Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal Conumila

Jurnal Conumila



Open thread Jurnal Conumila

-



Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 13:47
Am plecat pe drumul de Cluj fredonand "am sa ma-ntorc barbat".

Dupa cateva luni se alergare si primele 2 semimaratoane am inceput sa ma foiesc. Era ceva in neregula. Semi? De ce semi? De ce nu "cursa de 21.097m"? Ce o fi in partea aia goala de pahar? Ce se intampla cu oamenii mari care se joaca inca odata pe atat si ma trimit la culcare?

La sfarsit de noiembrie 2010 am inceput un program de alergare avand ca obiectiv "maraton 10 aprilie", ca timp imi propusesem 4 ore. Eram imbatat cu apa rece a lui McMillan(http://www.mcmillanrunning.com/mcmillanrunningcalculator.htm), care imi prognoza un posibil timp de 3h45', daca zice el, asa o fi. Probabil asta e valabil pentru o masina noua de alergat, nu pentru o Dacie cam veche, ruginita pe la tample, cu amortizoare si bucse facute zob. Si care la o turatie mai mare incepe sa sufle fum, sa patineze ambreiajul si sa consume ulei.
M-a omorat. Venea iarna. De la 150 km/luna am urcat rapid spre 200 si apoi spre 240. Cate indoieli si cate intrebari am avut in 4 luni doar colegii de alergare din Tineretului pot sa stie.Am mai testat masinaria la inca 2 semimaratoane, parea in regula.

Dupa aproape 1100 km a venit sorocul.

In ultima saptamana inainte de concurs ma asteptatam sa ma simt in plina forma. Nici gand. Emotiile si teama unui eventual esec mi-au cam stricat noptile. Alergarile de seara au fost un pic in viteza, facandu-ma sa ma intreb cum naiba o sa alerg eu 42 km si ceva maruntis.

Cred ca o parte dintr-un eventual succes este pregatirea temeinica. Fizica, psihica, suplimentata de o portie buna de 4 ore de muzica motivanta. Constatasem deja ce efect pozitiv poate sa aiba muzica, mai lipsea sa fac proba pe o distanta mare, cu casti si MP3 player.
De asemenea, cred ca sunt necesare diferite suplimente nutritive, menite sa te ajute sa parcurgi linistit drumul intre iad si rai (ca sa tii niste cursuri, Sorescu dixit).

Am fost cam speriat de vantul din Cluj, la Limassol experimentasem deja un vant frontal, si a fost dificil.

Duminica ma aliniam la start cu tot echipamentul pe mine. Inghetat de frig luasem pe mine cam tot ce aveam de imbracat, fiind convins ca o sa renunt la ele pe traseu. Luasem si o sapca, plangand dupa caciula de acasa. Sapca era tematica, daca a facut si dl.Haile reclama la Johnnie Walker, puteam sa port si eu o sapca pe care scrie keep walking, sperand sa fie un "keep running" de bun augur.

Alergarea a fost normala, din cele 4 ture 3 au mers fara probleme, pe primii 5 km cu mici temeri, aveam o auto-diagnosticata periostita (nu stiu exact ce este, dar suna bine) si imi era frica sa nu se agraveze vreo durere . Cum ma asteptam, am pornit cam repede, m-am linistit dupa prima tura, luptand cu vantul si cu pantele.

In tura a treia am dat atacul la geluri. Mai incercasem, am luat si acum preventiv. Daca s-ar administra cutanat, as fi fericit. Am desfacut primul tub cu dintii, reusind sa ma mazgalesc pe fata si pe maini cu gel si am reusit cu greu sa consum restul. Consistenta gelurilor nu ma face un mare fan al lor, poate o fi o problema de obisnuinta, deocamdata sunt doar un chin pentru mine. Am oprit la doua puncte de alimentare, incercand sa adaug peste gel si apa necesara, care era evident receeeeee, si am apelat si la glucoza.
Pe la km 25 am desfacut si fiola de Activator, bauta integral in vreo 3 km. Ma asteptam sa isi faca efectul in 30 de minute, dar dupa cateva minute ma simteam ca Asterix dupa ce a dat iama in potiunea magica.

In tura a 4 a am intors sapca invers, a "liberare", gata, se termina, mai era un pic, toata lumea era a mea.
Am incercat sa evit opririle repetate la punctele de realimentare, nu reusesc sa beau apa din pahar in timp ce alerg - acum am aflat ca era o simpla problema de tehnica - si constatasem ca dupa oprire imi este greu sa ma pun iar in miscare. Deshidratarea a aparut mai tarziu decat credeam, nu am consumat suficiente lichide, si asta m-a costat.
Pe la km 37 am inceput sa ma simt ca un Asterix in fata romanilor si fara potiune. Zborul meu (e cu ghilimele) de Mig upgradat dadea semne evidente ca risca sa intre in vrie si sa repeada in tarana, asa ca am fixat ca reper si tinta punctul de realimentare de pe bucla. Am tras cu disperare, simtind ca sunt complet uscat, ca iau foc, ca sa constat ca acolo nu era nici un punct de alimentare, poate doar in imaginatia mea. Am ajuns in cea mai grea alergare din viata mea pana la urmatorul si ultimul punct de alimentare, am aruncat doua pahare cu Isostar pe gatul care sfaraia si am dat bice spre finish. Faptul ca acolo era o usoara coborare si lume care aplauda m-a facut sa gasesc resursele unui sprint care nu credeam ca mai e posibil, si sa devin super-extra-fericitul absolvent al unei curse de maraton.

Toata lumea, cand din cioburi a inceput sa se lege ceva, era a mea, Mini Me-ul meu era in al noulea cer, ca probabil asa se calca in cer, ca pe norisori de vata. Mersul meu aducea cu cel al unui ratoi, egoul cu al unui cocos, imi lipsea o coada de curcan sa ma infoi cat pot de mult. Acum dl. Haile este simplu, Haile, ca suntem colegi. Ma rog, ma dau si eu mare, nu stiu cum sa fac sa adaug pe cartile de vizita, undeva mic intr-un colt, cuvantul "maratonist".

Cred ca este evidenta ca MP3 playerul era la Bucuresti, uitat pe comoda, si ca am fredonat 3 melodii pe tot parcursul cursei, cu sperante clare de participare la urmatoarea editie printre cei care falseaza la "Romanii au talent".

Cred ca acum ar trebui sa le multumesc organizatorilor, care au reusit sa faca un concurs remarcabil, si colegilor de alergare din Tineretului, care mi-au suportat cateva luni indoielile, angoasele si glumele nesarate.

A, timpul a fost - pana la proba contrarie- in jur de 3h 50 min, pe aproape de estimarea lui McMillan, si sub asteptarile mele. Si am ajuns la concluzia lui Elu, nu este important timpul la aceasta proba, ci finalizarea. Haile poate nu e de acord, dar eu sunt.




<< < 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 > >>
Pagina 9 din 31




Offline alextores
Membru Ro Club Maratonalextores
Din Aprilie 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 12 Februarie 2012 18:35
Melcule, vezi sa nu depasesti viteza legala, atunci o sa te taxeze suplimentar. Asa ca ai grija.


...............
alex




Offline doe
Membru Forum
Din Mai 2011
Duminica, 12 Februarie 2012 21:33
In speranta ca pana la primavara nu o sa incepi sa chitai si nu o sa iti creasca mustati de HAMSTER iti doresc alergare placuta. Sa te gandesti si la noi cei fara de sansa ca alergam pe frig si pe viscol.






Offline Cristi Bostina
Membru Ro Club Maraton
Din Septembrie 2011
Luni, 13 Februarie 2012 11:27
Partea cu modificarea setarilor implicite pentru banda e usoara teoretic, dar practic e imposibila.

Patronii de sali de fitness au inteles foarte bine cum merge economia si cumpara benzi din china/taiwan, si al dracu' daca dai de manualul tehnic sa vezi si tu pe ce sa apesi sa intri meniul cu setarile implicite.

Noroc ca benzile unde alerg eu se reseteaza dupa 15 kilometri.

Am si intrebat pe cei de la sala si mi-au spus : " Da' ce ai ma baiatule cu banda... ce, 15 kilometri nu iti ajung?". Pai nu prea imi ajung cand ma trezesc in mijloculul tempoului ca se opreste si nu mai am ce sa ii fac 3-4 minute.




...............
www.cristianbostina.blogspot.com




Offline AdrianaDina
Membru ForumAdrianaDina
Din August 2011
Luni, 13 Februarie 2012 16:23

Eu frecventez constiincioasa bazinul de la € sala din deal € . Seara spectacolul e garantat, mai ales din cauza aglomeratiei J

Si pe mine m-a enervat setarea cu pricina aseara pe banda, brusc a intrat in cool-down, a modificat viteza si inclinatia de-am avut impresia ca-i cutremur ... Am identificat in poze pe net modelul, si iata manualul care cred eu ca se potriveste (vezi paginile 37, 38,41): http://www.peakbodyfitness.co.uk/UserFiles/638-Files/File/95Ti-Treamill.pdf

Din pacate eu abia peste o saptamana mai ajung la sala ca sa incerc, asa ca... daca functioneaza poti alerga in fiecare zi pe alta banda? J






Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 14 Februarie 2012 10:16
Curiozitatea aproape a lesinat pisica.

M-am uitat aseara in manual, mi-am notat, dar avand program mai lejer am zis sa incerc un personal trainer, 10 km, gasit tot prin carte.

Am cam gresit-o. Am dat o viteza initiala de 12 km/ora, dupa 3 minute banda incepuse sa se incline.

La 9,2 grade (sau procente?) scazusem viteza la 8,5 km/ora si scoteam fum.

Disperarea mea era maxima, vedeam doar dealuri pe afisaj si nu mai venea nici o vale, dar la minutul 30 ce se intampla? Cooooooldown, boy.

Pe urma m-am jucat pe butoane (ultima banda din stanga, model 9500) si am gasit si setarile de timp, dar nu am mai incercat minunea asta de program, ca nu mai aveam timp. Asta fiind o forma mai eleganta de a spune ca nu mai aveam putere.

Teoretic am modificat limita de timp la 99 minute, o sa vad maine dimineata daca am si reusit.




...............
rookie




Offline mgh
Membru Ro Club Maratonmgh
Din Decembrie 2011
Marti, 14 Februarie 2012 10:20
S-ar putea ca acel cooldown sa fie facut pentru a proteja motorul benzii (racire cateva minute la fiecare ora)? Sa nu va treziti ca se arde ceva si e de plata...




...............
-




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 19 Februarie 2012 15:25


Mihai, speram sa te gandesti la amaratul de alergator si la protectia lui, nu la masina asta care dezmembreaza usor 5 alergatori ca mine intr-o lupta care pe care. Nu, cred ca este o setare facuta pentru ca proprietarul salii sa poata gestiona usor momentele de aglomeratie.


Prima saptamana exclusiv in sala. Exclusiv banda. Parca trag la galere.

Luni. Desi imi propusesem sa ma duc la sala in fiecare zi, daca nu alerg macar sa fac ceva cu ceilalti muschiuleti, am preferat cabana plapumioara si am ramas acasa. Abonamentul ales a fost de tip daytime, intre 6-16, ca seara numai chef de sala aglomerata nu cred ca aveam. Sau de sala in general. Imi promiteam insa sa lucrez de toti banii, ceea ce deja nu este adevarat. Pauza.

Marti. Parca sunt in copilarie si il astept pe Mos Craciun. Ma trezesc toata noaptea, ma tot uit cat e ceasul, abia astept sa se faca ora de trezire, la ora 5 sunt deja treaz, de, merg la sala sa alerg, e cadoul unei dimineti geroase.

Mananc ceva rapid si la ora 6.05 aprind lumina la etaj, la fitness. Ochesc o alta banda decat cea pe care alergasem pana acum, eram toba de carte ca primisem de la ajutoare manualul benzii.

Fiind o persoana tehnica nevoie mare, zic sa ma desfat cu un program gasit in manual, butonez ceva si dau drumul la un program de alergare cu pante, teren variat, 10 km. Ma gandeam ce misto este, cum o sa fac eu scarile si pantele la sala, in sort, tricou si cu bidonul de hidratare la indemana, uitandu-ma la Maruta la ProTv. Ma simteam un soi de Bundy la televizor.

Ce viteza doreste Conumila? Pai sa fie 12 km/ora, am zis eu, gandidu-ma ca acest agregat este de bun simt si pleaca cu 12 km/ora si va scadea viteza in panta, ca asa este normal.

Ce nivel doreste domnul? Intre 1-20 sunt nivelele de dificultate. Precaut si fudul in acelasi timp, dau nivelul 12.

Ma simt ca Harap Alb cand se duce la martoaga sa ii dea un faras de jaratec. Martoaga inghite jaraticul, trosneste, pocneste si pleaca direct cu 12 km/h. Hooo, ho-ho, nu facusem incalzire, ma tin tare insa, ii dau pinteni, nu ma face pe mine o saracie de masina. In 60 de secunde baga o panta mica, 3%, eu fac ochii mari la afisajul pe care tot scurg niste patratele, ce naiba se intampla acolo, ca se tot inmultesc patratelele, ochii mei incep sa devina telescopici, limba la fel, in 5 minute dau viteza la 11,5, panta ba creste, ba mai scade, dar nu sub 3%.

Dupa un sfert de ora ma pocneste deja disperarea. Sunt leit arabul care alearga pe o banda (http://www.trilulilu.ro/video-haioase/arab-pe-banda-de-alergat); panta ajunsese pana la 7,2% si viteza scazuse pana la vreo 10,5 km/h, prin apasarea mea repetata si din ce in ce mai ingrijorata pe butoane.

In paranteza fie spus, eu sunt convins ca in fiecare calculator si in fiecare masinarie sunt o groaza de pitici perversi. Astia stau si uita la mine si se amuza, daca imi merge cumva bine baga niste reset sau se blocheaza fisierul nesalvat. Face parte din lupta acestor masini impotriva omului, piticii sunt multi si parsivi si sunt sigur ca odata se vor revolta si o sa preia conducerea.

Piticii astia diabolici baga panta de 9,2%, la care deja trageam din greu, am redus disperat viteza la 8,5 km/ora, cat mai puteam sa ajung la butoane, patratelele alea nebune aratau numai dealuri, eu sunt deal, si badea-i sesu, dar nu mai vine odata sesul ala? Nu, piticii ma tin intre 7,2 si 9,2% panta, nu mai au loc pe ecran patratele alea afurisite, curg pe mine toate apele, deja nu mai discutam de calarit, nu mai sunt Harap Alb, mi se pare ca am luat eu calul in spate si mai si incerc sa ii dau bice in timp ce el sta confortabil in spinarea mea.

Piticii rad in hohote, nu mai am nici rasuflare sa beau apa, dar la minutul 30.00 apare neasteptat Coooool-down. Ma uit in toate partile, face cineva misto de mine, sunt la camera ascunsa, i s-a facut cuiva mila de mine si m-a gratiat?

Nu, saracia aia de banda era programata sa se reseteze dupa 30 minute, cum naiba sa faci program de 10 km in conditiile astea?? Da, bineeee mai, stiu, alergand cu 20 de km/h, ceea ce va doresc si dvs.

Incerc sa pun in practica ce citisem pe forum, apas ca la pacanele pe toate tastele si programez banda pentru 99 minute, ca nu am stiut cum sa sterg limita de timp de tot. Dau si enter, vad ca nu mai am timp, mai bag cateva minute de alergare rapida si o iau repejor spre casa. Era o sceneta a grupului Diveris acum multi ani, cu un dialog intre Harap Alb si calul lui. Era cam asa : si se intoarse calu catre Harap alb si ii spuse :"auzi, bre, dom'injiner..." . E, dom injiner a cam ratat exercitiul.

Total - cu greu - 7.60 km in 45:09.

Miercuri eram cu alta strategie, ca sa am mai mult timp am hotarat sa plec de la sala direct la birou. Ma bag fericit la banda de marti, chipurile re-setata si incep sa alerg cu 11km/ora, aveam program usor inainte de joi. La minutul 30 injur, banda se reseteaza, cool-down, mai fac 3.5 km in regim usor accelerat si ma opresc din lipsa de timp la 9,12 km facuti in 48:14.

Joi eram deja rodat, las naibii banda aia, ma bag pe cea care se reseta la 60 minute si ii dau bice. Cu pauza de anulare resetare de vreo 15 secunde, se aduna 13,5 km in 1.07.19, asta se chema alergare rapida la myAsics. Beau iar 0,5 l lichide, dar am pierdut probabil cel putin 1,5 l. Aerul este relativ rece la inceput, dar mi se face sete din primele 5 minute si nu reusesc sa beau cat pierd prin transpiratie.

Daca marti eram singur, joi deja suntem mai multi hamsteri si vreo 2 veverite; la bazin doar brotacei, fara sirene.

Vineri ma trezesc tot pe la 5, dar raman iar acasa, pauza.

Sambata plec spre sala mai tarziu, la ora 7 sunt deja mai multe persoane, la bazin a aparut si prima sirena, fac fara mare chef 11,2 km in 1.00.18 , ma mai apuc de 2 aparate si o iau spre casa.

In drumul spre casa ma intalnesc cu doi catei, unul mai mic, altul mare si frumos, amandoi maidanezi de-ai mei, ca nu ne impacam cu spatiile inchise, vrem sa alergam prin parc. Ala mai mare e frumos, negru cu maro, mama lui a avut un iubit lup probabil, daca nu rottweiler, are o fata de baiat destept si simpatic, asa ca il salut usor, trecand pe langa el si lasandu-l in spate. Imediat am simtit o apasare pe calcaiul adidasului, botul lui mi-a lovit manusa si m-am trezit si ciupit de , ma scuzati, turul nadragilor. Mizerabilul de catel a considerat ca suntem prieteni si se cuvine sa incerce dantura pe textila mea. A naibii potaie, a avut o dexteritate maxima in canini, doar sa apuce, nu sa muste, ca s-ar fi schimbat radicat lucrurile, era ditamai dulaul. Am fost tare fericit ca luasem peste colanti si o pereche de pantaloni de trening mai largi, ca nu as fi dorit sa fiu prea intim cu coltii javrei. Am realizat iar cat de fragile sunt aparentele si de schimbatoare relatiile om-caine, reactia mea nu a fost de frica, dar javra a marait si de unde eram prieteni, am devenit deodata prada-vanator; prada s-a aplecat dupa niste bulagri de zapada si a fost lasat in pace.

Duminica aveam un program mai dificil (Combined 9km / 18km 5:07 € 4:58/5:50 € 5:17), de 27 km. Ajunsesem mai tarziu la sala, spre ora 8, era deja mai aglomerat, imi pozitionez cei 1,3 litri de lichide pe suportii benzii, fac un pic de incalzire si ii dau bataie. Prima ora cu 12 km/ora, reset, dau iar inca 4 km cu 11 km/ora, ii dau eu reset si ma arunc in ultima bucata, 11 km pe care vroiam sa ii fac intr-o ora. Trec de distanta de semimaraton cam la 1h 50 min, este rezonabil la un antrenament, zic eu, ii dau cu izotonic si cu suc, dar vad ca se schimba ceva. Mi se infunda urechile, asta e de obicei semn rau la mine, pulsul creste cu vreo 10 unitati, incerc sa ma relaxez, sa ma motivez, sufletul, trec sau printr-o scadere de glicemie sau de tensiune. Micsorez viteza, cresc iar, dar ultimii 3-4 km sunt un adevarat chin. Ma dau jos de pe banda intr-o stare mizerabila dupa 27.07 km facuti in 2.23.50, ma uit cu jena la balta stransa in spatele benzii, care mi se paruse ca devine lipicioasa pe ultimii kilometri, constat ca am pierdut 2 kg la acest antrenament si ma duc la vestiare cam praf. La dus ma apuca si niste carcei cum nu am avut de mult, care abia acasa isi fac de cap cu adevarat cu gambele mele. Magneziu, Supradyn si incerc sa imi revin, cat sa mai scriu o epistola ca Ovidiu din surghiun la sala.

Saptamana aduna 68,49 km. Un calcul rapid imi arata ca de cand merg la sala am facut aproape 106 km si am un tarif/km de 1,62 lei. Mai bine ma plimbam cu taxiul si ascultam manele.

Alergarea pe banda mi se pare un antrenament aproape perfect. Pot sa depozitez cam 1,5 litri lichide, geluri sau ce mai doresc fara sa le atarn de mine, pot sa alerg cu o viteza constanta, pot sa fac intervale (in parc imi este mai greu, se revolta lenea din mine, dar asa, cand iti fuge pamantul de sub picioare, alergi, ce sa faci), pot sa fac pante, totul este aproape perfect.

Tinuta este lejera, nu alergi cu o suta de straturi, nu aluneca, nu sunt denivelari, este aproape perfect. Cei de pe benzile celelalte nu te depasesc, e adevarat ca nici tu pe ei, alergati aproape umar la umar ca niste camarazi.

Dar cred ca nu am facut in viata mea ceva mai anost si mai nesuferit. Incercam sa gasesc un termen de comparatie, cred ca doar noptile de patrulat singur in garda iarna, in armata, acum multi ani, au fost un exercitiu mai dificil si mai chinuitor pentru mine. Eu cred ca Monte Cristo era pus sa alerge pe banda, de aia a stat sa sape cu lingurita de ceai tunele, ca nu mai suporta.

Ceva atat de plictisitor, monoton, pe un spatiu atat de meschin, nu am facut niciodata. La inceput ma inghesui pe banda in partea din fata, pofta de alergare este mai mare, daca nu sunt atent aud si chitaitul adidasilor in limita din spate, daca intorc capul ma duc mai spre stanga sau dreapta si iar trebuie sa revin; timpul trece tare greu. Nu este o lupta cu distanta, ci cu timpul si monotonia. Deja astept cu nerabdare sa se reseteze banda, ca sa fac si eu ceva, sa am de treaba.

Nu in ultimul rand, mi se pare ca ai ocazia ideala sa racesti, mult mai usor decat alergand afara pe viscol sau ger. Transpir mult, fac un dus cald, urmat de unul rece, dar degeaba, transpir instantaneu, si urmeaza o calatorie prin zapada de cateva sute de metri, la temperaturi in general spre -10 grade. O porcarie.


...............
rookie




Offline alergatoru
Membru Ro Club Maratonalergatoru
Din Ianuarie 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 19 Februarie 2012 16:17
:)) bine ca n-ai facut ca ursul pe banda

total de acord cu ce scrii :)






...............
"a good runner leaves no footprints"




Offline mgh
Membru Ro Club Maratonmgh
Din Decembrie 2011
Duminica, 19 Februarie 2012 16:20
Hehe, asta nu mai e banda, e 'terminator'. Fizic si psihic :)

Si eu care ma plangeam ca ma enerveaza aglomeratia de pe potecuta din Herastrau.


...............
-




Offline Lone runner
Membru ForumLone runner
Din Decembrie 2007
Duminica, 19 Februarie 2012 21:10

{#emotions_dlg.lol} Demult nu am mai ras cu asa pofta. Iar faza cu arabul e dementiala. Antrenamentul tau de Marti imi aminteste de primul meu antrenament la sala pe anul asta cand am facut Hills si cum am crezut si eu ca sunt Harap Alb. M-am chinuit ceva pana am terminat programul iar transpiratia tasnea din mine ca dintr-o stropitoare.










Offline AdrianaDina
Membru ForumAdrianaDina
Din August 2011
Luni, 20 Februarie 2012 17:52

Ha-ha! Am deschis cutia Pandorei cu manualul ala :) iar benzile se poarta acum ca niste dinozauri treziti la viata dupa ani de zile de alergari de voie. Satule de alergari simple si fara nici un haz, au prins momentul sa se dea in spectacol si le arata abonatilor cum de aceesi bani pot beneficia si de un excelent antrenament psihic :)






Offline Sundance
Membru Ro Club MaratonSundance
Din Septembrie 2011
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 21 Februarie 2012 18:37
{#emotions_dlg.laugh} Coane Adrian, ai votul meu, like, 5 stele pentru Odiseea Alergatorului Captiv, cunoscuta publicului larg ca "Ulise in drum spre Itaca ademenit de o banda". {#emotions_dlg.laugh}








...............
"Pain is inevitable. Suffering is optional."




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 26 Februarie 2012 13:00


Trec saptamanile in goana.

Luni schimb tipul de catina. De vreo doua luni tot rasnesc la boabe uscate si le amestec cu miere, cam o lingurita din fiecare, le adulmec, pufnesc, ma stramb, dau din mustati si incerc sa fac amestecul miraculos sa alunece pe gat , in jos. amestecul avea un miros si un gust cam otetit care imi displacea, nu stiu de ce plescaiam in final si lingeam cana cu amestec. Dar acu s-a terminat.

Am primit un pont cu un furnizor, dar am si doua borcane in frigider cu boabe portocalii de catina alba (de ce sunt portocalii boabele de catina alba?) puse intr-un sirop de zahar (parca). Ma uit la ele de vreo 3 luni si nu imi vine sa le incerc. Acum a venit insa momentul acestei provocari. Bagam blenderul si tocam bobitele. Rezulta un amestec atragator ca un scutec de bebelus. Mai adaug si niste miere, inchid un ochi, imi tin respiratia si incerc sa vad daca arde sau frige. Nici gand, amestecul cu aspect discutabil nu are nici un gust neplacut, ba din contra, gust mai hotarat, sparg semintele de catina alba si portocalie si ii dau bataie cu noua reteta.

La asta se mai adauga dopingul aproape zilnic cu ceai de ghimbir, alta sursa magica de energie si alte alea, menita sa imi creasca viteza si rezistenta in ale alergarii.

In acelasi timp fac si pauza de alergare. Si imi vine ideea, sub presiunea constanta a forumului, ca ar fi o mare pierdere pentru mine daca nu alerg un pic pe munte, la Piatra Mare, sambata, prin zapada.

Marti ma trezesc buimac pe la 5, incerc sa ma pun pe picioare si la ora 6 sunt la sala. Ma schimb si constat ca in graba (nu este asa usor sa te pregatesti pentru noua zi in 55 de minute..., daca eram pompier ardeau toate casele din Bucuresti pana sa ajung eu cu tulumba) am uitat sa imi iau tricoul de alergare, sau alerg in camasa in care ar trebui sa stau la serviciu, sau la bustul gol. Alegerea nu este prea complicata, imi iau prosopul si plec plin de muschi ca un Tarzan in mizerie spre magaoaia cu leduri rosii.

Fac alene 11 km cu 11 km/ora, accelerez nu prea tare la final si termin transpirat in 59.54. Evident ca in sala care de obicei era goala marti acum era ceva animatie, cat sa ma faca sa ma simt jenat de tinuta lejer necorespunzatoare si sa compun in minte tot soiul de justificari, da' ce, aia de la piscina inoata cu tricou, ca suntem cam la fel de uzi?

Miercuri ajung la sala pe la 6.05 si imi gasesc banda deja ocupata (ma obisnuisem cu ideea ca este banda mea). Constat cu aceasta ocazie ca mai este un tip de banda, daca nu mai desteapta, macar cu mai multe butoane, si ma joc cu ele. Bag o tura scurta de 5 km cu panta, de data asta imi iau doar nivelul 8/20 si reusesc sa mentin o viteza de 11 km/ora indiferent de panta (ma rog, nu a trecut de 6.4%). Dupa aia mai alerg inca 5 km, accelerand la final la 14,3 km/ora, sa simt un pic ca muncesc.

In total 10 km in 54.26.

Joi nu mai stiu ce fac, Maruta ma scoate din minti ( ma uit invariabil la Protv -ma rog, sunt doar 3 programe la televizoarele alea, alegerea este de genul "alege Adame femeia"), uneori fara sonor, ceea ce face efortul intuitiv si mai interesant), banda ma toaca marunt, alerg 10 km in 52.11, in general cu 11 km/ora si mai acelerez pana la 12-13 km/ora, numai sa se termine odata distanta aia.

Vineri ma bucur ca dorm o ora in plus si fac o pauza.

Sambata ma trezesc inainte de 5 si imi fac bagajul pentru Dambul Morii, Semimaratonul Piatra Mare. Plec cu microbuzul, plin de campioni si alergatori montani. Brrr, sunt un pic intimidat si inca nu am inceput alergarea.

Ajungem pe ploaie, dar se opreste curand, pe drum e un pic de gheata si nu mai fac nici o incalzire. Nu stiu traseul, si o diferenta de nivel de 930 m pe cei vreo 6 km de urcare nu are cum sa ma bucure. Ma uitasem, mai citisem niste bloguri, dar nu mai stiam traseul, am fost pe aici acum vreo 20 de ani ultima oara si nu mai tineam minte cum e. Cum sa fie, urcare, ca de aia suntem la munte.

Mie startul mi se pare destul de rapid, e un grup fruntas de care sunt un pic prea apropiat, dar asta nu dureaza mult, ca dispar ei in curand. Incepand cu 7 scari poteca este mai ingusta, orice abatere stanga-dreapta inseamna ca te afunzi in zapada moale si apoasa pana la genunchi. Betele inca mai ajuta, ceea ce nu va tine mult. Pe vreo 20 minute inainte de cabana Piatra Mare se urca doar pieptis, plutonul fruntas nu a stiut de gluma si a luat-o pe de-a dreptul, incaltarile Asics isi fac treaba pana incep sa alunec la vale cu tot cu treptele sapate de altii.

Mai vin cativa alergatori din spate, aroma usoara de Himalaya, trec zambind si fara efort aparent, eu imi vad de necazurile mele, cad de cateva ori in zapada, hm, nu are un gust asa de rau si macar era alba aia in care am bagat botu', ma gandesc ca poate mai bine raman intins in ea si trag un pui de somn, dar trag la galere si incerc sa imi fac o idee cat o mai fi de urcat. Cand se termina padurea ma loveste un vant rece si puternic, sunt ud leoarca si ma bucur ca ma mai protejeaza rucsacul, e ceata, zapada e inghetata, mai este un pic si apare cabana.

Strig numarul de concurs si o iau la vale, spre disperarea mea cu vantul din fata si un pui de ceata care imi ascunde alergatorii din fata.

Ca sa scap de vant alerg orbeste, cu lacrimi in ochi si nasul cu martisoare inghetate, padurea nu este departe si aici e mai bine. Asa ca incep sa ii dau la talpa, mai timid, mai hotarat, dar hai odata Andriene si incep sa alerg spre niciunde, la vale, gata, am terminat cu urcarea, hai macar aici un pic mai repede. Imi tot aduc aminte de sfaturile de alergare la vale, accelerez cat pot, poteca este ingusta, ma ologesc mereu dandu-mi peste glezne cu stangul in dreptul, orice pas in afara potecii inseamna un picior bagat pana la genunchi, joja de zapada afurisita.

Vad cat de neplacut este sa alerg in viteza si sa se infiga un picior in zapada pana la genunchi, de cateva ori sunt un Mircea Badea in spagat involuntar, mereu stangul este spre vale si se infige in zapada, ramane captivus in timp ce dreptul a fost aruncat inainte, cad de vreo 3 ori, odata peste un bat de ma seaca la ficatei, iau in freza o creanga, asta cred ca era un limitator de inaltime, dar alerg la vale cat pot. Ma intrebam de ce naiba merg la limita riscului si nu incetinesc, dar era adrenalina pura, iar zapada am constatat ca este moale, daca nu intru in vreun copac poate ajung intreg jos. Ma intimidase formularul de inscriere, avea si o rubrica gen "persoana de contact in caz de accident", deci se banuia ca nu mai poti sa suni..., dar acum ramasese doar bucuria alergarii.

Am coborat singur, nu am vazut nici un alergator in fata, nu auzeam nici unul in spate, cand am iesit din padure am vazut in fata un prim coleg, nici nu stiam ce sa fac, nu prea fac depasiri pe finish (scuze Alex) dar apar sustinatorii, strigate, am impresia ca mai vin din spate si incerc sa mai trag un pic de mine. Sunt ud leoarca, mai iau cateva balti in plin, in spate imi balangane apa din rucsac si am senzatia ca ud pasi din spate , langa mine, aoleu, vin inca 100 de alergatori persani, gata s-a terminat, am pastrat pozitia ca Leonidas. Nu stiu ce loc, vreo 40, o cursa meseriasa, intre iad si rai. Nu are nici o importanta locul, trebuie sa simt ca am tras, si am cam tras. In rest mai este vorba de zeita Fortuna si zarurile ei. Nu podiumul, ci tombola este baza.

E, cum tot ma gandeam sa fac un upgrade la betele mele de munte (carbon, dar fixe) si sa iau unele telescopice, cu ajutorul doamnei care a extras numerele si cu ajutorul dnei Mariana (care ne adusese numerele de concurs la masina inainte de concurs) m-am facut cu bete telescopice la tombola de dupa. Si, aici am ras homeric, cu o noapte de cazare pentru doua persoane la cabana Piatra Mare. Acolo voi ajunge mai tarziu insa.

Ceasul meu arata 11.57 km in 2.00.27, probabil semnalul prin padure nu a fost prea bun, iar timpul seamana intradevar a semimaraton in conditii dicile, doar la Tusnad am mai facut peste 2 ore, dar acolo erau 23 de km.

Duminica imi iau bocceluta si ma duc iar la sanatoriul din deal, imi iau banda in primire si fac linistit si usurel 15 km in 1.20.55. Ma suisem cam cu frica pe banda, ma dureau ceva muschiuleti montani de sambata, dar la alergarea pe banda astia nu au nici o treaba. Am bagat ultimii 2 km cu 12 km/ora, ca ma apucase plictiseala de

tot.

Saptamana se termina in 57.57 km, dl Tanaka de la myAsics vroia sa fac 32.5 km, ca urmeaza o saptamana dificila. Eh, dl Sundance, ce sa facem, ramanem copii neascultatori.

In incheiere un comentariu luat de pe un forum sportiv.

Andrei 30 "Cred ca cititorul respectiv greseste cand zice ca te lauzi, adica a simtit el ceva, insa n-a reusit sa indentifice. Problema reala e ca ai ajuns putin cam obsedat de aceasta activitate si avand in vedere varsta pe care o ai, probabil peste 45 nu stiu nici daca iti va face bine pe termen lung sa fortezi la modul asta. Si eu alerg de vreo 8 ani insa o fac o data la doua zile si ma simt foarte bine, deja tu ai dus lucrurile la extrem in opinia mea; sa alergi cu orele zilnic depaseste cu mult dictonul latin, mens sana in corpore sano. Ce vreau sa spun e ca daca acum 5 ani erai supraponderal si poate mai si fumai mult evident ca decizia pe care ai luat-o e un exemplu bun pentru toti, insa nu cred ca e o idee buna sa faci din asta centrul existentei tale, o obsesie despre care scrii pe blog zilnic sau saptamanal."


...............
rookie




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 4 Martie 2012 13:22


Acush se termina si luna februarie, este luni, iau o pauza, ca este necesara si ma rasfat trezindu-ma la ora normala. De trei saptamani imi promit ca daca luni nu alerg macar o sa fac ceva, gimnastica, exercitii pentru alte grupe de muschi, dar sunt consecvent, ceea ce imi promit duminica seara omit sa fac luni dimineata.

Marti ma trezesc la 5.05, este o placere de care nu prea reusesc sa ma bucur din toata inima, misun intre baie si bucatarie ca un zombie, reusesc sa imi iau toate lucrurile si ajung la sala la sase si un pic. Iar nu sunt primul, imi iau banda in primire si imi propun sa incep sa ma apropii de ritmul de concurs, sa il imprim in vene. As vrea sa alerg la Paris in 3h40', ceea ce ar insemna un ritm de vreo 5.13 min/km. Ii dau drumul lui Maruta, ceea ce nu este neaparat cheia succesului in antrenamente, are ca invitati aceiasi rapsozi divortati, ma fascineaza si ma enerveaza in acelasi timp, dau dupa ureche o viteza de 11.5 km/ora si toc marunt banda. Cedez dupa 10 km si 52.40, programul era oricum cu zi de pauza, dar incerc sa mai pun niste km pe februarie pana nu se termina luna.

Febra musculara de la alergarea de la Piatra Mare este departe de a fi trecut, cateva exercitii la presa imi arata imediat si inutil - ca stiam de mult - care sunt muschii necesari pentru alergarile pe dealuri. Si care imi lipsesc. In clasament m-am pozitionat in a doua jumatate, orgoliul meu sufera, dar locul 35/54 reflecta fidel nivelul meu de pregatire.

Miercuri se repeta miscarile, robotzeala adormita, ajung la sala, bag aceeasi viteza si un pic(chiar un pic) de accelerare pe ultimii 2 km, in total tot 10km in 51.53. MyAsics propunea 5 km cu 6.27 min/km. Daca maresc viteza am senzatia scap mai repede si de Maruta si de Costica si de Maria , drogurile mele matinale, in afara de catina cu miere, urmate de ceaiul cu ghimbir.

Cu surprindere constat ca febra musculara este tot acolo, ma asteptam sa ma lase, dar e prezenta in continuare.

Luna februarie se termina in 242.35 km, mare parte in sala.

Joi ma asteapta o alergare mai lunga, 13,5 km (Fast 13.5km 5:07 € 4:58) si ma misc mai cu talent, incercand sa ajung la sala un pic mai devreme. Desi bagajul era facut de cu seara, nu prea imi iese, ajungand doar cu vreo 5 minute mai devreme. Iau la purtare incaltarile cu care voi alerga la Paris, comandate in decembrie si inca neutilizate, Asics Cumulus, seria 12, ca erau la oferta.

Schimbarea incaltarilor este si recomandata de program, si super-necesara. Am oarecare grija de incaltaminte, costa prea mult ca o batjocoresc. Dar acum vreo 3 saptamani am alergat pe ploaie, am pus incaltarile si ciorapii la uscat si mi-am vazut de treaba prin casa. Dupa cateva ore incepusem sa adulmecam curiosi prin casa , era un aer cam taricel, de branzeturi fine frantuzesti si albastre din Danemarca, altoite cu ceva insecticide puternice si probabil o pisica moarta. Banuiam orice, numai pe Asicsu' Landreth nu, ca il cunosteam de vreo 5 luni si era spalat de maxim 2 saptamani. Mai pe scurt, perechea de ciorapi a fost aruncata inainte sa vina garda de mediu si Landreth s-a intors intr-o apa plina de detergent, desi cred ca ii trebuia si sare. Spalat iar, cu simt de raspundere, ii port de doua ori si se repeta fenomenul. Daca deschideam doar un pic rucsacul in metrou, se micsora instantaneu aglomeratia, daca ii agitam un pic gaseam si un loc liber pe scaun. Jenat si disperat i-am aruncat si in masina de spalat, am mai tras si un spalat manual, toate eforturile fiind inutile, dupa maxim doua alergari se obtinea aceeasi gaura in startul de ozon. Pana la urma am luat un deodorant Scholl si cu asta am reusit sa alung roiul de insecte care aparea in jurul lor in plina iarna; chiar daca o sa ii arunc, macar sa nu apar la tv ca autor al unui dezastru ecologic.

Ma arunc pe banda fara preludiu-incalzire si este cam neplacut, viteza de 12,2 km/ora luata din start ma cam intinde, incep sa transpir si imi ia vreo 5 minute pana sa imi intru in regimul normal. Dupa un sfert de ora ii sorbeam din ochi pe Costica si pe Veronica de pe canapeaua lui Maruta, ma stergeam cu prosopul si furat de peisaj m-am dat mai in stanga decat trebuia.

Cam asa mi-am dat seama ca daca ai o activitate care implica deplasare nu trebuie sa faci prea multe alte lucruri, piciorul stang a ajuns pe mantinela, dreptul alerga cu 12,2 km/ora si am fost rapid aruncat de pe banda; bineinteles ca si pe pardoseala salii picioarele ar fi vrut sa se miste in continuare de capul lor, pedaland disperate. Era sa iau o tranta frumoasa si total neasteptata, am aruncat disperat prosopul si am incalecat iar banda, aruncandu-ma pe cal ca Stefan cel Mare (sau era John Wayne?), pai ce, credea ca scapa de mine? Eu am mai spus-o , o sa alerg si cu ea in spate daca nu mai vrea sa se invarta si nu o sa scape de mine asa usor.

Am terminat cu bine alergarea, 13,5 km in 1.06.17, si mi-am promis ca data viitoare sa fiu un pic mai atent pe unde pun picioarele, ca sa nu ajunga acolo si capul.

Unul din avantajele alergatului pe banda este ca sunt un telespectator foarte fidel. Nu am altceva de facut decat sa ma uit la toate prostiile, neavand nici o telecomanda la indemana.

Daca eu nu am fost un mare admirator al orelor de limba romana si gramatica (ceea ce se vede si in zilele noastre), cei care scriu stirile din banda la Protv sunt cei penalizati la gramatica cand au fost orele cu semnele de punctuatie. O stire clasica de 15 cuvinte are cam 14 virgule. Mai ales stirile preluate de la Mediafax. Sunt cam asa: Costica, 48 ani, din Bucuresti, a fost accidentat, cand se intorcea, de la serviciu catre casa, pe Bdul Mache, de un turture, care atarna de streasina, nefiind indepartat de catre proprietarii imobilului. Daca nu ma credeti, verificati, in orice dimineata. Sonorul nu este din pacate partea tare la sala, asa ca sunt condamnat sa fac lecturi cu orgii cu virgule.

Vineri iar nu dau pe la sala si prefer cabana Plapumioara, este iar pauza.

Sambata adulmec aerul, gata, nu mai rezist, e soare si superb afara, las balta banda si plec la o alergare in Tineretului, prima dupa 3 saptamani. Asfaltul are uneori un pic de gheata, zapada scartaie, insa e perfect. Aeeeeeer, soaaaareee. 10,51 km in 1.05.30, ziceam ca dupa aia o sa ma duc la sala, dar am ajuns prin alte parti pana la urma.

Duminica am de alergat cam mult, 30 km, 30 de mii de metri, ma hotarasc sa incerc sa ii fac la ritmul de concurs, 5.13 min/km. Fiind o persoana tehnica, zic sa ma joc un pic cu setarile benzii. In primul rand am reusit sa schimb limba. Pe cuvantul meu ca dupa ce tot afisajul trece la turca este un pic mai dificil sa ii faci setarile. Ca sa fie completa harababura, am trecut si la unitati engleze, lucru de care mi-am dat seama doar cand am vazut ca la o viteza de 6 nu pot sa merg; normal, erau 6 mile/ora. Tranpirat tot am tot piuit la butoane pana am reusit sa trec din nou la km, engleza si sa maresc timpul de resetare la 99 minute, uitandu-ma mereu sa vad daca vine cineva cu chitantierul sa imi puna mie banda la socoteala, ca am stricat-o, nu am decat sa o iau acasa daca imi place asa mult de ea.

Incep si ii dau bice, primii 5 km merg greu, timpul trece incet si ma dor ceva tibii, genunchi, un pic spatele. Pe urma intru in regim de cursa, iau doua batoane Isostar, pregatite pentru km10 si 20, mai am niste glucoza si zeama colorata 1.25 litri. Este si un gel pe care tot il car dupa mine, sa il iau in caz de nevoie, de parca nu as sti ca atunci e prea tarziu, daca ma lovesc frontal de zid nu pot decat sa ma vait, nu sa mai iau geluri.

Insa alerg liniar, reusesc sa pastrez viteza (eram cam speriat, in urma cu 2 saptamani am facut cu greu 27 km) si trec si ultimii 5 km, cam la fel ca primii, dar acum ma dureau mai mult spatele si bratele. Se termina cu bine 30 km in 2.37.07, pe ultimii 10 km cam crescuse pulsul, ajunsesem de la vreo 150 la 162 bpm. In spatele benzii este o movilita de "rumegus" si am cam stropit cu transpiratie peste tot, dar am rezistat si eu si banda.

Saptamana se termina in 74.01 km, pana acum am un tarif de alergare (de cand am facut abonamentul pe o luna) de 0.80 lei/km.

Succese va doresc.


...............
rookie




Offline Daniela
Membru Ro Club MaratonDaniela
Din Iunie 2011
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 4 Martie 2012 17:22
"Pana la urma am luat un deodorant Scholl si cu asta am reusit sa alung roiul de insecte care aparea in jurul lor in plina iarna" -

Ai putea incerca sa presari bicarbonat de sodiu in adidasul buclucas. E chiar mai eficient decat deodorantul Scholl si mult mai ieftin.






<< < 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 > >>
Pagina 9 din 31






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : Adriana Istrate, Alexandra Cîrstea, Costi21, Vlad G

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007