Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal Conumila

Jurnal Conumila



Open thread Jurnal Conumila

-



Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 13:47
Am plecat pe drumul de Cluj fredonand "am sa ma-ntorc barbat".

Dupa cateva luni se alergare si primele 2 semimaratoane am inceput sa ma foiesc. Era ceva in neregula. Semi? De ce semi? De ce nu "cursa de 21.097m"? Ce o fi in partea aia goala de pahar? Ce se intampla cu oamenii mari care se joaca inca odata pe atat si ma trimit la culcare?

La sfarsit de noiembrie 2010 am inceput un program de alergare avand ca obiectiv "maraton 10 aprilie", ca timp imi propusesem 4 ore. Eram imbatat cu apa rece a lui McMillan(http://www.mcmillanrunning.com/mcmillanrunningcalculator.htm), care imi prognoza un posibil timp de 3h45', daca zice el, asa o fi. Probabil asta e valabil pentru o masina noua de alergat, nu pentru o Dacie cam veche, ruginita pe la tample, cu amortizoare si bucse facute zob. Si care la o turatie mai mare incepe sa sufle fum, sa patineze ambreiajul si sa consume ulei.
M-a omorat. Venea iarna. De la 150 km/luna am urcat rapid spre 200 si apoi spre 240. Cate indoieli si cate intrebari am avut in 4 luni doar colegii de alergare din Tineretului pot sa stie.Am mai testat masinaria la inca 2 semimaratoane, parea in regula.

Dupa aproape 1100 km a venit sorocul.

In ultima saptamana inainte de concurs ma asteptatam sa ma simt in plina forma. Nici gand. Emotiile si teama unui eventual esec mi-au cam stricat noptile. Alergarile de seara au fost un pic in viteza, facandu-ma sa ma intreb cum naiba o sa alerg eu 42 km si ceva maruntis.

Cred ca o parte dintr-un eventual succes este pregatirea temeinica. Fizica, psihica, suplimentata de o portie buna de 4 ore de muzica motivanta. Constatasem deja ce efect pozitiv poate sa aiba muzica, mai lipsea sa fac proba pe o distanta mare, cu casti si MP3 player.
De asemenea, cred ca sunt necesare diferite suplimente nutritive, menite sa te ajute sa parcurgi linistit drumul intre iad si rai (ca sa tii niste cursuri, Sorescu dixit).

Am fost cam speriat de vantul din Cluj, la Limassol experimentasem deja un vant frontal, si a fost dificil.

Duminica ma aliniam la start cu tot echipamentul pe mine. Inghetat de frig luasem pe mine cam tot ce aveam de imbracat, fiind convins ca o sa renunt la ele pe traseu. Luasem si o sapca, plangand dupa caciula de acasa. Sapca era tematica, daca a facut si dl.Haile reclama la Johnnie Walker, puteam sa port si eu o sapca pe care scrie keep walking, sperand sa fie un "keep running" de bun augur.

Alergarea a fost normala, din cele 4 ture 3 au mers fara probleme, pe primii 5 km cu mici temeri, aveam o auto-diagnosticata periostita (nu stiu exact ce este, dar suna bine) si imi era frica sa nu se agraveze vreo durere . Cum ma asteptam, am pornit cam repede, m-am linistit dupa prima tura, luptand cu vantul si cu pantele.

In tura a treia am dat atacul la geluri. Mai incercasem, am luat si acum preventiv. Daca s-ar administra cutanat, as fi fericit. Am desfacut primul tub cu dintii, reusind sa ma mazgalesc pe fata si pe maini cu gel si am reusit cu greu sa consum restul. Consistenta gelurilor nu ma face un mare fan al lor, poate o fi o problema de obisnuinta, deocamdata sunt doar un chin pentru mine. Am oprit la doua puncte de alimentare, incercand sa adaug peste gel si apa necesara, care era evident receeeeee, si am apelat si la glucoza.
Pe la km 25 am desfacut si fiola de Activator, bauta integral in vreo 3 km. Ma asteptam sa isi faca efectul in 30 de minute, dar dupa cateva minute ma simteam ca Asterix dupa ce a dat iama in potiunea magica.

In tura a 4 a am intors sapca invers, a "liberare", gata, se termina, mai era un pic, toata lumea era a mea.
Am incercat sa evit opririle repetate la punctele de realimentare, nu reusesc sa beau apa din pahar in timp ce alerg - acum am aflat ca era o simpla problema de tehnica - si constatasem ca dupa oprire imi este greu sa ma pun iar in miscare. Deshidratarea a aparut mai tarziu decat credeam, nu am consumat suficiente lichide, si asta m-a costat.
Pe la km 37 am inceput sa ma simt ca un Asterix in fata romanilor si fara potiune. Zborul meu (e cu ghilimele) de Mig upgradat dadea semne evidente ca risca sa intre in vrie si sa repeada in tarana, asa ca am fixat ca reper si tinta punctul de realimentare de pe bucla. Am tras cu disperare, simtind ca sunt complet uscat, ca iau foc, ca sa constat ca acolo nu era nici un punct de alimentare, poate doar in imaginatia mea. Am ajuns in cea mai grea alergare din viata mea pana la urmatorul si ultimul punct de alimentare, am aruncat doua pahare cu Isostar pe gatul care sfaraia si am dat bice spre finish. Faptul ca acolo era o usoara coborare si lume care aplauda m-a facut sa gasesc resursele unui sprint care nu credeam ca mai e posibil, si sa devin super-extra-fericitul absolvent al unei curse de maraton.

Toata lumea, cand din cioburi a inceput sa se lege ceva, era a mea, Mini Me-ul meu era in al noulea cer, ca probabil asa se calca in cer, ca pe norisori de vata. Mersul meu aducea cu cel al unui ratoi, egoul cu al unui cocos, imi lipsea o coada de curcan sa ma infoi cat pot de mult. Acum dl. Haile este simplu, Haile, ca suntem colegi. Ma rog, ma dau si eu mare, nu stiu cum sa fac sa adaug pe cartile de vizita, undeva mic intr-un colt, cuvantul "maratonist".

Cred ca este evidenta ca MP3 playerul era la Bucuresti, uitat pe comoda, si ca am fredonat 3 melodii pe tot parcursul cursei, cu sperante clare de participare la urmatoarea editie printre cei care falseaza la "Romanii au talent".

Cred ca acum ar trebui sa le multumesc organizatorilor, care au reusit sa faca un concurs remarcabil, si colegilor de alergare din Tineretului, care mi-au suportat cateva luni indoielile, angoasele si glumele nesarate.

A, timpul a fost - pana la proba contrarie- in jur de 3h 50 min, pe aproape de estimarea lui McMillan, si sub asteptarile mele. Si am ajuns la concluzia lui Elu, nu este important timpul la aceasta proba, ci finalizarea. Haile poate nu e de acord, dar eu sunt.




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 3 din 31




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 10 Iulie 2011 16:25 Multumesc!
In urma cu o saptamana mi se parea varianta cea mai putin probabila.

Nu exista nici cea mai mica posibilitate ca eu sa ajung la un maraton montan prea curand, cu atat mai putin la Bucegi7500, cursa mica.

O vorba aruncata in antrenamentul de duminica, o recitire a blogului Alerg, si totul s-a schimbat radical.

Luni nu mai aveam altceva in cap decat sa particip si eu. Si uite beleaua, ca trebuie partener de alergare si eu nu am.

Dar apare Catalin "Deminero", care spune din start ca are probleme la un genunchi, dar vrea musai sa alerge cursa, citez, "o termin si de ar fi sa alerg cu spatele". Asa ca parteneriatul fiind facut, am frematat toata saptamana de nerabdare si emotii.

De doua ori incercasem sa ajung la Varful Omu si nu reusisem niciodata din cauza vremii, acum era ocazia sa ajung de doua ori in aceeasi zi.

Traseul este de la Salvamont Pestera-Vf Omu-Gura Diham-Prepeleac-Vf Omu- Poiana Gutanu- Saua Strunga-Pestera. Circa 45 km, 3200 m diferenta nivel, nu cunosteam aproape deloc traseul.

Vineri am plecat din Bucuresti, cu Simon si Catalin, ajungand aproape de ora 20.00 la Pestera. Nu eram siguri de cazare, nu eram inscrisi, dar problemele s-au rezolvat rapid.

Dupa o noapte cam chinuita, nu a sunat alarma la telefon. Gresisem ceva la setare. Noroc cu telefonul lui Simon, a piuit pe la 5.10 si am incercat sa ajungem cat mai rapid la start. Cu toate eforturile, am parcat masina cand plecase toata lumea de la start.

Toata poteca era plina de concurenti, noi la coada, eram categoric ultimii. Dimineata era superba, 11 grade, senin, o frumusete. In graba uitasem doua lucruri. Sa imi iau apa, si sa mananc...

La primul izvor am reusit sa bag niste apa in rucsacul proaspat achizitionat, mergeam binisor, reusind sa mai recuperam din pierderea de la start. Pe drum tot piuia in rucsac telefonul care dormise prea mult si acum ajunsese la ora de trezire, din pacate cea din timpul saptamanii.

Am ajuns in forma la Vf Omu, am facut cateva poze si am coborat rapid si nu prea spre Gura Diham. Coborarea a mers, nu am fortat, am ajuns alergand la Gura Diham, pe drumul forestier, numai bine sa vedem si cateva echipe care apareau din alta directie, zambetul satisfacut de motan care umblase la oala cu smantana aratand ca stiau scurtatura din padure. Sa le fie de bine.

De aici treaba se incurca un pic, incepea urcusul. Cu U mare. Pana la Vf Omu se pare ca diferenta de nivel se apropie de 1400m, trecand prin toate formele de vegetatie, de la padurea de conifere la pasune alpina.

Urcarea a mers binishor, am reusit sa ne apropiem si chiar sa facem cateva depasiri la care nu speram. Cateva nu au avut viata lunga, Fremen si partenera ne-au depasit ulterior in tromba la coborare, si nu numai ei.

Peisajul era fenomenal. La un moment dat am vazut si stelele.

Trecusem de varful Bucsoiu, apa se terminase, lucru care ma dispera, si am avut un moment de neatentie. Ingerul meu pazitor cred ca adulmeca floricele, se uita la peisaj sau se ocupa cu altceva in acel moment, obosise si el saracul.

Am alunecat pe o coborare cu grohotis, nici nu am stiut cand am picat. O zgarietura la brat, pe care se tot asezau pe urma toate insectele alea nemancate de pe pasunea alpina, m-am trezit pe spate si am tras un cap intr-o lespede de piatra de mi-au clantanit dintii si am vazut stelute verzi-albastre.

Zguduit lejer si mult mai atent, speriat la un moment dat ca ceea ce curge din tartacuta e sange - era doar transpiratie, am ajuns cam obosit la butoiasul cu izotonic de la vf Omu; de mult nu imi fusese atat de sete. Am baut si o cola, am luat un gel si am incercat sa ii dam bice. Aveam deja 8 ore de traseu.

Bicele astea s-au cam terminat la un moment dat. A aparut un moment in care am lasat din spiritul de competitie si am apelat la spiritul de conservare.

La Padina am ajuns in pas de voie, am avut un moment cand am zis "gata, am ajuns", desi nu era asa. La manastire mi-am facut cruce si am multumit ca am ajuns cu bine, am mai avut de indurat o tentativa de atac a unor ciobanesti din Miorita si am trecut linia de sosire dupa circa 12 h30 min.

Cursa a fost fenomenala, am ajuns ars de soare, cu un pui de insolatie si 3 unghii paradite, de care ma simteam tare atasat si pareau si ele atasate de mine, dar fara alte avarii. Nu credeam ca betele sunt atat de rezistente, am crezut ca o sa se rupa, am alunecat de cateva ori violent si s-au curbat fenomenal, dar au rezistat.

Cea mai mare greseala a fost ca nu am reusit sa mananc micul-dejun, am luat doua geluri si un shot Isostar, dar asta nu este de lauda. Trebuia sa pregatesc mult mai atent cursa, nu cred ca genul asta de curse se pot face doar cu entuziasm. Cursa asta a facut diferenta intre aprecierea "tu ai luat-o razna" - de pana acum, la certitudinea "tu ai luat-o razna complet".

Nu in ultimul rand, multumesc, Catalin.

Cine stie, poate la anul o iau mai din timp, mai ales cu antrenamentul...

...............
rookie




Offline deminero
Membru Ro Club Maratondeminero
Din Iunie 2010
Duminica, 10 Iulie 2011 17:29 :D
Ma bucur ca am terminat, asa patesc mereu pe ultima parte a cursei o cam dau in bara. Lipsa de antrenament si kilogramele in plus se resimt puternic pe finalul cursei. Ma durea si spatele de la rucsac si ma incerca un pic celalat genunchi, motiv pentru care urcam in bete mai mult. Am avut si ceva probleme medicale pe coborarea cu grohotis cand erai in fata m-am oprit de 3-4 ori si am pierdut timp. Daca eram mai in forma si mai slab :D terminam sub 12 ore lejer si nu ne-ar fii depasit acele 3 echipele (un masculin si doua mixt. Felicitari domnisoarei in roz cu glezna care mi-a dat clasa si m-a demoralizat). Chiar ma uitam pe deal in fata si il vedeam pe tipul cu tricoul portocaliu (Fremen cred ) mai in fata si partenera mai in spate care dadea semne de oboseala. Nu mergeau cu mult mai tare, erau foarte probabil mai antrenati si mai motivati. Eu inca n-am invatat sa ma chinui pe ultima parte si-mi lipseste motivatia pe final. Poate data viitoare :D. Multam ca ai alergat cu mine :).





Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Sambata, 16 Iulie 2011 20:24 No country for old man.

A mai trecut o saptamana. Deloc grozava pentru alergat - cel putin pentru mine.

Tratamentul de sambata trecuta, adica : se ia una bucata alergator puriu, se bate bine, se tine la soare vreo 12 ore juma pe Bucegi, se alearga sa se fragezeasca, se tine in suc propriu si i se lovesc unghiile de la picioare de vreo 40.000 de ori - acest tratament ziceam, nu a dat rezultate grozave.

Duminica ma miscam usor sacadat, luni la fel. Inca nu imi incapeau in picioare niste pantofi decenti.

Luni am imbatranit subit. Un an.

An dupa an trece. Ehehe, a fost evident. Nu era nimic de sarbatorit. Oricum sunt la a doua tinerete, a treia adolescenta si a cincea copilarie. Cam multe, si se tot aduna.

Marti am zis sa incerc o alergare. Usoara.

Icar a avut un zbor cam scurt de data asta. Dupa fix 500 m mi s-au topit aripile. Unghiile vinete de ziceai ca au mancat dude se impotriveau cat puteau. Cand au inceput sa tipe am renuntat si m-am intors copacel acasa. Vezi, ce inseamna un an in plus? Nu mai mergea ca la 47...

Asa ca de marti am preferat sa fac cat mai putini pasi. Adica am biclit toata saptamana catre birou si retur. Mi-am impus sa fac asta de placere, sa ma menajez. Daca as avea LED-uri, din verde complet, abia ar fi palpait un amarat de galben, eram descarcat pana la 30%.

Realitatea e ca ma resimteam dupa alergarea montana, ca sa fiu sincer. Muream de somn, coborarea scarilor nu era sportul meu preferat, ma simteam e-pu-i-zat.

Hotararea mea sa transform mersul cu bicicleta intr-o plimbare usoara tinea fix 5 minute. Pana ma ajungea prima domnisoara care pedala alene si ma depasea in tromba. Asa ca pana la birou ajungeam in mod invariabil ud leorca, zambind fericit si numai bun pentru un pui sanatos de somn.

La intoarcere, daca pun la socoteala si miile de grade ale asfaltului, ma intoarceam realmente usor, incercand sa ajung intreg acasa, ledurile fiind de data asta pe rosu.

Joi a fost prima zi in care am reusit sa alerg, doua biete ture de Tineretului. Ma simteam ca o marioneta fara papusar, mi se parea ca ma dezmembrez, am facut prima tura, era caaaaald, vreo 30.000 grade la umbra, dar am constatat plin de placere ca alergam mult mai tare decat mi se parea. Hai, ca nu era chiar rau.

Asa ca sambata raspundeam convocarii facute de comandantul suprem pe parc si alergam acolo, cativa km, sa intru iar in paine, vreo 16-17 km.

Tinusem mortis sa fac traseul hobby de la Bucegi 7500, asta cu hobby a mai fost discutata, domnilor, hobby e filatelia poate, nu o alergare de 45 km. Pe munte. Ma rog, nu pot sa o numesc chiar alergare.

Dar a fost cea mai memorabila provocare, experienta fizica, cel mai frumos cadou aniversar pe care puteam sa mi-l fac (sau sa mi-l faca coechipierul meu).

Nu in ultimul rand, se implinise un an de cand devenisem membru RoClub. Maraton.

Eu cica as fi un om cu principii.

Acum multi ani, aveam vreo 25 de ani si toti cei care aveau peste 30 erau mosi. Am plecat intr-o delegatie in nordul Moldovei, sa cumparam carne de vita, care acolo se gasea si aicea ba.
Eram cu un coleg, am vizat delegatia la fabrica de pompe, am luat ca niste contrabandisti autentici vreo 50 kile de carne si am asteptat pe langa gara trenul de noapte. Era frig, decembrie.

Stateam intr-o bodega nenorocita si beam cate ceva. La un moment dat intra o femeie mai in varsta, nu cred ca avea insa varsta mea actuala. Cere o vodca, primeste un pahar cam ca ala din care beam noi apa. Il incalzeste in maini, ii sticleau ochii, savura momentul. Dupa care bea cu sete, fara oprire, toata posirca aia , cred ca ii ziceam "matrafox" atunci, fara sa rasufle.

Oftatul parca il aud si acum. Alta viata. S-a uitat la noi, a scos 20 de lei din buzunar si ne-a spus: "Eu am bani, ma. Dar astia sunt pentru maine, ati inteles? Ca daca ii beau azi, maine nu mai am".

Frumos. Era o femeie cu principii.

Principiile ei au tinut fix un sfert de ceas. Peste 15 minute intra hotarata inapoi si cerea fara cuvinte inca un rand.

E, cam asa sunt si eu. Un om cu principii.

Acum un an ma gandeam ca e aproape imposibil sa alerg un semimaraton. Imposibilul a durat pana la Sf Gheorghe, cale de 3 saptamani fata de momentul 0.

Apoi parea imposibil maratonul. O fictiune. Ma, asta nu se poate, e ireal. Nu exista de fapt. In primavara am gustat din placerea finalizarii primului maraton. Si din oboseala lui. Asa ca am zis clar, unul pe an. Dar nu e mai bine sa fac 2? Hai, 2, unul primavara si unul toamna.

Am alergat Crosul de la Moeciu, nu, e clar, nu o sa incerc niciodata un maraton montan. E prea mult. Si dauneaza, nu vad nici o fericire in asa ceva.

Am alergat si semimaratonul la Hercules, care nu a facut decat sa confirme ca nu merita sa alergi pe munte atat de mult.

De aici nu am idee cum am ajuns la ultima cursa, repet, nu prea are lucruri in comun cu alergarea. Dar e taaaareeeee.

Si daca am avut prea mult timp liber saptamana asta, mi s-a parut normal sa uit de unghiile indoliate care au un echilibru din ce in ce mai instabil, si sa ma inscriu si la Piatra Craiului. E, de fapt m-am inscris la Ciucas. Dar m-a luat gura pe din-nainte cu ce visez pentru anul viitor.

Maraton, of course.

Mama lor de principii.

...............
rookie




Offline nimeni
Membru Forum
Din Aprilie 2009
Oras / Locatie : Sulina/Romania
Luni, 18 Iulie 2011 19:51
Coane Mila, in primul rand "La multi ani!". Tardiv dar sincer.
In al doilea rand trebuie sa recunosc ca se zvarcoleste de invidie si ultima fibra musculara din mine. Nu numai ca scrii mai bine si mai mult decat mine, da' mai si alergi de rupi tarina'n doua... si la varsta matale....

Eu cu tineretea-mi proaspata gafai de-mi sar sigurantele dupa 15-16 km, imi car picioarele sub brat... noroc ca m-am apucat de parasutism ca sa spun ca mai fac sport...

Ne vadem la MIB, ca trebuie sa-mi vad si eu idolii, e un drept constitutional. Daca vine si nenea Grizon pot sa nici nu termin maratonul....


...............
Zambeste: maine va fi mai rau!




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 19 Iulie 2011 16:17
Multumesc, Coane Nimeni!

Scriu mult si prost, la alergare cred ca e mai mult gura de mine. Sunt in stare sa povestesc o luna despre un cros, in timp ce altii alearga maraton dupa maraton.
Ce sa-i faci ,asta o fi distributia muncii.
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Miercuri, 27 Iulie 2011 09:46
Saptamana trecuta s-a terminat in tromba.

Incepe alene, o zi de pauza, o alergare mai subtire, 7 km, un recul de Sf. Ilie, am apucat sa ajung in parc si nu mai stiam cum sa ma intorc mai repede acasa, sa raman si relativ uscat.
Mirosea a furtuna, dar a fost doar pacaleala, a stropit un pic, cateva rafale de vant si o mult asteptata scadere de temperatura.

Joi am mai facut 10 km, vineri iar pauza, un pic de bicicleala prin oras si atat.
Aproape 50 km in total, din care grosul sambata si duminica, sambata un semimaraton de grup, duminica inca 11 km, mai usor, de vara.

Noile subiecte de pe forum imi infierbantasera imaginatia. Ciclism+Inot.

Bicicleta ramane insa pentru mine doar pentru plimbare si in acelasi timp distractie. Doamna in roz de azi-dimineata, gazela pe un Gazelle de varsta mea, m-a spulberat pe Magheru si m-a lasat sa plang in praful care se asternea lin in urma ei. Si cred ca avea mai multe aniversari decat mine la activ, si ceva mai multe lumanari in urmatorul tortulet.

Dadeam transpirat si disperat la pedale, si ea doar se indeparta, calm si elegant, ca si orice speranta de eventuala competitie in acest domeniu.

Degeaba am 3 foi si 7 pinioane, oricum sunt alandala si folosesc o singura combinatie de viteze, de zici ca am single-speed.

Dar noaptea, cand visez frumos de bicicleta, visez cam asa:
http://www.youtube.com/watch?v=HLzGj10fg2g

Sincer sa fiu, dupa ce mi-a trecut extazul am gasit si niste clipuri in care printre marile cazaturi ale anului era si cate un biciclist care nu se strecurase printre masini.

Mai ramane inotul.
E asa frumos sa citesc. Ma mai uit si la clipul cu inotul in imersie completa, tare frumos. Si simplu.

Noroc ca nu am ajuns la vreo apa, sa imi aduc aminte care este diferenta intre dorinta si putinta. Ar fi la fel de simplu sa zbor, cu mijloace proprii.

In tinerete, in prima tinerete, facusem un pic de canotaj. Un sport superb. Sa tai apa dimineata cu schiful, cand nu e nici o adiere de vant este o senzatie superba, dai odata din vasle si te duci 10 m, si nu in ultimul rand, esti deasupra apei.

Eleganta, sport samd. Foarte tare.
Din pacate dupa cateva luni un coleg s-a rasturnat cu schiful in mijlocul lacului si era gata sa se inece, ceea ce a declansat o serie de controale.
A venit antrenoarea si a inceput sa ne verifice daca stim sa inotam.

Mai Mila, ia inoata tu pe langa ponton. Inoata incolo, asa, bine, ia intoarce-te, asa, bine, ok, acum calca apa.
Maaaa, sariti sa il scoateti pe asta din apa, ca moare aici!
Atingeam fundul lacului, imi luam avant si ma ridicam, mai luam o gura de aer si iar ajungeam la fund, si tot asa.
Am fost consemnat la mal pana invat sa calc apa, ceea ce inca nu s-a intamplat.

Toate ca toate, deplasarea prin apa pe orizontala mai mergea cum mai mergea, adica prost, dar la examenul asta de flotabilitate, calcatul apei, am fost si am ramas un dezastru.

Nicio apa nu ma suporta in pozitie verticala, sau ma suporta atat de bine ca vroia sa ma bage cat mai la fund.

Cred ca putine lucruri ma enerveaza mai mult decat un prieten care inoata pe langa mine nepasator si zice "pai e foarte simplu, apa te tine singura, e ca si cum ai merge, nu trebuie sa faci nici un efort". Pe naiba. Nu merge si basta.

Ca sa scap de acest complex, de vreo doi ani ma tot uit la oferte de abonamente la piscina.
Ma uit si la preturi, ma scarpin in ceafa si o las balta, ma duc sa alerg in parc, ca e mai simplu si mai ieftin.

Acu', stateam eu si ma gandeam. Profund. Daca as fuma, un pachet pe zi, as da in fiecare luna cam 350 ron. Pe an minim 4000 ron. Daca as fuma 2 pachete pe zi, cu oarecare antrenament prealabil, m-ar costa cam 8000 ron/an.

Deci solutia financiara e simpla.
Ma apuc de fumat, in circa 3 luni de antrenament ajung la 2 pachete/zi - cred - si as cheltui pe an cam 6500 ron.
Daca ma las dupa aia de fumat, ma umplu de bani. Am la dispozitie minim 6500 ron, din care imi iau abonament la sala-piscina-sauna-coafor-samd si mai raman si bani de o bicicleta bunicica.

Iar daca ma apuc sa fumez 3 pachete pe zi, mai raman bani si pentru cateva perechi de incaltari de alergat. Atunci cand ma las de fumat.

NOTA: acest text este o aiureala, si va fi tratat ca atare.

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 1 August 2011 21:45 Sfantu Gheorghe 2011

Un an de la primul meu semimaraton. Tot aici. Cred ca o sa incerc sa particip la cursa asta de cate ori o sa am posibilitatea.

Ne trezim la 4, ne intalnim cu Bogdan si Catalin si ii dam bice spre Covasna.

Ne inscriem, luam numere, tricouri si incep sa dau din colt in colt.

Ca sa evit o greseala personala frecventa, am baut . Mult. Apa, izotonic, cafea. Sa fie, acolo, ca tot transpir abundent.

La ora 8.30 deja eram nelinistit. La 8.35 intram in panica. Alergam usor prin parc, spre directia buda. Ajung, adulmec, uscat, lant, lacat. Agitatia mea incepe sa creasca pe noi culmi, nebanuite. Alerg inapoi, intreb, nu stie nimeni, sunt trimis la restaurant, acolo ajungem simultan vreo 3-4 alergatori rosii la fata, ha-ha-ha, era o gluma, e inchis.

Alergarea devine nervoasa si in grup. Intrebam iar, hai la liceu, grupul de alergatori cu vezici nesuferite creste la proportii de miting neautorizat, dar valul se loveste de un zid. Reprezentat de paznicul liceului, indignat de ideea noastra de a folosi lacasul de cultura si invatatura in scopurile sus-mentionate. Afara, mai urateilor, ca va sparg acush mingea...

Deja incep sa transpir, se alearga in toate partile, alapapadiapapdiapapadia, era un pasaroi dement care alerga in toate partile in desenele animate, cam asa alerg eu acum, si nu sunt singurul. Parcul verde devine din ce in ce mai ispititor, cam rara vegetatia, dar va creste mult mai mare daca nu rezolvam problema . Urgent.

Alergam spre magazinul central, de acolo ieseau alti disperati care nu gasisera fericirea, stiam unde este piata si plecam spre piata. Ma inteapa picioarele, imi este frig, oare acesta sa fie sfarsitul?

Aveam 2 lei la mine, toti banii, ca eram in tzol de alergare, piata era mult mai departe decat credeam, un nou examen de barbatie ma astepta, dar ajung. Oooooooo. Taxa 2 lei. Te costa mai putin sa bei, ca sa zic asa...

Dar eu zic ca nu am platit mult, cu mine luasera plasa. Daca nu am blestemat hidratarea in exces si ideile mele crete....

Am alergat iar in zona de start, numai bine ca sa constat ca se deschisese si wc-ul din parc, acum nu mai era uscat, dar inca mai era necesar si gratis. Si aglomerat. Mi-a parut tare rau ca nu am avut un ceas cu GPS. Cred ca a fost o cursa tare interesanta, atat ca ritm, cat si ca traseu, cea de cautare a unei bude.

La 9.30 se da startul, pornesc taricel.

La fiecare cursa imi stabilesc un obiectiv. Am un obiectiv oficial si recunoscut, pe care il cotcodacesc in gura mare, si unul discret si de suflet. La Limassol alergasem semimaratonul in putin peste 1h45', acum speram sa alerg usor sub 1.45.00. Lejer. Asa. Ca sunt eu jmecher cu j. Si visam la un 1.42.00.

Prima tura merge bine. Prea bine. 16.23. Ranjesc. Imi era suficient un 17.30 pentru obiectivul oficial. In tura doi incep niste crampe. Abdominale. Ca sa ma invete minte sa mai fac experimente cu sucuri si batoane inainte de cursa.

Tura a doua merge mai slab, nu e nimic, avem rezerva. Inca sunt peste barem, lejer.

Urmatoarele 3,5 ture am stat de vorba. Ca la antrenament. Ca nu imi mai tace gura aia. Am gasit un partener, de respirat respiram, picioarele insa nu mergeau. Nu vroiau si pace. Sunt depasit, incerc sa ma tin dupa ei, degeaba. Raman la povesti si taclale, parca stam pe bancuta la portita, uite cum trece coana Floarea, uite cum trece nea Ion.

Incaltarile ma deranjau, hm, cat de indolent pot sa fiu, sa alerg o cursa cu incaltari nepurtate de 2 luni, mai ales ca au la bord vreo 1500 km.

Pe ultimul kilometru raman si fara partener de conversatie, ca se duce spre sosire, unde ajung si eu dupa 1h47min. Stiam de la tura 5 ca sunt zob cu timpul si nu mai pot sa recuperez, asa ca nu a fost o surpriza.

Nu?

Ba bine ca nu.

Am fost socat.

Am strigat zeii. Am strigat catre Olimp. Alooooooo. Alooooooo!

- Ce vrei, ma uratelule?

- Pai.... parteneriatu' shefu', cum e cu parteneriatul????

- Ce parteneriat, ma?

- Pai sefu', eu imi stabilesc baremul si voi imi indepliniti dorinta, nu era asa?

- Ce , ma? Mai Dorele, ai baut? Ce parteneriat mai? Ai castigat vreodata la loto? Ai tras vreun loz cat de cat? Vrei sa il chem iar pe ala care te-a aruncat cu bicicleta peste masina? Iar basti de aici ca ma enervezi.

Si am plecat cu coada intre picioare. Prea imi mersesera struna toate cursele, fara efort si mare chin. Ma cam invatasem.

Chiar am fost afectat. M-a durut. Vroiam un timp, era al meu. Era pe naiba. Trebuia muncit.

Duminica am bagat o portie de Queen. La final deja aveam aripi. Show must go on. Lasa mai coane lamentarile si treci la munca, mai ai doua luni pana la maraton si o sa faci iara texte mai mult despre buda decat despre cursa. Ia treci la alergare. 1.2.3.4.

A fost o experienta nasoala. Cu un gust uleios-amar. Ca o fiola scarboasa de vitamina C sau calciu, taiata si inghitita pe stomacul gol. Cu speranta ca totusi va face bine. Pai face bine, ma trimite iar la alergare, ca nu se da nimica gratis si fara efort. Mai fa coane niste intervale si pe urma discutam.

Mda. Iar luna iulie se incheie cu 235 km parcursi.

...............
rookie




Offline Hadrian
Membru Forum
Din Octombrie 2009
Oras / Locatie : Brasov
Luni, 1 August 2011 22:13
Superba relatarea! Si acum, cand scriu, rad ca prostul in fata calculatorului! Subiect sensibil hidratarea asta. Nu stiu daca ai avut placerea sa experimentezi placerea unei cozi la toalata la un maraton mare din strainatate, cu cateva zeci de mii de participanti si coada la toalete de zici ca tocmai au bagat portocale la alimentara, inainte de 89. La Viena organizatorii au mers pana acolo incat au tiparit cateva afise prin care apelau la barbatii "gradinari", zicand ceva de genul "Nu irigati gardurile de beton! Decizia e in mana voastra" :)


...............
http://runnerwolf.blogspot.com/




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 2 August 2011 10:21
Desi este una din cele mai umane necesitati, incerc sa evit satisfacerea ei in locuri necunoscute.
Daca in parcul in care alerg le gaseste foarte usor un orb, fara baston, lucru care ma indeparteaza si mai mult de ele, aici lipseau cu desavarsire, si locul necesar, si aroma.
Cand am gasit la prima incercare lacatul pe usa WC-ului din parcul central eram inca in deplinatatea controalelor, la a doua tura intram in panica, la a treia ma intrebam daca sunt la camera ascunsa.
Visez pentru primavara un maraton mare afara, inca mai pot sa aleg, dezhidratare sau des-hidratare si cozile aferente.

...............
rookie




Offline dianagal
Membru Forumdianagal
Din Decembrie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 2 August 2011 12:21
Coanemila, sa iti spun un secret: am patit ceva similar inaintea mai multor curse lungi. N-am gasit fericirea inainte de start. Pot sa spun ca dupa cei 3-6 km cati imi trebuie mie ca sa imi intru in ritm, nu mi-a mai trebuit nimic Shy ca o fi fost de la adrenalina, de la puls, de la caldura, de la cerul albastru - n-am idee. Dar cea mai amuzanta situatie de genul asta a fost la MPC 2010: am pornit la start direct cu problema asta, am mai bagat in mine apa; sus la Funduri simteam ca explodez, asta pana mi-am aruncat ochii pe coborare. Nu mi-a mai trebuit nici un tufis (mai ales ca mai si fulguia); apoi, cum eram la limita de timp pentru Plaiul Foii, n-am oprit nici pana acolo; de acolo am pornit tot la limita, si cand am vazut urcarea de la Diana iar nu mi-a mai trebuit nici un copac Shy apoi s-a lipit de mine pe traseu un baiat, mi-a fost nu stiu cum sa mai adopt tufisuri... pana am vazut ca iesim din padure si intram pe camp deschis... eh, abia acolo m-am intors in padure sa rezolv problema. La vreo 8h30 (si peste 30km) de la start, cand am simtit prima data ca nu mai rezist Laugh
...............
diana.jors@gmail.com




Offline Hadrian
Membru Forum
Din Octombrie 2009
Oras / Locatie : Brasov
Marti, 2 August 2011 13:21

Eu am rezolvat problema hidratarii dupa ce am citit pe undeva o afirmatie desteapta facuta de Tim Noakes, care m-a pus pe ganduri, intrucat contrazicea recomandarile generale pe tema hidratarii la maratoane: "Oamenii nu sunt camile sa retina apa". Pare logic. De fiecare data cand beau cu mult peste senzatia de sete, urmeaza foarte repede si inevitabil o vizita la toaleta. Asa ca de atunci procedez altfel. In dimineata cursei beau normal, ca in orice alta zi, dar iau cu mine la start o sticla de jumatate din care beau cateva inghitituri zdravene cu 1-2 minute inainte de start. Apoi ma hidratez periodic, la fiecare statie de alimentare de pe parcurs. Cu aceasta strategie, la ultimele 2 maratoane nu am experimentat nici sete si nici nevoia sa dau iama in tufe sau toaletele portabile in timpul cursei. O singura vizita cu ca. 30 min. inainte de start, cand cozile sunt acceptabile, mi-a fost suficienta.


...............
http://runnerwolf.blogspot.com/





Offline Dinu
Membru Ro Club MaratonDinu
Din Septembrie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Joi, 4 August 2011 15:27
Sunteti niste fericiti. Eu am observat ca 2 vizite pe maraton sunt inevitabile pt mine. Cum am de ales intre dezhidratare si vizite mai dese, prefer varianta 2 :p




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Joi, 4 August 2011 15:49
Problema a fost pentru mine relativ ciudata, pentru ca eram preocupat exclusiv de deshidratare. La Bucegi 7500 am baut cel putin 6 litri de lichide, eliminate exclusiv prin epiderma, in peste 12 ore.
Faptul ca se elimina si diverse minerale cu transpiratia ma ingrijora, mai ales pe timp calduros, cand am reusit sa pierd si circa 3kg/2,5 ore, ceea ce nu imi doream, banuind si o scadere a tensiunii.
De aici pana la a regreta hidratarea in exces, era distanta mare.
Diana, o poveste mica pentru concurs?
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 8 August 2011 12:16
Saptamana trecuta am alergat vreo 54 km. Dupa ce am vazut ce concursuri urmau sa fie si eu stau acasa, imi era si rusine sa mai postez ceva.

Marti am incercat sa incep o alergare in panta. In Tineretului.
Dupa 25 de minute nu mai aveam pic de ura. Alergasem pe o panta asfaltata, coborari pe iarba, scari, urcari pe unde am putut. Am incercat sa alerg in ritm sustinut, ceea ce m-a cam obosit. Ma tot intrebam de unde o sa gasesc resurse pentru restul de vreo 6 ore care o sa fie necesare probabil la urmatorul concurs montan. Om vedea.

Miercuri am facut doar 2 ture de lac in Tineretului. Dupa putin timp am fost ajuns de doi colegi din urma si au incercat sa ma tina de vorba. Ceea ce nu prea le-a reusit, ca gafaiam prea tare.
Experienta mea isi spune insa cuvantul, nu ma las eu asa usor, am gasit repede motivatia "stiti, programul, am doar 5 km de facut" si m-am retras alene catre casa, incercand sa bag la loc inima in piept.

Joi am alergat mai mult, 14 km, si am plecat tarziu la alergare, pe la 20.30.
Am constatat iar, ca in conformitate cu o traditie multimilenara, trece vara si vine toamna.
Tot traditional, o parte din becuri nu merg. Alea din zonele accidentate, de obicei, si asta cred ca tine de selectia naturala.
Cei care vor razbi pana in primavara, alergatori, plimbareti sau biciclisti, vor fi cei mai puternici, cu vederea cea mai agera pe intuneric, si cu rezistenta la cazaturi.
Daca mai punem la socoteala si haitele de caini, supravietuitorii vor fi cei mai rapizi, ceilalti cantand "who let the dogs out" in timp ce fac antirabice.

Sambata am facut o micuta alergare de grup, duminica am zis sa mai vad ce e cu panta aia din Tineretului.
Am gasit un traseu de circa 1 km, urcare pe panta, alergare pe relativ plat, coborare pe scari, tzup peste un pod, insula, alt pod si iar ajung la panta.
Termenul de panta poate fi interpretat gresit.
Asta e o pantutza, pantishoara, dar ostila, mama ei de panta. Lungime circa 250, diferenta de nivel maxim 10-12 m cred, incepe destul de abrupt si se termina mai lin.
Am facut 11 ture, timpul crescand insa de la 5'25" pana la 5'42", spre marea mea rusine.
Merita sa vedeti insa vreo doi colegi cam cum scot scantei din panta, de credeam ca au motor.

Am gasit in week-end si 2 stiri despre alergare.

1. Un grup analisti financiari de la firma de audit Poor&VeryPoor, analizand cresterea preturilor la alimente in trimestrul 3 si prognoza unei infometari mondiale, au ajuns la concluzia ca in locul bauturilor lactate de tip sana, kefir samd asociate cu merdenele cu branza, se poate consuma la acelasi pret bere autohtona la doza aluminiu, in cantitate egala sau chiar mai mare.

Transmitand datele catre un grup de cercetatori de la Universitatea din Toronto, intrunit ad-hoc la un pahar de kefir cu pateu, acestia au recomandat consumul de bere doar dupa competitii, avand un rol important in hidratare, refacere samd, nu inainte sau in loc de acestea, fiind binevenit mai ales in cazul persoanelor cu intoleranta la lactoza.

2. Maratonistul montan Ion B. din Bucuresti, in varsta de 48 ani, plecat in cursa Bolboci - Katmandu, a solicitat in cursul zilei de ieri interventia urgenta a Salvamontului din zona Busteni, fiind urmarit de cativa ursi.

Echipele de jandarmi si salvamontisti au reusit dupa o cautare de 12 ore sa ii depisteze pe alergator si ursii aferenti.
A fost necesara interventia medicilor si a paramedicilor, ursii fiind in ultimul hal de epuizare si deshidratare, si cu deranjament stomacal sever dupa ingurgitarea de geluri izotonice cu tot cu ambalaj.
Dupa ce starea ursilor a fost stabilizata, Ion B. si-a continuat cursa
...............
rookie




Offline GabAdrian
Membru Ro Club MaratonGabAdrian
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 8 August 2011 12:27
Nu stiu daca ma credeti dar m-am logat special sa tastez cativa zambirici mai ales pentru a doua stire :))))

Mult spor la antrenamente!!




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 3 din 31






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : Adriana Istrate, Alexandra Cîrstea, Costi21, Vlad G

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007