Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Alte concursuri de atletism » Bucegi 7500 - editia 2011

Bucegi 7500 - editia 2011



Open thread Bucegi 7500 - editia 2011

-



Offline Ana Maria
Membru Ro Club Maraton
Din Februarie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Iulie 2011 11:42
Nemaipomenita aceasta competitie, multe multumiri si bravo organizatorilor si concurentilor!
Printre acestia din urma (si la urma Wasntme), si Diana si cu mine, mai precis echipa "K-girls". "k" de la kinetoterapie - gaselnita extrem de potrivita a Claudiei (care face si ea parte din marea echipa a accidentatilor).

Asadar: dupa ratacirea majora de anul trecut, anul acesta m-am inscris bazandu-ma pe GPS-ul din capul Dianei. GPS care a functionat fara gres, strigand la mine si intorcandu-ma la timp din toate erorile de traseu.
Echipa K-girls a terminat cu un timp modest - un pic sub 19 ore - dar am terminat intregi si fara urmari majore. A fost minunat!

Am ajuns vineri dupa-amiaza la Pestera impreuna cu Sergiu si Claudia (multumesc pentru ajutor!), si dupa sedinta tehnica m-am dus la culcare pe la 22:00 usor stresata intrucat Diana inca nu ajunsese in zona.

Ne-am regasit sambata dimineata si, un pic dupa ora 6:00, am plecat de la Pestera, luand-o incet-incet spre Vf. Omu. N-am avut emotii la plecare, intrucat nu doar ca o aveam pe Diana , dar Claudia imi explicase vineri directia in care sa o luam. Prietenii stiu de ce Giggle!
Cu entuziasmul de inceput si Diana "la tragere", am ajuns la Omu in 2 ore. Chestie care m-a incurajat, intrucat anticipasem 3 - 3,5 ore. Dupa 2 guri de apa si un sandwich, am luat-o la vale. Luuuunga coborare, fratilor! Spre marea mea surpriza (pe bune!), de data asta am trecut oarecum "la carma", Diana avand oarecari probleme legate de genunchi. Dupa vreo ora de coborare am "dat" de Oana si Gabriel, care sareau sprinteni din stanca in stanca spre Omu. Incurajate de aceasta intalnire, ne-am vazut de drum impreuna cu alti colegi de suferinta. Problemele s-au agravat insa la 20 de minute de Poiana Costilei, cand ne-am oprit ca Diana sa isi lege genunchiul cu o fasa elastica. Moment la care constiinta a inceput sa ma inghionteasca zdravan de tot, reprosandu-mi c-am exagerat.
La Diham am ajuns in 2h:45. Dupa vreo 25-30 de minute am plecat spre P3. Stiam ca pentru mine de-aici incepe greul, dar cel putin ma linistisem deoarece genunchiul Dianei parea ca isi revenise. Lucrurile au mers relativ ok pana un pic dupa Poiana Izvoarelor, cu Diana zburdand pe urcare, iar eu inotand prin noroi.
Dupa cum ma asteptasem Smirk, pe masura ce avansam spre Prepeleag a inceput sa ma doara spatele. Si da-i, si lupta... Cativa concurenti si/sau turisti care au trecut pe langa mine imi tot ziceau sa ma folosesc de bete. Desi stiam ca nu merge, am incercat, insa asta nu facea decat sa inrautateasca lucrurile. Asa ca le-am strans la loc, preferand sa ma concentrez si sa strang din dinti apasand pe genunchi (multumesc, Ciprian, pentru ca m-ai invatat tehnica). Singura consolare pe care o aveam era ca Diana parea sa se simta foarte bine, si o vedeam cum isi "rodea fraul" din cauza ca eu eram asa de inceata.
Urcarea propriu-zisa spre Bucsoiu nu o pot descrie. Dupa ce am trecut de "jungla" m-am retras atat de adanc in mine, incercand sa ignor durerea de spate, incat nu mai tin minte mare lucru. Singurele lucruri pe care mi le amintesc sunt 3:
- Cum m-a salvat Diana - daca nu de la moarte, sigur de la o accidentare foarte grava. O luaseram pe o brana (crezand ca e cararea buna), si ne-am dat seama ca trebuie sa ne intoarcem - eu prima, ca eram cu 3 metri in urma ei. La un moment dat bucata de pamant pe care pusesem piciorul drept (de sustinere) s-a desprins si m-am trezit alunecand incet cu bratele si picioarele raschirate (subconstientul si-a adus aminte ce sa faca) de-a dreptul in jos. Nu stiu cum Diana s-a miscat si mi-a pus piciorul ei drept sustinere sub piciorul stang - a fost o chestiune de 1- maxim 2 secunde. Mi-a oferit un punct de sprijin si am putut sa ma salt in maini, spre carare. Nu mi-am dat seama pe moment de gravitatea situatiei, insa sunt sigura ca, daca nu era acolo... nu exista cuvinte suficiente pe lumea aceasta ca sa iti multumesc, Diana.
- Cand am vazut in fata al treilea varf m-a cuprins disperarea. Credeam ca le numarasem bine si a fost o surpriza neplacuta.
- Cand am auzit vocea lui Marian Chiriac care cobora de la Omu, noi fiind pe ultima coborare inainte de urcarea spre Omu. Desi nu am putut sa ii spun mai mult de 3 cuvinte, si chiar si acelea printre dinti - mi-era teama ca, daca ii desclestez, o sa urlu de durere de spate - simplul fapt ca era acolo, plus bautura izotonica pe care ne-a oferit-o Handshake, mi-au dat un imbold formidabil.
Imi aduc aminte deasemenea cu drag de colegii de suferinta cu "metoda celor 100 de pasi", precum si de discutia kafkiana cu Ionut (El: "Mai ai apa?", Eu: "Nu stiu").
Una peste alta, am ajuns la Omu cu 10 minute inainte de timpul limita, la 3h15 dupa ce trecusem de P3. Diana pierduse orice speranta ca o sa ne incadram, dar uite ca s-a putut Nodding.
Ca toti ceilalti, am mancat ciorba (Diana a avut si la propria cutie!), plus sandwich-uri (multumesc lui Daniel pentru sugestia de a imi lasa mancare sus la prima trecere la Omu), apa, bautura izotonica si o gura de Cola, ne-am oblojit cum am putut picioarele si ne-am schimbat in haine uscate. Multumim, Marian, pentru sustinere si ajutor.

Dupa vreo 30-35 de minute am inceput coborarea spre Poiana Gutanu, impreuna cu prietenii de la echipa 019 (Ionut si Gabi). In lumina experienteleor anterioare, ma bucuram in sinea mea ca de-acum o sa ii fiu si eu de ceva ajutor Dianei, care incepuse sa aiba probleme si cu glezna dreapta.
Dar de bine ce ma lasase coloana vertebrala in pace, dupa ceva vreme - oroare! - incepe sa ma doara glezna dreapta. Ma "batea" pantoful exact sub fluierul piciorului. Daca pe poteca larga era relativ suportabil, coborarea abrupta pe grohotis din Saua Batrana a fost cumplita. Fiecare pas era un chin. La sugestia lui Marian, am incercat sa pun un servetel pe post de "tampon" - a ajutat un pic, insa nu mult. In fata mea (!) Diana se chinuia si ea. Ionut isi injura bocancii la fiecare 30 de secunde. Eram un grup simpatic, ce mai!

Ca sa aveti o idee de situatie, aflati ca am ajuns in Poiana Gutanu in 4 ore (la ora 21:00). Am plans in sinea mea, uitandu-ma la drumul ce serpuia gratios printre culmile rotunjite, si pe unde, uitandu-ma de la Omu, imi propusesem sa o indemn pe Diana sa alergam incetisor.
Un alt soc a fost cand Ionut si-a scos bocancii. O sa trebuiasca sa treaca ceva timp pentru a imi sterge imaginea aceea de pe retina. Chapeau, mon ami, ai vointa!

Din Poiana Gutanu am luat-o incet amandoua spre Saua Strunga, fiindu-ne teama ca daca ne oprim nu o sa ne mai putem urni. Marian a ramas inca 5 minute cu echipa 019, si ne strigam prin padure.
Ne-au ajuns la prima stana. Unde eu si Diana ne oprisem, stand fata in fata si uitandu-ne una peste umarul celeilalte, dupa ce fusesem atacate de caini. Caini care, dupa ce ne inconjurasera latrand, acum stateau pe poteca si se uitau la noi, maraind daca incercam sa ne miscam. Nu aveam betele (i le lasasem lui Marian), dar imi desfacusem chingile de la rucsac, pregatita sa imi vand scump perechea de colanti (aluzie la ultima aventura cu caini, din decembrie). Ciobanul striga din vale la caini, fara niciun efect insa.
Am stat acolo 5, poate 8, maxim 10 minute pana au venit si ceilalti. Va asigur ca noua ni s-a parut o eternitate. Dar am fost salvate magistral (Marian strigand cu multa autoritate la caini) si fara sa pierdem nicio componenta.

"Pauza" asta cu adrenalina a avut un efect intaritor, asa ca am luat-o la pas alert (ma rog, cat de alert nu stiu, dar noi asa simteam) spre Strunga, unde am ajuns cand a cazut noaptea (1h:27 de la Gutanu). Nici pe mine, nici pe Diana, pana la Strunga nu ne-a mai durut nimic. Terapia cu caini - noul panaceu universal Giggle.
In mod deloc surprinzator, dat fiind ca era noapte iar noi eram praf, coborarea asta ne dadea fiori. Ne-am imbracat si am luat-o sontac-sontac la vale, calauziti de sclipirile echipamentului si al stalpilor de marcaj in frontale. Tin minte ca am vorbit mult intre noi, dar nu mai tin minte ce. Imi plangea inima gandindu-ma la Ionut, care suferea stoic.
Eu eram ok, printre altele pentru ca anul trecut facusem bucata asta de 3 (trei) ori in 48 de ore. Pilotul automat functiona vesel si alert. Marian si-a luat din nou in serios rolul de pazitor, discutand cu ciobanii din a doua stana, care dealtfel si-au si legat cainii si nu am avut probleme sa trecem fix prin mijlocul stanii.

Stiam ca ne asteapta Sergiu si Claudia la Padina (ei terminasera de multe ore), dar cand l-am auzit pe Sergiu strigand in noapte "Ana!", ca intr-un film, si dupa ce am imbratisat-o pe Claudia, m-am relaxat. Apoi, am luat-o la picior catre Pestera, cu toata oboseala neputand sa nu remarc veselia si antrenul din jurul gratarelor, precum si muzica de inima albastra, de la boxe sau a capella.

Nu tineam minte sa fie atatea scari langa manastire, si la capatul lor: surpriza!!! Luminita si Sandor, care ne-au incurajat foarte mult. Cred ca de la ei am luat ultimele picaturi de energie, sa ne tina pana la Salvamont. Unde am ajuns glorios cu 6 minute inainte de ora 1 dimineata.

Bilant:
1) Foarte buna organizare, voluntari minunati si amabili;
2) Prietenii sunt TOTUL. Fara voi nu stiu cum as fi trecut prin toate acestea. Multumesc tuturor celor care ne-au incurajat si ne-au ajutat pe parcurs. Si multumesc in mod special lui Marian, Sergiu, Claudiei, lui Ionut, Gabi, Oanei, lui Gabriel, Luminitei, lui Sandor si, bine-nteles, Dianei!!!!!
3) La capitolul "daune" declar: o batatura groaznica in partea din fata a talpii piciorului drept, o glezna invinetita si picioare umflate. Toate "tratabile".

Ne vedem la anul!




1 2 >
Pagina 1 din 2




Offline GabAdrian
Membru Ro Club MaratonGabAdrian
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Iulie 2011 12:57
Foarte tare toata povestioara.

Felicitari!




Offline Samos
Membru Ro Club MaratonSamos
Din Februarie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti ; cartier 23 August
Luni, 11 Iulie 2011 13:19
Dragelor , orice ve-ti face de acum incolo , nu mai conteaza pentru mine . Va bucurati de admiratia si respectul meu pentru tot restul vietilor noastre , care sper sa fie cit mai lungi.Pentru oricine asta e proba de rezistenta , iar voi ati trecut-o cu bine .Felicitari inca odata si revenire grabnica in forma . Felicitari si celorlalti participanti care au terminat sau nu , toti au contribuit la crearea atmosferei minunate de la aceasta competitie care provoaca din ce in ce mai multi alergatori . La anul voi fi din nou acolo pentru revansa .

...............
marius




Offline dianagal
Membru Forumdianagal
Din Decembrie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Iulie 2011 13:56
Ana, felicitari si multumesc pentru cursa!
Multumesc de fapt tuturor celor care m-au ajutat/sustinut cu ceva, constient sau inconstient.
Povestea mea si alte detalii - cand imi voi reveni cat de cat si ma voi simti in stare sa leg ceva cursiv Grin Categoric nu acum Shy
Felicitari tuturor participantilor!
p.s. "hobby" Suicide Prietenii stiu (de) ce.

...............
diana.jors@gmail.com




Offline Ana Maria
Membru Ro Club Maraton
Din Februarie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Iulie 2011 16:26
Mda, "hobby, m ƒ, hobby ?!!".

Marius, sigur la anul iese. Tare mi-a parut rau pentru voi, insa din experienta stiu ca iti trebuie mult mai multa vointa sa sa te opresti decat sa continui riscandu-ti... adidasii. Poate ne mai antrenam si noi pana la anul si reusim sa ne tinem mai aproape de tine Eek.




Offline podariu
Membru Ro Club Maratonpodariu
Din Iulie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Iulie 2011 17:01
Felicitari pentru cursa!




Offline Cornelia DAVID
Membru Ro Club MaratonCornelia DAVIDTrimite Mesaj
Din Ianuarie 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Iulie 2011 19:47 Pozele de la Marathon 7500
Salut

aici pozele noastre!! adica ale lui Adi :-)

https://picasaweb.google.com/silvidavid/Marathon75002011

a fost superb ca in fiecare an!!
si ne gandim deja la editia din 2012!!!
Multumim CPNT!!
...............
Cornelia




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Iulie 2011 20:32
"Terapia cu caini - noul panaceu universal " - Ana Maria

Doamne fereste de terapia cu ursi!
Felicitari pentru cursa si pentru povestire.


...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Offline deminero
Membru Ro Club Maratondeminero
Din Iunie 2010
Luni, 11 Iulie 2011 20:36 Cata deminero
Respect pentru ciorba si pentru cursa :). Cand am trecut pe la omu imi umbla foamea cu lanterna prin stomac. Ce mancau aia fasole si ciorbitaa vai de miros mi se inmuiasera picioarele :).




Offline Samos
Membru Ro Club MaratonSamos
Din Februarie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti ; cartier 23 August
Luni, 11 Iulie 2011 20:38
V-a fi o placere sa ne intilnim din nou , dar pina atunci mai avem destule ocazii ,prima pentru mine Ciucas-ul unde atmosfera e la fel de frumoasa , traseul mai blind cu noi si sigur ne vom distra de minune .
...............
marius




Offline danutz9350
Membru Forum
Din Iulie 2011
Marti, 12 Iulie 2011 00:34
sunt nou di nu prea stiu unde trebuia sa postez acest mesaj.cine mai merge la miercurea ciuc?la supermarathon?si cine are echipa de stafeta ?




Offline dianagal
Membru Forumdianagal
Din Decembrie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 12 Iulie 2011 09:35


"Doamne fereste de terapia cu ursi!" -

Eh, radem, glumim, dar cand am trecut prin padurea de dupa Gutanu, pe inserat, eu "vedeam" cate un urs pe langa fiecare bustean sau trunchi cazut Shysmile noroc ca a fost scurta si am iesit repede din ea... apoi, cand am in sfarsit am iesit, am intrat direct la terapia cu caini...
...............
diana.jors@gmail.com




Offline Dani F.
Membru Ro Club MaratonDani F.
Din Iunie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 12 Iulie 2011 12:07
Pozele facute de mine, in cea mai mare parte la premiere, se gasesc aici: https://picasaweb.google.com/Dani.Florea/Bucegi750008072011Neselectate
Sper sa va regasiti printre ele, toata lumea a fost strigata si a primit o diploma de participare, dovedind respectul organizatorilor pentru participanti.

...............
http://picasaweb.google.ro/Dani.Florea/






Offline Simon
Membru Ro Club MaratonSimonTrimite Mesaj
Din Mai 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 12 Iulie 2011 15:53
Danut a intrebat despre SuperMaratonul Secuiesc de la Miercurea Ciuc (Editia a X-a) - 7 August. Voi incerca sa creez eu un post separat.
...............
www.florinsimion.com/blog




Offline Simon
Membru Ro Club MaratonSimonTrimite Mesaj
Din Mai 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Marti, 12 Iulie 2011 17:10 Experienta Echipei GHENCEA TRAIL (Florin Simion si Marius Dumitrel) - Proba Hobby
Nu radeti de numele nostru. Am cautat sa faca referire la ceva elemente comune.

Ideea participarii la 7500 era mai veche. Am tinut mortis sa "mergem" la Elita, dar Marius m-a temperat si ne-am propus sa scoatem un timp bun la Hobby.
Nu am facut nici un antrenament impreuna (in ultima vreme). Insa eu aveam ceva maratoane in picioare anul asta, iar Marius stie bine muntii, desi e constantean.

Am ratat startul, impreuna cu echipa formata din Adrian si Catalin. Si am inceput ceva ce mie imi place, sa recuperam. Depasind pentru moral, am avut ocazia sa salut cativa dintre cunoscuti, mai ales pe Diana si Ana. Evident am pierdut multa energie acolo, dar am ajuns la Vf. Omu intr-o ora si 20 min.
Minunandu-ma de cat de bine merg echipele de mixt, am inceput coborarea. Insa pentru ca ne "plictiseam" am zis sa ne ratacim putin si am ajuns intr-o fundatura, asta dupa ce am trecut de 3 ori apa, pana la genunchi.
Am revenit la poteca, intalnind 3 echipe pe care le stiam mult in urma noastra. Am ajuns la Gura Diham in 3 ore.
Si pe urmatoarea urcare Marius ma "tragea" dupa el. La Prepeleac am stat 2-3 minute, ca si la precedentele puncte de control.
De aici a inceput greul pentru Marius. Desi e expert pe urcari, a ramas fara "puteri".
In timpul asta ne duelam cu alta echipa semisuferinda.

In 6h30 min am ajuns a 2-a oara pe Vf. Omu. Ce m-as mai fi dus la vale! De fapt ma duceam 100-200 m in fata lui Marius, cum se duce cainele tinut intr-o lesa foarte lunga. Insa eram o echipa. Simteam si eu dureri la genunchi. Asa ca am lasat mai moale.

Coboarea spre Gutanu a fost si mai grea pentru Marius. Si tarziu ne-am dat seama sa mutam greutatea (adica apa) la mine. La Punctul de Control de la Gutanu ne-a prins prima echipa de fete. Deci stiam la ce nivel ne aflam. De fapt le admiram pe fete, cat de lejer se misca si cat de eficient.

Am trecut de data asta la carma grupului de 4 si ne-am intalnim cu doamnele temerare si demne de respectul nostru, de la Echipa Sport Virus.

Ameninta cu ploaie, dar n-a fost cazul.

Ii repetam lui Marius sa aiba rabdare, ca o sa-si revina si ca trebuie sa ne incadram in targetul de 10 ore. Si mai mult, ca mai putem depasi o echipa (intre Vf. Omu si Gutanu, pierdusem 3 pozitii).

Am trecut si de Saua Strunga (cum nu mai aveam mancare am savurat o halvita bestiala de la Marius) si le-am lasat pe fete sa se duca. Chiar si pe Marius. I-am salutat pe baietasii cu ATV-uri si am luat-o la vale. Si na minune! (pentru mine era de asteptat). Si-a revenit Marius si am marit ritmul.
Si deodata a reinceput razboiul. Dupa Padina am ajuns din urma echipa semisuferinda, carora nu le venea sa creada ca i-am reajuns. Pentru prima data am "urlat" putin la Marius; el urla oricum de durere.

Am ajuns la scari pe care (nu stiu de ce) eu nu puteam merge, dar puteam alerga. La Manastire am facut slalom printre turistii straini. Echipa din spate deja nu se mai vedea.

Am terminat cursa intr-o atmosfera placuta, cu mainile sus, in 9h53, locul 10 la Masculin (neoficial).

Ramane dilema pentru 2012: Cursa lunga sau pretentii mai mari la Hobby?




1 2 >
Pagina 1 din 2






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : DMGeorge, Dragos.H, Marius07, R4zvan, STANISLAV, Stefania Simion

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007