Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Jurnale de antrenament personale » Jurnal antrenament Visan Alexandru

Jurnal antrenament Visan Alexandru



Open thread Jurnal antrenament Visan Alexandru

-



Offline visan alexandru
Membru Ro Club Maratonvisan alexandru
Din Iulie 2011
Oras / Locatie : romania
Sambata, 9 Iunie 2012 12:50
Cu o intarziere de cateva zile, revin cu un format nou al antrenamentelor mele pentru triatlon. Asa cum spuneam in postarile mai vechi, odata cu inceputul lunii iunie, am facut niste schimbari majore in antrenamentul meu. In mare, ma antrenez 6 zile pe saptamana, doua antrenamente/zi, duminica pauza totala, iar la mijlocul saptamanii imi rezerv o zi doar pentru inot, renuntand la ciclism si alergare, pentru o refacere mai buna. Schimbarea majora insa este aceea ca primul antrenament al zilei il fac la ora 5.30 dimineata, iar cel de al doilea undeva in jurul orei 18. Pot spune, dupa doua saptamani, ca ma simt excelent fizic, dar mai ales psihic, alergarile/turele de ciclism devenind o adevarata placere la orele diminetii.

Am facut si unele schimbari din punct de vedere al alimentatiei si suplimentelor, in sensul ca folosesc dupa fiecare antrenament aminoacizi si glutamina, in rest aceleasi vitamine/minerale, suplimente pentru sistemul osos de la universal nutrition. De asemeni, am schimbat si sustinatorele de efort si folosesc toata gama High5, de care sunt extrem, extrem de multumit.

Ca si echipament, folosesc pentru sosea o cursiera Bianchi full carbon, echipata dura-ace, iar pentru MTB, tocmai mi-am achizitonat un Radon carbon in jur de 10 kg, echipata slx/xt, urmand pe parcurs sa primeasca un upgrade major.

Saptamana 28.05.-03.06.

Luni - Alergare 15 km 01:30:02, pace 5:59 min/km.

La ora 5.30 ma prezint putin ingadurat pe pista stadionului Unirea Urziceni, stresat fiind de accidentarea de la genunchi ce ma tinuse 3 zile departe de orice inseamna antrenament. Simteam o durere putin jenanta in exteriorul genunchiului drept, durere care nu imi dadea pace, cum spuneam, de cateva zile. Incercasem in cele 3 zile de pauza tot felul de creme, genunchere, antiinflamatorii si speram sa pornesc saptamana ok. Dupa vreo 8, 9 km apare o durere mica in acelasi loc, dar parca era mult mai bine decat data trecuta si imi spun ca pot continua, in cele din urma terminand cei 15 km in timpul prestabilt de 01:30. Renunt totusi pentru siguranta la cel de al doilea antrenament al zilei ce ar fi trebuit sa fie de ciclism, tocmai pentru a menaja putin genunchiul.

Marti - pauza.

Desi aveam programat dimineata un antrenament de ciclism la ora 5.30, imi spun ca il voi face mai tarziu in cea de a doua parte a zilei. Toata dimineata de marti mi-am ocupat-o cautand o oferta buna pentru un MTB, anvand in vedere ca mai erau decat 3 zile pana la primul meu concurs de triatlon si eu nu aveam bicicleta. Dau cateva telefoane, verific niste preturi, iar la pranz ma intorc mandru nevoie mare de la Bucuresti cu o frumusete de carbon extrem de usoara si echipata excelent. Nerabdator sa ies la primul meu antrenament de MTB, ma apuc repede de reglaje dar zic ca e mai bine sa apelez la specialisti si fac o programare la surmont bike pentru miercuri. Daca tot am pierdut ziua, imi programez pe seara un control la medic sa imi vada genunchiul si rasuflu usurat .... nu e nimic grav, probabil o mica intindere care necesita, imi spune, cateva zile de repaos total... NICI GAND ii spun, peste 3 zile am un concurs ce il astept de un an de zile, nu renunt cu orice risc... doctorul rade si ma asigura ca nu se va intampla nimic, dar pentru siguranta, poate fac macar o zi pauza....

Miercuri - Alergare 12 km 01:07:57, pace 5:39 min/km, MTB 37 km.

Pe o ploaie torentiala imi fac o incalzire temeinica pentru a-mi proteja genunchiul si termin primul antrenament al zilei, o alergare de 12 km in 01:07:57. Am mai simtit doar o mica jena pe la kilometrul 9 dar era din ce in ce mai bine. La ora 18 ies la cel de al doilea antrenament al zilei, primul mea iesire cu MTB-ul dupa mai bine de 15 ani! Pentru a ma obisnui cu bicicleta, imi spun ca ar fi ok sa aleg acelasi traseu de sosea si imi conving coloegul de antrenament sa mergem pe sosea. Ajunsi insa in dreptul padurii Cosereni, viram stanga si intram in cele mai mari gropi si lacuri din intreaga padure... raman uimit pe unde poti sa intri cu un MTB incaltat cu gume de noroi... in cateva minute bicicleta se umple de noroi, echipamentul din alb se face maroniu si trec aproape trei ore fara sa le simt, simtind doar libertatea pe care numai un MTB ti-o poate oferi in mijlocul naturii...

Joi - Antrenament inot 2 km.

Mai sunt doua zile pana la concurs si antrenorul imi spune sa fac un antrenament lejer de 8x200 inot crawl, dintre care 4x200 cu labe si palmare. La sfarsit o mica sedinta tehnica, probabil simtise ca am ceva emotii pt sambata...

Vineri - Antrenament MTB 16 km.

Impreuna cu sotia si un mic grup de sustinatori, sapte la numar, ne indreptam spre Vama Veche si ne cazam la o distanta de aproximativ 1 km de micul golf, zona din 2 Mai unde urma sa se desfasoare Triathlon Offroad Fara Asfalt. Ajuns la Vama, imi iau bicicleta, fac un mic antrenament de acomodare cu bicicleta de vreo 15-16 km si ma prezint in jurul orelor 18 pentru a-mi ridica kitul de concurs.

Ajuns in " Micul golf '' balizele deja instalate in larg ma pun putin pe ganduri.... oare atat de mult trebuie sa inot?? Desi inotasem de nenumarate ori in bazin distanta de 750 m ce urma sa o parcurg in bazin ( fiind primul meu concurs de acest gen, m-am hotarat sa ma inscriu la tura scurta ), aici in mare mi se parea infinit mai lunga {#emotions_dlg.sad} Imi ridic kitul de la staff-ul extrem de primitor, ma sui pe bicicleta si ma intrept ganditor spre Vama... Tot drumul incerc sa imi iau repere, sa vad cat inseamna pe sosea 750 m, iti tot recapitulez trasee, necsar de echipament...

La ora 21 ma intorc pe bicicleta la sedinta tehnica unde aflu ca dupa proba de inot, prima din concurs, urmeaza cea alergare si dupa cea ce ciclism. In triatlon succesiunea probelor este alta, in sensul ca dupa inot urmeaza ciclism si dupa alergare. Sedinta dureaza cca 45 minute si ma lamuresc in privinta traseelor. Am un regret totusi ca proba de alergare nu este ultima... lucru care in final, cred ca m-a dezavantajat putin...

Sambata - Triathlon Fara Asfalt tura scurta: 750 m inot - 33 km ciclism offroad - alergare offroad 5 km.

Desi vineri seara imi las prietenii la un bar din Vama si imi dau stingerea la ora 23, ma trezesc la ora 6:45 cu vreo trei, patru ore de somn cumulat. Imi mai fac un inventar al echipamentului, beau un bidon de High5, eu plec pe bicicleta iar " galeria" imi imbarca tot echipamentul in masini si la ora opt fix ne prezentam in micul golf.

Pe culoarul ce coboara din strada catre punctul de plecare al probei de inot, peste 140 de biciclete asteapta linistite in rastele de lemn, frumos aranjate si numerotate sa inceapa cursa. Imi ocup rastelul cu numarul 114, imi aranjez frumos echipamentul si mai fac pentru a nu stiu cata oara un inventar al echipamentului. Imi pun constum de neopren, garminul la mana, cipul de picior si ma indrept temator spre locul de start pentru a verifica temperatura apei. Apa nu era foarte rece....{#emotions_dlg.shame} pur si simplu iti cadea degetele de la picioare... imi spun norc ca am costum de neopren!

Noua fara cinci minute... mai este putin pana la startul cursei si pur si simplu nu mai am stare.... teama, emotiile, se citesc foarte usor pe fata mea, lucru confirmat de cei dragi, care nu stiau cum sa ma incurajeze si sa ma imbarbateze mai bine... dar eu nu, parca eram un autist in lumea mea plina de trasee, de timpi, plina de intrebari fara raspuns. Lasa ca o sa il termini, o sa fie bine imi spunea sotia dar eu nu o auzeam, vedeam multimea de concurenti care parca erau diferiti, erau zambitori si fara emotii..

De proba de inot imi era cel mai teama, nu de distanta in sine care o facusem de nenumarate ori, ci de imbulzeala de la start ma temeam cel mai mult... sa ma pozitionez in fata? nu e bine, nu sunt prea bun, nu am experienta si vine valul peste mine....hmmm sa stau in spate? totusi nu as vrea sa incep cu handicap.... si ma pozitionez in prima parte a plutonului lateral stanga, exact in dreptul primei balize ce trebuie ocolita prin dreapta. Imi spun ca nu trebuie sa pornesc tare, sa scap de prima baliza si dupa inot in ritmul meu... asa nu vor fi probleme. Imi caut cu privirea sotia, sustinatorii pozitionati strategic in puncte cheie pentru a ma putea urmari pe traseu si .... trei, doi, unu START in primul meu concurs de triaton.

Peste 200 de persoane alearga spre aceeasi tinta... doua balize portocalii pozitionate undeva la 150 m in fata noastra. Pornesc biniosor si din cand in cand ridic putin capul din apa pentru a cauta cu privirea cele doua balize. Singurul lucrul care il pot reprosa oraganizarii este ca balizele erau prea mici si practic nu puteau fi bine identificate mai ales cand ai in fata ta atatea casti de inot care mai de care mai colorate. Ma abat putin in stanga, datorita curentului si un arbitru dintr-o barca imi spune ca trebuie neaparat sa ocolesc baliza care deja era la 10 m in dreapta mea, astfel ma va descalifica. Imi schimb brusc directia de inot si stupoare.... din dreapta peste 100 de concurenti vin peste mine, ma lovesc, ma imping, fiecare incercand sa isi faca culoar catre cele doua balzie. Trag cat pot de tare si ocolesc baliza usurat, dupa care imi intru in ritm pana la cea dea a treia baliza, nu mai am deloc probleme si ies din apa undeva in primii 40 de concurenti la general.

PS: atat eu cat si ceilalti concurenti putem paria ca nu au fost doar 750 m ci undeva aproape de 1 km.

Termin proba in 0:21:01.

Urmeaza o tranzitie incetinita putin de dificultatea cu care mi-am dat jos neoprenul, ma incalt cat pot de repede, imi pun centura cu numarul de concurs si plec in proba de alergare, nu inainte de a consuma in graba un gel cu cofeina.

Spuneam la inceput ca am fost putin dezavantajat de faptul ca alergarea nu a fost ultima proba, pentru ca nu am putut sa alerg la capacitate maxima. Fiind primul concurs, nu stiam cum raspunde organismul la trei probe consecutive si ma temeam sa imi pierd energia pentru proba de MTB, unde nu stateam bine deloc. Desi proba de alergare a fost mai mult pe plaja si pietre destul de mari, a fost o proba usoara si desi am alergat destul de usor, am recuperat constant,iar la finalul probei eram undeva intre primii 6-7 concurenti.

Am terminat proba in 0:30:02, al doilea timp al categoriei mele, 30-34 ani.

Urmeaza cea mai dificila proba pentru mine, proba de MTB 33 km. Traseul a fost superb, zona canionului dementiala, cu coborari prin padure, noroaie pietre, crengi, un traseu destul de anevoios pentru mine avand in vedere ca am avut in spate un singur antrenament de MTB si o plimbare de 16 km in ziua de vineri. Din pacate, am avut parte de o cazatura pe o coborare, cazatura care m-a incetinit in final aproximativ un minut, ceea ce a insemnat un loc in clasament.

Termin proba de MTB 1:41:29, 9-lea timp din categorie.

Timp final: 2:36:35 locul 7/35 la categorie si 33/141, loc ce mi-a adus 5 puncte dupa prima etapa in clasamentul general al grand prix-ului Bioeel Triathlon 2012.

https://docs.google.com/spreadsheet/pub?key=0AqDDFceK2GJzdHVtQnp2S21NbFZBS05MWHV5MGhpU0E&output=html


Duminica - evident pauza.










< 1 2 3 4 5
Pagina 5 din 5




Offline visan alexandru
Membru Ro Club Maratonvisan alexandru
Din Iulie 2011
Oras / Locatie : romania
Luni, 24 Iunie 2013 22:08

Multumesc mult Serban, acum sunt extenuat fizic, insa promit sa revin cu poze si detalii.


...............
http://www.facebook.com/visanalexxandru




Offline visan alexandru
Membru Ro Club Maratonvisan alexandru
Din Iulie 2011
Oras / Locatie : romania
Miercuri, 26 Iunie 2013 18:08

Ziua cea mai lunga...

Pentru orice triatlonist cu sau fara experienta, terminarea unei curse de Ironman reprezinta visul suprem....
Pentru mine, acest vis a incoltit in urma cu un an si jumatate cand, cochetand deja cu alergarile pe distante medii, am auzit pentru prima data despre existenta acestei probe de fier.
3.8 km inot, 180 km ciclism, urmati de 42.2 km alergare??? Imposibil! dar in subconstientul meu se inradacinase ideea ca trebuie sa fac asta. Dupa o scurta documentare, imi stabilesc ca target 3 ani de antrenamente intense pentru a termina cursa in timpul limita de 16 ore, insa sansa mea s-a numit Boldizsar Sandor, actualul meu antrenor, caruia ii datorez tot ceea ce am realizat pana acum. L-am intalnit printr-o conjuctura favorabila, in luna mai a anului trecut si am stabilit impreuna niste obiective clare pe termen lung, printre care si concursul de la Oradea.
Concurs ce a venit mai repede decat ma asteptam....
Pentru mine, inotul reprezinta cea mai dificila proba si asta numai din cauza faptului ca pana acum, nu am avut cum si unde sa ma antrenez serios. Ajuns joi impreuna cu gasca la Oradea ( Costin - fotograf, Sandor impreuna cu minunata lui sotie Luminita, Sergiu impreuna cu Claudia, Mugur Fratila si Mihai Iancu, toti de nota 20), ma duc impreuna cu Costin ( Cos pentru cunoscuti) sa inspectam traseul de inot, ce urma sa se desfasoare la 5 minute de vila in care ne-am cazat, in lacul Paleu.
Ajuns aici, entuziasmul imi dispare subit. Aflu de la Istvan, organizatorul concursului ca nu se poate inota cu neopren, apa lacului avand mult peste 24 grade. In scurt timp, se intinde si culoarul de inot, un sir lung de balize de 475 m ce trebuie ocolit de 8 ori. Intru in apa, fac o tura pentru acomodare si ma mai linistesc putin. Aproape unsprezece minute/tura...lent, foarte lent imi zic, in comparatie cu ceilalti 35 de concurenti. Imi stabilesc astfel ca target sa ies din apa dupa 1h si 35 minute si in acelasi timp sa nu fiu obosit pentru proba de ciclism.
A doua zi, in jurul orei 9.30 mergem cu totii intr-o scurta recunoastere a traseului de ciclism. Pentru mine, singurul din grup ce urma sa particip la proba lunga, urmau 7 ture a cate 24 km cu cate o catarare pe tura, plus 10 km revenirea spre traseul de alergare. Pentru ceilalti, "doar" 4. Este extrem de cald, facem cu totii o singura tura si incercam sa ne hidratam cat mai mult. Nu mi se pare greu, insa Sandor ma avertizeaza ca nu imi va fi usor, sunt 7 ture si va fi foarte cald. Imi stabileste astfel tura la 50 de minute.
Seara ne pregatim bicicletele pentru concurs, ne lipim batoane si geluri pe cadre si ne umplem bidoanele cu izotonic... bicicletele astfel echipate, par brazi de craciun.
Participam la sedinta tehnica, unde suntem iarasi avertizati de faptul ca va fi extrem de cald si ne retragem spre vila. In jurul orelor 22, baietii imi spun ca trebuie sa ma odihnesc, sa incerc sa dorm si ma imbarbateaza ( pentru a nu stiu cata oara) sa nu imi fac griji. Eu urma sa intru in concurs la ora 7, ei de la Half, la ora 9. Ma duc in camera si incerc sa adorm... insa emotiile ma tin treaz inca o ora, poate doua. Pentru mine, urma ziua cea mai lunga... ziua pe care o asteptam de un an si jumatate.
La ora 6 ma trezesc, mananc ceva usor, imi iau bicicleta si la ora 6.30 sunt la standuri. In scurt timp, apar Sandor, Luminita si Cos. Toti ma incurajeaza insa eu, vizibil emotionat si stresat nu ii aud, ma lupt cu gandurile si temerile mele. Daca trec de proba de inot imi spun, nu am cum sa nu termin cursa. Cos ma strange frateste, Sandor striga la mine de cateva ori sa nu trag tare, sa imi conserv energia pentru proba de ciclism si.... START ne aruncam in apa lacului, fiecare incercand sa prinda un culoar favorabil. In scurt timp sunt depasit de marea majoritate a concurentilor, insa nu imi fac griji, ziua este lunga. Primele doua, trei ture, inot cu oarecare teama, insa pe masura ce inaintez capat incredere in mine si spre final, chiar depasesc cativa concurenti. Dupa 1h si 41m ies din apa si realizez ca imi facusem griji degeaba, as mai fi putut inota inca pe atat daca ar fi fost cazul. La sfarsitul probei de inot, eram clasat pe la jumatatea clasamentului. Dupa o tranzitie de circa doua minute, timp in care consum rapid un gel energizant, imi pun casca, ochelarii si pantofii de ciclism si pornesc intr-o usoara alergare pe langa bicicleta spre traseul de ciclism. Ma asteptau cuminti 180 km de pedalat, iar termometrul indica inca de la ora 9.40 in jur de 30 de grade celsius. Primele doua ture le parcurg conform planului in 49, respectiv 50 minute/tura, ajutat in permanenta de Cos care, pozitionat la primul punct de alimentare, ma astepta cu un bidon de izotonic pentru a realimenta. Nu stiu ce m-as fi facut fara el.... Deja de la a treia tura intra pe traseul si marea majoritate a concurentilor de la half, care luasera startul in cursa la ora 9. In jurul orelor 12, temperatura ajunge la 40 de grade la nivelul asfaltului, iar pedalatul devine din ce in ce mai greu. De fiecare data cand ma intersectez cu Sandor, striga la mine sa consum cat mai multe lichide si sa mananc cat pot de mult la punctele de realimentare. In intervalul 13-14, cei de la half parasesc traseul, insa pentru mine mai urmau inca trei ture. La ora 14, caldura devenise insuportabila! Erau in jur de 45 grade la nivelul asfaltului, iar eu mai aveam de parcurs inca aproximativ 80 de km. Ma opresc la fiecare punct de alimetare si imi pun in jur de 1 kg de gheata in costum, la piept si picioare in casca si mai bag si un cub in gura. O senzatie extrem de placuta, dar care din pacate dura doar cateva minute, soarele transformand gheata in siroaie de apa ce se scurgea in pantofii mei. La fiecare tura, consumam in jur de 1.5 l izotonic, un gel energizant, un baton, mancam o banana de la unul din punctele de realimentare, imi puneam gheata in costum si imi turnam apa pe mine ori de cate ori aveam ocazia. Termin si cele trei ture, fiecare cu o abatere de la cele 50 minute de 3/4 minute/tura si mai am doar 10 km de pedalat spre traseul de alergare. Daca mai aveam o picatura de energie in mine, catararea ce a urmat de circa 2 km a avut grija sa o consume complet. Termin traseul de ciclism dupa 6h si 37m si ajung undeva pe locul 8.
Traseul de alergare urma sa aiba loc intr-un parc din centrul orasului, unde aveam de alergat 38 ture a cate 1.1 km fiecare. Aici deja ma astepta intrega echipa, fiecare dintre ei, cu exceptia Claudiei, terminand proba de half. Planul initial a fost sa alerg cu un ritm de 5:17 min/km, insa datorita caldurii extreme Sandor imi spune de la primii pasi sa scad ritmul la 6:15-6:30 min/km, altfel risc sa nu pot termina cursa. Desi mare parate din traseu se alerga la umbra, caldura era insuportabila! La fiecare tura imi turnam pe mine apa, incercand sa scad temperatura corpului. Caldura devenise acum un aliat al celor 42 km si parca incerca sa ne reteze aripile... Pana la km 25 lucrurile merg bine... In plus, Cuiva acolo sus parca i se face mila de noi si incepe sa ploua. In genereal urasc ploaia, dar acum o iubesc! In scurt timp, apar crampele stomacale si Sandor imi spune sa nu mai consum geluri, ci doar apa, lucru care ma ingrijoreaza putin. Alerg in jur de o ora doar cu apa si se simte. Se simte pana in maduva oaselor. Ploaia se inteteste, incepe sa fulgere si intreaga echipa pleaca la masa. In cateva minute, in parc raman doar voluntarii de la punctul de alimentare si noi, concurentii de la proba lunga. Daca la inceput mai vorbeam intre noi, ne incurajam reciproc, acum fiecare dintre noi isi vedea de propria lupta. Luptam cu noi insine. Deja totul devine extrem de greu, la limita suportabilului... imi dau seama tarziu ca imi turnasem cola in cap in loc de apa, tipam la cei ce treceau pe langa o tasnitoare sa arunce apa pe mine si imi indesam banane in gura, cu speranta ca ma vor tine in cursa. Deja multi concurenti nu mai puteau alerga, mergeau insa ca niste roboti cu pasi mici, de copil. Pe traseu, o femeie in varsta intreaba un concurent care se oprise tinandu-se de burta " pentru ce va chinuiti mama asa??? Castigati ceva???". Alerg si imi tot vine in minte intrebarea femeii... refuz insa sa imi raspund si strang din dinti. Mai am 10 km. "Ce inseamna 10 km? Un fleac, antrenamentul lejer de miercuri. Ba nu, doua antrenamente de 5 km revenire usoara... hai ma ca nu mai ai mult!! ce inseamna inca o ora jumatate? 3 x 30 minute". In capul meu incercam sa "sparg" cei 10 km in distante mai scurte, sa raman cat de cat motivat. Iau un Activator ( o doza mare de cofeina) cu gandul sa mai imi dea ceva energie pe final. Mai am doar 5 ture si toata gasca isi face aparitia cu pelerine de ploaie. Striga la mine, dar eu nu reactionez, doar parul de pe maini. Prezenta lor a echivalat cu cel mai puternic energizant existent in lume! Efectiv mi-au dat aripi. Aripi si lacrimi in ochi...Intru in ultima tura si involuntar incep sa plang. Plang de bucurie, de durere, nu stiu de ce dar plang si mi se face rau... incerc sa ma stapanesc dar nu pot. Sunt prea fericit! Am reusit, SUNT IRONMAN!


...............
http://www.facebook.com/visanalexxandru




Offline Dragos Ciobanu
Membru Ro Club MaratonDragos Ciobanu
Din Septembrie 2012
Oras / Locatie : Bucuresti
Joi, 27 Iunie 2013 13:34

Bravo IRONMAN. felicitari pentru performanta reusita!


...............
www.dragosciobanu.ro - Today I run for absolute pure joy




Offline Viorel Crisan
Membru Ro Club MaratonViorel Crisan
Din Septembrie 2011
Vineri, 28 Iunie 2013 13:38

Superb povestit, felicitari sincere pentru aceasta realizare uriasa!


...............
http://eualerg.blogspot.com/




Offline mgh
Membru Ro Club Maratonmgh
Din Decembrie 2011
Vineri, 28 Iunie 2013 13:58

FELICITARI!! O cursa pe care o sa o tii minte multa vreme :)


...............
-




< 1 2 3 4 5
Pagina 5 din 5






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : adimg, Andra_s, Andra_S, Catalinux, danat, gloria, komissaru, Magalo, Paria, tavi

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007