Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal Conumila

Jurnal Conumila



Open thread Jurnal Conumila

-



Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 13:47
Am plecat pe drumul de Cluj fredonand "am sa ma-ntorc barbat".

Dupa cateva luni se alergare si primele 2 semimaratoane am inceput sa ma foiesc. Era ceva in neregula. Semi? De ce semi? De ce nu "cursa de 21.097m"? Ce o fi in partea aia goala de pahar? Ce se intampla cu oamenii mari care se joaca inca odata pe atat si ma trimit la culcare?

La sfarsit de noiembrie 2010 am inceput un program de alergare avand ca obiectiv "maraton 10 aprilie", ca timp imi propusesem 4 ore. Eram imbatat cu apa rece a lui McMillan(http://www.mcmillanrunning.com/mcmillanrunningcalculator.htm), care imi prognoza un posibil timp de 3h45', daca zice el, asa o fi. Probabil asta e valabil pentru o masina noua de alergat, nu pentru o Dacie cam veche, ruginita pe la tample, cu amortizoare si bucse facute zob. Si care la o turatie mai mare incepe sa sufle fum, sa patineze ambreiajul si sa consume ulei.
M-a omorat. Venea iarna. De la 150 km/luna am urcat rapid spre 200 si apoi spre 240. Cate indoieli si cate intrebari am avut in 4 luni doar colegii de alergare din Tineretului pot sa stie.Am mai testat masinaria la inca 2 semimaratoane, parea in regula.

Dupa aproape 1100 km a venit sorocul.

In ultima saptamana inainte de concurs ma asteptatam sa ma simt in plina forma. Nici gand. Emotiile si teama unui eventual esec mi-au cam stricat noptile. Alergarile de seara au fost un pic in viteza, facandu-ma sa ma intreb cum naiba o sa alerg eu 42 km si ceva maruntis.

Cred ca o parte dintr-un eventual succes este pregatirea temeinica. Fizica, psihica, suplimentata de o portie buna de 4 ore de muzica motivanta. Constatasem deja ce efect pozitiv poate sa aiba muzica, mai lipsea sa fac proba pe o distanta mare, cu casti si MP3 player.
De asemenea, cred ca sunt necesare diferite suplimente nutritive, menite sa te ajute sa parcurgi linistit drumul intre iad si rai (ca sa tii niste cursuri, Sorescu dixit).

Am fost cam speriat de vantul din Cluj, la Limassol experimentasem deja un vant frontal, si a fost dificil.

Duminica ma aliniam la start cu tot echipamentul pe mine. Inghetat de frig luasem pe mine cam tot ce aveam de imbracat, fiind convins ca o sa renunt la ele pe traseu. Luasem si o sapca, plangand dupa caciula de acasa. Sapca era tematica, daca a facut si dl.Haile reclama la Johnnie Walker, puteam sa port si eu o sapca pe care scrie keep walking, sperand sa fie un "keep running" de bun augur.

Alergarea a fost normala, din cele 4 ture 3 au mers fara probleme, pe primii 5 km cu mici temeri, aveam o auto-diagnosticata periostita (nu stiu exact ce este, dar suna bine) si imi era frica sa nu se agraveze vreo durere . Cum ma asteptam, am pornit cam repede, m-am linistit dupa prima tura, luptand cu vantul si cu pantele.

In tura a treia am dat atacul la geluri. Mai incercasem, am luat si acum preventiv. Daca s-ar administra cutanat, as fi fericit. Am desfacut primul tub cu dintii, reusind sa ma mazgalesc pe fata si pe maini cu gel si am reusit cu greu sa consum restul. Consistenta gelurilor nu ma face un mare fan al lor, poate o fi o problema de obisnuinta, deocamdata sunt doar un chin pentru mine. Am oprit la doua puncte de alimentare, incercand sa adaug peste gel si apa necesara, care era evident receeeeee, si am apelat si la glucoza.
Pe la km 25 am desfacut si fiola de Activator, bauta integral in vreo 3 km. Ma asteptam sa isi faca efectul in 30 de minute, dar dupa cateva minute ma simteam ca Asterix dupa ce a dat iama in potiunea magica.

In tura a 4 a am intors sapca invers, a "liberare", gata, se termina, mai era un pic, toata lumea era a mea.
Am incercat sa evit opririle repetate la punctele de realimentare, nu reusesc sa beau apa din pahar in timp ce alerg - acum am aflat ca era o simpla problema de tehnica - si constatasem ca dupa oprire imi este greu sa ma pun iar in miscare. Deshidratarea a aparut mai tarziu decat credeam, nu am consumat suficiente lichide, si asta m-a costat.
Pe la km 37 am inceput sa ma simt ca un Asterix in fata romanilor si fara potiune. Zborul meu (e cu ghilimele) de Mig upgradat dadea semne evidente ca risca sa intre in vrie si sa repeada in tarana, asa ca am fixat ca reper si tinta punctul de realimentare de pe bucla. Am tras cu disperare, simtind ca sunt complet uscat, ca iau foc, ca sa constat ca acolo nu era nici un punct de alimentare, poate doar in imaginatia mea. Am ajuns in cea mai grea alergare din viata mea pana la urmatorul si ultimul punct de alimentare, am aruncat doua pahare cu Isostar pe gatul care sfaraia si am dat bice spre finish. Faptul ca acolo era o usoara coborare si lume care aplauda m-a facut sa gasesc resursele unui sprint care nu credeam ca mai e posibil, si sa devin super-extra-fericitul absolvent al unei curse de maraton.

Toata lumea, cand din cioburi a inceput sa se lege ceva, era a mea, Mini Me-ul meu era in al noulea cer, ca probabil asa se calca in cer, ca pe norisori de vata. Mersul meu aducea cu cel al unui ratoi, egoul cu al unui cocos, imi lipsea o coada de curcan sa ma infoi cat pot de mult. Acum dl. Haile este simplu, Haile, ca suntem colegi. Ma rog, ma dau si eu mare, nu stiu cum sa fac sa adaug pe cartile de vizita, undeva mic intr-un colt, cuvantul "maratonist".

Cred ca este evidenta ca MP3 playerul era la Bucuresti, uitat pe comoda, si ca am fredonat 3 melodii pe tot parcursul cursei, cu sperante clare de participare la urmatoarea editie printre cei care falseaza la "Romanii au talent".

Cred ca acum ar trebui sa le multumesc organizatorilor, care au reusit sa faca un concurs remarcabil, si colegilor de alergare din Tineretului, care mi-au suportat cateva luni indoielile, angoasele si glumele nesarate.

A, timpul a fost - pana la proba contrarie- in jur de 3h 50 min, pe aproape de estimarea lui McMillan, si sub asteptarile mele. Si am ajuns la concluzia lui Elu, nu este important timpul la aceasta proba, ci finalizarea. Haile poate nu e de acord, dar eu sunt.




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 6 din 31




Offline GMA
Membru Ro Club MaratonGMA
Din Februarie 2011
Oras / Locatie : Bucuresti
Vineri, 18 Noiembrie 2011 21:58
Te salut Adi! Nu vreau sa te sperii sau sa te fac sa te gandesti la caini prea mult, nu ai de ce sa iti faci griji, dar am avut si eu o experienta anul trecut cu cainii din Carol, tot noaptea. Ma antrenam sa fac tura pe bicla pana la Constanta in 2 zile si am iesit pe la 11-12 noapte sa alerg pe acolo ca era liber.
Am dat cateva ture, coborare pe serpentinele din dreapta si urcare pe linia dreapta din partea stanga, cum te uiti dinspre monument la vale. La una din turele astea, am inceput sa alerg aproape de iesirea din parc, toata distanta, si am auzit cainii ca m-au simtit si au inceput sa latre undeva sus, tare departe. Mi-am spus in barba ca la viteza pe care o prinsesem pe bicla nu au cum sa se apropie, d-apai sa ma ajunga. Ei bine, m-am inselat, chiar cu mult inainte sa incep sa urc m-am trezit inconjurat de o ceata de fiorosi care latrau si isi aratau coltii. Eu nici pomeneala sa ii ascult, si sa ma opresc. Am zis ca daca tot m-au ajuns asa repede, si nici o sansa sa ii las in urma, macar sa ii alerg bine.
Asta nu prea le-a convenit, au alergat ei cu mine cat au alergat, si cand seful haitei, care aproape ca alerga in jurul meu nu alta, cand in fata, cand in spate, a vazut ca nu are cu cine sa se inteleaga, eu alergand cat puteam pe panta la deal, m-a apucat un pic de picior, suficient insa ca sa am semnele a doi colti si in ziua de azi.
Mi-a sarit tandara, m-am dat jos de pe bicla, si m-am ratoit la el. N-a, uite ce ai facut, esti multumit acum? Mi-ai gaurit pantalonii. El a lasat capul jos spasit, parca cerandu-si scuze, si s-au oprit toti din latrat. I-am lasat in pace si am plecat la spital, M-au lasat sa plec fara sa mai latre, ceea ce m-a calmat si pe mine un pic, dar sincer, ce puteam sa le fac? Sa ii dau sefului haitei un picior dupa coada? Mai eram si in inferioritate numerica.
Partea haioasa a fost la spital, ca imediat ce am intrat in curtea spitalului Colentina am fost atacat de o haita de caini mult mai agresivi, astia se repezeau la picior chiar daca eram pe langa bicicleta. Am tipat la niste paznici care nu catadicseau sa iasa din ghereta, sa ma ajute, si cand au iesit in sfarsit replica lor m-a lasat fara cuvinte: Stati linistit domnul, nu va panicati, ca aici va vaccinam imediat.
M-am dus la doctorita foarte timorat, mai ales din pricina injectiei care urma, fiindu-mi foarte frica ca nu o sa mai pot sa stau in sa si o sa ratez tura la mare cu Lucian Mandruta. Cand am intrebat-o pe doctorita unde o sa imi faca injectia mi-a raspuns insa: "in umar. Dar unde vroiati?".
Ce e si mai tare e ca acu imi aduc aminte ca trebuia sa ma mai duc peste vreo 5 zile sa imi faca si a doua doza de antirabic. Facand insa tura de 1 Mai la Constanta pe bicla, am uitat complet.
Oare oi fi ramas cu sechele ca nu mi-am facut si a doua doza de vaccin atunci?

...............
gabriel.manea@gmail.com




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 20 Noiembrie 2011 20:20
Gabi, pentru alte intalnirii cu cainii iti recomand o metoda care nu da gres.

Te opresti, ridici degetul aratator de la mana dreapta si spui ferm catre seful haitei: "STAI".
Daca mai maraie, continui pe acelasi ton ferm: "TACI".

El o sa stea, si o sa taca. Iti spun sigur, am vazut de cateva ori pe National Geografic, Cezar asa face.

Daca totusi Cezar a facut doar o regie pentru o documentar, daca masculul alfa este de fapt dominat de nevasta lui cicalitoare, daca acel dulau nu s-a uitat pe National Geografic si nu intelege de vorba buna, ramane sa extragi antebratul cu degetul inca ridicat dintre amigdalele animalului, si pe urma continui traseul pe care deja l-ai mentionat, doctor, maidanezi spital, vaccin etc.

Si saptamana asta mi s-a parut ca gasesc o nota usor isterica la haitele de maidanezi, dar pana acum am scapat necompostat. De fapt ultimele latraturi au fost incasate azi de la doi caini cu stapan, tinuti cu greu in lesa. Cainii, nu stapanii. Needucati.

Saptamana asta incepuse bine, cu luni - pauza

Marti am plecat la birou gandidu-ma la doua lucruri : sa fac niste tractiuni si sa le postez pe Youtube si ca o sa alerg seara vreo 10 km. 2 idei, putine, fixe.

Ma dau jos din masina, vad ca au ramas frunze pe covoras si ma aplec. Intr-o dunga, o miscare un pic in forta. Si raman in cumpana. Nu ca gandire, ca pozitie.

Am avut mare noroc ca nu erau femei si copii pe raza de 200 m. Un birjar care trecea cu caruta s-a oprit sa ma asculte plin de admiratie cum injuram. Vorbeam asa urat ca a crapat si tencuiala pe gardul de alaturi. Ramasesem ca o barza care mai cauta o broasca degerata, eram aplecat, cu un picior ridicat; aveam o sageata in coloana, zona lombara, ce sageata, ditamai sulita, o lua prin fesier si ajungea pana in varful degetelor de la piciorul drept.

In toate filmele asta e o faza care provoaca rasul. Pentru ca apare doar in filme de comedie. Rambo nu are niciodata accese de sciatica. Bruce Willis, daca e tavalit bine, fumeaza o juma' de pachet de Marlboro, bea o juma' de sticla de wisky, se stramba un pic si iar o ia la fuga si omoara 100 de banditi. Rocky Balboa, plin si asta de sange, striga "Adriaaaaaaan"si se umple de energie.

Eu ramasesem fara aer. Intepenit si atat. M-am bagat la caldurica si am incercat sa imi ling ranile. Am luat niste Nurofen, sperand sa treaca de la sine.

Seara am ajuns acasa, am evitat orice miscare brusca si m-am bagat in echipamentul de alergare. Am iesit, am alergat in total 50 m si m-am intors rapid in casa. Era exclusa orice alergare. I-am spus asta si lui myAsics.

Miercuri. M-am menajat cat am putut, am iesit seara sa alerg si am alergat cu destule emotii 7.20 km in 39:19, ritm 5.28. Cativa pasi facuti gresit s-au soldat cu avertismente lombare.

Joi nu am mai riscat. Acasa, repaus. Toata ziua raspandisem o aroma usoara si delicata de unguente de gen Rumalaya si am stat cu un fular in talie, cam cum statea bunica.

Vineri am prins iar curaj, seara am iesit in parc sa respir aerul umed, rece, tanjeam dupa el. 12,30 km, fara legatura cu programul, adica in 1.07.06, ritm 5.27. Ar fi trebuit sa alerg cu doua accelerari succesive, dar mi-a fost frica.

Sambata am avut treaba, am iesit la ceas de seara, fusese o zi superba, insorita, am alergat doar putin, 8 km in 42:36, ritm 5.20.

Duminica, usoara ceata, 1 grad mare si lat, o alergare mai lunga si mai calma, 17,35 km in 1h48min47sec. Ritm 6.16.

Saptamana are doar 4 alergari si 44,85 km, sper sa am si zile mai vesele.

Am primit de la myAsics, care ma intrebase de ce nu am alergat, in fara de pareri de rau ca sunt un pic avariat, si cateva sfaturi cum sa imi antrenez partea lombara in suferinta, cu ilustrare video. Ei, totusi sunt baieti buni. Parca vad ca in curand incep iar sa ma cicaleasca de ce nu respect programul.

In schimb am reinceput sa citesc cartea primita acum un an si jumatate, ca tot am cam avut timp liber. Haruki Murakami, Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga. Are si o dedicatie draga inimii mele, la aceea vreme era doar un vis, "draga coane, draga coane/s-alergi multe maratoane".

Citita atunci cand alergi maxim 10 km, si aia cu greu, e intr-un fel. Citita in calitate de maratonist ( este o calitate?) are o alta savoare, greutate, un alt impact. Raman uimit ca are atatea idei destepte care nu-mi apartin.....

Eu va doresc multe alergari reusite.

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 27 Noiembrie 2011 21:51
Saptamana asta trebuia sa cresc viteza. Asa zicea programul.

Este mai simplu de zis decat de facut. Incepem bine, cu luni -pauza.

Marti aveam zi lejera, am plusat un pic, nu caut lucrurile usoare. Plec in alergare usoara, nu apuc sa fac o tura de lac si adulmec aroma de scari. Eram relativ odihnit, asa ca incep sa fac scari. Sus-jos, sus-jos, alerg mecanic, gafai cu spor, mi se alatura inca un amator de mici suplicii, alergam ca niste persoane care au plecat suparate de acasa, cam in acelasi ritm.

Ma mai intalnisem eu cu amatori de scari, acum aveam un partener hotarat, nu avea de gand sa se lase usor, eu m-am retras dupa (probabil) vreo 19 serii.

Mi-a mai luat inca vreun kilometru pana sa imi dau seama ca din greseala aveam ceasul oprit de vreo 8 minute, asa ca aparent am luat o mica pauza. Am mai alergat un pic prin parc, sa se mai usuce hainele ude leoarca.

Cam 9 km in circa 55 minute. Nu eram nici epuizat, nici prea bobocel; dar pana sa alerg macar o ora pe scari mai este cale lunga. Ca observatie, ceasul Garmin are ceva rateuri la schimbari bruste de directie cand sunt nori; mai da ceva rateuri si la inceput, cand il pornesc este inca mahmur. Abia dupa primul kilometru incepe sa isi dea seama cine si cu cat alearga. Ca cu 40 km pe ora este exclus sa ma deplasez. Ex-clus.

Miercuri aveam in program build-up, 9 km. Trag si eu cu ochiul pe forum si ma uit plin de admiratie la niste antrenamente foarte frumoase, cu doua accelerari succesive. Eu ar trebui sa plec cam cu 5.25 (3 km), sa accelerez la vreo 5.10 inca 3 km, si inca odata la vreo 4.55 pentru ce ramane. Asa zice Tagawa san.

Unora le iese frumos exercitiul. Hm. Zic ca poate imi iese si mie, ar fi cam 3 ture de lac. Plec pe prima tura si incep sa accelerez dupa ce ma incalzesc. Traseul nu e foarte fericit, am ales panta pe asfalt, si asta imi strica un pic ritmul. La fel si coborarea pe scari, dar merge.

Pe a doua tura mai calc un pic acceleratia. Pe la km 6.65 ma admiram de unul singur. Ce frumos alerg, ce frumos alerg, ce bine merge, luasem de ajutor MP3 playerul, mai Mila asta chiar este un talent care zacea nedescoperit.

Un talent al alergarii, ba chiar al zborului.

Nu a durat mult. Uitasem sa fac "ptiu, ptiu, sa nu te deochi". Este o poteca scurta pe pamant, in intuneric, trec printre doi copaci, ma admir iar, si trec in filmele cu Stan si Bran din nou. Pe cuvantul meu ca nu erau 3 minute de cand ma gandisem ca am invatat fiecare denivelare pe de rost, si ca lucrul asta este tare de folos.

Ba nu merge un bec, ba imi lacrimeaza ochii de la vant, si mai sunt si miop. Alerg cam cum ar zbura un liliac.

Asa ca era momentul sa abandonez zborul si sa ma intind un pic la sol. Am luat o tranta totala si brutala, mi s-a agatat bombeul de la piciorul drept intr-o radacina si m-am intins fara drept de apel, luat complet prin surprindere, raschetand pamantul cu palmele, intins pe burta si un pic pe lateral.

In doi ani e a doua oara cand cad, fiind in alergare impactul este subit, total neasteptat, probabil distractiv vazut din exterior, dar cam hard pentru gustul meu.

Ma adun cu greu de pe jos, fac un autocontrol rapid, vad ca inca ma mai misc si reincep sa alerg, sa nu stric timpul si graficul.

Ma usturau mainile ca naiba, dar nu am avut nimic, de la vant aveam ochii plini de lacrimi, muscasem un pic din glia strabuna, orgoliul plange, alerg si plang. Alerg.

Mi-a luat ceva pana am indraznit sa accelerez iar, am schimbat traseul si am facut ultima tura cam incet. Total 10.55km in 54min35sec. Mai slab decat vroiam, ma retrag sa imi evaluez si sa imi ling ranile. Minore, abia a doua zi era genunchiul umflat.

Joi pauza, ca m-am suparat.

Vineri
seara prinsesem iar curaj. Mama lor de becuri lipsa si de denivelari. Iar am Build-up, iar 9 km. De data asta imi propun sa alerg pe aleea principala, mai bine luminata si pe asfalt.

Fac o tura, merge, doua, ups, i did it again. Cum naiba invoc eu zeii astia ai impiedicarii, nu stiu. Cum zic ca merge bine, cum ma pleznesc. Stangul calca in jos, dreptul agata o denivelare, fac cativa pasi super-precipitati, eram in accelerare, nu credeam ca pot sa fac pasii si mai mari, dau din maini ca un disperat, reusesc in final sa nu ajung cu botul sub nivelul incaltarilor. Incep sa vorbesc tare urat, abandonez si traseul asta si plec pe lacul meu si al lebedelor. In final fac 9.86 km in 50'57", nu este de fala, dar atat a iesit. Mai bine decat miercuri, ajunge sa fie un succes cand nu iau o tranta.

Evident, cand sa termin seara intru pe o melodie primita de la inscrierea la loteria pentru Londra . Audio Fuel. Care tocmai isi propunea sa ma duca la un puls de 180, dar nu am mai facut decat vreo 8 minute de alergare, asa ca am ajuns acasa energizat si intreg.

Imi este imposibil sa accelerez seara, singur in parc. In vara ma agatam de alti alergatori, era parcul plin, si imi propuneam sa il ajung pe cel din fata. Asa reuseam sa accelerez relativ constant. Pe intuneric si de unul singur NU MERGEEEEEE. Sunt lenes, sunt comod, alerg cu placere si de placere, dar nu reusesc sa sustin o viteza peste limita de confort.

Sambata am iesit un pic sa imi aduc aminte cum este sa alergi si pe lumina, erau 12 ore de la ultimul antrenament, asa ca am luat doar o portie de 10.92 km in 1.01.49, aveam o zi aglomerata si m-am retras.

Duminica
dimineata pisca un pic frigul, -2 grade, alergare usoara, 13.97 km in 1.27.06.

Saptamana strange in final 54,3 km.
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 4 Decembrie 2011 15:35
S-a terminat si luna noiembrie.

Luni am facut, ca de obicei, pauza.

Marti? Pai o alergare relaxata, 11.05 km in 59'50". La ceas de seara, un pic de muzica, fara sa fortez, incercand sa nu mai iau vreo tranta, evitand excesele inainte de o masa copioasa, cum va fi cea de 1 decembrie, stafeta 21.1 km la Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc.

Miercuri fac iar pauza. Incep sa am emotii. Daca ma stang pantofii, daca sunt obosit, daca o fi, daca o-i pati, daca ceva merge prost am stricat si cursa partenerului samd samd samd.

Joi ma trezesc la 4 dimineata. Nu, nu ca sunt vrednic, ci din cauza ca ma doare capul de mor. Un pui de greata si o durere printre ficat si colecist completeaza tabloul fericirii mele. Bag un Nurofen, forte, sa fie, ma gandesc cu ce pastile sa mai dau in ficat, mai atipesc un pic, cand ma trezesc de tot puiul de greata se facuse mai mare, crescuse si el un pic, acolo.

Verde-galbui, mai bag niste picaturi de Hepatodrainol, niste granule de Nux vomica, ma uit cu jind si la Rowachol, dar il las balta cu tot gustul lui mentolat. Reusesc sa mananc cate ceva si plec spre parcul A.I Cuza (care are de altfel o statuie un pic stranie, pentru gustul meu. Dar este buna, cred ca poate fi refolosita si pentru alti domnitori, daca este necesar, pentru ca mi se pare greu de recunoscut domnitorul cu pricina), sa iau kitul de start.

Cam frig, pisca un pic, o zi senina, sper ca frigul sa ma puna un pic pe picioare. Stefan ma miluieste cu niste aspirina, arunc una peste tratamentele anterioare, ma mai fatzai un pic si dupa ce se da startul incep sa incerc sa incurajez alergatorii.

Tenul galbui nu stiu daca speria sau incuraja, cert este ca din picaturi, pastile si incurajari am uitat de dureri si alte placeri si am inceput sa respir normal.

Imi dorisem sa alerg schimbul 2, eram tare curios, nu am alergat niciodata stafeta, pe de o parte, pe de alta parte eram curios cum o sa mearga semimaratonul meu. La maraton am fost tras inainte de participantii de la semi, acum nu stiam cum va fi. Erau 5 ture x 4.22 km, daca mai este cineva care nu stia.

De la sfarsitul lui august nu mai alergasem nici un semi, si atunci nu fusesem prea incantat de rezultat. Acum nu imi propusesem nici un timp, orice rezultat sub 1h50 ar fi fost multumitor.

Intr-un mod caracteristic, nu stiam traseul. Prima bucla ma ia prin surprindere, nu urmarisem nici macar sa vad cum este marcat traseul, dar vad un alergator in fata si incep sa ma trezesc. Fac primele doua ture repejor, ma rog, repejorul meu, sa ma incalzesc, mai renunt la o haina, ma gandeam sa mai dau jos si un tricou, era soare si se incalzise destul de mult. Am facut un pic de socoteli si am zis ca in ritmul asta de dezbracare risc sa trec linia de sosire doar cu palaria, asa ca am preferat sa transpir cu spor.

Alergatorii hotarati erau deja cu un rulaj mult mai mare decat al meu, pe traseu sunt destul de rarefiati. Alerg si stau un pic de vorba cu Mircea, care facea ture cu bicicleta, ma binedispune, in continuare incep sa pierd notiunea de competitie. Parcul incepea sa se aglomereze, viteza mea incepe sa scada. Normal, sunt depasit de doi, apoi trei concurenti de la maraton, care se grabeau tare. Viteza mea de semi e mai mica decat cea a lor de maraton, mama-mama cum se duc.

Pana la ultima tura ma pastrasem cam in zona de 5 min/km, dar eram sceptic ca as putea sa ma incadrez in ce visam, adica 1h45.
Ma cam resemnasem, dar am fost un pic inghiontit, si am accelerat pe ultimele 8 minute. Spre surpriza mea am trecut linia de finish la cateva secunde dupa 1h45, ca sa am ocazia sa ma gandesc cum ar fi fost daca acceleram un pic mai mult.

Uneori mi se parea tare simplu. E, sa fac cu 5 minute mai putin la maraton sau la semi ar fi un fleac. Ha. Ha-ha. Ar trebui sa fiu cu 1 kilometru mai inainte, ceea ce pare muuuult mai greu. Daca pun problema in kilometri, se schimba radical aspectul problemei.

Deci notez la joi 21,06 km in 1.45.07 (ceasul meu).

Vineri am facut pauza, desi myAsics zicea ceva de fast run.

Sambata am iesit la alergat cu ceasul un pic descarcat, asa ca doar banuiesc ca am alergat cam 10.5 km in circa 1.07.00.

Duminica am iesit iar prin parc, Tineretului si Carol, pana pe la ora 10 era inca gheata pe asfalt, cand am terminat era o primavara veritabila. 20.41 km in 2.05.43.

Noiembrie se termina in 217.5 km, saptamana asta are 63 km in pontaj.

Noi si mari succese va doresc.
...............
rookie




Offline Lone runner
Membru ForumLone runner
Din Decembrie 2007
Duminica, 4 Decembrie 2011 17:46
Superb, absolut superb. Aveti grija sa nu va invidieze Grizon. Grin




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 5 Decembrie 2011 10:51
Lone runner, multumesc, eu ii invidiez un pic pe alergatorii tehnici, si cu explicatii profesioanale, pentru ca nu prea am habar ce e cu alergarea asta. Asa ca imi ramane doar sa ma amuz si sa incerc sa invat de la cei care si stiu cum sa alerge.
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 11 Decembrie 2011 19:49
Hashiru koto ni tsuite kataru toki ni boku no kataru koto.

Cam asa zice , in franceza cred, dl Murakami, coleg de grupa. Adica despre asta vorbesc eu cand vorbesc despre alergare.

In zbor saptamanile trec. Se termina acush si anul asta.

Luni stau acasa frumusel, pauza.

Marti myAsics vrea o alergare usoara, ceea ce execut. Plouase, o zi rece de toamna tarzie, dar seara abia asteptam sa alerg in aerul rece si in burnita usoara. Doua ture mai incetisor, apoi accelerez un pic, 10,10 km in 59'36", chiar o alergare placuta. Daca nu as avea in cap o serie de concursuri, la care nu as vrea sa ies chiar ultimul, cam asa ar arata o zi perfecta de alergare in viziunea mea. Poate un pic mai rapida. Mai la sfarsit s-a stins lumina in tot parcul, am ramas sa alerg la lumina beculetelor din creier si in lumina reflectata de nori.

Miercuri aveam in program 9 km, fast run, 4.54-5.07 min/km. Seara, cer senin, ma prezint la datorie in parc. Bezna totala. Pana de lumina din seara trecuta nu a fost remediata. Alerg ca un liliac nauc o tura de lac, bajbaind in lumina lunii, reusesc sa scap teafar si ma hotarasc sa abandonez. La iesirea din parc vad ca in vecini, in Parcul Copiilor este lumina si schimb traseul. Incep sa ma invart pe rondul central, are cam 470 m circumferinta, fac ture cam la 4.45 min/km, imi displace invarteala asta, dar termin exercitiul. 9.75 km in 47'33". Cei 0,75 km imi aduc un avertisment suparat, alo, coane, e timpul sa atingi frana.

MyAsics este ca o soacra. Nu mai stiu cum sa completez jurnalul fara sa ma aleg cu un cartonas galben. Ca am depasit distanta este cel mai des, uneori ca am depasit viteza. Ma simt cu musca pe caciula, tot incerc sa evit mustrarile cand incarc datele, dar el este vigilent.

Joi trebuia sa fac pauza, dar din obisnuinta am sa alerg si joi, asa ca ies sa vad daca au reparat lumina. Doar pe jumatatea luminata de parc, fac niste trasee si 9 serii de scari, ca sa pigmentez un pic, 9.95 km in 57'48".

Vineri stau cuminte, pauza. Fiind o persoana temerara, incep sa consum ceva etno. Cand am fost la maratonul Ciucas am cumparat ceva catina. Ma fascineaza culoarea, care mi se pare promitatoare de delicii gustative si am auzit si citit numai lucruri bune despre ea. Asa ca incep consumul de catina. Uscata si rasnita. Pun o jumatate de lingurita, la care adaug miere. Mmmmmm.

Sambata ma prezint la convocare, aniversare alergare de grup Tineretului. 2 ani, eu particip doar de unul, organizate de Florentina in fiecare sfarsit de saptamana cu rabdare, entuziasm si dedicatie. Poze, un pic de alergare, un pic de scari, cum incepusem si acum un an, uit sa mai pornesc si GPS-ul, trecem si in Parcul Carol, o zi frumoasa de toamna tarzie. Un total mai mult banuit decat dat de ceas, cam 13 km in cca 1.36.26. Nu am plecat la alergare fara sa iau o lingurita, jumatate catina uscata si rasnita, jumatate miere. In program scria 5 km jog, ceea ce imi atrage o mustrare myAsics.

Duminica, evident, iau portia de catina. Incep sa ma intreb daca este doza prea mica, pentru ca ma cam inteapa o amigdala si nu ma simt deloc mai energizat (atentie, sa nu o consumati dupa ora 14, ca este mai tare decat o cafea espresso). Ma dor picioarele de mor, am facut o plimbare de vreo 8 ore sambata prin centre comerciale, un maraton al cumparaturilor din care am scapat cu bine, adica nu am cumparat mai nimic. Ar trebui sa repet un fast run de cca 5 min/km, 9 km, dar pare greu de realizat. Sunt rigid si obosit. Fac patru ture de parc, doua mai usor si doua mai repede, dar nu reusesc sa ating viteza necesara, raman cu placerea alergarii in grup. 13.6 km in 1.17.41.

Pe ansamblu saptamana nu ma prea multumeste, 56.4 km sunt ok, dar nu am reusit sa fac al doilea fast run. Si cred ca trebuie sa ma axez un pic pe exercitii de viteza, daca vreau sa imbunatatesc vreodata timpii in care se pare ca sunt blocat.

Poate ma ajuta si consumul de catina. Sincer sa fiu, cred ca este un supliment extrem de sanatos. Pentru ca ceva cu un gust asa de neplacut - daca nu ma considerati prea mofturos - nu s-a plimbat de mult timp prin cavitatea mea bucala. Si ceva natural cu gust naspa e prin traditie si sanatos.

Cand eram copil, ne jucam la scara blocului cu baterii de 9 V, puneam limba pe ambii poli sa vedem daca au curent. Pisca limba. Cam aceeasi senzatie am avut-o la prima intalnire cu catina (uscata si rasnita, poate in alte combinatii o fi ambrozie). Nu mai spun ca se lipise de cerul gurii, aveam gura plina de rumegus si miere, nu o sa il inteleg niciodata pe mos Martin, un amestec cu gust de otet+miere care refuza sa se duca pe gat, in jos vreau sa spun.

La a doua incercare am vrut sa fiu mai smecher si sa amestec in lingurita mierea cu catina, dar nu a iesit nimic bun, la a treia am frecat intr-o cana miere+diabolica fructa (uscata si rasnita, un deliciu) si am reusit sa inghit intreaga doza. Am lins canuta.

Ca experienta este interesanta, nu am mai incercat ceva asemanator de pe vremea lui Ceausescu, cand toata familia citise ca este extraordinar de sanatos sa faci in fiecare dimineata gargara cu o lingura de ulei de floarea soarelui. Dimineata cand ieseam din camere dadeam doar din cap ca sa ne salutam, ca toata familia bolborosea cu indarjire la ulei vreo jumatate de ora, dupa care ne bateam pe oglinda din baie sa vedem care are limba mai curata. O, tempora.

Eu o sa insist cu catina pana se termina, nu mai am mai mult de vreo 2 sacose, daca la primavara constatati ca alerg mult mai repede o sa stiti si de ce.
Daca nu o sa obtin energizarea mult dorita si intarirea sistemului imunitar, dublez doza.

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 18 Decembrie 2011 16:18
Trece timpu' ca nebunu'.

Luni, as usual, pauza. Pauza de alergare, nu si de catina. Uscata si macinata. Am reusit sa gasesc un amestec in care reuseste sa treca din cavitatea bucala spre stomac, fara sa am si vreo idee de invers. La directia catinei ma refer, ca sa fiu mai clar.

Fac un amestec de catina si miere intr-o cana, amestec bine, si bag tare, incercand sa fac abstractie de gust si de miros. Mmmm, cred ca s-ar putea face niste supozitoare grozave din amestecul asta de rumegus cu gust metalic si de otet. Ca intravenos nu cred ca merge, s-ar sparge vena.

Amestecul exact si modul de aplicare nu pot sa le dezvalui. Le-am primt de la un invatat tibetan, care m-a pus sa jur ca nu voi dezvalui secretul decat primilor o suta (hai, treaca-mearga, o mie) de solicitanti, si doar contra sumei de 15 euro. Pe cap de solicitant, este oferta speciala, de sarbatori.

Energizat din plin, mai am putin si renunt la cafeaua matinala. Timpii scad vazand cu ochii, viteza mea creste nesperat si nebanuit.

Marti mi se cere (myAsics, daca nu stiti) sa fac un jog relaxat de 5 km. Ce ceata deasa, vai, ce ceata deasa. Ies seara sa ma destind in parc, este cald (ar spune un neinspirat comentator meteo, neobisnuit de cald/rece/ceata/vant/uscat/umed pentru aceasta seara de marti) si ceata. Alerg buimac prin ceata, apar fantome, latra haotic niste potai, mai sunt vreo doi iubareti intarziati si inca un alergator prin tot parcul. Sper ca iubaretii sunt de sexe diferite si alerg vazand doar umbre, 10.93 km in 58.55. Relaxat, ca se supara Tagawa-san, de la sediul Asics din Kobe.

Miercuri ma asteapta o seara mai grea. 9 km fast-run, pentru mine asta inseamna 4.54-5.07 min/km.

Dimineata incepe cu obisnuita priza de catina, o sa ies in mod sigur pozitiv la semi Gerar la testul anti-catina, sau anti-miere, nu mai stiu daca stric mierea cu catina sau catina cu miere, dar ii dau bataie, lingurita dupa lingurita. Cred ca am deja o dependenta de catina.

Seara plec spre parc, nu prea hotarat, imi iau walkman-ul, al lui fi-miu sa fiu mai exact, ca eu n-am, trec pe radio, sperand ca muzica sa imi dea suportul necesar pentru 9 km. Fast-run.
Tot ceata, vreo 7 grade, tropai lalaind, nu aud nimic, rasare cate o silueta din ceata si sper sa nu fie Jack. Nu Jack Daniels, ci Spintecatorul. Tranpiratia imi intra in ochii, imi lacrimeaza ochii (cred ca de la viteza, din cauza catinei), imi lacrimeaza si nasul, dar trec pe raboj 10.07 km in 49.38. Cu timpul asta rade copii de mine, dar ma pastrez in program.

Joi incep sa ascult de program si fac o pauza. De obicei alergam, dar ma limitez la consumul intensiv de catina, cred ca am dublat portia.

Vineri fiara aia de Tagawa-san vrea alta bucata de carne de la mine, 9 km in acelasi teoretic fast-run. Asta este tema, este o seara senina, sunt obosit si iau iar muzica cu mine, sa ma ajute, sa ma duca, sa ma traga. La final vad ce inseamna oboseala unei saptamani, am facut cateva secunde in plus pe kilometru, si am avut si pulsul un pic mai mare. Ma intorc acasa dupa 10.46 km facuti in 52.09. Adica in program, dar cu o senzatie de oboseala.

Sambata dimineata ar fi trebuit sa stau cuminte la tv, sa ma uit la desene animate. In loc de asta plec spre parc, la o mica alergare de grup. Pentru o zi de pauza alergam intai mai usurel, apoi mai repejor, se termina 12.6 km in 1.13.06 si cu un repros, ca am accelerat. La un moment dat cred ca ne-am luat cu vorba si a crescut un pic ritmul.

Duminica mi se cereau 18 km de alergare confortabila, intre 5,30 si 6 min/km. Eram cam obosit, desi maestrul tibetan (15 euro, nu uitati) ar fi fost mandru de mine cum hapaiam din borcanul cu catina. O tura usoara de incalzire, dupa aia ma prinde domnul Vali si ma ia la incins. Cred ca este o razbunare divina pentru ziua de sambata, dl. Vali tot accelereaza si scoate din mine un pic de unt, sarat cred, si cu aroma de catina. La final am 18.87 km in 1.45.20.

In final am terminat o saptamana cu 62.93 km si cu bucuria ca luni va fi pauza. Nu ma mai alearga nimeni. Si am dezlegare la catina.

...............
rookie




Offline doe
Membru Forum
Din Mai 2011
Luni, 19 Decembrie 2011 08:49
Pentru sambata OBIECTEZ ai crescut foarte tare ritmul si m-ai rupt. O sa iei nana de la nenea asiscs daca nu te potolesti. Eu oricum am facut o petitie catre my asics sa iti faca un control inopinant anti-catina sa stim si noi ce si mai ales cum stam. Pai nu se poate asa ceva.




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 25 Decembrie 2011 12:09
Am fost cuminte si nu prea, rezultatele sunt dupa cum meritam.

A fost o saptamana grea. Latura mea de Grinch iese la iveala cu adevarat cand il aude pe Hrusca. Daca mai pun si niste Stefan Banica - fiul - peste niste colinde lesinate in hipermarket, deja ma duc sa caut o lama de ras si ceva vene. Am reusit sa fac niste cumparaturi in mare viteza, principiul vanzarilor de Craciun se pare ca sta in muuuulte colinde lente si plangacioase bagate non-stop, sa stea omul in fata rafturilor si sa bage in cos.

Daca mai pun la socoteala si faptul ca bancurile cu Mosu'care ma distreaza pe mine sunt din categoria nerecomandata minorilor, aveti un tablou mai complet al jalnicului element. My. Eu.

Nepatruns de atmosfera comerciala a sarbatorilor, incep saptamana cu fericire, este luni si nu trebuie sa alerg. Ma simt obosit dupa un week-end alergaret si gust ziua de odihna din plin.

Seara aflu ca a venit un colet, fac o coada emotionata la posta, dupa un pusti care trimitea 1000 de scrisori recomandate la 1000 de iubite, si dupa jumatate de ora de asteptare primesc unul din cadourile trecute pe lista Mosului, respectiv ciubotzele Asics de la sportsshoes.com. Uraaa, am cu ce sa alerg la Paris.

Marti trebuia sa fac un jog de 5 km. Eu nu alerg 5 km, doar bebelusii alearga 5 km, dar nu am chef sa alerg nici mai mult. Azi nu sunt nici macar bebelus. Si sunt o groaza de bebelusi care ar alerga mai repede decat mine. Ma duc dimineata si dau 3 fiole sange de urs din organismul meu delicat, nemancat, nebaut, sa vad cum mai ies analizele. Iar seara hotarasc sa imi iau liber. Ii scriu lui nea Asics, care spre surprinderea mea zice, "bine, Adrian. Iti multumim ca ne-ai anuntat, iti schimbam programul de maine". Deci pauza.

Miercuri reusesc sa mai dau un email sa vad ce este cu rezervarea hotelului de la Paris. Am facut o rezervare la juma' de pret (de fapt la 30%) si am angoase. Imi confirma totusi ca este pe bune. La pranz imi citesc analizele si imi cade tot moralul. Jos, jos de tot. La fel ca acum vreo luna, am 9 analize in afara limitelor normale. Si de data asta chiar ma simteam si obosit.

Chiar daca nu am mai mentionat, fiecare dimineata incepe cu religiozitate cu lingurita de catina uscata si rasnita, amestecata cu miere. In fiecare zi ma urmareste angoasa ca este un remediu recomandat in combaterea constipatiei, si sper sa ajung la birou fara sa isi faca efectul. De fapt pana acum nu si-a dovedit acest efect, ca sa vezi ce mai alergam eu prin parc disperat la alergarile de grup daca era eficient.

Cu moralul zob si obosit fizico-psihic, ies seara la alergare si ma invart in cerc prin parcul lui Piedone, ca un hamster buimac, fac 9.49 km in 48.57. As fi vrut sa fac macar 10 km, dar efectiv nu am mai avut chef sa fac inca o tura (470 m are tura).

Joi stau. Catina si incep sa bag si niste Supradyn.

Vineri am in program un fast-run de 9 km. Ajung pe lumina, dupa pranz, imi iau muzica si dau trei ture de lac, trag ca un ocnas, fara nici un chef si fara puteri, pentru 9.61 km facuti in 48.01. Sunt in barem, 5 min/km, dar a fost un antrenament chinuit. Batea un vant rece, eram prea subtire imbracat si fara motivatie. Doar cu frica lui nenea Tanaka.

Sambata e program liber, de pauza. Daca e ajun de sarbatoare, sa fie sarbatoare. La plecarea din casa cred ca mai pierd un vot in blocul in care locuiesc, ma intalnesc cu un vecin, om serios, fumator, ma masoara critic cu privirea din varful caciulii de Mos Craciun pana in ciorapii verzi trasi peste colanti si pufneste dand din cap si aruncand un chistoc de tigara.

Intalnire de culoare rosie in Tineretului, conferinta Mos Craciunilor, renilor si Craciunitelor. Adunare vesela, Meeeerrrrry Christmas se pare ca este sotia lui Mosu', toate apasarile saptamanii se duc ca un fum. Alergare cu vechi si noi prieteni, plecam cu o tura de parc in Tineretului, traversam in Carol, unde se face jonctiunea cu aripa Izvor. Cu forte proaspete ocupam carosabilul si trotuarele alergand spre Palatul Parlamentului, enervand paza de la prima poarta cu o tentativa de aluzie de intrare si ne indreptam spre Cismigiu. Fortele proaspete ocupa si scena din Cismigiu, fapt care pune in alerta jumatate din bodyguarzii din parc.

Remarcabila replica unor doamne "ia uite-i si pe astia de la balet".

Alergam si spre Universitate, unde ne intercepteaza reprezentantii jandarmeriei, care infiripa o discutie cu secretara lui Mosu', ca ce e cu noi, da'de unde venim, da'unde mergem, e autorizata plimbarica, nu e etc. Ne lasa in pace, desi am ajuns la Sincai in paralel cu alta Dacie cu numar de MAI. Distractiv. Ar trebui sa facem mai des asta.

Se aduna usurel, ca pentru o zi de repaus, 16.75 km in 1.57.00. Mie mi s-a parut chiar o zi de sarbatoare.

Duminica era in program Craciun, vizita mama-soacra (este o nepolitete maxima sa nu mananci tot din farfurie, si sunt farfurii mari) precum si 18 km alergare lejera, ca sa fac loc pentru sarmale si friptura.
Nu prea credeam sa ma mai intalnesc cu cineva in parc, dar se reface cam aceea grupa, asa ca stam de vorba timp de 1.59.31, cale de vreo 19,46 km (pentru mine, care cred ca m-am oprit mai devreme). Vreo doua grade sub zero, dar apare si un soare plin de dinti.

In total 55,31 km saptamana asta, ca sa iasa norma peste 50 km.

Craciun fericit va doresc!

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Sambata, 31 Decembrie 2011 13:04
Am rasuflat usurat, am terminat azi alergarile de anul asta, incepute pe 1 ianuarie si terminate pe 31 decembrie.

Saptamana asta am fost in concediu, deci program relaxat de alergare, dimineata pe la 9.

Luni am lasat sarmalele sa se odihneasca, si am stat linistit pe acasa.

Marti era o zi de jog 5 km, am profitat ca nu am ceva impus si am facut o alergare usor haotica, deci caracteristica, pe dealuri si pe campii. Dealurile si campiile din Tineretului, cale de 10.37 km , in durata de 59min49". Mai pe scari, mai pe pante, am incercat si un pic pe iarba, incaltarile de asfalt cam alunecau, era un pic de bruma.

Miercuri aveam de facut 9 km in ritm pana in 5.05 min/km, nu prea aveam chef, a iesit un 9.90 km in 50.37. Incepusem ziua cu un antrenament cu un boboc in ale alergatului, boboc mai de varsta mea, din astia cu puful in cadere, ca sa imi aduc aminte cum e sa faci alergare+mers. Incerc sa urmez unul din programele de pregatire pentru incepatori, care la mine a dat rezultate. Vedem daca da si la altii.

Joi am bagat doar o bucata de mers rapid prin parc cu prietenul, deci pauza.

Vineri iar 9 km in program, tot un soi de fast-run, fac 9.51 km in 47.40 si ies dupa aia iar la un melange de mers si alergare menit sa ademeneasca un amator nevinovat catre consumul de endorfine.

Sambata ies la o alergare de grup si grupuri, incep cu amicul meu si trec de la un grup la altul, cale de vreo 12 km (estimare, ca am uitat sa repornesc ceasul) in circa 1.07.29.

Fara alergarea de maine (duminica) am facut saptamana asta 41.78 km, cu care depasesc pentru prima oara 250 km/luna. Decembrie are 268 km, numai bine sa ma gandesc de ce nu am mai alergat inca 2 km, sa fie 270.

2011 cumuleaza un total ca un pret de supermarket, 2699,76 km, sa nu pot sa zic si eu ca am alergat 2700.

Saptamana asta a fost tare grea.

Bunica mea m-a invatat in copilarie ca nu trebuie sa las nimic in farfurie, ca las puterea. Ei bine, toate puterile au ajuns la mine. M-am intalnit dupa 5 zile de concediu cu un prieten, salut-salut, dar ce falci ai facut..... Asta a fost prima lui constatare.

Mi-am dat seama atunci de ce uita la mine un harciog. Ma oprisem acum doua zile la vitrina unui pet-shop si ma uitam la o rozatoare cu burtica alergand pe o roata. S-a uitat si el la mine, dupa care s-a oprit si a venit spre geam, parca ma mirosea. E simplu, depistase o ruda.

Ma urmareste si acum imaginea mea reflectata in vitrina, un harciog mai marisor, probabil cu sarmale indesate in falci, sa fie provizii pentru iarna. Am fost acum cativa ani intr-o deplasare mai lunga cu niste flacai, uneori gateam si mancam impreuna. Unul din ei, fire mai chibzuita, nu suporta ideea sa aruncam mancarea. Se gatea prea mult si dupa fiecare masa replica lui era : "pai si cu astea ce facem, le aruncam? Cum sa aruncam mancarea, este pacat..." Dupa o luna crapa salopeta pe el, dupa doua a avut nevoie de alta salopeta, dupa 3 luni nu il mai recunostea nevasta de pepenas frumos ce se facuse el.

Cam asa am fost si eu in acest mini-concediu, ziua incepea cu o portie din ce in ce mai consistenta de catina cu miere, urmata de produse traditionale de Craciun, care fac parte (banuiesc) din alimentatia traditionala a maratonistilor. Adica a participantilor la maratonul manelelor; cred ca am aruncat in aer colesterolul, recunosc, sunt un pacatos. Sper sa fiu iertat, aduc ca circumstanta atenuanta (?) faptul ca am avut grija si nu am bagat jumari pe jgheab fara sa utilizez si lubrifiantul bazat pe distilat de pruna, vasodilatator pretuit in alimentatia rationala. Peste 50 de grade.

Eu va doresc sarbatori fericite si un an nou cu sanatate, bucurii si sa vi se implineasca toate visele si dorintele! Haaaaai-haaaaaaai

...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 3 Ianuarie 2012 19:26
Am incercat si o statistica personala a anului 2011. Am o tenacitate remarcabila. Sa nu ai nici un rezultat onorabil si sa participi totusi la atatea curse pare un lucru meritoriu, daca nu doar nechibzuit.

Anul trecut am fost multumit cat am alergat. Ma gandeam sa fac niste curse externe, pana la urma singura alergare afara a fost la Limassol. Apoi au ramas doar curse in Romania, unde mi-a facut mare placere sa alerg. Constat ca au fost foarte multe curse la care nu am ajuns si imi pare rau. Poate anul asta voi ajunge.

Am descoperit cursele montane, care mi-au placut foarte mult.

Am alergat ceva crosuri. Mi-au iesit 20 la numar (Omuleti verzi, Click, Inimii, Aloe vera, Vivicitta, Locomotiva, Nike, Padurii, Moeciu, Generatiilor, Hilton, Petrom,GDF Suez, Loteriei, Tenaris Calarasi 10 km, Tenaris 3 km,Casiopeea, Cora, Aripi deschise, 15 Noiembrie Brasov), care au insemnat tot atatea tricouri, din care o parte au echipat rude si cunostinte. Daca erau mai multe variante de lungime la acelasi cros am ales varianta mai lunga, unde lipsa mea de viteza este (parca) mai putin evidenta.

La semimaratoane mi se parea ca stau mai bine, dar nu sunt decat 6 (Gerar, Limassol, Hercules, Tusnad, Sfantu Gheorghe si stafeta pe 1 Decembrie). Au aratat doar ca limita personala de moment, in caz fericit se apropie de 1 h 45 minute.

Maratoanele au depasit programul, am alergat de 4 ori, daca pun la socoteala si hobby de la Bucegi 7500. Seamana ca distanta, nu prea este alergat. 2 de sosea, Cluj si Bucuresti si 2 de munte, Bucegi 7500 si Ciucas. Am constatat ca unghiile care cad repede cresc greu la loc.

A fost frumos. Se pare ca in lipsa de fumat si beutura principalul viciu ramane alergarea.

Sa vedem ce o sa fie in 2012.
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 8 Ianuarie 2012 14:53
Prima saptamana din ianuarie a fost de concediu si cu aspect de primavara.

Luni am luat o mica pauza. Nu cred ca pot sa pun socoteala inceperea unor mici antrenamente de alergare cu prietenul H. Incerc sa il contaminez. Asa ca am iesit cu el la o tura de lac.

Marti era soare, cam frig (1-2 grade la ora 9) dar senin si frumos tare. Asa ca fac o alergare usoara pana dau de niste pante, mai fac si 16 scari fara sa fortez prea tare si termin transpirat 12.22 km in 1h16'51". Fiind o zi superba, fac un dus rapid si ies iar cu H sa mai dam o tura prin parc.

Miercuri dimineata era ceata deasa, vai ce ceata deasa, temperatura cam la fel, incep sa alerg cu Vali, care accelereza constant, ar vrea sa alerge mai repede, dar nu are cu cine. Este mult mai bun decat mine si la antrenamente il caracterizeaza accelerarea, plecam cu un ritm 5.35 si ajungem fara sa stiu la 4.53, cand ma retrag spre casa, deja soarele trecea prin ceata; 10.66 km in 56min29sec. Dus si iar o tura prin parc cu H.

Joi ies iar de dimineata, fac usurel 10.22 km in 53min37 sec si ma intorc acasa. Prietenul H nu mai iese, are treaba si un genunchi umflat. Si stau si ma rod remuscarile, se implinea cam o saptamana de cand am inceput alergarea si acum apare prima problema.

Nu imi este foarte clar de ce l-am chinuit. De unde omul era linistit, am zis eu sa ii fac un bine, si i l-am facut.

Vineri imi las si eu picioarele sa se mai relaxeze, pauza.

Sambata este o vreme super nasoala. 3-4 grade, a plouat toata noaptea si sufla un vant in rafale care a smuls cativa copaci, a umplut toate aleile cu frunze si craci si care intra prin toate hainele. Dar ma intalnesc iar cu mister Vali+sotia si incepem o alergare usor chinuita, cu sarituri peste crengi si incercand sa imi tin caciula pe cap cand ne loveau frontal rafalele de vant inghetat. Ajung acasa inghetat si cu senzatie ciudata de fericire bezmetica, 10.50 km in 59.53 .

Ma simt foarte bine intrand inapoi la caldura, desi nu stiu exact ce m-a scos din casa in frig, in loc sa stau sub plapumioara. Abia astept sa alerg pe primul viscol, ca sa ma simt si mai fericit.

Duminica lucrurile sunt mai linistite, 3 grade, umezeala fara vant, o alergare usoara, 16.6 km in 1.42.15. Si ma dor gleznele, in zona de tendon. Ca am incercat o varianta personala de Chi running, neremarcata de nimeni, incercand sa ma relaxez si sa calc mai mult pe pingea. Din pacate daca ridic calcaiul si ma aplec, se mareste viteza, e ceva care nu merge chiar ca in filme. Om vedea.

Saptamana a avut la final 60.21 km. Si o juma de borcan de miere consumata cu catina (uscata si macinata, cate o lingurita/zi), se pare ca o sa imi fie greu sa ma las de catina. Imi aduce aminte de chinurile adolescentei, cand nu suportam tzuica si ciorba de burta, ambele aveau un gust si un miros care imi displaceau la maxim dar erau consumate de barbati. Si incercam sa le consum si sa imi si placa, ceea ce nu reuseam, sa intru si eu in randul barbatilor. Acum imi plac. Incepe sa imi placa si catina.
...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 15 Ianuarie 2012 20:22

Mie articolul de pe forum "Cine mananca mult, departe ajunge" mi-a mers la inima. Si nu doar la inima, ci si la stomac. Este evident ca eu voi ajunge foarte departe.



Dupa sarbatori am zis ca trec pe fructe si legume la gratar, dar imi este o foame teribila, de termita, as manca orice, trebuie sa nu mananc cu mana, ca m-as musca de degete.



Rezultatele acestor eforturi zilnice se vad, lumea ba imi zice ca m-am intremat, ba ca imi merge bine, ba ca pe falcutze rotunde ma barbieresc mai usor etc etc.



De mancat mananc zilnic, chiar de mai multe ori, de alergat alerg doar 5 zile/saptamana. Degeaba ard teoretic vreo 4.500-5.000 kcal/saptamana, ca se pare ca am avut un aport suplimentar de 12.000. Sau de 15.000?



Luni stau si ma bucur de asta. Eram usor obosit.



Marti ma simt odihnit, imi iau muzica la mine si incep sa dau o tura usoara, vad scarile, in lipsa de alt program trag 17 buc sus-jos pe scari, sa vad cum salta graficul de puls si mai alerg un pic prin parc. Efort moderat, 10,85 km facuti in 1.06.35. http://connect.garmin.com/activity/140848185



Miercuri fac doar doua ture de lac, Tineretului, si mai adaug ceva, sa fie acolo 8,64 km in 46,17 km, nu insist, ca ma astepta o zi de joi grea.



O sa fac acelasi program vreo 3 saptamani, in care joi am 13.5 km la ritm 5,14-5,01 si duminica alergare combinata 9+13,5 km (fast+confortabil).



Joi ajung acasa obosit si infrigurat, fara nici un chef de fast run. Iau iar muzica de ajutor si incep sa alerg, cam strangand din dinti, termin pana la urma 14.34 km in 1.13.08. La ora 19 mi se parea ca trag la galere, nu era aproape nimeni in parc, la ora 20 se umpluse de alergatori, ceea ce m-a ajutat psihic sa ma misc mai cu talent.



Vineri: botosei la gura sobei, ca imi ajunsese ziua de joi.



Sambata ies la o alergare de grup, ma menajez si mai adaug pe raboj 12.74 km in 1.16.09.



Ziua de duminica avea aroma de galere, nu se anuntase nici un amator de companie si aveam de facut 22.5 km. Am facut pe fond muzical primii 8 km de unul singur, incercand sa merg peste limita de confort. Nu prea imi placea, stabilizatorul de imagine parea defect, ochii imi lacrimau, imaginea juca, era un pic de vant, soare si un grad sub zero. Nu imi dadeam seama daca alerg repede sau nu, cam gafaiam, dar parca mergeam incet. Dupa aia au inceput sa apara cunostintele cu care am alergat pana aproape de final, stand la taclale si alergand fara sa mai stau cu gandul la "o fi repede, o fi incet". S-au adunat pana la urma 23,51 km in 2.05.51.



Spre surprinderea mea s-au adunat in saptamana asta 70,09 km, nu stiu daca am facut pana acum peste 70.



Este evident ca nu mai am nici un drept sa zic ca ma antrenez dupa myAsics. In program aveam de facut 46 km, am depasit flagrant distanta recomandata si nu este prima oara. Nu mai am nici o replica.



Astept cu nerabdare minimaratonul Gerar. Am deja emotii, rezultatele personale ma recomanda ca veriga cea mai slaba si sper sa ma agat de colegii mei mai vioi si poate reusesc la remorca lor un timp mai bun pentru mine. Sunt deja timorat de faptul ca toti cei care cautau echipa vroiau un timp lejer, de 1h40min, hai, treaca mearga, 1.45.00, timpi la care nu stiu sigur cum ajung. Nici nu stiu cine sunt cei care sa fie dupa mine....




...............
rookie





Offline Viorel Crisan
Membru Ro Club MaratonViorel Crisan
Din Septembrie 2011
Luni, 16 Ianuarie 2012 11:50
Cum impaci dieta (legume/fructe) cu alergatul, ca de cand tin regim (legume, fructe, musli/seminte in, floarea soarelui, lactate, ceai verde) ma tarasc cand ies sa alerg, si simt ca mor indiferent ca e un ritm de 5 min/km sau de 6 min/km.
...............
http://eualerg.blogspot.com/




< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 6 din 31






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : Adriana Istrate, Alexandra Cîrstea, Costi21, Vlad G

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007