Vineri, 24 Aprilie 2009 23:59
Nu mi-a placut niciodata sa alerg...
Copilaria mi-am petrecut-o inotand pe langa cheiurile Dunarii, printre barci si pe sub chilele micilor pescadoare acostate...
In apa am simtit intotdeauna ca ma misc natural... in schimb deplasarea pe o suprafata plana ma ingrozea. Nimeni nu m-a putut convinge ca alergarea nu este decat un mers mai rapid. Imi vedeam prietenii alergand degajati, natural, fara niciun efort mental in timp ce eu trebuia sa gandesc fiecare pas, sa ma conving ca este imperios necesar sa-mi trimit un picior inaintea celuilalt, sa-mi stapanesc respiratia care o lua razna, sa ignor valul rosu ce-mi cobora peste ochii cu care incercam sa intrevad gropile si pietrele de pe drum...
"Bucuria alergarii"! - Trebuie sa fii de un masochism in cale-afara de rafinat sa simti asa ceva!, gandeam eu.
Poate parea ciudat, dar de-abia pe la treizeci de ani, in urma vizionarii unui film al carui nume nu-l mai tin minte mi-am dat seama ca alergarea nu-i mers, n-are nimic in comun cu mersul decat faptul ca este efectuata de acelasi subiect. In filmul respectiv un irlandez era antrenat de un mos care alerga dupa el cu o masina si-i striga sa alerge de parca pietrele pe care punea talpa ar fi incinse.
Iesit din cinematograf am incercat sa alerg pe varfuri si am realizat ca nu mai merg, ci zbor... contactul talpii mele cu pamantul nu mai avea menirea de a mentine un echilibru ferm. Nu mai calcam pe pamant, doar ma impingeam in el atat cat aveam nevoie pentru a...inota prin aer.
Bidimensionalul devenise tridimensional, inertia - mediul in care evoluam iar pamantul: doar mediu de sprijin pentru intretinerea plutirii.
Scurt moment de euforie ispravit printr-un acces de tuse tabagica ...
Cert este ca m-am apucat de alergat. In taina am inceput sa va spionez. 42 de kilometri!!! Imi ia doua ore sa-i fac cu masina. Eu la 800m imi scuip plamanii in praf. Cu eleganta, trebuie sa recunosc, intrucat sunt o persoana ce se considera educata, dar mi-i scuip.
Ba!, astia mint de-ingheata apele!, ce maraton, frate? Asta-i club de literatura de fictiune. Se dau mari cu ceasurile lor de parcchr(039)ar fi masini de fite! Dar v-am crezut, ceva din mine voia sa va creada.
Acum alerg 10 km in 60 min... gafai, asud, ajung la 185 bpm, plec acasa folosindu-ma in mod abuziv de maini, nu stiu de unde pot sa scot atata scuipat din mine dar de-abia astept sa vina ziua de maine...ca s-o iau de la inceput si, poate, s-o imping un pic mai departe...macar cu jumachr(039) de kilometru
Mi-am gasit jucarica noua...
Asta-s eu... nimeni... n-am alergat nici-un maraton... iar pana acum patru luni n-am alergat nici macar un metru...doar m-am tarat pe pamant... acum invat sa zbor...
Drum bun! Deocamdata treceti pe langa mine fluierand! Drum bun!
Vin din urma....