Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal Conumila

Jurnal Conumila



Open thread Jurnal Conumila

-



Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 13:47
Am plecat pe drumul de Cluj fredonand "am sa ma-ntorc barbat".

Dupa cateva luni se alergare si primele 2 semimaratoane am inceput sa ma foiesc. Era ceva in neregula. Semi? De ce semi? De ce nu "cursa de 21.097m"? Ce o fi in partea aia goala de pahar? Ce se intampla cu oamenii mari care se joaca inca odata pe atat si ma trimit la culcare?

La sfarsit de noiembrie 2010 am inceput un program de alergare avand ca obiectiv "maraton 10 aprilie", ca timp imi propusesem 4 ore. Eram imbatat cu apa rece a lui McMillan(http://www.mcmillanrunning.com/mcmillanrunningcalculator.htm), care imi prognoza un posibil timp de 3h45', daca zice el, asa o fi. Probabil asta e valabil pentru o masina noua de alergat, nu pentru o Dacie cam veche, ruginita pe la tample, cu amortizoare si bucse facute zob. Si care la o turatie mai mare incepe sa sufle fum, sa patineze ambreiajul si sa consume ulei.
M-a omorat. Venea iarna. De la 150 km/luna am urcat rapid spre 200 si apoi spre 240. Cate indoieli si cate intrebari am avut in 4 luni doar colegii de alergare din Tineretului pot sa stie.Am mai testat masinaria la inca 2 semimaratoane, parea in regula.

Dupa aproape 1100 km a venit sorocul.

In ultima saptamana inainte de concurs ma asteptatam sa ma simt in plina forma. Nici gand. Emotiile si teama unui eventual esec mi-au cam stricat noptile. Alergarile de seara au fost un pic in viteza, facandu-ma sa ma intreb cum naiba o sa alerg eu 42 km si ceva maruntis.

Cred ca o parte dintr-un eventual succes este pregatirea temeinica. Fizica, psihica, suplimentata de o portie buna de 4 ore de muzica motivanta. Constatasem deja ce efect pozitiv poate sa aiba muzica, mai lipsea sa fac proba pe o distanta mare, cu casti si MP3 player.
De asemenea, cred ca sunt necesare diferite suplimente nutritive, menite sa te ajute sa parcurgi linistit drumul intre iad si rai (ca sa tii niste cursuri, Sorescu dixit).

Am fost cam speriat de vantul din Cluj, la Limassol experimentasem deja un vant frontal, si a fost dificil.

Duminica ma aliniam la start cu tot echipamentul pe mine. Inghetat de frig luasem pe mine cam tot ce aveam de imbracat, fiind convins ca o sa renunt la ele pe traseu. Luasem si o sapca, plangand dupa caciula de acasa. Sapca era tematica, daca a facut si dl.Haile reclama la Johnnie Walker, puteam sa port si eu o sapca pe care scrie keep walking, sperand sa fie un "keep running" de bun augur.

Alergarea a fost normala, din cele 4 ture 3 au mers fara probleme, pe primii 5 km cu mici temeri, aveam o auto-diagnosticata periostita (nu stiu exact ce este, dar suna bine) si imi era frica sa nu se agraveze vreo durere . Cum ma asteptam, am pornit cam repede, m-am linistit dupa prima tura, luptand cu vantul si cu pantele.

In tura a treia am dat atacul la geluri. Mai incercasem, am luat si acum preventiv. Daca s-ar administra cutanat, as fi fericit. Am desfacut primul tub cu dintii, reusind sa ma mazgalesc pe fata si pe maini cu gel si am reusit cu greu sa consum restul. Consistenta gelurilor nu ma face un mare fan al lor, poate o fi o problema de obisnuinta, deocamdata sunt doar un chin pentru mine. Am oprit la doua puncte de alimentare, incercand sa adaug peste gel si apa necesara, care era evident receeeeee, si am apelat si la glucoza.
Pe la km 25 am desfacut si fiola de Activator, bauta integral in vreo 3 km. Ma asteptam sa isi faca efectul in 30 de minute, dar dupa cateva minute ma simteam ca Asterix dupa ce a dat iama in potiunea magica.

In tura a 4 a am intors sapca invers, a "liberare", gata, se termina, mai era un pic, toata lumea era a mea.
Am incercat sa evit opririle repetate la punctele de realimentare, nu reusesc sa beau apa din pahar in timp ce alerg - acum am aflat ca era o simpla problema de tehnica - si constatasem ca dupa oprire imi este greu sa ma pun iar in miscare. Deshidratarea a aparut mai tarziu decat credeam, nu am consumat suficiente lichide, si asta m-a costat.
Pe la km 37 am inceput sa ma simt ca un Asterix in fata romanilor si fara potiune. Zborul meu (e cu ghilimele) de Mig upgradat dadea semne evidente ca risca sa intre in vrie si sa repeada in tarana, asa ca am fixat ca reper si tinta punctul de realimentare de pe bucla. Am tras cu disperare, simtind ca sunt complet uscat, ca iau foc, ca sa constat ca acolo nu era nici un punct de alimentare, poate doar in imaginatia mea. Am ajuns in cea mai grea alergare din viata mea pana la urmatorul si ultimul punct de alimentare, am aruncat doua pahare cu Isostar pe gatul care sfaraia si am dat bice spre finish. Faptul ca acolo era o usoara coborare si lume care aplauda m-a facut sa gasesc resursele unui sprint care nu credeam ca mai e posibil, si sa devin super-extra-fericitul absolvent al unei curse de maraton.

Toata lumea, cand din cioburi a inceput sa se lege ceva, era a mea, Mini Me-ul meu era in al noulea cer, ca probabil asa se calca in cer, ca pe norisori de vata. Mersul meu aducea cu cel al unui ratoi, egoul cu al unui cocos, imi lipsea o coada de curcan sa ma infoi cat pot de mult. Acum dl. Haile este simplu, Haile, ca suntem colegi. Ma rog, ma dau si eu mare, nu stiu cum sa fac sa adaug pe cartile de vizita, undeva mic intr-un colt, cuvantul "maratonist".

Cred ca este evidenta ca MP3 playerul era la Bucuresti, uitat pe comoda, si ca am fredonat 3 melodii pe tot parcursul cursei, cu sperante clare de participare la urmatoarea editie printre cei care falseaza la "Romanii au talent".

Cred ca acum ar trebui sa le multumesc organizatorilor, care au reusit sa faca un concurs remarcabil, si colegilor de alergare din Tineretului, care mi-au suportat cateva luni indoielile, angoasele si glumele nesarate.

A, timpul a fost - pana la proba contrarie- in jur de 3h 50 min, pe aproape de estimarea lui McMillan, si sub asteptarile mele. Si am ajuns la concluzia lui Elu, nu este important timpul la aceasta proba, ci finalizarea. Haile poate nu e de acord, dar eu sunt.




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 2 din 31




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 16 Mai 2011 11:12
Pentru a doua oara anul asta fac sub 50km/saptamana, adica 47. Doar statistica pe jumatate de luna imi reface un pic moralul, aratandu-mi ca am alergat totusi 107 km, care sper sa ma pastreze intr-un barem autoimpus de 200 km.

Faptul ca am indeplinit programul Asics si l-am si depasit un pic nu ma prea linisteste, ma agat intr-un mod nu foarte inteligent si constructiv de cifra asta, 200, care in urma cu un an ar fi fost doar un vis.

Crosul de la Moeciu imi placuse foarte mult, nu stiam traseul, succesiunea de urcusuri si coborari m-a luat un pic prin surprindere, urcarea scarilor pana la etajul 1 se pare ca nu a reprezentat maximul de pregatire pentru acest cros.

Aveam senzatia ca sunt mai bine pregatit, dar muschii mei au protestat din greu. Am avut o febra musculara mult mai intensa decat ma asteptam, a cedat abia dupa 4 zile, in care am avut un mers tare masurat si am bodoganit la fiecare coborare de trepte.

Am asteptat cu nerabdare Crosul Aloe Vera. Era primul cros la care participam anul trecut, dupa o accidentare care ma chinuise doua luni. Anul trecut am facut o cursa timida pe ploaie, acum a fost o cursa nu foarte vioaie pe soare.

Ajuns la finish fara mare satisfactie, cu senzatia ca puteam sa alerg mai bine, am constatat cu oarecare surprindere si placere ca de fapt am alergat mai bine cu vreo 30 secunde decat la Crosul Vivicitta. Si cu 2'30" mai repede decat acum un an.

Asta evident ca nu ma apropie de podium, e doar un avans fata de mine, in incercarea de a nu ramane ultima antilopa (nu prea seman, dar asta a fost imaginea care imi aparea) din turma gonita de gheparzi. Probabil ca asa se antreneaza si kenieni, se da drumul la lei, cine scapa devine campion. Eu as fi fost mancat, ca sa zic asa.

Daca tot nu pot sa castig premii prin alergare cinstita, m-am bazat pe tombola. Uitasem pentru moment ca nu fac parte dintre castigatorii la loterie. Uneori uit ca am fost singurul care am tras la un examen subiectul 31 din 30 posibile. Replica profesorului a fost ca oricum trebuia sa stiu toata materia.

Asa ca si rezultatele la tombola au zis acelasi lucru. La munca Adriene, nu la castiguri netranspirate.

Acum sunt in cautarea unor concursuri decente, cu categorii de varsta normale, de natura sa favorizeze pozitionarea pe podium. Inca nu le-am gasit. Asta probabil din cauza ca urmaresc o categorie care sa nu aiba ecart mai mare de o luna.

Categoria favorita ar fi de genul "iulie 1900", si in cazul in care sunt mai mult de 3 inscrisi, sa se faca si la decada sau la saptamana.

Oare cum a fost la Sighisoara? Sau la Medias? Sau intre cele doua orase?


...............
rookie




Offline Melcul Vijelios
ModeratorMelcul VijeliosTrimite Mesaj
Din Iunie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 16 Mai 2011 18:05
"Oare cum a fost la Sighisoara? Sau la Medias? Sau intre cele doua orase?" - conumila

La Sighisoara duminica dimineata intre 8 si-un pic si 9, era cer senin, soare si muulta liniste. Nimic interesant.
La Medias, in noaptea de sambata era cer senin, luna si mult mai muuuulta liniste. Nimic interesant.
Intre cele 2 orase, duminica pana spre pranz s-au petrecut lucruri. Interesante.

Pentru ca nu vreau sa-mi iasa vorbe ca incet-incet iti acaparez jurnalul, ma opresc.
PS
Daca informatiile oferite nu-ti satisfac pe deplin curiozitatea, ai 2 variante. Astepti pana apar povestile celor ce au fost acolo (eventual insotite de ceva fotografii), sau oferi raspunsul potrivit la intrebarea de mai jos:

"Din Sighisoara-n Medias e-o cale atat de lunga
Ce dai sa afli cat i-a luat lui MV ca s-ajunga?"
...............
Condica de sugestii si reclamatii: melcul.vijelios@yahoo.com




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 16 Mai 2011 19:12 "cand povestea ajunse aici, Seherezada vazu zorii mijind si, sfioasa, tacu"
Haideeee neneeeea, spune-ne povesteaaaaa! Te lugam flumos.....
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 22 Mai 2011 16:02
Greu la deal...ba greu la vale

Asa cum altii au grizoni, unul alb si unul mai colorat, eu am milici, unul mai dolofan si zambaret, si unul ascutit si rautacios, fiecare soptind insinuos in ureche vorbe mai dulci, mai motivante, sau mai acide si mai relaxante.

Duminica am reusit sa imi completez cu greu cei 50 km saptamanali, care sa ma ajute sa il impac pe bietul milic alb, care facuse un bot luuung vazand ca ma las usor pe tanjala, motivam joi ca ploua, vineri ca e inainte de concurs si iar ploua samd si nu am iesit la alergat.

Acum un an visam doar la alergari in Europa. Maratonul de la Roma ramane in planul de anul viitor, e cursa pe care probabil mi-o doresc cel mai mult. Cel putin deocamdata.

Iarna in schimb a adus alte lecturi. Vazand pozele de la Moeciu si cele de la Hercules 2010, in usoara contradictie cu pregatirea si posibilitatile mele, am inceput sa visez la curse montane.
Nuuu, nu chiar asa, nu in grupa mare, crosul si semimaratonul au fost vizate, dorite si bifate.

Moeciu a respectat pozele si promisiunile tacite, peisaje meseriase, grad de dificultate, nu in ultimul rand un traseu uscat, cel putin pentru cros.

La Hercules, daca auzeam numele nu vedeam nimic altceva decat imaginea lui Marian Chiriac la sosire (cred), cu un tricou de club alb cu intarsii rosii, verzi si cu noroi, cu senzatia ca picioarele fusesera joje de noroi pe traseu. Scuze, dar eu atat am retinut, si am ramas cu senzatia ca daca fac si eu o cursa asa, fac un lucru deosebit.

Asa ca vineri am plecat spre Valea Cernei, razand la soare si gandidu-ma ce recunoastere meseriasa fac eu pe soare pe traseul de semi.

Evident, la ora 15.00 ploua. Mai cu rafale, mai incet, dar ploua. M-am dus pana la km 5, unde se termina asfaltul, am trecut peste Cerna si m-am intors zburlit si usor ud.
Am stat in masina pana m-am plictisit de atata "recunoastere", in disperare de cauza am prins un moment fara ploaie si am inceput sa alerg cu noile achizitii, betele cumparate la un excelent pret, carbon, fixe, meseriase, de la firma Monteo.

Habar nu aveam daca o sa ma incurce sau o sa ma ajute, asa ca am incercat sa imi dau seama alergand pe sosea. Si experienta asta a durat fix 100 m, pana am "declansat" doi catei furibunzi, care ar fi mancat cu mare placere niste carne de pe oasele de alergator. Montan.

Din acest motiv viteza de retragere a fost simtitor mai mare, sa vezi ce dadeam din bete pe asfalt, daca nu speram sa ma ajute la deplasare, macar sa ma apere.

Cand am pierdut speranta sa fac o recunoastere pe uscat am plecat spre Herculane, unde aveam cazarea, incercand sa fac o alegere dificila. Ma intorc la Dumbrava, sau beau o bere, ma intorc, nu, beau o bere.

Am baut o bere si am bagat picioarele mele obosite intr-o apa termala cu miros puternic de sulf, din care le-am scos dupa 30 de minute mult mai rosii si mai fericite. Sper ca trebuia aplicata extern, nu bauta...

M-am uitat la statuia lui Hercules din Herculane, m-am uitat la mine, iar la el, parca nu gaseam nici o asemanare. Un pic din semiprofil parca semanam la lobul urechii stangi, in rest nici o similitudine.

Sambata dimineata era mai rece decat ma asteptam, cam 12 grade, soarele nu ajunge decat tarziu in vale, dar macar era senin.

Imi cer milioane de scuze publice domnisoarei careia era sa ii scot ochii cu betele la start, vazusem la Moeciu cat de periculos e sa ai pe cineva nepriceput cu arme albe in mana, acum am fost eu nepriceputul.

Startul a fost electrizant, cred ca e partea care imi place cel mai mult, cu numaratoare inversa, pe urma incepe greul.
O alergare de vreo 5 km pe asfalt ma pastreaza inca in forma pana la primul punct de realimentare, pe langa care trec nepasator.

Aici se termina boieria. Incepe beleaua, o urcare de 477 m diferenta de nivel, aproape continua, pe 2,7 km.
Sa nu aveti incredere in persoanele binevoitoare. Mi-a spus "hai, hai, mai ai un pic" si l-am crezut. Mai erau mai multe pic-uri, sarea transpiratia din mine ca puricii dintr-un maidanez, dar am ajuns strangand din bete la urmatorul punct de revitalizare. Sper ca avea si Hercule cate un punct din asta, ca tare binevenit a fost.

Betele au fost de maxim ajutor la urcare, cand am iesit din padure m-am trezit in soare intr-o poienita plina de flori, era superb, mi-a parut si rau ca trebuia sa alerg.

Dar colegul Grossman, obosit si nedormit cum era, nu si nu, hai conumila, hai conumila.
Dupa ce m-a tachinat (mai precis m-a batut de mi-au mers fulgii) la fiecare cursa din ultimul timp, acum a fost politicos si m-a lasat un pic inainte.

Peisajul era superb, alergarea fara mari diferente de nivel, fluierele de la fiecare punct de alimentare ne incurajau ritmic, mai un suc, mai o banana, o alergare placuta foarte cu colegii intr-o zi superba.

La Biserica Dobraia se pregateau si de un botez, buna-ziua, buna-ziua, am tropait cu placere, o sa zic de 100 de ori, peisaje minunate.

Pana la coborare. Aici poteca era mai cu frunze, mai cu apa, si cu 620 m diferenta de nivel.
O coborare luuuuunga cat o zi de post, care mi-a chinuit genunchii si gleznele peste poate. Am micsorat viteza si am incercat sa ajung cat mai intreg la finish. Bogdan si inca doi alergatori au trecut vajaind pe langa mine, "hai conumila" se auzea din ce in ce mai estompat. Si mai din fata.

Cand depasesc un alt alergator, se schimba ceva. Dintr-o data alerg mai drept, respiratia e perfecta, pasii ritmici, totul merge ca un mecanism germano-elvetian.
Cand sunt depasit, evident ca toate astea se prabusesc. As fi vrut eu sa ma tin dupa ei, dar era o cale cam lunga. De ani de zile, cred.

Am ajuns la un finish care a aparut brusc, auzeam muzica, fluiere si nu stiam de unde, hopa, uite ca s-a terminat.
Daca dupa Moeciu am avut o febra musculara cumplita la picioare, acum am scapat mult mai usor. Doar ca am febra la umeri, de la atata dat din bete.

Fara sa stiu traseul, ca si la Moeciu, aproximasem rezultatul si a fost corect. Ca o metoda personala si complet empirica, asimilez fiecare metru diferenta de nivel pozitiva cu 10 m pe plat.
Pana acum a mers formula. Ramane sa o verific la Tusnad, alta cursa la care visez din iarna.

Locul 30 la masculin, 2h 33'min sau cam asa ceva.
Despre Baile Herculane, cele vechi, nu zic nimic. Ca asa vreau eu. Ca daca as zice as injura o jumatate de ora incontinuu.

...............
rookie




Offline Melcul Vijelios
ModeratorMelcul VijeliosTrimite Mesaj
Din Iunie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 23 Mai 2011 00:34
"cand povestea ajunse aici, Seherezada vazu zorii mijind si, sfioasa, tacu"
Haideeee neneeeea, spune-ne povesteaaaaa! Te lugam flumos.....
- conumila

N-am priceput cine era "Seherezada", n-am priceput cine era "neneeea", n-am priceput nici cine pe cine si ce "luga flumos", dar am inteles un lucru:

de fapt... "cand povestea ajunse aici, Seherezada isi simti gatu' uscat si, sfioasa, tacu"

pai bine, coane...
te bucuri mai mult la un izotonic cu sulf decat la unul plin de caracter (asa, fix de 2 degete)?
Nu stiu unde te-ai ascuns, ca numai in gaura de vipera nu te-am cautat!
(E drept ca nici nu te-am strigat: imi protejam gatlejul cel uscat.)

Una peste alta, frumos relatat momentul, ca de obicei.
In plus, ma pune pe ganduri: daca tu dupa 21 km ai "produs" 5.128 caractere fara spatii.... ce ar trebui eu sa fac dupa 44?
Am incercat s-o iau altfel:
2h 33' = 5128
7h 32' = x
Chiar si cu "aia de 3 simpla".. si tot e greu.
Bine ca nu vin la Tusnad, sa mai odihnesc tastatura!
...............
Condica de sugestii si reclamatii: melcul.vijelios@yahoo.com




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 23 Mai 2011 09:46
Coane Melcule, lasa ca am vazut eu pozele de la finish, cu Melcul inaripat alergand voios si fluierand, cu un tonus de ziceai ca acu a iesit de la metrou.

Mi-e si rusine sa mai scot capul in lume, eu alerg intr-o saptamana cat altii intr-o zi, fara sa mai vorbim de faptul ca parca si acu o saptamana tot de maraton povesteai.

Iar la Tusnad am vazut ca e promotie, sa se inscrie toata lumea, asa ca poate bem acolosha un izotonic de pruna, ca nu e timpul pierdut. Iar eu la izotonicele astea duc la greu, a doua zi iau cate doua antinevralgice pentru fiecare pa'arel.

Si scuza-ma, cum zici ca a fost cursa?
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 30 Mai 2011 10:38 Trei crosuri.


O saptamana ciudata. 53 km, din care jumatate facuti sambata si duminica.
In week-end am avut senzatia ca am lenevit-o toata saptamana si ca a venit momentul rascumpararii. Payback time.

Sambata a inceput cu un cros. Crosul Locomotiva. Un cros fair-play dupa nume si dupa port, organizat de catre doamne si domni pentru doamne si domni. Am participat prima data anul trecut si am zis ca voi merge la el de cate ori ma vor primi.
O tura de lac in Herastrau, de la ora 9, cu un ritm care se incadra in ceea ce doream.
Am primit biletelul la sosire si diploma si premiul de participare, ramanand recunoscator organizatorilor.

La ora 11, plus ceva maruntis, a fost Crosul Nike. Am facut cursa de 10 km, trei ture Charles de Gaulle - Piata Victoriei, speram sa scot un timp mai bun, dar am reusit cu greu un ritm apropiat de prima cursa, cea din Herastrau.

Un cros la care nu am mai primit nici numar de sosire, nici premiu de participare. Anuntul initial promitea ceva, la finish era altceva. Numarul de premii varia in sens descrescator, de la premii pentru primii 10 s-a ajuns la premii pentru primii 3. Apa + tricou la toata lumea.

Sper ca macar a fost premiata cea mai tare fetita din concurs, care a alergat la cursa de 3 km.
M-a intrecut pe prima tura, desi a avut startul cu 2 minute dupa mine, alergand impecabil, o mica furtuna tricolora de nota 10.

Duminica a fost Crosul Padurii, antrenament oficial de pregatire pentru MIB 2011. Anul trecut a fost in Herastrau, cu clasament online pe categorii de varsta si poze meseriase primite ulterior pe e-mail.
Acuuuuuuum..... Acum o sa vedem.

Am ales iar cursa de 10 km, fiind fericit ca e un nou cros in parcul in care alerg de obicei. Parcul Tineretului, mai neingrijit decat altele, cu iarba pe alocuri de un metru, cu apa plina de alge, cu aleea strangulata de mesele proaspat intinse de expansiunea unei terase, cu denivelari in asfalt, dar e parcul meu iubit.

Alergarea a fost solicitanta, la prima tura am alergat - ca de obicei - prea repede, faptul ca reuseam sa ma tin de Hiroko nu insemna decat ca alerg eu prea repede si ca va urma sa imi pierd suflul. Macar am reusit sa obtin un prim tur cu un timp care m-a multumit, dupa care am alergat la limita confortului.

Imi era cald.
Am incercat sa ma motivez. Sa ma gandesc ca sunt Scufita Rosie, ca merg la bunica moarta de foame, hai bunicutzo, hai ca vin; sper ca bunicutza a fost ajutat de un vecin sau a sunat la 112, ca eu am ajuns la sosire abia dupa 45'15".

La sosire erau cadourile pentru toti participantii, dar cand am ajuns eu nu mai erau bilete de sosire. Iata un nou motiv sa ma grabesc sau sa ma antrenez mai mult.

La un cros erau doar 10 biletele la sosire, la celalalt 40. Imi aduc aminte de un alt cros, la care numerele erau complet aleatoare, ca nu reusisera sa aseze biletele in ordine, asa ca am zis ca se putea si mai rau.

Asa ca am considerat ca am iesit la trei antrenamente de grup cu colegii, fara sa trebuiasca sa caram si apa dupa noi.

Uneori ma gandesc ca poate ar fi utila o evaluare a crosurilor de catre participanti. Sa fie cu cateva criterii si un sistem de punctare. Sa existe un clasament. Crosuri de o stea, de 2-3 stele sau de 5 stele. Oare ce ar iesi?
...............
rookie




Offline Panty
Membru Ro Club MaratonPanty
Din Ianuarie 2011
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 30 Mai 2011 12:15
frumos expus minusurile la crosurile la care ai participat.....

imi place....

zile domnu' GEO..........(ca la vechiul bingo)
poate daca ne expunem parerile la urmatoarele crosuri nu vor mai aparea aceste minusuri.....poate,

spor la antrenamente.
...............
Panty- "We are the champions"




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 6 Iunie 2011 10:48
La bai.

Luna mai s-a incheiat cu 220 km parcursi, desi la un moment dat parea improbabil sa trec de 200.

Prima saptamana din iunie avea un program mai lejer si semimaratonul Tusnad ca obiectiv final.
Il asteptam cu nerabdare, fiind obiectivul din programul de pregatire din ultimele saptamani.

Obiectiv pus doar ca sa am un program, deoarece mi se pare ca este o cursa mai putin conventionala si greu de incadrat intr-un barem. Nu e nici de plat, nici montana, nici semimaraton clasic. E o cursa frumoasa si solicitanta, cu o lungime (cred) de 23,2 km si ceva diferente de nivel, alergata pe asfalt.

Am plecat de vineri din Bucuresti si am mers direct la lacul Sfanta Ana, sa adulmecam traseul.
Hm. Cand am vazut pantele de urcare relativ continua m-am cam pleostit. Am lasat masina in parcarea de sus si am coborat spre lac, constatand si aici ca panta soselei e un pic mai abrupta decat pragul meu de confort.

Lacul era superb, dealurile impadurite cu brazi coborau pana la luciul apei. Liniste, ciripit de pasarele, brazi, eram deja in loc cu verdeata, unde nu sunt nici suspine nici intristare.
Cam ingandurat am plecat spre Tusnad, drumul parand taaaare lung, chiar daca acum il faceam la negativ si cu masina.

In Tusnad singura senzatie era de liniste. Aer curat si liniste. Am baut apa usor acidulata din 'Izvorul tineretului", sperand sa fie izvorul tineretii.

Am facut un "carboloading" scurt (ghilimelele sunt necesare, nu cred ca gulasul delicios de fasole si o ceapa dulce si enorma ar fi in meniul recomandat inainte de un concurs de alergare, mai ales ca am facut si o hidratare cu o palinca), seara am luat kit-ul de concurs si tricoul si am stat si un pic la pasta-party, pe care o asociez de fiecare data, involuntar, cu ultima masa a condamnatului la alergare.

O scurta discutie referitoare la timpul pe care doream sa il scot, avuta cu un veteran al curselor lungi si foarte lungi, a fost taxata scurt cu "esti optimist".
De fapt dupa ce vazusem traseul, timpul propus (2h10min) parea mai degraba din literatura stiintifico-fantastica, sau din cea de fictiune, ca nu avea nimic comun cu stiinta.

Startul e la ora 10, un pic cam tarziu pentru gustul meu, ma incurca la micul dejun si incepe sa se incalzeasca.
La linia de start fac o mica evaluare a concurentilor. Asta asa, ca sa ma complexez de tot. Ei erau numai muschi si fibra, patratele peste patratele, eu eram numai fleica, sorici si oase. Multi alergatori cu aspect profesional, pe care de altfel nu i-am mai vazut decat la sosire. Ca ei au fost cu treaba lor, eu cu a mea.

Am luat un start cam rapid, asta a devenit evident dupa primul kilometru. Circulatia a fost oprita pe drumul national pe primii 5,5 km, pana in Bixad, la primul punct de alimentare.
Am trecut si de punctul primului schimb de stafeta, la km 8, alergand prin soare si fiind depasit cam de toata lumea care putea sa ma depaseasca.

Dupa km 10 am inceput sa revin si sa mai reusesc cateva depasiri. Drumul intra in padure, alternanta de curbe, pante, incep sa apara primele masini, unii - putini- agasati de alergatori, altii care ne incurajeaza.

De la km 15 incepe partea grea, cu urcare sustinuta si pante mai accentuate si continue, distractie care tine pana pe la km 20. Lipsa reperelor face destul de dificila dozarea efortului, ajung la coborarea finala, pe care alerg in frana de motor, trec linia de sosire si intru in apa lacului, mirat ca nu se aude un sfarait din picioarele incinse.

Timp final 2:06:39, sunt obosit si multumit. Fara febra musculara, prima cursa dupa care nu ma resimt.
Acum sa vad ce nou program mai imi pun, cred ca ma arunc direct in toamna cu obiectivul. MIB 2011.

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 13 Iunie 2011 13:54
Nu reusesc sa ma impac cu noul MyAsics. Programul s-a terminat oarecum la Tusnad.

Oarecum, pentru ca a continuat si saptamana trecuta. Un program pe sufletului vechiului meu eu.

Luni? Pauza
Marti?Pauza
Miercuri, joi, vineri? Pauza

Din motive independente de vointa mea am respectat pentru prima oara programul. Nu a iesit deloc altfel, totul a fost pauza. Toate fortele universului s-au aliat sa ma forteze sa respect programul. Pauza.

Sambata am iesit la cros. Crosul Generatiilor. Cros scurt, 2 km, relativ rapid, organizat de catre Primaria Sectorului 2, premii multe, usoara nuanta pre-electorala.

Eram curios ce am scris anul trecut despre cros, hm, aceleasi lucruri. Am luat plasa cu startul, ma tot incalzisem pana m-am racit de tot, tricoul rosu oferit de organizatori - si obligatoriu - era deja ud, startul tot intarzia. Eram mai istet daca imi citeam impresiile inainte de cursa.

Startul a fost in masa compacta, alergatori de la 11 la 99 de ani, imbulzeala ca la Calugareni, nu am fost asa imbrancit si impiedicat de mult timp (de fapt de un an), ideea asta de start este falimentara, dar deja are traditie. Copii care se impiedica, se imbrancesc, sunt imbranciti, haos total pe prima parte de traseu.

Se pare ca spre deosebire de anul trecut acum au reusit sa aseze in ordine biletele la sosire.

Timpul meu a fost mai bun decat anul trecut si - sper - mai prost decat va fi anul viitor. Dar tot in afara podiumului, largit generos la primii 10 din categorie. Cred ca am gresit categoria de varsta, a fost unul din putinele momente cand mi-a parut rau ca nu sunt mai in varsta.

Duminica si luni(azi) am mai adaugat cativa kilometri la cei foarte putini din luna iunie, care se anunta a fi cea mai modesta din anul curent.

Ploaia de duminica m-a prins in parc. Am stat sub o copertina vreo doua ore, uitandu-ma cum se inneaca ratele de atata apa. Si pestii. Ma apucase rasul. Povestea o prietena. In fiecare an mergea la bunici la tara, stateau intr-o zona inundabila, in fiecare an se inunda curtea si mureau toate gainile.

Dupa 5 ani au luat rate... Ca au flotabilitatea mai buna si gainile tot nu invatasera sa innoate. Ei, nici eu nu eram in pericol.

Chiar daca nu am fost la triatlonul Fara asfalt, eram relativ pregatit, lipsa de alergare de saptamana trecuta aducand un plus la cantar de vreo 2500 grame slaninutza abdominala, minune de colacel cu flotabilitate crescuta, spor nesperat si nedorit.

Ca sa completez "triatlonul", saptamana trecuta am mers pe bicicleta. Nu ca antrenament, nu plimbare prin parc, ci ca mijloc de deplasare. Vreo 10 km/sens, din Tineretului in zona Domenii, ritm de placere.

Intai m-am plimbat, apoi am fost din ce in ce mai intrigat. Biciclesc asa cum alerg, modest. Si nu foarte regulamentar. Adica merg si pe carosabil, si pe trotuar, pe unde mi se pare ca ar fi mai usor, nu neaparat mai legal, mai in diagonala intersectiei, uneori pe rosu.

Pedaland lejer, am zis sa urmaresc si minunile astea poleite cu aur cunoscute sub denumirea de piste de biciclete. Aur datorita pretului, cenusa si praf ca substanta. Zob.

Este evident ca cei care fac receptia acestor lucrari nu o fac pe bicicleta. Este evident ca nu se doresc biciclisti in fata guvernului. Sau pe noile zone asfaltate de pe Aviatorilor. Pentru ca nu ar trece peste o bordura de 10 cm inaltime. Modul in care se exfoliaza benzile alea termosudabile e demn de toata stima. Santurile facute de toti constructorii la fel.

A incercat cineva sa urmeze pista asta la Sincai, in statia de autobuz, la Budapesta, la Piata Victoriei, pe langa florile doamnei 'lorarese, intinse pe jumatate de trotuar? E o tema pe care se poate injura toata luna, fara nici un spor de altfel. Poate nu ma enerva daca nu aflam in mod repetat ca se vor reabilita bascaliile astea de piste.

Asa ca am coborat din nou in carosabil, pe langa taximetristii mei iubiti, care intra la intimidare in rotile mele, care claxoneaza prelung si respecta de altfel toate regulile de circulatie, si langa toti conducatorii auto de toate varstele si de ambele sexe care nu reusesc sa vada un mijloc de deplasare cu doua roti, chiar daca teoretic ar avea prioritate.

Hai pa si spor la alergari si la ce mai faceti.

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 19 Iunie 2011 13:54 Sete, cravata si prepelicari.

Saptamana asta am alergat ceva mai mult, peste 60 km, incepand de luni cu convocarea Florentinei in Tineretului, alergari solitare la ceas de seara si alergarea de grup intre noi fetele, sambata dimineata.

Caldura isi spune cuvantul, transpir mult si ma deshidratez corespunzator.

Citind articolul despre efectele pozitive ale berii de grau fara alcool, ma autopropun subiect pentru orice studiu efectuat de catre savantii aia de la brainiac referitor la hidratarea cu bere cu alcool si efectele ei benefice pe vreme "neobisnuit de calda pentru aceasta perioada a anului".

Am incercat sa profit de studiul mentionat, dar toata lumea mi-a atras atentia ca deocamdata e vorba doar de berea din grau si fara alcool.

Imi place sa alerg in Tineretului si pentru ca are cateva tasnitori, loc in care pot sa iau o gura de apa si sa opresc eventual un pic cronometrul.

Un banc veeeechi era cu un nene ratacit in desert, care cauta disperat apa. Primul beduin intalnit ii spune ca nu are apa, dar ii ofera o cravata de vazare, samd pana la al treilea beduin. Nenea e din ce in ce mai disperat si mai insetat,refuza cravata dupa cravata, vede in zare o oaza, alerga cu ultimele puteri, cand ajunge apare paznicul: "aici e tinuta obligatorie, fara cravata nu aveti acces". Suna mai bine in varianta originala, No tie, no water.

Am alergat sambata de la ora 8 cu Florentina, Silvia, Luminita si Daniela, cursa lunga sa ne-ajunga. La ora 9 era deja cald, dar am mai alergat un pic.

Dupa o ora deja incepea sa imi fie sete. Am oprit la tasnitoarea de la iesirea spre Parcul Carol si am baut apa cata a intrat, pauza necesara. Se oprise si un domn pe bicicleta, posesor de Schnauzer urias, negru, barbos si urias. Cainele, nu biciclistul.

A asteptat pana am baut - biciclistul - i-am multumit si l-am invitat la tasnitoare. A ascultat, s-a ridicat in picioare - cainele- si a inceput sa lipaie cu pofta de unde bausem noi. Se pare ca nu i-a fost scarba.

De mic imi doresc un caine. Am o imagine idilica in cap, plaja , eu -blond, musculos, bronzat-, pot sa fiu si mulatru, nu conteaza, plus un golden retriever, alergam amandoi pe plaja, mai vine un val, nisip, frumos. De fapt uneori imaginea e si cu mine -blonda, supla, par in coada-, alergand eventual spre Hugh Hefner. Dar tot cu caine langa mine.

De aici pana la a imparti tasnitoarea cu o potaie caruia ii curg balele, e distanta mare. Toata imaginea idilica s-a naruit in acest brudershaft nedorit cu un animal care de fapt nu avea nici o vina, vina era a animalului de stapan.

Am mai alergat inca vreo jumatate de ora, uitand deja experienta anterioara alergam avand in cap doar tasnitoarea de langa lac. Ati alergat vreodata insetati si cu nimic in gand decat punctul de alimentare? Nu aveam in cap decat apa, apa, apa, ma ustura gatul, imi fierbeau creierii, ne apropiam de tasnitoare.

La tasnitoare era o domnisoara care tinea cu relativa dificultate in brate un prepelicar, sa bea si el saracu' apa de la tasnitoare, ca ii era pofta vazand atatia oameni care beau de acolo.

M-am simtit ca cetateanul fara cravata ajuns in oaza. Am vrut sa fac scandal, dar eram prea frustat si socat, am mai alergat un pic si am plecat spre casa, unde am turnat cateva pahare cu apa de sfaraia gatlejul.

Azi am alergat cu o sticla de apa in mana, ceea ce va sfatuiesc si pe dumneavoastra
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 27 Iunie 2011 09:53
Cam 51 km saptamana asta, parcursi destul de greu.

Imi cam vine sa rad. Altii fac distanta asta in fiecare zi, sau chiar mai mult(TransRomaniaRun). Mie imi ia o saptamana...

Si saptamana aia cu chiu cu vai. Seara ma uitam la termometru, bombaneam cele 30 grade la umbra, ma echipam si plecam sa alerg in aerul inca fierbinte. Asta nu am reusit insa decat in doua seri, si in alea alergand chinuit.

Sambata vine sa imi acopere din remuscarile acumulate in cursul saptamanii. Am avantajul alergarii de grup. Asta reuseste sa ma scoata la lumina si ma ajuta sa recuperez din pierderi, grupul reuseste sa ma duca inainte.

Daca seara bomban alergand singur in parc, sambata sunt colegii mai tineri si mai vioi care ma trag dupa ei, si usor-usor se fac cam 2 ore de alergare, nici nu stiu cand au trecut, ba prin Tineretului, ba cu o tura prin Carol.

Duminica am fost la Crosul Hilton, la care participarea a fost mai redusa decat ma asteptam, cu un start fix la ora promisa si 3 probe de alergare. Am ales proba de 10 km, parcursa fara emotii, cam singurel, aproape nimeni in fata (vorba vine, cei din fata alergau mult mai repede decat mine), aproape nimeni in spate. Putin peste 45 minute, se pare ca aici este una din limitele mele fizice deocamdata, locul 28 la un general masculin foarte general (locul 1 fiind cel de la cursa de 3,5 km), o distanta probabil un pic mai mica de 10 km.

Am completat activitatile fizice cu cateva curse pe bicicleta, acasa-birou, intre Tineretului si zona Domenii. Ramane cea mai rapida metoda de transport, desi nu dau prea tare din pedale, merg cu bicicleta doar de placere, nu de antrenament.

Imi displace zona de la Piata Romana. Nu am curaj sa depasesc autobuzele oprite in statie, stau timid in spatele lor pana pornesc, aspirand un pic de gaze de esapament si caldura de la motor.

Joi insa a fost frumos. Nu era nici un autobuz in statie. M-am ridicat in pedale si am accelerat plin de fericire. Statia era plina, lumea care de obicei coboara de pe trotuar se retragea frumos inapoi in statie, un reflux de calatori, un val care mi se parea ca se retrage ca sa imi faca mie loc.
Ma simteam deja purtator de tricou galben, dadeam la pedale incantat. Doar tarziu mi-am dat seama ca lumea aia nu la mine se uita, ci la autobuzul care era lipit de roata mea din spate, mai avea putin si ma aplatiza. Ai naibii si nemtii astia cu motoarele lor silentioase si puse in spate €


...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 4 Iulie 2011 10:25
O saptamana cu 65 km , luna iunie 204 km.

Alergarile saptamanii pornesc greu, de obicei marti, cand fac in jur de 10-12 km.
Continua sovaielnic miercuri, de obicei cam 7-9 km, joi incep sa alerg mai cu spor, mai entuziasmat.
Vineri de obicei fac pauza, sambata urmeaza alergarea de grup.

Asta e de obicei ziua relaxata, alergare cat o fi, fara un traseu prestabilit si fara un barem de timp sau distanta. O alergare cu adevarat de placere, cu schimbari de ritm si de traseu dupa cum ne vine cheful.

Duminica programasem o alergare mai lunga, cam 18 km, intarziata de ploaie. Incepand cu ora 8 tot ascultam ploaia si vrabiile, care speram ca ciripesc a inseninare. La 11 nu mai aveam rabdare, parca se oprise ploaia si am plecat la alergare.

Nu se oprise. Plecasem in tinuta de vreme frumoasa, oricum, dupa 10 minute nu mai conta.
Eram ud complet, stare care s-a mentinut pana la sfarsitul alergarii.

Am alergat cu Vali Baluta, care alearga constant. Adica de fapt accelereaza constant.
De la prima tura, de incalzire, cam 5.35/km, am ajuns fara mare efort la 5 min/km, cursiv, printre picuri si picurele, pe singurul traseu fara balti si fara noroaie din Tineretului. Asa se face ca singurele bucati ramase cat de cat uscate au fost incaltarile. In rest eram ca si cum iesisem din masina de spalat. Fara program de stoarcere.

O alergare aproape perfecta. Evident, cand eram pe ultima tura s-a oprit ploaia, de pe deal se vedea superb parcul, norii, si o fasie de cer care promitea soare. Imi place teribil genul asta de alergare, la o temperatura relativ scazuta. Singura alergare mai frumoasa cred ca a fost cea pe zapada proaspata, eventual cea prin ninsoare usoara.

Recunosc sincer ca in liceu nu mi-a placut limba romana, ca materie vreau sa zic, ceea ce probabil se vede si in zilele noastre.
Imi placea sa citesc, dar ce vroiam eu, imi placea sa comentez, dar cum vroiam eu, citeam poezii, dar alea pe care le vroiam eu, si nu imi placea sa invat pe de rost strofe din poezii antipatice.
Si nu imi placea Sadoveanu. Singura lectura interesanta fusese Baltagul, roman politist interesant. Am incercat si romanul ala cu aroma de crima, cu Venea care il omoara pe Siret, dar nu a tinut. Nu erau nici apasi, nici ciresari, nici Ali, nici baba.

Joi am mers cu un autobuz RATB.
O cetateana tanara de langa mine intai a cantat un cantecel, "Doamne ocroteste-i pe romani", care nu a generat mare emotie, ci mai mult un recul al calatorilor.

Dupa aia a inceput sa recite Luceafarul. Era un accident in trafic si circulatia era blocata, asa ca timp de 10 minute in autobuz nu s-a intamplat mai nimic in afara de recitalul asta.

Dupa cateva strofe, lumea deja incepea sa fie atenta.
Cu toate eforturile profesoarei mele de romana din liceu, nu cred ca am invatat niciodata Luceafarul pe de rost, desi nu era o poezie antipatica, asa ca pot doar sa banuiesc ca era varianta integrala.

As pune de fapt pariu ca a recitat integral poezia, lucru care ne-a lasat cu gura cascata, si in plina desfasurare a examenelor de bacalaureat a generat o gramada de comentarii. Si de bancnote de diferite culori, care au rasplatit destul de generos efortul.

Aveam vreo 2-3 comentarii pe tema asta, dar le las balta si termin relatarea in coada de peste, pentru ca momentul a fost destul de dulce, dar si destul de amar.

Spor la alergare va doresc!


...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 10 Iulie 2011 09:20 Bucegi 7500 - hobby
HOBBY [pr.: h bi] ~uri n. Ocupa ie, ndeletnicire pl ƒcut ƒ n afara preocup ƒrilor profesionale. /Cuv. engl.

Chestia asta cu "hobby" ramane de discutat.
Cateva poze.
http://www.flickr.com/photos/9280878@N07/

I'll be back.
...............
rookie




Offline GabAdrian
Membru Ro Club MaratonGabAdrian
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 10 Iulie 2011 13:26
Superbe poze si vremea de asemenea, felicitari pentru participare!




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 2 din 31






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : Adriana Istrate, Alexandra Cîrstea, Costi21, Vlad G

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007