Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal Conumila

Jurnal Conumila



Open thread Jurnal Conumila

-



Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 13:47
Am plecat pe drumul de Cluj fredonand "am sa ma-ntorc barbat".

Dupa cateva luni se alergare si primele 2 semimaratoane am inceput sa ma foiesc. Era ceva in neregula. Semi? De ce semi? De ce nu "cursa de 21.097m"? Ce o fi in partea aia goala de pahar? Ce se intampla cu oamenii mari care se joaca inca odata pe atat si ma trimit la culcare?

La sfarsit de noiembrie 2010 am inceput un program de alergare avand ca obiectiv "maraton 10 aprilie", ca timp imi propusesem 4 ore. Eram imbatat cu apa rece a lui McMillan(http://www.mcmillanrunning.com/mcmillanrunningcalculator.htm), care imi prognoza un posibil timp de 3h45', daca zice el, asa o fi. Probabil asta e valabil pentru o masina noua de alergat, nu pentru o Dacie cam veche, ruginita pe la tample, cu amortizoare si bucse facute zob. Si care la o turatie mai mare incepe sa sufle fum, sa patineze ambreiajul si sa consume ulei.
M-a omorat. Venea iarna. De la 150 km/luna am urcat rapid spre 200 si apoi spre 240. Cate indoieli si cate intrebari am avut in 4 luni doar colegii de alergare din Tineretului pot sa stie.Am mai testat masinaria la inca 2 semimaratoane, parea in regula.

Dupa aproape 1100 km a venit sorocul.

In ultima saptamana inainte de concurs ma asteptatam sa ma simt in plina forma. Nici gand. Emotiile si teama unui eventual esec mi-au cam stricat noptile. Alergarile de seara au fost un pic in viteza, facandu-ma sa ma intreb cum naiba o sa alerg eu 42 km si ceva maruntis.

Cred ca o parte dintr-un eventual succes este pregatirea temeinica. Fizica, psihica, suplimentata de o portie buna de 4 ore de muzica motivanta. Constatasem deja ce efect pozitiv poate sa aiba muzica, mai lipsea sa fac proba pe o distanta mare, cu casti si MP3 player.
De asemenea, cred ca sunt necesare diferite suplimente nutritive, menite sa te ajute sa parcurgi linistit drumul intre iad si rai (ca sa tii niste cursuri, Sorescu dixit).

Am fost cam speriat de vantul din Cluj, la Limassol experimentasem deja un vant frontal, si a fost dificil.

Duminica ma aliniam la start cu tot echipamentul pe mine. Inghetat de frig luasem pe mine cam tot ce aveam de imbracat, fiind convins ca o sa renunt la ele pe traseu. Luasem si o sapca, plangand dupa caciula de acasa. Sapca era tematica, daca a facut si dl.Haile reclama la Johnnie Walker, puteam sa port si eu o sapca pe care scrie keep walking, sperand sa fie un "keep running" de bun augur.

Alergarea a fost normala, din cele 4 ture 3 au mers fara probleme, pe primii 5 km cu mici temeri, aveam o auto-diagnosticata periostita (nu stiu exact ce este, dar suna bine) si imi era frica sa nu se agraveze vreo durere . Cum ma asteptam, am pornit cam repede, m-am linistit dupa prima tura, luptand cu vantul si cu pantele.

In tura a treia am dat atacul la geluri. Mai incercasem, am luat si acum preventiv. Daca s-ar administra cutanat, as fi fericit. Am desfacut primul tub cu dintii, reusind sa ma mazgalesc pe fata si pe maini cu gel si am reusit cu greu sa consum restul. Consistenta gelurilor nu ma face un mare fan al lor, poate o fi o problema de obisnuinta, deocamdata sunt doar un chin pentru mine. Am oprit la doua puncte de alimentare, incercand sa adaug peste gel si apa necesara, care era evident receeeeee, si am apelat si la glucoza.
Pe la km 25 am desfacut si fiola de Activator, bauta integral in vreo 3 km. Ma asteptam sa isi faca efectul in 30 de minute, dar dupa cateva minute ma simteam ca Asterix dupa ce a dat iama in potiunea magica.

In tura a 4 a am intors sapca invers, a "liberare", gata, se termina, mai era un pic, toata lumea era a mea.
Am incercat sa evit opririle repetate la punctele de realimentare, nu reusesc sa beau apa din pahar in timp ce alerg - acum am aflat ca era o simpla problema de tehnica - si constatasem ca dupa oprire imi este greu sa ma pun iar in miscare. Deshidratarea a aparut mai tarziu decat credeam, nu am consumat suficiente lichide, si asta m-a costat.
Pe la km 37 am inceput sa ma simt ca un Asterix in fata romanilor si fara potiune. Zborul meu (e cu ghilimele) de Mig upgradat dadea semne evidente ca risca sa intre in vrie si sa repeada in tarana, asa ca am fixat ca reper si tinta punctul de realimentare de pe bucla. Am tras cu disperare, simtind ca sunt complet uscat, ca iau foc, ca sa constat ca acolo nu era nici un punct de alimentare, poate doar in imaginatia mea. Am ajuns in cea mai grea alergare din viata mea pana la urmatorul si ultimul punct de alimentare, am aruncat doua pahare cu Isostar pe gatul care sfaraia si am dat bice spre finish. Faptul ca acolo era o usoara coborare si lume care aplauda m-a facut sa gasesc resursele unui sprint care nu credeam ca mai e posibil, si sa devin super-extra-fericitul absolvent al unei curse de maraton.

Toata lumea, cand din cioburi a inceput sa se lege ceva, era a mea, Mini Me-ul meu era in al noulea cer, ca probabil asa se calca in cer, ca pe norisori de vata. Mersul meu aducea cu cel al unui ratoi, egoul cu al unui cocos, imi lipsea o coada de curcan sa ma infoi cat pot de mult. Acum dl. Haile este simplu, Haile, ca suntem colegi. Ma rog, ma dau si eu mare, nu stiu cum sa fac sa adaug pe cartile de vizita, undeva mic intr-un colt, cuvantul "maratonist".

Cred ca este evidenta ca MP3 playerul era la Bucuresti, uitat pe comoda, si ca am fredonat 3 melodii pe tot parcursul cursei, cu sperante clare de participare la urmatoarea editie printre cei care falseaza la "Romanii au talent".

Cred ca acum ar trebui sa le multumesc organizatorilor, care au reusit sa faca un concurs remarcabil, si colegilor de alergare din Tineretului, care mi-au suportat cateva luni indoielile, angoasele si glumele nesarate.

A, timpul a fost - pana la proba contrarie- in jur de 3h 50 min, pe aproape de estimarea lui McMillan, si sub asteptarile mele. Si am ajuns la concluzia lui Elu, nu este important timpul la aceasta proba, ci finalizarea. Haile poate nu e de acord, dar eu sunt.




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 5 din 31




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 16 Octombrie 2011 21:06
Am remuscari. Saptamana trecuta nu trebuia sa alerg aproape deloc, prima alergare trebuia sa fie sambata , usor, 5 km, ritm 6.30. Asta e saptamana remuscarilor, dar nu reusesc sa am remuscari foarte convingatoare.

Am facut o varza. Atata pot, atata fac. 32 km, din care 16.5 in regim de competitie. Nu recomand asta absolut nimanui, este din seria ''asa nu".

Din pacate pentru mine alergarea este ca un distonocalm. Ma linisteste, ma relaxeaza. De ce din pacate? Pentru ca este ca un distonocalm aplicat unei persoane care a baut prea mult must. Nu ii rezolva problemele, dar nu ii mai pasa.

M-am simtit bine dupa maraton. Luni mergeam binisor, marti totul era aproape normal, ajutat in mare masura si de un tratament homeopat deja incercat dupa alte curse. Dar ajunsesem acasa nervos, capsat dupa o seara petrecuta in trafic.

Iar alergarea ma linisteste. Nu rezolva traficul din Bucuresti, cursul valutar, criza, faptul ca vine iarna, dar nu mai imi pasa de probleme. Asa ca nu am rezistat, si am iesit la alergat. Seara perfecta de toamna, 7.6 km facuti aproape de 7 min/km, ritm perfect, am savurat aerul si alergarea linistita.

Joi am pacatuit de doua ori. 3 zile am tot ezitat, ferindu-ma de rezolvarea obsesiei ca Marioara de maritis, mai nu vrea si mai se lasa. Obsesia era un ceas cu GPS. Sa fie Garmin, sa fie Timex, ba il iau, ba nu il iau. Joi ingerasul care imi zicea sa fiu cuminte s-a imbatat, am dat telefon si in 2 ore aveam un Garmin 210, numai bun sa am remuscari. Cu banii aia luam la reduceri si Asics Trabuco si jambiere de compresie, poate mai necesare la Olympus.
Asa ca seara am iesit la alergare, sa fac proba. Alergare usoara, 6.28, am tras o repriza de scari, sa verific GPS-ul si un sprint care m-a uns pe inima.

Sambata am plecat la Calarasi. Ziua sportului Tenaris, doua crosuri, 10 km si 3 km, pe stadion.
Nu am mai alergat pe un stadion de cand eram copil, si eram tare curios sa vad cum e.
Pai e la fel. Si stadionul asta nu a mai avut alergatori tot de cand eram eu copil. Colegii de club, numerosi, se intorceau cu un zambet cam stramb de pe pista care nu se vedea de la intrare. Era cu zgura, dar nu total, prima pista era acoperita partial cu bucati de cauciuc de 2m x 1 m, cam vechi, unele facute copaie si cu apa. Pe zgura cam crescuse iarba.

Alergatori numerosi din club, 4 grade, soare cu dinti si vant , tot stam de vorba pana la start.
Startul e rapid, sunt cativa alergatori valorosi care rup pamantul. Un organizator facuse diferenta inainte de start: "alergatorii profesionisti sa treaca in fata, cei fara valoare sa stea in dreapta". Usssssh, ce a usturat, putea sa zica si el "alergatorii incapabili".

La primele mele 3 ture sunt depasit. Cine era gospodar facuse deja 4.

Asa ca dupa 25 de ture si aproape 10400 m (am ceas cu GPS, daca ati uitat) terminam si eu cursa in 47min si ceva, o sa vad clasamentul final. Cursa a fost destul de solicitanta, in oarecare masura din cauza obstacolelor din tartan - pe exterior se cam lungea traseul, de aia am ajuns sa fac 10.4 km - si datorita ritmului destul de sustinut.

Dupa o ora ne prezentam iar la start, cam toti ne inscrisesem la ambele crosuri. Intra o prima serie de alergatori, fetele, si organizatorii ne anunta bomba. Nu ai voie sa alergi la doua competitii oficiale in aceeasi zi, ca iese cu suparare, ca asa zice regulamentul Federatiei. Aia mare si internationala. Bombaneli, proteste, oamenii mari si seriosi inteleg de vorba buna si fac o alergare in afara competitiei cu Gabriela Szabo. Io nu sunt om serios, si stau pe tusa, sa vad ce se mai intampla. Pliasem deja numarul de concurs.

Se anunta startul si la restul de alergatori. Stau, ma gandesc (o miime de secunda), pun n umarul, ca tot alergam cu cip si eram inregistrat, si ma bag la o tura de voie, daca tot am facut 120 km cu masina macar sa imi iasa alergarea pe nas, ca tot eram cu muschii cam tepeni de la prima cursa.

Fac inca 7 ture, fara emotii si fara tinta, termin, dau cipul, ma autodenunt la o domnisoara care cauta infractorii care alergasera la ambele curse si plecam prin oras dupa niste peste.

Luam pestele si ne intoarcem, ca ma bazam pe tombola.

Cand colo, fiind usor absent, ma trezesc nominalizat la categoria de varsta, unde ocupasem locul 2. Ca urmare a auto-retragerii concurentilor cu obraz mai subtire, alergasem in vreo 3 insi categoria de varsta, am mai zis odata spre tribuna, stiti, eu am alergat si la cealalta cursa, asteptandu-ma sa fiu amendat, dar ei au preferat sa ma premieze.

In premiera si printr-o regretabila frauda, am intrat in posesia locului 2 si a unei perechi de rachete de tenis Wilson. Este PRIMA data cand ajung pe podium, mai ajunsesem odata, eram pe locul 5 (parca), in urma mea fiind doi operati de menisc si un operat pe cord deschis. Nu, nu fusese operat atunci, ci in urma cu cativa ani, nu mai radeti de mine.

Apoi Fortuna si-a facut treaba, am fost extras de doua ori (ca alergasem la doua curse) si la tombola, pentru o pereche de palete de tenis de masa si o sticla pentru alergare. Sticla nu am mai stat sa o iau, ramanand cu ideea fixa ca mi se transmite un mesaj.

"Auzi mai, mai lasa alergarea si apuca-te de sporturie astea cu palete, de care vrei, tenis sa fie. Si cu alergarea mai scuteste-ne."

Nu am ascultat, si duminica am alergat la crosul Casiopeea, ca era langa casa, 3.5 km. Eu am crezut ca am alergat incet, ca prea ma depaseau toti. Dar am avut un ritm cam in nota mea caracteristica, 4.23, deci de fapt se duceau ei tare, eu cam atata pot.

Acum am o mare problema. Bateria la Garmin tine 8 ore. Zeus, help! Sau imi dai un ceas cu baterie mai tare, sau ma duci in 8 ore la finish la Olympus! Asta a fost curata obraznicie...

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 23 Octombrie 2011 21:49
Asta a fost una din saptamanile cele mai jenante. Nici nu pot sa ii mai spun jurnal de antrenament. Daca se aplica deviza aia cu "odihna este o importanta parte din antrenament", atunci eu m-am antrenat mai ales prin odihna.

O saptamana cu 4 alergari, total 30, 9 km. Cred ca in ultimul an nu am avut o saptamana asa de odihnitoare. Asa ca nu prea am ce sa povestesc despre alergare. Poate despre nutritie.

Daca saptamana trecuta am mers la crosurile Tenaris de la Calarasi, drumurile m-au dus saptamana asta in celalalt capat al tarii, la Zalau, unde este si Tenaris-Silcotub.

Am fost cu masina, desi urasc drumul asta. L-am facut de prea multe ori, m-am saturat sa aud de autostrada Apahida-Valcele sau de A3 care leaga metropola Gilau de metropola Campia Turzii. Cred ca mor nemtii de ciuda, ca ei nu au autostrada la Gilaul lor. Dupa cele invariabile 8 ore de mers cu masina, am ajuns langa stadionul din Zalau.

De ceva timp tot adulmec stadionul din Zalau, care pare bine intretinut, terenul are un gazon frumos, iar pista de zgura o vedeam cam tot timpul cu alergatori. Stadionul arata mult mai bine decat cel din Calarasi, si este multa lume care alearga.

Am construit un bloculet chiar langa stadion, si de fiecare data ma uitam cu jind de la etaj cum alearga tinerii, nu stiam cum e cu accesul in stadion si am tras pana acum cateva alergari doar prin oras.

Acum am prins curaj si seara am plecat pe stadion, unde facut cateva ture, alergam de bezmetici vreo 3 lilieci mai copti ca varsta, eu fiind cel mai parguit, pe o bezna tot mai consistenta, pana ne-a iesit un paznic in cale si ne-a dat afara, ia mai mergeti mai la casele voastre.

Era chiar intuneric, mai stinsese si o gospodina lumina la bucatarie, care fusese singura noastra sursa de lumina, si ne cam impleticeam pe pista.

Luasem cu mine telefonul, a sunat, am vorbit, m-am enervat si am coborat ritmul usor sub 5 min/km (http://connect.garmin.com/activity/122987950). Am crescut ritmul coborandu-l? Nu stiu cum se spune exact. Vroiam doar sa spun ca am marit viteza.

A fost si o chestie care ma distreaza, nu e prima data cand mi se intampla. Alerg, ajung langa un alergator si vreau sa il depasesc.

Cand esti cu masina, in general daca faci o depasire, te lasa sa o faci. La alergatori nu e valabil mereu. Eu incerc sa depasesc, pe banda exteriora, el ma simte si accelereaza si el. Alergam asa intr-un crescendo, in care fiecare incearca sa nu se uite la celalalt si sa nu respire prea adanc. Pufaim usor chipurile, parca am avea ceva inchipui in gat, tusim scurt incercand sa mai tragem niste aer in plamani si sa nu gafaim, si acceleram amandoi ca si cum ar fi cel mai simplu lucru.

Alergam asa pana i se arde unuia garnitura de chiulasa si incepe sa scoata aburi, si se face ca tocmai baga niste intervale, si alea lente. In loc sa ne vedem fiecare de treaba lui, ne apuca un cocosism competitiv de ajungem acasa rosii la fata si cu sufletul scos pe nas.

Dupa aia parca era cam frig, si am trecut pe antigel.

Daca vara consum cate o bere, medie 1/zi, seara, ca e buna la hidratare si nu o consider decat un aliment binefacator (sa nu incercati sa convingeti un politist de la rutiera ca ati mancat 5 alimente de-astea nefiltrate, ca nu cred ca tine, nu se pricepe la nutritie sportiva), in ultima vreme nu mai mergea hidratarea asta.

Vine iarna si a scazut temperatura. Organismu' meu cere slana, iar la asta trebuie un Activator din pruna. Asa ca daca luasem peste de la Calarasi, era logic ca de la Zalau sa trec pe aprovizionare cu boostere din pruna, asa, usor peste 50 de grade, sa ajute la digestie. Si este si un vasodilatator excelent, mai ales pentru vinisoarele din obraji.

Probabil si din cauza asta la crosul Cora totul a mers mai molcom, de atata degustare. Nu ma invat minte, ma bag mereu la buluceala, pana acum insa nu avusesem crosuri la care alergatorii din fata mea sa se tina de mana sau sa incerce sa alerge de brat. Acum au fost, dar nu din cauza asta am facut un timp care nu a fost grozav, slab dupa un an de antrenament. Sau probabil ca aici ma situez ca viteza, mai bine sa fiu multumit ca nu scade viteza, decat sa marai ca nu creste destul.

Crosul asta nu pot sa il pun decat pe post de antrenament rapid. Locul 145, timp 12min13sec, distanta 2.79 km.

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 30 Octombrie 2011 14:38 bec in biznis
Ca urmare a criticilor primite datorita nerespectarii planului saptamanal de kilometri, saptamana trecuta mi-am luat angajamentul (fata de mine) sa incerc sa recuperez si sa ajung la ceea ce as vrea eu sa fie normal. Adica 4-5 alergari/saptamana si 50 km.

Mi-am suflecat manecile si m-am apucat de treaba.

Marti, seara. Tare frumos e parcul, cam frig pe langa lac, si in fiecare seara sunt tot mai multe becuri care nu functioneaza. 11.09 km, timp 58.23, pace 5.16. O alergare fara efort, pregatirea MyAsics pentru maraton mi-a bagat un ritm pe care vad ca il urmez fara sa gafai prea sonor. Alergare undeva in zona 5.16-5.22 min/km, e fluenta si aparent interminabila. Vorba vine, ma dau si eu smecher, ca stau la caldura la calculator.

Miercuri. Un pic de variatie, incerc un build-up, nu stiu daca asta trebuia sa fac, dar ies 10.00 km in 52.41sec, cu trei zone de efort. Prima parte incalzire cam la ritm 5.30, a doua accelerata la 4.55 si scad apoi la 5.05, ultimul kilometru spre 5.20. Media este la fel ca marti, 5.16, dar efortul a fost mai distractiv. Ce distractie o fi si aia sa alergi pe zone in bezna si sa transpiri la 5 grade, in loc sa bei o bere, nu stiu.

Joi incerc sa adaug un pic de condiment in mancarica asta. Aparent usor, rezultatul este 8.36 km in 53.30, ritm 6.24 min/km.
E, am facut o incalzire de vreo 2 km, dupa care am facut scarile mele favorite, 16 serii.
http://connect.garmin.com/activity/124798287

Pentru metric, in dreapta sus apare "view in metric".

Ceasul nu reda corect diferenta de nivel, sunt macar 9 m inaltime/tura (sunt 93 de trepte x minim 10 cm inaltime) ; probabil din cauza ca ma misc ca un fulger (???) pe sub niste copaci pierd conexiunea cu satelitii in varful pantei. Am intors de fiecare data in acelasi loc, dar apar oarecare diferente de lungime a cursei. Incerc sa urc relativ constant, intorc si alerg inapoi in coborare, cat mai cursiv, fara sa fortez la maxim pe urcare, fara pauza.

Am fost nevoit de cateva ori sa calc mai cu grija pe coborare, nu mai vedeam treptele, fiind 2 becuri arse si aici.
Mi-a placut mai ales cum arata graficul cardiac.

Vineri pauza, la fel ca si luni.

Sambata cros. Aripi Deschise, o idee care ma tulbura, dar din pacate exista. Din pacate exista copii care sunt bolnavi.

Ma trezesc inainte de 6, ma fatzai prin casa, dupa care imi pregatesc micul dejun. Aici o sa calc iar pe terenul dlui presedinte si ma bag in nutritie. Presedinte de club, nu ma arunc mai departe, ce credeati.

Imi pregatesc mic-dejunul campionilor. Reteta succesului meu la cros este urmatoarea.... Cred ca de fapt ar trebui sa o vand pe bani grei, alaturi de inelul lu' tanti Aglaia care aduce noroc si alte talismane pretioase ale Esmeraldei, oferite aproape gratis primilor 500 de amatori.

Deci. Orice propozitie desteapta incepe cu un deci. Am luat niste bacon, l-am tavalit un pic la teflon, sa devina crocant, am spart peste el doua oua, le-am macelarit in tigaie, sa nu fie uniform amestecate, am aruncat peste ele niste bucatele de telemea de vaca, le-am dres cu un varf de sare si piper, si fu gata. Paine prajita, am mai ras o cafea, o cana mare de lapte cu un varf de lingurita de ness, un pic de zahar si plina pe jumatate cu fulgi Vitalis extracrocanti cu diferite nuci. Omleta de vara incepea cu niste morcov ras pe razatoarea fina calit in putin ulei de masline, si fara bacon. Dar acum e iarna.

Cam aici se termina toate cunostintele mele despre gatit si bucatarie. Am vrut sa mai adaug si niste paine prajita cu miere si nuci, dar parca nu prea mai era loc. Cand am terminat ma uitam cu satisfactie la burta, ma scarpinam in ceafa si parca am gandit ca nu era mic-dejunul campionilor. Nu, cred ca incurcasem retele si dadusem peste Mic Dejunul Camionagiilor Supraponderali.

Ajung in parcul IOR si imi dau seama ca am cam gresit temperatura. Vazusem eu 4 grade, aici erau spre un grad, iar eu eram la o tinuta de primavara-vara. Prima impresie e ca am plecat in pielea goala de acasa, apoi ca am luat pe mine niste haine ude. Am topait ceva incercand sa ma incalzesc, dar ma simteam ca in niste filme unde vazusem chestii cu cuburi de gheata trase pe piele. Brrrrr.

Trei ture de lac, iar gresesc startul, ma bag in spate ca sa scap de aglomeratie, in fata la 10 m vad steagurile dlui Rosu, e bine. Majoritatea alergatorilor sunt echipati profi sau semi profesional, se anunta ceva alergare tare. E, cei din fata mea luasera doar echipamentul, nu si viteza necesara. Ma poticnesc, incep sa alerg in salturi, trec pe iarba, primul kilometru merge prost. Pe urma incep sa intru in ritm, steagurile sunt deja departe, nici nu mai stiu daca dl Rosu le duce pe ele sau invers, dar se falfaie si se departeaza si eu plang in praful ramas in urma lor. Din spate tot am impresia ca sunt pandit de cineva, nu prea vreau sa mai accelerez, eee, e colegul meu de echipa de la Bucegi 7500, Catalin "Deminero". Si pana la finish alergam impreuna, relativ constant.

Relativ, pentru ca reusisem sa acceleram la un moment dat, dar in tura a treia ochiurile au inceput sa se certe cu bacon-ul si cu diferitele alune, si cearta asta avea loc in ficat.
Se inghesuiau, se imbranceau, ceva in zona ficatului ma durea, si ma asteptam ca la un moment dat ca ouale sa se alieze cu laptele si cerealele si sa iasa sa vada cum arata Gigel asta care le-a inghesuit in stomac inainte de cursa. Fericit ca nu au iesit sa se certe in afara, am micsorat un pic viteza, sa se astampere si sa treaca la reconciliere cu pateul, si am terminat cu un timp mai bun decat am alergat vreodata in IOR, adica 42min46sec / 3 ture.

Duminica am primit convocarea din partea Florentinei sa facem o alergare de grup in Tineretului, obiectiv indeplinit cu brio, intr-o zi superba de toamna, cu soare, cer senin, frunze galbene, apa lacului nu avea nici o adiere de vant, si nu in ultimul rand, intr-un grup compact si vorbaret. La mine duminica s-a terminat cu circa 15.8 km si 1h40. Am profitat din plin de ceasul Garmin, alergand pe toate aleile si zonele dorite, si avand in final un total de kilometri.
Total saptamana 55.66 km, spal obrazul pe octombrie cu o ingrasare a purcelului pe final si ajung la 206 km.

Saptamana viitoare abia astept sa incerc pe seara ochelarii galbeni primiti cadou (multumesc, Adina!) care ma fac sa vad lumea intr-o tenta vesela. Si mult mai clara.
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 6 Noiembrie 2011 19:35
Imi place cand alerg pe data de 1 ale lunii. Mi se pare de bun augur pentru toata luna.

Ca exemplu, de 1 ianuarie alergam la ora 10 prin zapada, plin de fericire si de convingere ca parcul e al meu si doar al meu, atat in ianuarie cat si in restul anului.

Luni nu am alergat, 31 oct 2011, ca nici iarba nu creste. E luni.

In noiembrie 1 a fost marti. Am alergat un pic, 10, 5 km, 56min 47 sec, pace 5.24, seara calda (11 grade) de toamna, fara adiere de vant, o placere, nici nu stiu cand a trecut timpul.

Miercuri mi se facuse dor de scari. 9.77 km in 59 min54sec, ritm 6,07. 19 serii de scari, destul de cursiv si constant, jos-sus-jos (cam 190 m) in circa 1min22sec.

http://connect.garmin.com/activity/126048359

Sunt un automat de urcat scarile, mama ce mai merg, mai fac o alergare usoara vreo 3 km, cad in extaz admirandu-mi singur precizia - 5.28 pace pe fiecare kilometru, ptiu-ptiu, sa nu-mi fie de deochi, la zecime de secunda merg, eu si Schumacher, ceasornice elvetiene facute de teutoni in tara soarelui rasare.

Joi mai fac o alergare de tip haos, fara un traseu prestabilit, hai in stanga, hai in dreapta, ies tot 9.77 km in 53 min 55 sec, pace 5.31, alergare placuta de seara.

Vineri stau si eu la o bere si incerc sa inteleg de ce analizele mele arata asa rau cand eu ma simt asa bine, ma scarpin in ceafa si ma gandesc cum or fi analizele atunci cand ma simt praf.

Sambata era mai frig, pana in 5 grade, dar soare, o zi superba de toamna, in care facem o alergare de grup in Tineretului si Carol. In total 15.26 km in 1:31:23, cu accelerare pe final, ca m-am intalnit si cu campioana Andreea, nu prea ma mai tineau balamalele, ca as fi facut inca ceva km.

Duminica alta alergare de grup, de asta data aniversara si in IOR. Ma simt foarte bine sa ma intalnesc cu persoane cu care impartasesc acelasi viciu. Alergarea. Dam cateva ture, la mine doar 9,26 km in 51.28, pace 5.33 min/km.

Saptamana are 5 zile alergatoare si 55.81 km.

Fiind cam fara obiective, am zis sa incep un nou program de antrenament MyAsics.

Programul asta ma ia la misto. Misteaux, daca preferati in franceza. Nenea Takehiro Tagawa, injineru' care se ocupa de program, mi se pare ca seamana cu savantul care aparea in serialul "Lost". Si ma intreb ce personaj sunt eu. In orice caz, nu cel mai inteligent. Sper ca ala mai longeviv.

Incep dialogul. Bag datele personale, ma intreaba in cat timp alerg un maraton, ii zic 3.47.00. Bine mai, pai atunci poti sa alergi usor in 3.40.00 in data de 22.03.2012. Daca te antrenezi mai tare, zice myAsics, poti sa alergi in 3.37.00.

Ma gandesc un pic, aleg duminica drept ziua cu antrenament greu, 4 alergari pe saptamana (nu se pot selecta mai multe) si cer program pentru 15.04.2012, cand as vrea sa alerg la Paris in 3.39.00.

Ce apare pe ecran? Cu litere rosii: "mai Adriene, tu esti sigur? La stadiul tau de pregatire, sa stii ca este o diferenta foarte mica intre o cursa buna si o punga cu gheata... Mai bine alege un timp mai apropiat de posibilitatile tale"

Mama, ce m-a lovit.

Umilit bat in retragere, bine, fie, hai la baremul ala rezonabil, aleg 3.40.00.

Ce zice Tagawa, mare umorist contemporan japonez? Pai zice: "mai Adriene, tu esti sigur? La stadiul tau de pregatire, sa stii ca este o diferenta foarte mica intre o cursa buna si o punga cu gheata... Mai bine alege un timp mai apropiat de posibilitatile tale".

Ma mai uit odata la planul de pregatire, vad ca primele 2 duminici imi baga "rest", la antrenamentele de viteza ar vrea sa alerg 9 km cu ritm de 4.44, apropiat de cel de concurs la mine, ca alergarea de 35 km vrea sa o fac la un ritm cu 3 secunde mai rapid decat cel de maraton, ma gandesc ca poate cineva este baut si ii dau un "save plan", desi nu stiu de ce.

Probabil numai ca sa il fac azi de ocara.

...............
rookie




Offline _Serban
Membru Forum_Serban
Din Octombrie 2011
Oras / Locatie : Brno, Cehia
Duminica, 6 Noiembrie 2011 23:18
Ai relatat cu mult umor asa cum ne-ai obisnuit si pana acum. Voi semna o petitie impreuna cu multi utilizatori ai acestui forum sa scrii mai des in jurnal decat o data pe saptamana :)
In ce priveste myasics ai fost cam dur cu tine. Mai exact acelasi lucru scris cu rosu este prezent pentru toti cei care aleg timpul de la "by training hard you should reach..." si nu tine cont de pregatirea ta reala (alergari ingregistrate) si doar de cel mai bun timp obtinut.
Iar despre sugestia cu gheata - sincer, daca e vorba doar de o punga de gheata eu m-as risca :) Daca zicea ceva de fracturi atunci poate nu m-as baga.
Observ ca te tii de scari (a nu se confunda cu scarite :) ). De obicei zici cate serii de urcat-coborat faci. Oricum noi stim caci e simplu sa numaram sinusoidele de la ritmul cardiac (de pe garmin).
Mult succes in continuare







Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 7 Noiembrie 2011 08:54
Nici nu stiu de ce ma cert cu nea Tagawa asta.
Eu am ramas intepenit pe programul myAsics din obisnuinta si simpatie pentru incaltari, ca altfel nu prea il urmaresc.
Cel putin in prima parte a programului alerg de capul meu, pe final incep sa tin cont si de recomandarile lui.
Tinand cont de faptul ca alerg doar de placere, imi permit sa mai fac si in plus fata de program, mici evadari si chiuluri pe invers. E ca si cum in loc sa chiulesti mergi la scoala si la orele altora.
Imi place sa alerg pe scari, niciodata nu stiu cate am alergat - le pierd sirul, intru in transa, si imi place monitorizarea cardiaca a efortului.
Scarile astea mi-e teama ca nu au nici o legatura cu maratonul Olympus, la propunerea Andreei o sa condimentez alergarile si cu o tura pe dealuri, asa mici cum sunt cele din Tineretului.
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 7 Noiembrie 2011 20:08
Am primit o intrebare pe mesagerie la care nu reusesc sa raspund, fiind privat de calculator in seara asta, si cu acces la un telefon resoftat azi si care ma chinuie. Deoarece intrebarea mi se pare interesanta si foarte utila in antrenament, cred ca ar fi util sa fie postata pe forum, pentru a avea si mai multe opinii din partea alergatorilor cu experienta. O sa raspund si eu daca reusesc .
...............
rookie




Offline _Serban
Membru Forum_Serban
Din Octombrie 2011
Oras / Locatie : Brno, Cehia
Marti, 8 Noiembrie 2011 19:38 :)
Poate ti-au scris mai multi, noi de unde sa stim care e ala cu intrebarea interesanta? :))





Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 8 Noiembrie 2011 21:10 Greu la deal cu HR mic

Primind o intrebare tematica, am dat primul raspuns din ceea ce stiam despre puls, maxim sau mititel, dupa buget.

Nu imi place ideea aia de 220-varsta. Pare prea lejera si generala determinarea asta a capacitatii de efort. Si nu imi plac victoriile facile.

Ceasul Polar cu care ma antrenam acum un an avea o modalitate proprie si relativ simpla de determinare, in cinci etape succesive de marirea a vitezei. La ultima ajungeai la puls maxim.

Acu' am Garmin, na belea. Initial am gandit sa alerg ca Pacala cu doua ceasuri si doua curele pectorale, ca sa am macar subiect de distractie pe forum.

Dupa aia am mai rumegat ideea, am ajuns acasa hotarat si am plecat repejor spre parc.

Ce am facut?

Pai am facut o incalzire usoara, alergand 3.7 km din ce in ce mai rapid, si am ajuns pe aleea centrala din Tineretului, unde stiam un traseu de circa 400 m. Garmin are si alte facilitati, dar asa imi era mai simplu.

Tineam minte de o metoda de evaluare a pulsului maxim care consta in executarea de intervale de 400m, din ce in ce mai accelerate, care te duceau sau la HR max, sau in rai. Intre intervale faceai o alergare usoara, tot cam de 300-400 m.

Nu bag mana in foc pentru reteta, cam asa tin eu minte, nu e neaparat corecta.

Zis si facut, ajung la reper si ma reped ca un kamikaze in picaj catre iesirea de la Sincai, falfaind din aripi, facand zgomot de ziceai ca vin tancurile rusesti sau alerga unul cu capace de WC in picioare, sa imi dau duhul si mai multe nu. Se cam uita lumea dupa mine, ma asteptam sa strige vreunul "hotu', hotu'', dar m-au lasat in pace in transpiratia mea.

Capotez dupa 400 m, alerg usor si ma reped iar in picaj, de data asta catre Polivalenta, traseul e in usoara panta ascendenta (foarte mica), viteza scade un pic.

La a patra tura constat ca incep sa scot fum, vroiam sa fac 8 ture, dar era evident ca am inceput prea tare si ca in loc sa lovesc navele americane pot doar sa ma arunc in ocean, cu supapele scoase prin chiulasa si fara strop de benzina.

M-am uitat la ceas, pulsul era cam mare, ceea ce era un lucru bun; la Polar ma lasasem de monitorizare cardiaca in momentul in care ceasul a piuit si a aratat 000 (zero adica) la puls. Nu mi-a placut imaginea, ma asteptam sa apara unu' cu barba si cu chei in mana, dar se pare ca era doar un defect de centura pectorala.

Am mai tras o tura de lac, cam nefericit ca nu am reusit testarea. In ultimul an mi-am dezvoltat un stil de alergat destul de inestetic si de lent, dar cu avantajul ca este economic. Sprinturile astea rapide si sufocante au ramas in acelasi timp un supliciu enervant si pe care nu sunt convins ca il doresc. Graficul cardiac arata ceea ce simteam, ca sunt deja obosit.

Cand am ajuns la bloc am ingaimat un "salu'mana" peltic catre vecina de la 2, iar rottweilerul ei se uita la mine ca la ultima lui iubire. Cred ca semanam cu ea (cu iubirea lui), eram rosu-vanat la fata, cracanat si desenam figuri abstracte cu limba pe mozaic.

Cam asa a aratat alergarea:

http://connect.garmin.com/activity/127384701

Ceea ce m-a enervat a fost ca rezultatul de azi, HRmax = 176 este foarte aproape de cel dat de formula, adica 172. Si identic cu cel dat de o formula americana, respectiv 214-0.8xvarsta sau 217-0.85x varsta (ca America e mare si are multi savanti). Ca sa ma imbatraneasca de tot, Garmin considera ca am ajuns la 95% din HRmax. Nu mai stiu ce sa zic.

Fiind o persoana perseverenta pana la absurd, e posibil sa incerc reluarea testului intr-o zi cand sunt mai odihnit si este mai multa lumina afara.
...............
rookie




Offline _Serban
Membru Forum_Serban
Din Octombrie 2011
Oras / Locatie : Brno, Cehia
Marti, 8 Noiembrie 2011 23:47
Vad ca ai inregistrat mai mult la un cooper test. Nu stiu daca e facut de tine dar e ceasul tau:
http://connect.garmin.com/activity/123636613
HR max intregistrat a fost 180 (minute bune peste 175).






Offline Lone runner
Membru ForumLone runner
Din Decembrie 2007
Miercuri, 9 Noiembrie 2011 02:05
Up2 conumila....m-am distrat teribil cititnd postarea ta. E clar ca Grizon are concurenta serioasa. Dupa ce am postat la rubrica lui SerbanB despre HR am citit articolul tau. Eu zic sa citesti ce am scris acolo si daca vrei formule....pe wikipedia gasesti destule. In locul tau nu m-as supara ca am HR-ul mic. Poate fi un semn de conditie fizica buna ce zici? Grin





Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Miercuri, 9 Noiembrie 2011 09:34
Serban B: inregistrarea este de la crosul Cora, se pare in conditii de concurs reusesc sa ma mobilizez un pic mai mult decat alergand seara in parc. Nu prea ma omor dupa alergarile scurte, viteza mea este in suferinta; le prefer pe cele mai lungi (nu foarte lungi), la care admir peisajul, stau de vorba, ma distrez mai bine decat sa fiu depasit de toata lumea.
Imi place adrenalina din concursuri, ma enerveaza senzatia de sufocare.

Lone Runner: cred ca in mod premeditat jurnalul meu nu se cheama "de antrenament".
Este si ceva antrenament, cat sa nu ma scoata din topic total. Grizon este o institutie, un monument. Eu pot fi doar un epigon, un Deparateanu pe langa Eminescu. Stateam acum un an jumatate cu piciorul in ghips si ii cautam toate postarile de pe forum. Este unul din factorii care m-au facut sa cred ca voi putea alerga odata un maraton.

Ma gandisem la un moment dat sa leg Garminu' de un catel si sa vedem pe urma ce grafice scoate...
...............
rookie




Offline Lone runner
Membru ForumLone runner
Din Decembrie 2007
Miercuri, 9 Noiembrie 2011 14:35
"Ma gandisem la un moment dat sa leg Garminu' de un catel si sa vedem pe urma ce grafice scoate... " - conumila

Hmmm foarte buna ideea. Pe cand graficele? Lol




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Joi, 10 Noiembrie 2011 11:28
Devine evident ca am oarecare tulburari de memorie si nu invat nimic din experientele anterioare.

Seara abia astept sa ies la alergare. Cand nu pot, ma simt privat de doza mea de fericire. Ce fericire o mai fi si asta, nu stiu.
Dar parca fiecare alergare este o mica aventura si o mica evadare.

Daca marti am cedat in mijlocul unei tentative de stabilire a HRmax, ieri eram hotarat sa fac o alergare usoara.
De ce am luat si centura pectorala? Hm, nu stiu.

Traseul lui Hansel, fara Gretel, a fost cam asta: http://connect.garmin.com/activity/127589589 />
Ajung in parc si alerg linistit. Calm. Olimpian. Olimp? Olympus? Incepe sa zdrangane un neuron stingher. Intra in rezonanta. Ia sa vedem cum e sa urci pe panta asfaltata. Este o panta in dreptul unei insule, cam 200 m lungime, aceeasi diferenta de nivel din Tineretului, cam 10 m.
Este probabil gresita de catre un constructor sadic, pentru ca dintre biciclistii care o coboara mai sunt cativa care scapa intregi. E zona in care am vazut cele mai dureroase accidente, dar, ca toata lumea, si eu mai imi dau drumul cu bicicleta pe ea.

Defectul este ca la urcare incepe abrupt, deci la coborare accelerezi cam mult, cam spre lac, cam in curba, cam pe denivelari. Cand este si un pic de nisip, e decorul perfect pentru icnete si suspine de biciclisti intinsi prin iarba.
Ma rog, eu trebuia sa o urc. Pe jos. In alergare.

Asa ca o iau incet la deal, termin relativ voiniceste, schimb traseu si o iau la vale pe o poteca de pe deal, tot pentru biciclisti, de data asta pentru cei care vor sa faca baie, ca se termina in lac.

Planul initial de antrenament linistit se duce, ma mai reped de doua ori pe deal, nu in forta, ci ca si cum ar mai fi de urcat inca 3200 m diferenta de nivel, dar pulsul creste destul de rapid. Iar la vale, iar la deal, si o iau spre Polivalenta pe langa gardul de la Bellu.

Trecand pe langa niste alergatori, ii aud "pai ne incalzim, si apoi facem niste scari"...... Hopa, poate am parteneri de scari.

Ma opresc la scari, incep o serie, merge, si fac 5 serii, vazand ca bat singur poteca ma plictisesc si plec mai departe.

Ajung la dealul pe care vazusem ca se antrenau niste campioni si campioane, zic sa fac niste ture. Ma gandeam sa fie macar 5, hai, treaca de la mine, 8 ture. Incepe bland, apoi abrupt, in capat pot sa alerg, daca mai pot sa alerg, pe asfalt, apoi coborare pe o poteca similara si iar plat.

Gresesc prima poteca, este destul de intuneric, dar ajung sus, nu prea proaspat, copacel-copacel ajung si la locul de cazne, era la vreo 50 m.

Dupa inca 2 ture si doua alunecari - aveam incaltari de asfalt - nu mai aveam chef de nimic. Nici de vale si de coborari. Incepusem prea tare si m-am taiat. Ma apucase un dor de plaaaaat, la coborare nu aveam curaj sa accelerez si mergeam in frana de motor, dar asta era parfum in comparatie cu urcarea.

Nu-i nimic. I'll be back. De-abia m-am enervat..... Acu' am prins curaj si ma dau zmeu, ca sunt la caldura la birou, vedem noi la sfarsit de saptamana cat mai sunt de nervos, cand o sa ajung in parc pe lumina.

Mai fac o alergare relaxata in ritmul meu preferat, pe la 5.20 min/km si o iau spre casa, ca facusem suma de miercuri.

Pare destul de clar ca nu am nici o perspectiva de performanta. Sunt prea lenes, si prefer sa alerg comod in loc sa fac antrenamente de forta. Si viteza.
Satisfactia a fost ca am avut un timp mai mic la seriile de scari, insatisfactia a fost ca am cam obosit si nu am avut succes la pantele de deal.
Si sunt niste muschiuleti si ligamente care azi cam suspina, desi nu au avut prea mult de munca.

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 13 Noiembrie 2011 14:44
http://www.adevarul.ro/international/in_jurul_lumii/web-arab-banda_rulanta-video_0_590341031.html

Cam asa a fost si saptamana mea, pe scurt; seman destul de bine cu arabul din video.

Pai luni, conform traditie, pauza. Relache, asa e si la Luvru.

Marti
incepe un pic de agitatie. Ma mananca, ma scarpin de test de HRmax, conform relatari anterioare, bag 10.11 km in 53:12. Plec de acasa caine-lup si ma intorc bull-dog cracanat si asmatic. Respir ca tata lu' Jedi: ala negru si cu astm, Dark, pe numele de familie Vader.

Miercuri inca mai am ceva enegie, ma apuc (contrar indicatiilor elementare, astea sunt experiente de tip Brainiac, nu se recomanda imitarea lor acasa) de niste serii de scari si pante, pana ma linistesc. Adica fac iar 10.27 km in 58.36, va stau la dispozitie dovezi electronice de pe Garmin. La cat am dat pe el, ar trebui sa pun si taxa de vizualizare, dar cum nu ar plati nimeni, ramane gratis.

Joi zic sa stau linistit, cam bate vantul, si o iau razna prin parcuri. Tineretului, Libertatii samd.
Ma misc repejor tare pe trecerea de pietoni, ca aia cu masini sunt mai tari, si cobor in parcul Carol, in premiera seara. Frumos tare. Frunzeee, paaaaante, alerg, savurez, hopa, ce facem cu dulaii astiaaaa?

Ma consideram uneori caine lup, alteori alte soiuri de caine cu prestanta, aplomb, curaj. Nu prea imi iese astazi, comunitarii de la Muzeul Tehnic ma considera pisoi, nici macar motan, si pleaca din block-starturi sa ma antreneze. Latra, se pare ca ma considera apetisant, la fel ca si rottweillerul vecinei, ies furibund la interceptie, ceea ce ma ajuta sa maresc viteza si sa urc vioi spre Arenele Romane, ca in copac ma urcam un pic mai greu. Oricum, se pare ca macar la dulai am succes.

Ma pastrez in aceiasi 10.53 km, timp 56.37, ca trebuie sa ajung si la cina.

Vineri relache, ca sambata e mai grea, si e ultima zi lucratoare.

Sambata
ma trezesc inainte de ora 5, fara sa sune ceasul, ca daca tot plec la Brasov, crosul 15 noiembrie, macar sa plec mancat si barbierit. E a treia participare, iubesc crosul asta.

In Predeal vedem ca temperatura a scazut la -4 grade, e, in masina e cald si bine

In Brasov insa e friiiiiiiig. Baltile sunt inghetate, bate si un pui de vant, constat cu tristete a am uitat ca vine iarna; cele doua tricouri+bluza de vant sunt insuficiente. Noroc cu ochelarii galbeni, care ma ajuta sa vad viata in roz.

Startul e ca intotdeauna, rapid. Vin alergatori din toata tara, plus copii si tinerii din Brasov. Care sunt mult mai bine pregatiti decat cei din Bucuresti, ca evaluare personala.

Plec din spate, am acum 4 haine pe mine, seman cu o ceapa, nu la aroma, si incerc sa pastrez un ritm constant. La primul viraj depasesc primii alergatori care au inceput sa mearga si ii dau bataie in continuare. La km 3 ma intreb iar ce caut acolo.

Crosul are4.9 km, primii 4 sunt in coborare usoara, ultimii in urcare.

Am permanent in fata-lateral doi pusti-adolescenti. Se joaca. Eu imi dau duhul , ei alearga cu spatele, pe lateral, fac un joc de glezne; incerc sa ii depasesc, nervos ca se simt asa de bine. Pustii apar iar din spate, fac un sprint, pleaca din pusca, iar se joaca. Ma enerveaza. Scot un pistol, al doilea, ii impusc, strig isteric "die, die, die", ei cad ca Van Damme. I-am depasit, gata, am terminat cu ei.

Pe naiba. Se ridica precum Van Damme din bataie, sunt indestructibili, nu au plamani, nu au ficat, sunt tineri, nu le pasa, iar sprint. Eu nu mai am gloante, ii las sa sprinteze in voia lor.

La ultimul kilometru incep si eu sa mai fac cateva depasiri, gafai cu spor si termin in21'33",nou record personal pe ac est traseu. Anul trecut am fost pe la 22.26, nu stiu daca pot mai bine de atat, vedem la anul.

Nu sunt nici incantat, nici dezamagit, a fost o alergare destul de tare, cu multi alergatori buni. Vreo 230 mai buni decat mine.


http://connect.garmin.com/activity/128150392

Duminicaraspund prezent la convocarea unei alergari in Tineretului, placerea este de partea mea. Alergare mai usora si mai lunga, la mine tine 15.72 km si 1h39min09sec,cu accelerare pe final.

Saptamanase termina in 51.5 km, cu diferite avertizari de la MyAsics si de la nea Tagawa care face programe de alergat la dumnealor.

Se pare ca trebuie sa dezvolt o contabilitate paralela de kilometri. Ceva de genul FSA. Adica Fara Stirea lui Asics. La fiecare inregistrare incepe sa ma traga de urechi. Ca am depasit limita de kilometri, ca am depasit viteza, ca risc sa ma obosesc. Si inca nu mi-au vazut analizele...





...............
rookie




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 5 din 31






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : Adriana Istrate, Alexandra Cîrstea, Costi21, Vlad G

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007