana esentiala a creierului, dovada textele savuroase cu care ne-ai obisnuit la sfarsit de saptamana. Succes la Paris.


...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 26 Martie 2012 23:12
Multumesc.

Ciorapii mei albi aratau duminica, dupa o cursa prin capitala, ca si cum as fi alergat pe camp. In sandale nike free willy mandela huaraches.

In loc de iepure cred ca am mancat salata, ca acum sunt sau fluture, sau varza.

Sa traim ne doresc


...............
rookie




Offline mgh
Membru Ro Club Maratonmgh
Din Decembrie 2011
Marti, 27 Martie 2012 15:20
Ciorapi albi in Bucuresti? {#emotions_dlg.giggle} Exclus. Dupa alergarea de duminica aveam 1 deget in plus pe picioare. Un deget de praf adica. Basca niste dungi maro ca de la transpiratie se luase un pic pe picior culoarea de pe cureluse. Cool Sa va mai spun ca a mea cumnata din Canada nici nu mai stie cand a spalat utima data masina. Ca nu se pune praf pe ea...


...............
-




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 1 Aprilie 2012 15:31


@mgh La Maratonul Ciucas 2011 am vazut clar diferenta intre incaltarile mele si huaraches. In timp ce eu am trimis la casat sosetele mele foste albe, ca nici o reclama la detergenti nu cred ca le mai readucea spre culoarea initiala, sosetele lui Hadrian erau intr-o stare mult mai buna. Si s-au curatat mult mai rapid, fiind din piele. Piele de caprior miontan, cunoscut si sub denumirea de wolf.

Asta a fost o saptamana tare grea.

Duminica trecuta alergasem 37 km, dupa amiaza am iesit un pic in parc, sa ma agat de niste bare, incercand sa fac niste tractiuni. Fac serii de cate 6, cate pot, as vrea macar 100, acum chiar nu era cazul si nu le-am contorizat. Era placut sa trag si de altceva decat de picioare, era cald, soare, aglomerat, plin de cunostinte. O zi frumoasa.

Luni ma trezesc cu o durere in gambe, mai ales in gamba stanga. Program de odihna, dar abia pot sa cobor scarile, am o senzatie de arsura in gambe care ma ingrozeste, ma face sa ma gandesc doar o posibila ruptura musculara. Duminica nu am avut probleme, dupa alergare facusem un mic masaj si totul parea ok. Acum aveam o durere care imi dadea fiori, ultima data cand o simtisem m-am ales cu patru copci.

Durerea ma chinuie toata ziua, dar o bucurie nu vine singura, am racit, nu stiu cand/cum, si ma simt mizerabil. O senzatie extrem de neplacuta, de care uitasem, ma ustura ochi, nas, gat, batista se transforma rapid in smirghel pentru nasucul meu fin, care curge non-stop. Bleah. Eram convins ca dupa atata catina nu o sa mai racesc pana in 2015, dar garantia era doar pentru iarna, si acum este primavara.

Ca sa tratez un pic durerea din gamba, ma masez cu Ice Power Cold, urmat de cel Hot. Cel Hot are un efect de incalzire bazat pe extractul de Capsicum. Mai pe romaneste, ardei iute. Dau din belsug pe gamba, dupa aia ma barbieresc (pe fata, nu pe gambe), ma spal pe fata si imi dau cu after shave. Blestemele mele se auzeau pana in parc probabil, uitasem ca trebuie sa ma spal mult timp cu apa si cu sapun pe maini dupa ce utilizez Ice Power, tot ardeiul era acum aplicat uniform pe ochisori si pe obrajori. Rosu la fata, stranutand, lacrimand si umpland batista dupa batista, am plecat copacel-copacel catre slujba.

Marti ma trezesc groggy la 5.30, fost 4.30, este bezna, sunt racit cobza, inconstienta mea totala si caracteristica ma arunca intr-un echipament cam subtire pentru cele 4 grade, cobor cu greu treptele pentru ca ma doare gamba stanga, dar ies la alergare si fac chinuit, stranutand la fiecare 10 pasi, 10.44 km in 54.51, ritm 5.15. Ma urasc, imi detest ideile, dar fac cele 3 ture de dimineata. Spre surprinderea si bucuria mea, gamba nu ma doare cand alerg, ceea ce imi da sperante.

Miercuri eram deja in a treia zi de raceala, pastilele reusesc doar sa mareasca profitul distribuitorilor de medicamente, raceala este tot acolo, neschimbata. Cam acelasi ritual matinal, stranuturi, bezna, fac 10,71 km, la inceput mai incet, ultimul kilometru mai accelerat, in 55.45, ritm 5.12 min/km. La final ma gandisem la cursa lui Antonio Salazar, Boston 1982, vazuta seara, si m-am miscat mai cu talent. La scara mea, of course.

Ajung la birou, deschid un sertar sa mai caut niste pastile si imi dau seama de ce ma doare gamba. Gasesc in sertar o coarda, care imi aduce aminte cum ma distram eu duminica in pauzele de conversatie. Sarind coarda, capturata de la copii prietenilor, sarind in exces coarda, cred ca asa ar fi exprimarea mai corecta. In urma cu vreo 3 ani ma relaxam sarind coarda, ajunsesem sa am o coarda in masina, una acasa si una la birou, pe care le utilizam cand ma enervam. Cadoul de ziua mea a inclus si o coarda mai agila, cu o insertie metalica, sa simt un pic pe tibii cand ratez saritura. Deci aveam de fapt o febra musculara si nu o eventuala ruptura de triceps sural. Mult mai relaxat, imi sug in continuare pastilele de supt, inghit pastilele de inghitit, o tin in ceaiuri si batiste, este a treia zi de moleseala, ochi injectati si nas pe post de cismea.

Joi ar fi trebuit sa am o alergare de 9 km in race-pace, adica 5.12. Fac 10,43 km in 52.33, ritm 5.02, as fi vrut mai putin, dar ma simt ca naiba in continuare. Pe la ora 6.25 se aude un bubuit si un zgomot de geamuri sparte, este Conumila care sparge bariera celor 300km/luna. Trec pragul de 300 pentru prima data, si sunt destul de mandru. Am facut o margica si ma sui pe un morman si cotcodacesc cat ma tin plamanii cei obositi. Salazar alerga cate 360 km/saptamana, dar asta nu i-a facut prea bine.

Vineri iau pauza, spre seara raceala incepe sa dea semne de slabiciune. E normal, la cat tratament a suportat, a cedat dupa 5 zile. Ca daca nu luam catina si restul de minuni, trecea de la sine, evident, dupa 5 zile. Ispitit de un articol de ziar, ca Irinel a fost la o inaugurare de Plafar (?!) pe Dorobanti, de unde a cumparat un produs minune, care ii asigura succesul si tineretea de care da dovada, am hotarat sa trec de saptamana viitoare la consumul intensiv de goji. Nu mai spun ca acest minunat fruct este cunoscut si sub denumirea de catina tibetana... Aia romaneasca plus aia tibetana, si am scapat de toate problemele de sanatate.

Sambata ies in Tineretului, fac doua ture mai incet si apoi 4 mai repejor, 7,29 km+12,87 km, cat sa ma aduca la un total pe luna martie de 323.90km, care imi incanta ego-ul, mai ales ca nu cred ca mai ajung prea curand la suma asta.

Duminica este aprilie, 1 aprilie, vremea se tine de glume, dimineata sunt 11 grade, ma pregatesc de crosul Apa Nova. Pana sa plec de acasa se mai duc vreo 3 grade, bate vantul si incepe sa picure. Stau la coada la inscriere , numerele se terminasera, asa ca primesc o bucatica de hartie cu numarul 256 scris cu pixul. Nici nu meritam un efort mai mare din partea organizatorilor, de acum sa vina fiecare cu numarul de acasa. Startul se da cu intarziere de vreo 10 minute, ca nu intrase televiziunea in direct, bine ca nu ne-au pus sa luam mai multe starturi, se cam dusese incalzirea facuta inainte de cursa. Alerg 3.38 km in 14.58, exact acelasi timp ca in urma cu un an. Imi pare rau ca nu am scos un timp mai bun, imi pare bine ca nu am scos un timp mai rau, dau la pace, reusesc sa prind un tricou marimea S, cu explicatia ca este bumbac si se mai lasa, sunt printre norocosii care prind si o sticla de apa. Vroiam sa mai alerg macar 6-7 km, dar a inceput sa ploua mai indesat si am plecat spre casa. http://connect.garmin.com/activity/163594502

Saptamana se termina cam slabutz, in 55,12 km. Lasa ca bag saptamana viitoare mai cu spor, catina, goji si ghimbir sa fie.


...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 8 Aprilie 2012 15:53
Incep sa scad din volumul alergarilor, maratonul de la Paris e din ce in ce mai aproape, imi tremura carnea si sufletul de cate ori ma gandesc el. Am emotii.

Primesc in fiecare zi un mesaj de la organizatori, baaa, mai sunt doar 12 zile, baaa, mai sunt doar 11 zile, baaa, mai sunt doar 10 zile, numai bune sa creasca tensiunea sufletului meu sensibil. Cel mai linistitor mesaj a fost sa nu ma mai chinui, pentru ca m-am antrenat suficient pana acum, sau, in caz contrar, tot nu mai este nimic de facut, sa imi iau un ziar, o cafea si un cognac si stau cu picioarele in sus asteptand evenimentul. Si ghilotina.

Dai cu catina, dai cu goji, dai cu ghimbir, incep sa iau si niste Vitamax cu coenzima Q10, habar nu am ce este asta, nu stiam ca se mananca si crema de fata a sotiei, dar suna profesional si ii dau bataie. O fi suficient? Noooo, mai iau si niste Liv 52, cu speranta ca daca nu va ajuta, macar sa nu incurce (il iau pe post de protector hepatic, nu stiu daca am nimerit-o), ma mai scarpin in ceafa si incep sa iau din cand in cand si niste pastile cu Mg, sperand ca nu este o prescurtare a mangalului de la carbunii de gratar, ci un supliment pe baza de magneziu. Ca sa nu sperii lumea, Vitamax asigura 15% din necesarul zilnic de magneziu, pastilele astea inca 85-90%, deci nu sar peste cal prea tare.

Sunt in perioada in care se acumuleaza carbohidratii necesari parcurgerii distantei de 42,195 km si se strange in muschi glicogenul. Habar nu aveam ce este cu glicogenul, incep insa sa ma lamuresc. Se pare ca este ceva destul de greu, ca greutate specifica, pentru ca am luat un kilogram in plus saptamana asta. De asemenea, se pare ca rezervele astea de glicogen si carbohidrati se strang sub forma de colacel abdominal si falci. Arat ca un promo la filme horror cu harciogi, mananc precum o termita si am o foame de speriat, am ros doua creioane si era sa ma musc si de degetele proprii de atata graba la infulecat.

Luni stau, si asa duminica alergasem doar 3,4 km, mai trag inca o zi de leneveala. Ma apuc sa incarc pe jurnalul de la myAsics alergarile de saptamana trecuta si imi gasesc beleaua. Aveam un program pana in maraton care parea logic si cu care ma obisnuisem. Dar acum ii trece prin cap dlui Tanaka, cu mai putin de 2 saptamani inainte de cursa, sa ma intrebe ce timp pot sa scot la un concurs. Ma gandesc un pic si bag datele de la Crosul Apanova si nea Tanaka imi propune sa recalculeze ritmul din program. Ca un fazan ce sunt, cad in plasa samuraiului, dau ok si ma trezesc cu programul dat complet peste cap, excesul meu de sinceritate ma arunca in aer. Ca sa fie balciul complet, imi schimba ritmul de concurs pe care il stiam de luni de zile si il scade cu 2 secunde/km, de parca ar alerga el cursa. Injur si imi vad de ale mele.

Marti ma trezesc la 5.10, ard de nerabdare sa alerg. As fi vrut sa alerg in race-pace(vechiul race-pace), adica vreo 5.12 min/km, sa ma obisnuiesc cu ritmul de concurs, ceea ce imi reusise cand ma pregateam de MIB 2011.
Acum insa nu merge. Am pofta de alergat, la ora la care oamenii cu preocupari mai serioase dorm, pe mine ma mananca talpile si nu pot sa ma abtin, maresc un pic viteza. Fara efort, doar cu placere, se alege praful de ce vroiam (o alergare relaxata, controlata, exemplara cu pace 5.12), fac 10,88 km in 54.30, ritm mediu 5.01.

Miercuri este aproape identic, si ca dorinta, si ca realizare. Alerg un pic mai temperat, 10,62 km in 53.49, ritm mediu 5.04. Fac ture pe aleea principala - care este bine luminata, pe traseele mele favorite sunt zone lungi cu bezna totala, nu este nici un pic de lumina si incerc sa nu imi rup gatul si picioarele.

Cum era si normal dupa ce au mers treburile oarecum lejer, joi nu am nici un chef sa ma trezesc. Auzisem noaptea cum bate ploaia in geamuri, mor de somn, ispita este sa decalez alergarea pentru seara si sa ma culc la loc. Ntz, nu merge, nu mai pot sa adorm, asa ca invinge datoria, ca azi alergarea este datorie, nu placere.

Cand ies din bloc, cascand si cu ochii carpiti de somn, constat ca s-au schimbat toate lucrurile in cateva ore. Ploaia rapida a adus primavara. E cald, un amestec de mirosuri, de muguri de salcie, de iarba, flori, pamant, strada spalata, este cu totul altfel decat ieri, este minunat. Este superb, pasii incep sa se lege, lenea si somnul incep sa dispara, inspir-expir, la fiecare pas sunt alte arome, le las deoparte pe cele de la budele ecologice si raman doar cu cele placute.
Dau ture pe aleea principala, ratele nebune au ajuns cu plimbarile in doi pana aproape de Sincai, la aproape un km de balta. Cand incepe sa se lumineze plec si eu spre lac, pentru ultima tura si mai sperii cateva rate iesite la pascut, de ziceai ca sunt vietnamezi prin jungla.

Ma intersectez cu niste rate, dam nas in nas sau cioc in cioc, ba nas in cioc, majoritatea o iau spre iarba din deal, eu dau sa le ocolesc spre lac si terorizez un ratoi care nu reusea sa iasa din picioarele mele. In loc sa se duca dupa colegii si iubita lui dadea disperat din aripi si rascheta asfaltul cu burta, decolare chinuita si ratata; daca vedeti cumva prin parc un ratoi suparat fara pene pe burtica, sa stiti ca nu a fost la depilare laser totala si definitiva, ci era amaratul care nu reusea sa decoleze din fata mea. Sa nu radeti de el, acum are un piept de rata in sos balsamic pe baza de bitum.

Termin alergarea in 10,09 km si 52.08, cu un ritm mediu de 5.10. Media asta este cam cu cantec, este ca la statistica (daca eu mananc doi pui si altul niciunul, in medie mancam un pui fiecare), nu a fost o alergare constanta din pacate, am inceput cu 5.18 si am terminat cu 4.59.

Vineri stau, fac niste abdomene si un pic de flotari, gandind sa antrenez si alti muschi. Este un program video mai vechi, cu exercitii de 8 minute pentru diferite grupe de muschi. Eu incerc sa imi calesc oblicii (daca nu stiti programul, cautati 8 min abs pe internet si cred ca gasiti filmuletul). Pare usor si inofensiv, eu nu am facut acum mai mult de 4-5 minute, intens si cu elan, doar doua exercitii pentru oblici. Si m-am ales cu o febra musculara de toata jena.

Sambata ies la o alta alergare in Tineretului, 10,84 km in 1.01.03, cu ritm mediu 5.38, dar in aceeasi nota medie, plecand de la 6.00 min/km pana la 5.05, fara nici o legatura cu un ritm constant.

Duminica schimb parcul, merg in IOR, ca prea am primit invitatii si nu le-am onorat. Acum este o alergare de grup pentru strangere de fonduri, se strange destul de multa lume, suntem aproape 100 de alergatori. A plouat aproape non-stop, am hidratat adidasii, ciorapii si toate hainele, o alergare foarte placuta, radem, glumim si nu platim. Platesc altii, pentru spitalul de copii si pentru sustinerea lui Paul.

Aveam de alergat 13,5 km in pace de concurs (am ramas la ideea de ritm de concurs 5,12 min/km) si nu prea credeam ca o sa iasa, incepe de la 6 min/km si se termina cum se poate. Pai se poate, nici nu stiu cand se schimba viteza, ajungem pe la 4.45 spre final, cu o medie care ma incanta, 5.11 min/km, facand 12,47 km in 1.04.34.

Cam asa am alergat: http://connect.garmin.com/activity/165882595 />Dupa schimburile de secrete referitoare la catina, consumul de catina, abuzul de catina, dependenta si dopingul cu catina ma retrag murat spre domiciliu, incheind saptamana in 54,9 km. Nu prea mult, sa se acumuleze glicogenul.














...............
rookie




Offline bogdangrigore
Membru Forum
Din Aprilie 2011
Miercuri, 11 Aprilie 2012 09:49


oau, dar alergi ceva, coane!

55km pe reducere de volum depaseste cat alerg eu cam pe maxim pe saptamana (in medie 40 km :) ) ....o sa incerc si eu catina sa vad ce efecte are...din ce vad la tine sunt foarte bune, bravo!

ce timp iti doresti la Paris (if the case)...bafta si poate ne vedem pe acolo!!!

Bogdan


...............
bgrigore@yahoo.com




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Miercuri, 11 Aprilie 2012 12:38
Pai se pare ca alerg mult (mai mult ca anul trecut, dar putin in comparatie cu alti alergatori) si nu foarte cu sens. Cred ca incerc sa ma obisnuiesc cu ceva peste 55 km/saptamana, sa simt ca am o activitate.

La Paris sper sa obtin 3.40.00, limita sub care ai scazut cu brio, daca nu ma insel, la Limassol. Q.E.D.

Poate catina asta m-a incetinit ??? De aia ma lupt acum cu ceaiul de ghimbir combinat cu goji, produs livrat direct din livezile lui Lama. Dalai Lama.

Bafta si succese maxime!


...............
rookie




Offline bogdangrigore
Membru Forum
Din Aprilie 2011
Vineri, 13 Aprilie 2012 09:38


mult succes Adrian!!!

da, si eu sper sa ma mentin in jurul 3:30-3:40 sa vad cum ma simt in cursa...maine decolez si eu spre locatie, sper sa fie vremea frumoasa dar asta nu depinde de noi :)

mult succes tuturor participantilor @ Maratonul Paris 2012!


...............
bgrigore@yahoo.com




Offline _Serban
Membru Forum_Serban
Din Octombrie 2011
Oras / Locatie : Brno, Cehia
Vineri, 13 Aprilie 2012 12:25
Mult succes!






Offline minci
Membru Ro Club Maratonminci
Din Ianuarie 2012
Oras / Locatie : PLOIESTI
Vineri, 13 Aprilie 2012 12:35
Bafta multa nea Coane Mila ,si mult succes in indeplinirea obiectivului, pentru ca stiu ca te-ai antrenat asidiu in perioada aceasta .Abia astept povestea @ Maratonul Paris 2012.

mult succes si celorlati participanti si va invidiez ca nu pot fi si eu acolo alaturi de voi, dar prin voi alerg si eu macar cu imaginatia si cu gandul.multa bafta.


...............
MINCI




Offline doe
Membru Forum
Din Mai 2011
Vineri, 13 Aprilie 2012 13:26
hai Conu........rupe-i pe frantuji..........arate-le ca nu suntem ce zic ei ca suntem........dovedeste-i Coane..........succes, bafta si picioare sanatoase.






Offline Sundance
Membru Ro Club MaratonSundance
Din Septembrie 2011
Oras / Locatie : Bucuresti
Vineri, 13 Aprilie 2012 17:07
Nu stiu daca exista vreo traditie a alergatorilor cu privire la urari. Pentru pescari stiu ca a ura "succes" sau "bafta" este echivalentul unei injuraturi si produce reactia corespunzatoare. In schimb, li se ureaza "fir intins!".

Asa ca, Adrian, iti doresc o alergare de care sa fii mandru!

Tuturor participantilor: va tin pumnii si sper sa va vad la televizor!


...............
"Pain is inevitable. Suffering is optional."




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Vineri, 13 Aprilie 2012 23:09
Bonjour, bonjour, bonjour bun!

Eu va foarte multumesc de urari si va doresc toate cele bune, care sa se adune.

Deocamdata greul pentru mine a trecut.

Am ajuns si am pe ce sa pun capul, asta nefiind banca din gara, ca era bataie pe ea.

Este prima data cand plec cu Blueair, pana acum am preferat alte variante, mai ales din cauza faptului ca accepta un bagaj de mana de 7 kg. Daca pun la socoteala ca numai valiza goala are vreo 3,5 kg, ramane ca solutie sa pun toate hainele pe mine la check-in, sau sa stau in aceleasi haine vreo 4-5 zile, cu riscul de a face un pic de loc liber in metrou.
Pana la urma mi-am calcat pe inima si pe portofel si am luat si bagaj de cala, dubland astfel costul hainelor.

Singura necunoscuta ramasese locul din avion. Blueair are serviciul de alegere on-line a locului, ceea ce doare din nou, ca este 3 euro. 3x2x2, am zis ca de 12 euro mai bine imi cumpar ceva de la Expo si stau unde ma pun ei. Nu conteaza ca stau la margine sau la fereastra, in fata sau in spate.

Hm.

Fac check-in online si ma apuca rasul. Eu primesc locul 10F, sotia 21B, la 11 randuri mai in spate. La zborul de intoarcere este cam aceeasi situatie.

Las de la mine, gandidu-ma ce explicatii crete o sa dau pentru economia asta, si zic sa incerc sa mut unul din personaje langa celalalt. Sunt locuri libere berechet, asa ca aleg locurile, confirm ca am de gand sa platesc, dau "save" si astept. Eroare, nu se poate schimba locul.
Incep sa transpir, incerc sa mut invers, varianta a doua, eroare, nu se pot schimba locurile. Bodogan, imi convine ca raman cu banii, desi nu ma aranjeaza solutia, asta este. O cautare simpla pe forumuri imi arata ca altii au cumparat 10 locuri pe un singur bilet si au fost imprastiati prin tot avionul, asa ca nu am patit-o doar eu.

La aeroport predam bagajul de cala si primim si tichetul de imbarcare. Surpriza, avem locurile 13 B si 13 C. La avion evident ca locurile sunt ocupate de doua fete, care au bilete cu aceleasi locuri. As pune pariu ca ele au dreptate, ca stiu prea bine, dar apare stewardeza si le solicita sa se mute. "Noi?". Da, dum-nea-voastra, zice sacadat fata care pana atunci fusese draguta, si acum isi arata fata categorica. "Pai, stiti...". "Va rooog", zice scrasnit stewardeza, care ma astept sa scoata pistolul si sa le impuste. Fetele simt pericolul si se muta imediat, eu as face 20 de flotari rapid, sa ma obisnuiesc cu pedepsele domnisoarei, si raman stapan pe locurile 13 B si C.

Locuri largi, pentru ca sunt cele de pe aripa, de evacuare, va trebui sa smulg usa de 17 kg si sa o arunc in afara. A, nu acum, doar la comanda echipajului? A, asta nu a fost o comanda?

Faptul ca ajung la Paris in data de 13 , pe locul 13, il consider pana la urma un noroc, pentru ca am ajuns cu bine.

Iar rezervarea la hotel imi da angoase de cateva luni. Este facuta din decembrie, la un pret bun. Hotelul este la Porte Maillot, exact unde ajunge autocarul de la aeroport, este intre start si sosirea maratonului, adica este aproape perfect.

In plus, are 4 stele, 34 de etaje cu vedere panoramica si voi sta intre etajele 9 si 27.

Pai si ce nu imi convine? Cardul de pe care facusem rezervarea expirase in februarie. Fusese reinoit, dar am ramas cu o angoasa si o nesiguranta, mai ales ca pretul de rezervare a tinut cateva ore. Adica ulterior a explodat, la dublu, apoi la triplu. Sunt departe de a fi amator de 4 stele, adica de preturi de Paris pentru 4 stele, dar eu rezervasem la pret de 2-3 stelutze. As fi renuntat cu draga inima la hotelul asta daca imi dadeau mie jumatate din pretul nesimtit pe care il cer acum.

Ajungem la hotel dupa o cursa nebuneasca cu autocarul, ma duc la receptie si imi confirma ca am o rezervare valabila, dar o sa in camera peste vreo 4 ore. Hotelul nu arata ca in poze, este un siloz maro murdar si urat, un cilindru cam jumulit, gen filme cu Mad Max; receptionera imi spune sa las bagajele la camera speciala. "Camera" de bagaje este in fata hotelului, bagajele fiind lasate pe trotuar in paza a doi cetateni care parcheaza masini si mai deschid portiere de limizini.

Spre mirarea mea, si dupa 4 ore le gasesc tot acolo, primesc o camera la etajul 26, unde ne duce un lift expres care iti imfunda urechile la urcare si la coborare da senzatia ca i s-au defectat franele. Pana la urma a mers si asta.

Am fost la expozitie, am luat numar+cip, pachet saracutz de concurs, limitat la un buff dragut si cateva mostre. Sunt tare suparat pentru ca am uitat sa pun biletul de tombola in urna, si ma bazam pe tombola pentru vizitarea insulelor Mauritius si completarea gratuita a echipamentului necesar.
Expozitia este ca pestera lui Aladin - cel putin pentru mine - este plina de produse pe care le-am vazut doar pe internet, firmele mari au aparatura pentru alegerea incaltamintei, sunt o groaza de produse misto. Dar cu niste preturi care ma transforma in simplu spectator, probez, pipai, si le las in plata Domnului, ca o sa vina si vreo reducere de sezon.

Cam pe fiecare strada este cate un alergator grabit sa faca ultimul antrenament, erau pe la metrou doi cetateni, cu barba si in haine orientale, cu o frumusete de Asics asortati la picioarele goale si fustanele de bumbac. Cred ca duminica o sa traga o fuga pe Champs Elysees.


...............
rookie




Pagina 11 din 31






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : Adriana Istrate, Alexandra Cîrstea, Costi21, Vlad G

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007