Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal Conumila

Jurnal Conumila



Open thread Jurnal Conumila

-



Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 13:47
Am plecat pe drumul de Cluj fredonand "am sa ma-ntorc barbat".

Dupa cateva luni se alergare si primele 2 semimaratoane am inceput sa ma foiesc. Era ceva in neregula. Semi? De ce semi? De ce nu "cursa de 21.097m"? Ce o fi in partea aia goala de pahar? Ce se intampla cu oamenii mari care se joaca inca odata pe atat si ma trimit la culcare?

La sfarsit de noiembrie 2010 am inceput un program de alergare avand ca obiectiv "maraton 10 aprilie", ca timp imi propusesem 4 ore. Eram imbatat cu apa rece a lui McMillan(http://www.mcmillanrunning.com/mcmillanrunningcalculator.htm), care imi prognoza un posibil timp de 3h45', daca zice el, asa o fi. Probabil asta e valabil pentru o masina noua de alergat, nu pentru o Dacie cam veche, ruginita pe la tample, cu amortizoare si bucse facute zob. Si care la o turatie mai mare incepe sa sufle fum, sa patineze ambreiajul si sa consume ulei.
M-a omorat. Venea iarna. De la 150 km/luna am urcat rapid spre 200 si apoi spre 240. Cate indoieli si cate intrebari am avut in 4 luni doar colegii de alergare din Tineretului pot sa stie.Am mai testat masinaria la inca 2 semimaratoane, parea in regula.

Dupa aproape 1100 km a venit sorocul.

In ultima saptamana inainte de concurs ma asteptatam sa ma simt in plina forma. Nici gand. Emotiile si teama unui eventual esec mi-au cam stricat noptile. Alergarile de seara au fost un pic in viteza, facandu-ma sa ma intreb cum naiba o sa alerg eu 42 km si ceva maruntis.

Cred ca o parte dintr-un eventual succes este pregatirea temeinica. Fizica, psihica, suplimentata de o portie buna de 4 ore de muzica motivanta. Constatasem deja ce efect pozitiv poate sa aiba muzica, mai lipsea sa fac proba pe o distanta mare, cu casti si MP3 player.
De asemenea, cred ca sunt necesare diferite suplimente nutritive, menite sa te ajute sa parcurgi linistit drumul intre iad si rai (ca sa tii niste cursuri, Sorescu dixit).

Am fost cam speriat de vantul din Cluj, la Limassol experimentasem deja un vant frontal, si a fost dificil.

Duminica ma aliniam la start cu tot echipamentul pe mine. Inghetat de frig luasem pe mine cam tot ce aveam de imbracat, fiind convins ca o sa renunt la ele pe traseu. Luasem si o sapca, plangand dupa caciula de acasa. Sapca era tematica, daca a facut si dl.Haile reclama la Johnnie Walker, puteam sa port si eu o sapca pe care scrie keep walking, sperand sa fie un "keep running" de bun augur.

Alergarea a fost normala, din cele 4 ture 3 au mers fara probleme, pe primii 5 km cu mici temeri, aveam o auto-diagnosticata periostita (nu stiu exact ce este, dar suna bine) si imi era frica sa nu se agraveze vreo durere . Cum ma asteptam, am pornit cam repede, m-am linistit dupa prima tura, luptand cu vantul si cu pantele.

In tura a treia am dat atacul la geluri. Mai incercasem, am luat si acum preventiv. Daca s-ar administra cutanat, as fi fericit. Am desfacut primul tub cu dintii, reusind sa ma mazgalesc pe fata si pe maini cu gel si am reusit cu greu sa consum restul. Consistenta gelurilor nu ma face un mare fan al lor, poate o fi o problema de obisnuinta, deocamdata sunt doar un chin pentru mine. Am oprit la doua puncte de alimentare, incercand sa adaug peste gel si apa necesara, care era evident receeeeee, si am apelat si la glucoza.
Pe la km 25 am desfacut si fiola de Activator, bauta integral in vreo 3 km. Ma asteptam sa isi faca efectul in 30 de minute, dar dupa cateva minute ma simteam ca Asterix dupa ce a dat iama in potiunea magica.

In tura a 4 a am intors sapca invers, a "liberare", gata, se termina, mai era un pic, toata lumea era a mea.
Am incercat sa evit opririle repetate la punctele de realimentare, nu reusesc sa beau apa din pahar in timp ce alerg - acum am aflat ca era o simpla problema de tehnica - si constatasem ca dupa oprire imi este greu sa ma pun iar in miscare. Deshidratarea a aparut mai tarziu decat credeam, nu am consumat suficiente lichide, si asta m-a costat.
Pe la km 37 am inceput sa ma simt ca un Asterix in fata romanilor si fara potiune. Zborul meu (e cu ghilimele) de Mig upgradat dadea semne evidente ca risca sa intre in vrie si sa repeada in tarana, asa ca am fixat ca reper si tinta punctul de realimentare de pe bucla. Am tras cu disperare, simtind ca sunt complet uscat, ca iau foc, ca sa constat ca acolo nu era nici un punct de alimentare, poate doar in imaginatia mea. Am ajuns in cea mai grea alergare din viata mea pana la urmatorul si ultimul punct de alimentare, am aruncat doua pahare cu Isostar pe gatul care sfaraia si am dat bice spre finish. Faptul ca acolo era o usoara coborare si lume care aplauda m-a facut sa gasesc resursele unui sprint care nu credeam ca mai e posibil, si sa devin super-extra-fericitul absolvent al unei curse de maraton.

Toata lumea, cand din cioburi a inceput sa se lege ceva, era a mea, Mini Me-ul meu era in al noulea cer, ca probabil asa se calca in cer, ca pe norisori de vata. Mersul meu aducea cu cel al unui ratoi, egoul cu al unui cocos, imi lipsea o coada de curcan sa ma infoi cat pot de mult. Acum dl. Haile este simplu, Haile, ca suntem colegi. Ma rog, ma dau si eu mare, nu stiu cum sa fac sa adaug pe cartile de vizita, undeva mic intr-un colt, cuvantul "maratonist".

Cred ca este evidenta ca MP3 playerul era la Bucuresti, uitat pe comoda, si ca am fredonat 3 melodii pe tot parcursul cursei, cu sperante clare de participare la urmatoarea editie printre cei care falseaza la "Romanii au talent".

Cred ca acum ar trebui sa le multumesc organizatorilor, care au reusit sa faca un concurs remarcabil, si colegilor de alergare din Tineretului, care mi-au suportat cateva luni indoielile, angoasele si glumele nesarate.

A, timpul a fost - pana la proba contrarie- in jur de 3h 50 min, pe aproape de estimarea lui McMillan, si sub asteptarile mele. Si am ajuns la concluzia lui Elu, nu este important timpul la aceasta proba, ci finalizarea. Haile poate nu e de acord, dar eu sunt.




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 4 din 31




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 15 August 2011 10:03
Saptamana trecuta a fost de 57 km, in patru alergari.

Prima a fost marti.

Internetul asta este o pacoste. Ma uit eu pe diverse bloguri, ajung la Alin Tanase si vad o inregistrare video de la TVR Timisoara. In care Alin vorbeste mai mult si alearga mai putin. Dar alearga pe scari. Stau, ma uit, raman cu gura cascata, zic, aha, asa alearga unii pe scari???

Ups, Houston, we have a problem. Alin urca pe scarile alea de zici ca merge la vale. Ma mai uit odata, in creierasul mic si in mezencefal mi se implanta ideea asta cu alergatul pe scari. Daca asa face un campion, poate daca il imit ma fac si eu un mic-mititel campion.

Pe naiba, poate Muc cel Mic.

Marti aveam de alergat 5 km (zice Myasics), asa ca imi zic sa iau o tura de lac in Tineretului (2.85km) si ceva scari.

Paranteza.
Cand eram mic, una din primele carti citite prin forte proprii a fost "Peter Pan si Wendy". Peter Pan vine seara la Wendy acasa, se trezesc si fratii ei, si ii invata sa zboare. Le presara niste praf descantat pe umeri si apoi zboara toti in Neverland. Imi placuse asa mult cartea si eram asa de sigur ca are o baza, ceva, ca tot cautam nisip, sa fie stralucitor, ca probabil daca este descantat straluceste mai tare, si daca il presar pe umeri poate reusesc sa zbor si eu. Dupa ce am consumat o basculanta de nisip tot presarand praf de stele pe umeri, m-am resemnat, era fictiune, fiind fericit ca am facut probele de zbor la nivelul solului si nu de la etaj. Inchidem paranteza.

Incalzirea odata facuta, imi iau scarile favorite in primire. 93 de trepte, nu le-am numarat eu, ca m-am incurcat intotdeauna, nu cred ca sunt mai mult de 10 m diferenta de nivel si sunt circa 100 m pe drept.

Dau o tura, sus-jos, a doua, reusesc sa imi stabilesc un ritm si incep sa fac ture. Dupa 14 ture am plecat spre casa, nici foarte obosit, nici foarte multumit. Treptele parca erau date cu miere, la un moment dat eram vreo 5 alergatori pe scarile alea si cel putin inca 5-6 plimbareti, parte cu caini, de era sa ne ciocnim frontal in forfota aia sus-jos, sus-jos.

Seriile astea, urcare+coborare, au fost facute intr-un timp mediu de 1'20", ca sa avem un reper daca doriti cumva sa facem sambata cateva serii in Tineretului.

Timpul mediu si gafaitul de locomotiva cu aburi cand ajungeam sus fac diferenta intre Peter Pan (Alin) , basculanta de praf descantat care sa ma ajute sa zbor si conditia mea fizica reala.
Miercuri ploua si stau cuminte si uscat in casa, joi ies sa fac 14.5 km in ture din ce in ce mai accelerate (acceleratia mea), ceea ce am si facut.

Sambata am facut o alergare usoara prin Tineretului, cu o mica accelerare pe final, ca venea ziua de duminica, primul long-run din program. Alerg fara mari eforturi 15-18 km, am alergat cel putin un semi pe luna anul asta, acum insa treceam de pragul de confort si de 25 km. Alergare combinata, 9 km mai rapid (5.04-5.12) si 18 km mai usor (intre 5.54 si 5.21).

Am alergat singur, desi de obicei incercam sa gasesc un coechipier la alergarile mai lungi. Am ales un traseu in Tineretului de 3,2 km, urcare usoara si coborare pe sosea la Polivalenta, am lasat o sticla cu izotonic la umbra si am facut lejer primele 3 ture. Urmatoarele 2 au mers bine, dupa aia m-am plictisit. Am luat o gura de izotonic in alergare si m-am inecat cumplit, a trebuit sa ma opresc, imi sarea izotonic din nas, din ochi si din urechi, parca ma dureau gleznele si genunchii, parca si umerii si spatele, parca era cald, parca erau musculite samd.

Iar paranteza. Tot povestind eu cunoscutilor (tuturor cunoscutilor, cred ca sunt din ce in ce mai insuportabil) saptamana trecuta despre Serban Chiurlea si alergarile lui, am primit si intrebarea la care nu am mai avut raspuns. Bine, dar de ce face toate astea? Habar nu am.

Dar uitandu-ma la ceas si injurand alergarea mea solitara am vazut ca era cam 9.30, duminica dimineata. Si m-am gandit ca el alearga de 47 ore si 30 minute, ziua, noaptea, cald si nu prea, musculite si tantari, si ca mai are o jumatate de ora de alergare, si am facut ciocul mic.

Si am strans din dinti, m-am rusinat tot, am terminat tura aia, m-am mutat in Parcul Carol si am mai facut tura mare- tura mica pe scarile principale si m-am intors si am terminat alergarea din Tineretului, dus inainte de exemplul, vointa si puterea lui Serban.

28.5 km, intr-un timp mai bun decat speram (2h32'), dar nu era datorita mie.

Am ajuns acasa cu 2 kg mai usor si am inceput sa citesc povesti de alergare. Cred ca multa lume are fantezii cu controale corporale facute de politiste. De politiste frumoase, nu de huidume. Constat din nou ca norocul ii favorizeaza doar pe unii, am tot incercat sa gasesc amintiri de acest gen, dar imi aduc aminte doar de personalul masculin de control de la Aeroportul din Cluj, care se uita la mine pofticios. Descaltati-va. Acum un control mic. Si asta nu era ca la doctor, sa iti spuna "scoate limba". Si asa a fost de fiecare data...Cum ziceam, fiecare cu norocul lui. Daca ma oprea politista aia, eu cred ca ma mai intorceam odata.....

...............
rookie




Offline GMA
Membru Ro Club MaratonGMA
Din Februarie 2011
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 15 August 2011 12:36
hehe, se vede ca nu am experienta de a interactiona cu doamnele politist, spre deosebire de cei mai experimentati de pe aici, :).
...............
gabriel.manea@gmail.com




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 22 August 2011 10:43
O saptamana plata, 64 km in 5 alergari, toate in Tineretului.

Marti am facut o tura de lac si scari. Cele 93 de trepte, cam 100 m lungime, mi-am propus 15 serii, dupa ce am fost intrebat de doi pusti cate am de gand sa fac am mai suplimentat cu inca 3.

Dar dupa 18 serii, facute relativ constant, cam acelasi timp pe urcare si pe coborare, nu prea mai aveam nici un chef de alte pante. Pustii inca mai aveau, ca sunt inepuizabili. Eu m-am retras usor spre casa, schiopatand agale.

Miercuri am facut usor doua ture de lac.

Joi am facut 4 ture, cu panta, pe traseul mai lung, 3,4 km, ritm mai alert (alertul meu), incercand sa accelerez gradat.

Sambata am facut doar doua ture cu un grup maricel si compact pe care scria cu majuscule RoClubMaraton, pretextand ca ma pastrez pentru duminica. Eram curios daca apare si autorul articolului de pe Mediafax, dar nu ne-am intersectat. Un articol......comentat. Usor intrigant. Cum zicea o colega, a scris ceea ce poate gandim toti, dar nu scriem. Hi.

O chestie ciudata. Uitasem ca si eu am gandit la fel. RoClub intimideaza. Ca e Maraton.
Ceea ce e mult. Acum un an ma speria si pe mine. Tare. Apoi m-a motivat.

Duminica insa ma astepta o alergare mai lunga, imi displace genul, imi da o stare de tensiune cu cateva zile inainte. 27 km, la un ritm combinat, de la cca 5.10 la cca 5.45. In urma cu o saptamana alergasem singur, alergare grea mai ales pentru psihicul meu fragil. Si labil. Care se plictiseste amarnic intr-o alergare cu rutina exagerata.

Acum a fost o alergare in 3, cu Vali si Florentina, nici sa ne omoram, nici sa adormim, de fapt la una din ture nu reuseam sa ma tin de Florentina, pe bune, asa ca am avut si timp mai bunicel, si mai de vara. Un total de vreo 27,5 km in vreo 2h38', la care psihicul macar nu a mai suferit de plictiseala, inceputa pe la 7.30 si terminata cu un pic de stretching.

Timpul include si cateva opriri la punctul de hidratare asigurat prin bunavointa Calinei.

Placerea saptamanii a fost data de mersul in fiecare zi cu bicicleta la birou. Alene sau alert, dupa cum aveam starea.
Asta mi-a dat insa si ocazia sa fac un Top 5 al lucrurilor care ma enerveaza.

1. Biciclistele elegante, eventual tinuta office, care ma depasesc fara efort. Justificare - de aia.

2. Pistele de bicicleta. Nu am gasit ca reper o idee mai buna realizata mai prost si cu mai multi bani.

3. Masinile care trec pe verde cand eu trec pe rosu. Am intrebat odata un prieten la cate semafoare crede el ca trec pe rosu.
Raspunsul corect a fost "la toate semafoarele care sunt pe rosu". Intr-o dimineata insa, trecand conform obiceiului, pe rosu, la Sincai, aud din dreapta "IL CALCA". Asa ca am reusit sa franez, Dacia a reusit sa franeze si impactul a fost evitat. Imbecilitate mai mare decat trecutul pe rosu nu cred ca pot sa fac. Buzele conducatorului auto exprimau ce se vede uneori la prim-planuri la fotbal. Le meritam pe toate. I-am multumit ca nu m-a tavalit si am fost mai atent.

4. Bordurile de 25 cm de pe pistele de biciclisti. Alea sunt facute doar pentru urcarea masinilor de firma, nu si a biclelor personale, zic eu.

5. Taximetristii. Ca sa nu generalizez, aia care incerca sa ma agate sau franeaza la limita, ranjind cand sar de pe bicicleta, desi am prioritate (mai si respect regulile de circulatie
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 29 August 2011 16:15
Saptamana trecuta fu de 49 km. Cam putin, dar MyAsics recomanda si mai putin.

Luni pauza, ca nici iarba nu creste.

Marti am iesit la doua ture de lac, dar m-am intalnit cu Vali, Spaima Pantelor, si am inceput cateva urcari de scari. La inceput am alergat in paralel, dupa aia Vali a trecut pe modul turbo.
Pe urcare ajungea in varf de trepte cu 2-3 secunde inaintea mea. Eu incercam sa cobor vioi, sarind cate 2-3 trepte, el cobora usor. Dupa 15 ture ne-am lasat pagubasi si am plecat la casele noastre.

Miercuri doua ture de lac, regim de croaziera, 5.25 min/km

Joi am repezit 4 ture de 3,4 km, mai repejor un pic.

Vineri pauza, ca e la sfarsit de saptamana.

Sambata s-au incurcat lucrurile. La alergarea de grup a aparut si Andreea, new entry in Tineretului si cu mare pofta de alergare, ca tot ne gandeam sa facem un mic antrenament pentru Ciucas.

Dupa o prima tura de recunoastere am inceput sa aram dealul, pe pamant, prin iarba verde. Vali, spaima pantelor, Andreea, zana melopeelor si Conu, spaima curcubitaceelor.

Vreo doua ture am incercat sa ma tin de sus-numitii, dupa aia eram mai atent sa nu ma calc pe limba.

Nu stiu cate ture au fost, cand s-au terminat auzeam clopote. A, nu erau clopote? Era pulsul? Cred ca daca micsoram cu vreo 20% intensitatea ajungeam si la ritmul cardiac maxim. La ala teoretic, ca faptic era depasit demult.

A fost misto. De unde eu incercam sa urc cu pasi mici si relativ repezi, altii se reped la panta aia cu dusmanie si o mananca pe paine. Daca incepeam si eu mai demult (intai ma gandisem acu 2-3 luni, dupa aia am zis 2-3 decenii) antrenamentele de genul asta, poate era mai simplu acum cu alergarile montane.

Duminica am mai facut 4x3,4 km prin Tineretului, medie 5.15 min/km si s-a dus saptamana.
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 5 Septembrie 2011 21:23
August 245 km.
Saptamana trecuta am mai alergat marti, cateva serii de scari (9), cateva serii de dealuri prin Tineretului (6 serii, sus-jos, ritm mai alert, sa simt panta un pic).

Miercuri am facut un pic de alergare usoara, 9 km, si cam atat.

Vineri am plecat spre Cheia, maraton Ciucas.

Am plecat la ceas de seara, cu un pic de emotii. Am refuzat sa fac orice program pentru duminica sau luni, nestiind ce avea sa fie.

Prognoza meteo a fost ca de obicei, tembela. Depindea de sursa de informatie, dar cam peste tot ploua un pic vineri si cu sanse mari sambata in timpul cursei. Parol, eu asa am vazut. A fost senin.

Vineri seara am luat pachetul de concurs, am stat un pic la sedinta tehnica si am constatat ca de obicei ca habar nu am care va fi traseul.

Om vedea, zise orbul.

Dupa o noapte cam nedormita, eram cam agitat si am avut mereu impresia ca vecinul care a fumat in tinerete tuseste la noi in camera, la ora 6 eram in picioare. Emotionat si intimidat.

Cand am ajuns la start deja lumea facea incalzirea. Eu inca nu ma hotarasem cu ce echipament sa alerg. Imi era frica de incaltarile Salomon, care ma costasera la ultima incercare 3 unghii. Imi era frica si de Adidas-ul de asfalt, daca alunec?

Am ales totusi Salomon pentru aderenta suplimentara si am strans cat am putut sireturile, ca sa evit alunecarea piciorului in pantof, care cred ca imi facuse zob unghiile pe coborare. Asta mi-a facut niste probleme pe zona din fata.

Imi era frica sa nu ma deshidratez daca iau doar borseta. Sa nu ma desel daca iau rucsacul. Intre atatea temeri, cu refrenul "mi-e frica sa dorma singurica", am luat ca un om disperat rucsacul, 1,5 litri apa in el, incaltarile de asfalt, hotarat sa le incalt la prima durere in Salomon, inca un bidon, vreo 2 geluri si alte alea. Un telefon cu ceva muzica, un MP3 player de rezerva si casti. Aproape toate in dublu exemplar, pe post de rezerva a rezervei rezervei.

Cine vrea sa fie sigur cara dupa el cat mai multe. Probabil ca daca as pleca in concediu cu 4 roti de rezerva as fi mai linistit. La final aveam in spate rucsacul cu vreo 4 kg de greutate suplimentara de carat 42 de km.

Din toata cursa imi plac startul si sosirea. Muzica, emotiile, bucuria.

Ce naiba fac cu restul? Cu ceilalti 40 de km?

Startul e ca de obicei. Taricel. Raman mai in spate, panta din capul strazii ma pune deja pe ganduri, reusesc cu greu sa ma abtin sa nu alerg mai tare.

Dupa 4 km ajungem la foto-jump, nu am facut nici un fel de figura, pentru ca uitasem de el si alergam cu capul in nori.

Pana la km 14 cursa merge. E prima bucla, din fata vine destul de multa lume cunoscuta ca sa imi fac o idee cat de in spate am ramas. Ma intorc si eu si ma apropii de km 16-17, unde incepe prima urcare sustinuta. Vad ca merge, si prind curaj si merg constant.

Pana pe la km 22, cand incep sa ma simt obosit. Iesisem din padure, se simtea soarele. Nu mai tineam minte nimic din traseu, nu reuseam sa imi aduc aminte harta. Imi reusisera cateva depasiri pe urcare, dar pe coborare si pe plat pierdeam tot avansul. La km 25 eram fiert. Ma injuram, ma bombaneam, nu mai aveam nici un chef.

Nu mai visam decat plaja, sezlong, umbreluta, ma juram ca nu mai calc la munte, ca nu mai vreau sa aud de urcus si de coborare. De unde imi faceam vise ca la anul merg la Olympus, acum imi faceam un scandal monstru ca nu am alergat la semimaraton, ca la ora aia puteam sa stau frumos la umbra.

Asta a durat pana la CP5, la km 27. Cand am aflat ca muntele ala din fata trebuie urcat si pe urma coborat, intai m-am uitat la el. Pe urma am aflat ca daca vreau apa trebuie sa cobor pana la cabana Ciucas, mai in vale, si sa urc iar pe traseu. Asta m-a cam tuflit.
Pe urma am vazut alergatorii venind din fata. Alergau de mancau pamantul. Pai daca ei pot, poate pot si eu.

Am lins o fiola de Activator, am plescait si am inceput sa urc. La mine are un efect aproape imediat. Dispar durerile si imi incarca bateriile. Pana in varf am mers sustinut, daca nu foarte rapid, macar continuu si constant. Era prima zona lunga in soare, ii vedeam pe cei din fata si pe cei din spate pe distanta mare.

La coborare am mers mai bine decat credeam, cabana Ciucas a aparut cand nu ma asteptam, uraaaa. Rezerva de apa din rucsac a fost extraordinara pe urcare si a facut diferenta fata de cei cu bidoanele uscate.

La cabana era bine. Umbra, cunostinte, isotonic, potol, atmosfera, avertismente sa nu gresim traseul. Cand radeam al treilea pahar de isotonic si ma intrebam daca este urat sa beau direct din lighean, aud din spate: "pai daca tragem tare facem pana in sase ore".

Ups. Se poate? Eu plecasem cu speranta sa fac pana in sase ore si jumatate. Mmmm, mirajul unui timp sub sase ore m-a aprins instantaneu , am luat betele si am plecat imediat.

Nu stiam ce coborare ma astepta, pe un drum balastat si cu panta mare.
E, coborarea nu era grea doar pentru mine, energie mai era si am tras cat am putut, facand vreo doua depasiri care mi-au dat avant.
Reusesc sa nu ratez poteca , mai este o mica urcare si ajung prin padure la ultimul punct de alimentare, unde nu ma mai opresc decat sa intreb cati kilometri mai sunt.

Reusesc sa ma ratacesc un pic, noroc ca eram vreo 5 Scufite Rosii care cautam drumul si nu era lupul cel rau, un coleg a gasit drumul si a strigat; am inceput ultima coborare, mai prin padure, mai prin poienite, cu toate resursele.

Am ajuns din urma si un vecin de pensiune, ceasul imi arata ca cele 6 ore sunt doar istorie si erau o utopie, si am alergat agale ultimii 2 km stand de vorba si povestind ce o sa mai facem. Cand se aud basii de final, cand te apropii de finish, se schimba totul.

Dispare oboseala, dispar gandurile negre, poate o sa mai trec totusi pe la munte.

Si dupa ce mai bag si cateva felii de pepene dulce si rece si scuip samburii prin iarba si curge zeama pe maini, parca viata e altfel si ar mai merge cateva curse la munte.

Ce memorie scurta am.

6h12'22", locul 11 la categoria de varsta, adica in prima jumatate dar fara diploma acordata primilor 10 clasati.

Si ca incheiere, din ciclul "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib", la tombola organizata la petrecerea de final, am castigat, spre marea mea mirare de necastigator consacrat de tombole, o pereche de Asics. De trail. Sa nu ma mai plang atata.

Unghiile scapasera cu bine, MP3 playerul a refuzat sa functioneze, abia duminica seara mi-am dat seama de ce, telefonul cu muzica se descarcase dupa vreo 4 ore. Oare trebuia sa mai iau inca un MP3 player? De rezerva?

Evident, duminica seara ma plimbam prin parc cu tricoul pe care scria, nu atat de mare pe cat as fi dorit, "alergator de maraton montan". Pam-pam.

...............
rookie




Offline Florentina
Membru Ro Club Maraton
Din Septembrie 2010
Marti, 6 Septembrie 2011 09:15
Frumoasa povestire.Grin
...............
Florentina Popescu




Offline anniculae
Membru Ro Club Maratonanniculae
Din Mai 2011
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 6 Septembrie 2011 09:48
Foarte frumoasa descriere, am citit cu mare placere.

Cred ca multi s-au ratacit in zona ultimului CP. Eu cel putin am pierdut cam 2 minute acolo cautand bulina impreuna cu alti 4-5 concurenti.
...............
Adi




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 19 Septembrie 2011 12:04 Moment poetic. Scurt. Marin Sorescu
- Ce-ai lua cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta dintre iad si rai,
Ca sa tii niste cursuri?

- O carte, o sticla de vin si-o femeie, Doamne.
Daca nu-ti cer prea mult.

- Ceri prea mult, iti taiem femeia,
Te-ar tine de vorba si n-ai timp sa-ti mai pregatesti cursul.

Va implor, taiati-mi cartea,
O scriu eu Doamne, daca am langa mine o sticla de vin
si o femeie.
Asta as dori daca nu va cer prea mult.

- Ceri prea mult.

Ce-ai dori sa iei cu tine, daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta intre rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?

- O sticla de vin si-o femeie,

Daca nu cer prea mult.

- Ai mai cerut asta o data, de ce te incapatanezi,
E prea mult, ti-am mai spus, iti taiem femeia.

- Ce tot ai cu ea, poate ma gandeam la alta, mai bine taie-mi vinul
Ca si asa ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul,
Inspirandu-ma din ochii iubitei.

- Ce-ai dori sa iei cu tine, daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta ntre rai si iad
Ca sa tii niste cursuri?

- O femeie, Doamne, daca nu cer prea mult.

- Ceri prea mult, iti taiem femeia.

- Atunci taiati-mi mai bine cursurile,
Adica nu, ori totul ori nimic,
As face drumul dintre rai si iad degeaba.
Cum sa-i mai sperii si sa-i infricosez pe pacatosii din iad
Daca n-am femeia, material didactic, sa le-o arat?
Cum sa-i inalt pe dreptii din rai, daca n-am cartea
Sa le-o talmacesc,
Cum sa suport eu drumul si diferentele de temperatura,
Luminozitate si presiune dintre rai si iad
Daca n-am vinul sa-mi dea curaj?
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 19 Septembrie 2011 14:31
In ultimele doua saptamani am avut doua etape diferite:
- prima saptamana, recuperare dupa Ciucas, 50 km conform program myAsics, fara alte condimente.
- a doua saptamana, concediu, mare-plaja-Corfu. Aici am incercat sa mai fac un programel-ceva, dar nu am prea avut succes.

Cand alergam la Ciucas bodoganeam si ziceam ca nu mai alerg decat la mare. Ha, ha. Trebuie sa ai grija ce iti doresti.

Aici am ajuns intr-o statiune care era pravalita la baza unui deal, cu doua drumuri de acces, cu o panta incredibila pentru mine. Pe plaja am incercat sa alerg pe nisip, fara mare succes; am incercat sa alerg pe niste podine de lemn puse pe plaja, era sa imi rup gatul impiedicandu-ma pe scandurile umede dimineata.

Dupa doua alergari de circa 30 minute, destul de chinuitoare din cauza umezelii, am luat hotararea sa iau taurul de coarne si sa alerg pe dealul ala mare, de imi cadea sapca din cap incercand sa ii vad varful. Mi-a luat cam 10 minute de alergare pieptisa, pasi mici pe o panta prea abrupta, ca sa ajung in punctul de belvedere, dupa care am mai alergat ceva, inca ceva, 56 minute in prima alergare si 42 minute in a doua alergare. Habar nu am cati kilometri, probabil in total maxim 25 km.

Asta mi se parea al naibii de putin, dar venea ultimul long run din program, 35 km, duminica 18.09.2011. Ritm programat 5.24 min/km

Duminica nu am reusit sa alerg. Am ajuns dimineata in Bucuresti, dupa un drum obositor, m-am echipat si am simtit doar ca ametesc. Asa ca am lasat balta alergatul si am zis ca alerg luni, adica astazi.

Dimineata la ora 6.10 plecam spre parc, dupa ce noaptea ma trezisem din cauza unui carcel la gamba, primul dupa multi ani.

Am ales in Tineretului un traseu care sa nu ma demoralizeze si sa nu ma plictiseasca la maxim:
- 3 ture de 2.85 km, pe lac, la 15.20 min/tura
- 4 ture de 3,4 km, cu panta si coborare pe scari, la 18.00 min/tura
- 4 ture de 3,2 km, cu panta usoara si coborare pe panta auto de la Polivalenta, la 17 minute pe tura.

Primele 3 ture?
Am zis ca sunt in rai. Asa vad uneori raiul. 18 grade. Alergare fara nici o problema. Un mic rasarit de soare, echilibru, ceva rate, nu sunt ganganii neplacute, ca nu au fost evlavioase.
Scot 15.22 pe prima tura, 15.22 pe a doua tura, ranjesc satisfacut de constanta si ritmul meu si maresc involuntar pasul, scazand sub 15 minute la a treia.

Ca sa ajung in rai, am luat cu mine trei lucruri: un gel, ca nu mancasem nimic (din pacate), izotonic (doua bidoane) care sa ma ajute sa suport diferentele de temperatura intre rai si iad, 1,25 litri, unul carat la brau si altul lasat intr-un copac si un mp3 player.

E a treia oara cand imi propun sa ma ajut cu muzica la o alergare luuuuunga, si a treia oara cand nu reusesc. Nou, Sony, dupa 6 minute trage o tiuitura de imi sparge timpanele si se blocheaza complet. Era pe o muzica alerta, parca au aparut extraterestrii. A refuzat sa mai functioneze, ca prea mergea bine. Asta tine de poezia anterioara a lui Sorescu, iti taiem mp3-ul. O sa cant eu, na.

Econom de felul meu, sa zic mai bine chibzuit decat chitros, nu am atacat izotonicul decat dupa vreo 15 km. Era pacat, mergea perfect, de ce sa beau acum? 17.59 fata de 18 minute pe tura de 3,4, urmeaza 18.09 din cauza ca am schimbat locul sticlei de rezerva, mergea brici. 17.55 pe tura a treia, nici nu pot sa vreau mai mult. Sunt un alergator model, e normal, sunt in rai.

Unde, mai uratzelule? Ce ziceai?

Ia mai pozitioneaza-te odata. E clar, e iadul, mi se infunda urechile, am abia vreo 20 km, aud doar puls, bine ca sunt econom si am baut foaaarte putin. Incerc sa recuperez, beau, dau atacul la gel, asta imi curge pe maini, ma manjesc un pic pe bot, il urasc, beau iar apa, ultima tura de 3,4 ajunge la 18.36, ceea ce ma cam deprima.

Ma simt ca la un flipper sau pin-ball. E o bila metalica, alerga si se loveste de genuchiul stang, 500 de puncte, talpa dreapta, 800 de puncte, zbang in umeri, ca facusem niste miscare cu o seara inainte si aveam o febra musculara, poc in fesier, asta e lovitura de 1000 de puncte.

Incerc sa stapanesc fenomenul, lalai o melodie, gandesc pozitiv, ma, mai ai doar 4 ture, ai facut turele astea de n ori.
Ma opresc si schimb bidonul, timp de realimentare 1 min 03 sec, incerc sa refac din hidratare cat se mai putea, dar timpul creste si viteza scade. Ajung la 17.21 pe tura a doua, fata de 17.00 propus, si inchei alergarea cu 17.40, fara nici un sprint de final.

Cand m-am oprit era iad si atat. Am incercat un masaj, automasaj, ca tailandezele erau in vacanta, durea tot.

E prima data cred cand ajung acasa altfel decat alergand (e cale de 3 minute, dar or'sicat). Ma miscam precum Robocop dupa bataie. Secvential. Mainile erau intepenite din cot, genunchii ma dureau in spate, gleznele erau blocate si ma durea cam tot, muschi sau articulatie, nu mai conta, cred ca am inteles acum ce numesc unii crampe musculare sau blocaje.

De ce? Habar nu am. As raspunde la intrebarile celorlalti pe forum, dar nu stiu nici de ce mi se intampla mie, pana acum nu am avut blocaje asa severe la nivel de muschi sau articulatii.

Timp total 3.13.00, cam 35,5 km, ritm mai lent cu vreo 2 secunde decat cel propus, dar ceea ce ma ingrijora a fost halul in care am terminat antrenamentul.

Am facut o baie calda, un dus rece, de fapt dupa vreo 2 ore eram in stare normala, atat de normal cat pot eu sa fiu, uitand deja de patanie. Mai aveam un pic si plecam cu bicicleta la birou.... E, nici chiar asa, m-am dus cu masina. Maine merg cu bicla.

Acum ranjesc; nu stiu cum sa aduc si eu vorba, nepasator, ca dimineata am alergat un fleac, 35 de km. Cum ziceam, experientele dureroase le uit rapid si ramane doar placerea alergarii. Si o sa bag probabil niste Supradyn
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 27 Septembrie 2011 09:35
Am intrat in ultima perioada de pregatire inainte de MIB. Sau MIG, cum ziceau persoane mai inspirate, cu G de la Glina.
MyAsics ma trimite la odihna, am strans sub 40 km saptamana trecuta, daca fac abstractie de cei 35 facuti luni, ultimul long-run.

In principiu fac doua antrenamente mai scurte, 5-6-7 km, la un ritm lejer, si inca doua mai lungi, 9-18 km, la ritmul la care sper sa alerg maratonul.

Ma cam resimteam dupa ultimul long-rung, ramasesem cu niste dureri musculare, asa ca am stat cumintel si am respectat cat de cat programul, alergand destul de usor la ritmul de 5.20.

Era evident ca a venit toamna. Frunze, seara alerg deja la lumina becurilor, racoare.

In parc a aparut un nou tip de alergatori. Grabiti, se precipita, sa te dea jos, am impresia ca fac niste "bucati". E normal. E sarbatoarea recoltei la doi pasi, degustari. Fierbe mustu. Si stomacu'. Dau sa rupa usa la toaletele ecologice. E toamna.

Apoi a aparut o noua sursa de fum, mmm, carbuni si mititei, blonde, brune, nefiltrate, consumatorii astia nu mai aveau sprinturi, sunt alergatori de cursa luuunga, talia ceva mai largutza si mersul mai leganat, mai cantarit, mai masurat. E Oktoberfest, e normal, e septembrie, ca asa zice neamtu la septembrie, Oktober, de aia sunt ei mereu inaintea noastra. Dar categoric, vine toamna.

Cum sa te mai tii de antrenamente si de depasiri de baremuri cu atatea gratare in preajma si atatea posibilitati de hidratare.

Sambata am ascultat si chemarea colegilor, inceputa cu "hai Conumila, hai, hai" si terminata cu o blonda, poate si o nefiltrata-parca, nu mai stiu daca era hrana, ca berea o trec la alimente, sau era doar hidratare inainte de cros. Si am facut si niste scari, vorba vine, era cortul plin si am stat pe trepte, interesant si modul asta de a face scari.

Duminica am tras o tura de Palatul Parlamentului, crosul Petrom.

Nu eram foarte optimist, nu am facut nici un antrenament de viteza de multe luni, si aveam mici emotii. Dupa ce am depasit imbulzeala din zona de start am alergat dupa ureche, dupa cum ma simteam, depasind si fiind depasit in tromba. Ehe, tinerete. Ce atata graba, mi-am vazut de treaba, nu prea aveam chef sa ma uit la ceas cand am trecut linia de sosire, dar mi-a revenit zambetul.
Izotonicul ala din hamei isi facuse datoria, timpul era mai scurt decat anul trecut (si mai lung decat anul viitor, sper...).

A mai aparut o surpriza, care sper sa devina traditie. Dupa ce am castigat la tombola la Ciucas o pereche de Asics, am mai trait surpriza de a castiga la tombola Petrom un voucher Hervis. Imi place, mai vreau!

Din pacate si din fericire, la cros am ramas fara fotograf. Din personal necombatant, acum s-au transformat in alergatori. Ca toamna se numara bobocii. Acum la intrarea in casa se aliniaza 3 perechi de incaltari de sport, de marimi diferite. Deja nu mai primim de mancare daca nu ne facem programul de antrenament...

In completare, desi a venit toamna, am mers zilnic cu bicla la serviciu. Si retur. Am cel putin doua noi lucruri care ma enerveaza.

1. Masinile care "spala" asfaltul. Nu il spala, il stropesc cu o apa murdara care nu ajunge in rigola. Nu, ajunge in mare parte pe mine si pe haine, de arat ca un candidat la probe pentru 101 dalmatieni cand ajung la birou.

2. La inceput am ras. M-am oprit si am ras pana m-am linistit. De obicei e mai amuzant cand i se intampla altuia, dar m-am distrat.
Sunt cateva zone cu toalete ecologice puse imediat langa banda de biciclisti, pe care nu prea o folosesc. Banda.
Cand ma gasesc si eu sa o folosesc, trecand in viteza maxima pe langa o buda, se deschide usa si apare un disperat, care nu stia cum sa scape de aromele din interior si care sare exact in fata mea, cu usa cu tot, de era sa ne facem afis, un afis format din mine, cetatean disperat, bicicleta si avand ca rama usa. Omul a reusit sa se retraga in ultimul moment, gata sa rastoarne tzucalul asta botezat in mod eronat "ecologic", dar din manevrele comune disperate am reusit sa evitam o intalnire de gradul 3. Care risca sa devina plina de .....

Altfel, cu alergarea urmeaza o saptamana jenanta ca numar de kilometri. Ca e toamna.

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 3 Octombrie 2011 11:07
Luna septembrie se incheie sub 200 km, am facut doar 197km, ceea ce ma demoralizeaza usor. Am incercat sa mai fac macar 4 km in ultimele 2 zile ale lunii, sa depasesc limita psihologica, dar fortele universului s-au aliat impotriva mea. Asa ca am zis, ete na, si ce daca. Iar saptamana trecuta a fost si mai rusinoasa, prima saptamana dupa mult timp in care alerg sub 40 km.
Asta mi-ar da o usoara senzatie de jena, ca am chiulit, daca nu ar fi si placerea chiulului in acelasi timp.

Sambata in schimb am fost la cros. Participare record a familiei, daca aveam catel venea si el.
Crosul GDF Suez, Caravana Olimpica, Parcul Tineretului. Am fost in parc inainte de ora 9, startul a fost mai tarziu, pe la ora 11, pe categorii. Am luat tricou+sapca, le-am depozitat in masina unui coleg, ca sa vada ce inseamna sa vii cu masina si sa tot bati drumul pana la portbagaj si am constatat iar ca am ramas fara fotograf pentru alergari.
La start trebuia purtat tricoul organizatorilor, nu mai stiam cum sa ascund tricoul de club, pana la urma am mai primit un tricou cu care am si alergat.
O cursa scurta si intensa. 2,35 km, alegare ca in curtea scolii. Dupa primii 600 m eram usor sufocat.
Citez din El Presidente:
"Pentru persoanele mai in varsta, mai ales pentru cei care au inceput sa practice alergarea doar in partea a doua a vietii, este recomandabil sa foloseasca in mod special eforturile aerobe care nu solicita prea mult inima."

Eu eram intr-un efort anaerob de toata frumusetea. Am incercat sa ma tin de un coleg, de al doilea, degeaba. Mi-am adus aminte de ce am inceput sa maresc distanta de alergare. Pentru ca daca nu am viteza, macar sa dobandesc rezistenta.
Pe ultima parte a cursei eram deja plictisit de atat sufocare, ma mai depasesc doi concurenti, la finish aud ceea ce era o pacaleala "hai, hai, ca vine din spate" si am mai marit un pic ritmul.
Spre surprinderea mea, alergasem mai repede decat am crezut, e prima data cand scad sub 4.10 km/min, vazand cum trec ceilalti pe langa mine ca Intercity-ul prin gara la Dor-Marunt credeam ca alerg eu incet; de fapt erau ei foarte rapizi.
Singura hiba a organizatorilor din punctul meu de vedere a fost ca nu aveau apa, poate si ca nu era prea clar programul zilei, dar a fost o ocazie sa vad de aproape mai multi campioni mondiali si olimpici, sa alerg cu vechi si noi colegi de club si cu noi amtori de alergare.

Seara am facut cu Gabi GMA o recunoastere a traseului de duminica viitoare, ca sa adulmecam un pic asfaltul si sa ne punem cateva intrebari la care a primit raspuns a doua zi.
Duminica era Crosul Loteriei. Hm. Dupa ce am citit aseara comentariile colegilor, am citit impresiile mele de acum un an. Surpriza. A fost exact la fel ca acum un an. Din experientele astea nu invata nimeni nimic.

Pe scurt. Multi arbitri, aparent multe persoane la organizare, alergatori o groaza. Anul trecut presa evalua la 4500 de alergatori, anul asta la 3500. Eu cred ca erau cam o treime de fapt. Totusi balamuc cu acte in regula.
Premiile consistente atrag si multi alergatori, efortul organizatorilor fiind in schimb nul. Anul trecut am primit un biletel la sosire pe care scria cu majuscule Crosul Petrom. Anul asta ma gandeam ca mai bine veneam cu biletul de acasa...

La start a fost exact aceeasi buluceala ca anul trecut. Se incearca un start pe categorii, cu pistolul ala mai bine ar mai impusca pe cate unul in loc sa dea startul.
Eram in ultima linie de alergatori, la veterani, la distanta buna de ceilalti alergatori, in spatele copiilor. Cand se da startul, unii striga "hai", altii striga "stai", pana la urma o rupe la fuga toata lumea.
Copii aia nu au nici un fel de educatie a competitiei sau a alergarii. Un gest aparent salutar, participarea in masa, se transforma intr-o gloata indisciplinata cu risc de accidentari.
Parca sunt somonii pe langa ursi, ma simt ca un broscoi care sare intr-un lan plin de lacuste disperate, care tasnesc in toate partile.
Alearga, se opresc in mijlocul drumului, fac slalom, se tin de mana, mai iau cate o palma dupa ceafa, mai trag cate un pumn unde ajung si ei, se impiedica si tot asa, pana pe la Piata Unirii, cand veteranul de mine reuseste sa depaseasca teafar mare parte din copilandrii care tzopaiau ca greierii.

In rest am alergat, cu placere, aerob, cum ii sta bine unui veteran.
Am scos un timp mai bun decat anul trecut cu vreo 25 de secunde, si am ajuns cu vreo 140 de locuri mai in spate decat anul trecut. Sau e de vina buluceala, sau a crescut viteza concurentei.

Am incercat sa ma inscriu pe liste pana m-am lasat pagubas, am incercat sa iau un tricou pana s-au terminat, nu aveam tricou de schimb, cel cu care alergasem era leoarca si alergam ca Tarzan (un Tarzan in mizerie) la bustul gol de la o duba la alta incercand sa ma imbrac cu ceva uscat. Dupa ce 3 dubitze au inchis usile din lipsa de tricouri, prin ajutoare am reusit sa iau pe mine un tricou XL care tinea si loc de rochie.

Mi s-a parut remarcabil efortul unor colegi de club, care au alergat si la cros dupa Maratonul Piatra Craiului de sambata.

Cand ii vad, desi am 1,80 m, ma simt tare maruntel si ma uit de joooos in sus, ca ei cu fruntea lor ajung pana sus la stele.

Alergari placute va doresc.


...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 9 Octombrie 2011 18:51
Il astept de doi ani.

In urma cu doi ani am fost condamnat la alergare de o serie de articole scrise de Emilian Isaila in Adevarul. Maraton ieri, maraton azi, maraton maine, ce tot zice omul asta? Si de curiozitate m-am bagat la cursa populara. Era 2009. Octombrie.

Om cumpatat, cu un pic de burtica, zero sport, ma arunc intr-o cursa destul de rapida, terminata cu greu, pe o vreme nasola, frig si ploaie.

Eu, care ziceam ca nu ma scoate nimeni in chiloti afara pe o vreme din asta, ud leorca si cu o frumoasa culoare de ficat usor alterat in obraji, nu mai aveam in cap decat sa imi caut un program de alergare. Pentru incepatori.

Dupa un an alergam la semimaraton, avusesem deja o prima accidentare care imi mai temperase din elan, si eram convins ca nu voi reusi sa alerg vreodat un maraton. Ca nu se poate, de aia.

Evident ca se poate, ca de n-ar fi, nu am mai povesti.
Am asteptat, vorba vine, am alergat 4 luni, usor haotic, incercand sa pregatesc maratonul de acasa; alergasem primul maraton la Cluj, era posibil, dar de doi ani visez sa alerg maratonul la MIB.

Asteptarea mareste placerea. Oare?

Toata saptamana inainte de cursa mi s-a nazarit ca ma doare ici, ca ma doare colo, joi ma trezeam transpirat, avusesem un cosmar, nu imi gaseam adidasii si alergam bezmetic in Piata Alba Iulia in slapi, in timp ce se dadea startul. Doamne, ce cosmar...

Vineri seara am alergat cu greu vreo 7 km, ma dureau ca naiba tibiile, dai cu creme, dai cu masaj, mama ce o fi, parca ma doare un deget, parca in talpa samd.

Toata saptamana am mancat paste. Hm. Imi plac, dar am mancat cam multe. De atata carboloading, paste+bere, sambata seara aveam o frumusete de burtica, asa, cam de sarcina de 4 luni.

Pana la 4.30 am numarat picaturile de ploaie pe pervazul de tabla, pe la un 1.728.000 m-am dat jos din pat si am trecut la televizor.

La cat balans am facut prin hainele de alergare, abia am reusit sa mai las cate ceva prin dulap. Am luat ce am putut si tzusti la maraton.

De atata nehotarare am luat pe mine tricou, bluza antivant, am tras peste ele tricoul de club si am cautat ultimele emotii prin plex. Nu am mai reusit sa gasesc grupul cu target 3h45, asa ca am plecat in haiducie cu Gabi, aka GMA, tropa-trop, si la trap si la galop.

Conform unei traditii, am plecat tare, cam toti cei care veneau din urma ne intrebau daca mergem la 3.30, cu usor scepticism; cat a mers a mers, dai cu Booster, hai cu gelu', mai o apa, vine si randul Activatorului si copacel-copacel trecem frumusel si linia de sosire.

Timpul propus a fost usor depasit, in masura in care ar avea vreo importanta am facut cu vreo 2 minute in plus, 3h 47.

Daca vineri nu ma gandeam decat cum sa cumpar din State un Garmin, sa stiu eu cu ce pace alerg, probabil ca ploaia mi-a limpezit usor gandurile. Ajunsesem sa vad si pe panoul mare, luminos, de la Agip ritmul, ma gandeam ca pretul de la benzina e ritmul nostru, ce naiba baga astia 5.55, nu vad ca noi alergam la 5.10? Minute/km? Sau ron? Hai ca v-am ametit de tot.
Mi-a trebuit o ploicica si o alergare lunga ca sa imi dau seama ca de fapt vreau sa alerg in continuare mai mult de placere si mai putin cu angoasa unui barem de timp.

Sau or fi strugurii acri?

Nu, eu raman foarte multumit si fericit ca am facut o cursa pe care in urma cu doi ani nu imi imaginam ca o sa reusesc sa o fac vreodata. Si sa mai reusesc sa scriu dupa ea....
...............
rookie




Offline Serban DAMIAN
AdministratorSerban DAMIAN
Din Decembrie 2007
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 9 Octombrie 2011 19:16
Adrian,

Din povestea ta transpare toata emotia pe care am simtit-o fiecare inaintea unui maraton important. Foarte frumos. Felicitari si la cat mai multe!
...............
Dr. Serban Damian, presedinte Ro Club Maraton




Offline Caruntu
Membru Ro Club Maraton
Din Ianuarie 2011
Luni, 10 Octombrie 2011 15:15 ... oameni obisnuiti cu alergarile!
... despre ei, despre oamenii obisnuiti cu alergarile poti spune ca au chef de scris, si o pot face, chiar in seara concursului. Altii... oameni normali, dom'le, se simt plini de dureri musculare si sunt cititori pasivi! Dar atunci cand le esti dator, ca te-au bagat in clubul de forumisti, ca te-au tras pe parcurs, ca ai facut o tura buna ca timp, fara sa simti, datorita dialogurilor activatoare (cine, ce a mai facut in ultimul an) atunci lasi balta lenea si te apuci sa le multumesti!

Conu' Mila - multumiri! A cata oara?


Vedem la urmatoarea cursa...

Camilaru alias Alexandru. Ori viceversa




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 10 Octombrie 2011 15:38
Coane Alex,
O saptamana m-am tot gandit ce muzica iau cu mine si ce MP3 player la cursa; pana la urma am preferat sa las acasa muzicutza si sa stau de vorba, sa tot plictisesc lumea, pana am amutit de tot.
Felicitari pentru cursa, un ironman de inox nu se sperie de 3 stropi de apa, ca zice ca e partea de inot.
Dar nu ai pentru ce. Placerea e de partea mea.
Dar trabucu' s-a fumat?
...............
rookie




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 4 din 31






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : Adriana Istrate, Alexandra Cîrstea, Costi21, Vlad G

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007