http://www.wired.co.uk/news/archive/2013-10/31/runtastic-story-running
În primul rând doresc să salut toți membrii forumului si sa vă urez succes în activitatea dumneavoastră.
Având un serviciu care nu necesită activitate fizică deosebită, m-am gandit că ar fi recomandat dacă în momentele libere aș practica puțin sport. Mă gândeam să reîncep disputarea unor meciuri de fotbal, sport pe care l-am practicat cândva și care mă atrage și acum. Însă, majoritatea partenerilor cu care disputam în trecut acest sport l-au abandonat datorită vârstei (asa consideră dumnealor, deși nu le împărtășesc opinia...cineva spunea că nu toți ajung să joace fotbal de performanță așa cum a procedat Sir Stanley Matthews, până la 52 de ani ), iar cei cu vârstă mai mică sunt angrenați în echipe deja formate, astfel că acest hobby nu mai pot sa mi-l satisfac așa cum aș dori...
Însă, odată interesul pornit nu am renunțat la idee și m-am gândit să practic un sport individual, nevoia de mișcare fiind esențială, iar running constituind o bună oportunitate. Am revenit la sport, în mod special alergare, după o bună perioadă de relativ sedentarism. La început mi-a fost destul de greu să mă reacomodez, mai ales că nu am un partener de alergare. Inițial am reușit să alerg fără oprire cca. 800 m , însă treptat am început să străbat distanțe din ce în ce mai lungi.
Ulterior, navigând pe internet, am descoperit că există concursuri adresate amatorilor și deoarece spiritul de competiție mi-a plăcut întotdeauna, am fost atras spre aceste evenimente sportive. Deoarece știam că fără o anumită pregătire nu este prea bine să participi la aceste concursuri, antrenamentul a devenit întâi necesar și după o perioadă, obișnuință (În momentul de față antrenamentele le efectuez urmând un program de la ASICS). Cum ''microbul'' sportului îl aveam deja, fiindu-mi inoculat cu mai bine de 3 decenii în urmă de către tatăl meu și el practicant la vremea tinereții de diferite sporturi de masă (volei, fotbal, tenis de masă, handbal - nu neapărat în această ordine), nu a mai durat mult până m-am înscris la prima competiție de alergare. Ca o paranteză (mă abat puțin de la subiect), îmi reamintesc cu plăcere că în perioada în care eram elev mă delectam în momentele libere cu diverse lecturi despre sportivi (citeam din ce se găsea pe vremea aceea), ca de exemplu "Mexicul - această fata morgana" sau "Fotbalul e viața mea" - autor Ioan Chirilă (carte dedicată marelui fotbalist Nicolae (Gicu) Dobrin, un magician al driblingului și primul fotbalist român care urma să evolueze la o echipă de fotbal străină - Real Madrid, însă transferul nu s-a mai perfectat din cauza opoziției regimului politic existent la acea vreme) sau despre marii fotbaliști români din perioada de înflorire a acestui frumos sport (Iuliu Baratki, Iuliu Bodola, Titus Ozon, Ladislau Bonyhadi, Nicolae Kovacs, Silviu Bindea, Ștefan Dobay, Gheorghe Constantin, Alexandru Apolzan, Ion Dumitru, Mihai Flamaropol, Ștefan Petschowski - a existat la un moment dat chiar un trofeu FAIR-PLAY cu acest nume, acordat galeriilor la finalul fiecărui campionat, pe baza unui cumul de puncte primit în fiecare etapă -, Ion Oblemenco, Florea Dumitrache, Radu Nunweiller, Mihai Mocanu, Mircea Dridea, Constantin Tabarcea, Alexandru Boc și mulți alții). În paralel, mă antrenam și urmăream evenimentele sportive aflate în derulare, în special meciurile de fotbal, printre sportivii preferați aflându-se Dudu Georgescu, Mircea Lucescu, Marcel Răducanu și ulterior jucătorii echipei CRAIOVA MAXIMA (Costică Ștefănescu, Aurel Țicleanu, Nicolae Ungureanu, Ion Geolgău, Ilie Balaci (un alt virtuoz al balonului rotund, supranumit Minunea Blondă), Rodion Cămătaru, Sorin Cîrțu, Zoltan Crișan, etc), care la începutul anilor 80 a avut o ascensiune fulminantă în cupa UEFA, prevestind performanța echipei STEAUA BUCUREȘTI din Mai 1986 (câștigarea Cupei Campionilor Europeni la Sevilla, după o finală dramatică cu mult mai bine cotata echipă CF Barcelona).
Revenind la subiect, pot spune că în aceeași perioadă în care am aflat despre competițiile de alergare destinate amatorilor am descoperit forumul RO CLUB MARATON, în care există o adevărată bibliotecă cu articole pe diverse teme, care mai de care mai interesante, scrise de alți iubitori de running (cu o vastă experiență, din care învăț multe lucruri utile) cărora în scurt timp m-am alăturat în cadrul clubului.
Îmi place să alerg, consider că running este un mod de viață sănătos care poate fi practicat la orice vârstă (cel mai în vârstă maratonist are 91 ani ), care te disciplinează și fortifică, dându-ți încredere și siguranță. Pornind inițial cu 6 antrenamente pe săptămână, în momentul de față am mai redus periodicitatea acestora, rezervând 2 zile pe săptămână pentru odihnă (programul de la ASICS recomanda 4 antrenamente / săptămână), pe care o consider la fel de importantă deoarece permite corpului să se relaxeze și să redevină apt pentru noi eforturi necesare progresului. În medie, în cele 5 ședințe de antrenament săptămânale, alerg cca. 35-40 km, pe teren variat și în principal pe asfalt (deși, în timp, alergarea excesivă pe asfalt este dăunătoare pentru articulații) și mă străduiesc să lungesc această distanță. Plecând de la motto-ul enunțat de Juvenal, MENS SANA IN CORPORE SANO, consider că mișcarea practicată cu o anumită frecvență, în special în aer liber, reprezintă cea mai la îndemână sursă de energie, cu multiple beneficii pentru organism și o recomand cu drag tuturor. Acum, ambiția cea mai mare este să reușesc să alerg primul maraton, deși sunt conștient că pentru a îndeplini acest obiectiv trebuie să mă pregătesc temeinic...
I did it! Maratona di Roma 2014, 4:56:10 (official time)
Obiectiv realizat!