223927.75 km alergati de noi
Concursuri
Antrenament
Nutritie
Sanatate
Alergatori
Povesti
Produse
Cont utilizator
Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... 
Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara...
Antrenament
Cum sa ne facem timp sa alergam“Nu am suficient timp.†Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care...
Nutritie
Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposTraim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea....
Sanatate
Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie...
Sunteti aici :: FORUM » Alte discutii » drum bun!
drum bun!
drum bun!
-
Joi, 13 August 2009 13:37
Multa lume m-a avertizat:
"Ai grija, alergatul cauzeaza!"
Acum au si dovezi.
"Ai grija, alergatul cauzeaza!"
Acum au si dovezi.
Joi, 13 August 2009 13:39
Se vede treaba ca Liviu e relaxat... 
(trechr(039) sa incerc si eu un super-maraton, sa vad daca are aceleasi efecte!)
(trechr(039) sa incerc si eu un super-maraton, sa vad daca are aceleasi efecte!)
Joi, 13 August 2009 13:53
... Sandor, Viorel si ceilalti
zic aici, la nimeni:
NU radeti, ca rasuchr(039) te-ajunge...
Viorel: a mai fost una care-a cerut si ea DOVADA;
acum nu mai e printre noi...
(daca iti pare codificat, cheia e: hasdoiO...)
Sandor
gresit: dupa un super-maraton nu poti fi decat... super-relaxat!
Aproape... la pat
Merg pe varfuri, chiar si pe strada...
Nu stiu ce efecte or fi avut la altii, vorba poetului, dar la mine efectuchr(039) unu a fost si este: ca n-am mai alergat!!
de-atunci, de la ziua Super-Miercurii Ciucului...
(ma rog, cu o singura mica exceptie...)
de ce n-am mai alergat!? DE FRICA, in primul rand...
Cand te gandesti ca-n timpul asta altii ar fi avut timp sa-si si dea jos gipsul...
Nimeni sa nu pateasca K mine!!
S-auzim de bine!!
zic aici, la nimeni:
NU radeti, ca rasuchr(039) te-ajunge...
Viorel: a mai fost una care-a cerut si ea DOVADA;
acum nu mai e printre noi...
(daca iti pare codificat, cheia e: hasdoiO...)
Sandor
gresit: dupa un super-maraton nu poti fi decat... super-relaxat!
Aproape... la pat
Merg pe varfuri, chiar si pe strada...
Nu stiu ce efecte or fi avut la altii, vorba poetului, dar la mine efectuchr(039) unu a fost si este: ca n-am mai alergat!!
de-atunci, de la ziua Super-Miercurii Ciucului...
(ma rog, cu o singura mica exceptie...)
de ce n-am mai alergat!? DE FRICA, in primul rand...
Cand te gandesti ca-n timpul asta altii ar fi avut timp sa-si si dea jos gipsul...
Nimeni sa nu pateasca K mine!!
S-auzim de bine!!
Joi, 13 August 2009 14:10
Poate ma insel, dar trebuie sa pun o intrebare:
micul (runner) poem face parte din "competitia" Viorel - Liviu?
Am recitit cu placere ce s-a scris mai sus despre calitatile de romancier ale lui Viorel... despre cele poetice ale lui Liviu, n-are nimeni nimic de zis?
Astept cu nerabdare si cateva cuvinte despre aventura canariana...
micul (runner) poem face parte din "competitia" Viorel - Liviu?
Am recitit cu placere ce s-a scris mai sus despre calitatile de romancier ale lui Viorel... despre cele poetice ale lui Liviu, n-are nimeni nimic de zis?
Astept cu nerabdare si cateva cuvinte despre aventura canariana...
Joi, 13 August 2009 15:23
Daca tot nu mai este secretar in club, proun sa-i creiem o functie de poet. Ce ziceti domnule Presedinte ?
Joi, 13 August 2009 17:14
S-a gandit cineva la ce se spune despre ras ? ca ingrasa ? si la implicatiile pe care acest fapt le-ar avea asupra indeletnicirilor de capatai (si, automat, serioase) ale celor de pe acest nobil forum ?
Joi, 13 August 2009 18:24
Melcule vijeliosule,
Sigur te inseli.
Nu exista nici o competitie.
Eu fac parte din marea familie a clovnilor care au inveselit planeta de-a lungur erelor geologice, de la primul pitecantrop care si-a bagat un carbune aprins in nas, doar ca sa-i faca sa rada pe colegii de pestera, pana la marii umoristi de pe forumurile moderne (modestia ma impiedica sa-l numesc pe cel mai mare). Printre cei maricei fiind insa Liviu, pe care nimeni nu-l apara de melci furtunosi.
Nu poate fi nici o concurenta atunci cand cu totii urmarim acelas scop nobil (si cam macabru): sa facem pe cineva sa moara de ras. De tot.
Pana acum cel mai tare efect a fost ca a zambit cineva odata, herpesul de la gura i-a crapat si omu a plans apoi de durere toata ziua, vorbind urat de noi. Pana la scopul nobil mai avem destul.
Da nici ca ne lasam, macar pana moare cineva de plictiseala.
Sigur te inseli.
Nu exista nici o competitie.
Eu fac parte din marea familie a clovnilor care au inveselit planeta de-a lungur erelor geologice, de la primul pitecantrop care si-a bagat un carbune aprins in nas, doar ca sa-i faca sa rada pe colegii de pestera, pana la marii umoristi de pe forumurile moderne (modestia ma impiedica sa-l numesc pe cel mai mare). Printre cei maricei fiind insa Liviu, pe care nimeni nu-l apara de melci furtunosi.
Nu poate fi nici o concurenta atunci cand cu totii urmarim acelas scop nobil (si cam macabru): sa facem pe cineva sa moara de ras. De tot.
Pana acum cel mai tare efect a fost ca a zambit cineva odata, herpesul de la gura i-a crapat si omu a plans apoi de durere toata ziua, vorbind urat de noi. Pana la scopul nobil mai avem destul.
Da nici ca ne lasam, macar pana moare cineva de plictiseala.
Joi, 13 August 2009 20:25
"1 Mai 2008 22:56
Grizon: Permiteti-mi sa ma prezint.... Glumesc mereu, dar incerc sa nu supar pe nimeni"
"2 Mai 2008 02:07
chrisf: ... Am senzatia ca Grizon si Miculrunner se vor intelege de minune"
... Cam asa a inceput ceea ce printre cititorii acestui forum este cunoscuta drept "competitie". Sunt sigur ca atat Grizon cat si miculrunner au sesizat ""- le... Cu toate ca, pana la urma, a da frau liber spiritului de competitie din fiecare este calea spre progres. (De exemplu Liviu ar trebui sa-i fie recunoscator Grizonului: a ajuns chiar sa scrie versuri.)
Si daca Grizon ne-a marturisit intentiile macabre de care e animat atunci cand scrie, fair-play este sa marturisesc si eu: sunt prea nou in meserie ca sa pot spera ca va muri cineva de ras citindu-ma pe mine, asa ca trebuie ca prin ceea ce scriu sa-l fac pe Grizon sa iasa din cochilie (sa-mi raspunda la mesaj... poate cineva va rade, ...si va rade, ... si va rade.... pana cand....)
Grizon: Permiteti-mi sa ma prezint.... Glumesc mereu, dar incerc sa nu supar pe nimeni"
"2 Mai 2008 02:07
chrisf: ... Am senzatia ca Grizon si Miculrunner se vor intelege de minune"
... Cam asa a inceput ceea ce printre cititorii acestui forum este cunoscuta drept "competitie". Sunt sigur ca atat Grizon cat si miculrunner au sesizat ""- le... Cu toate ca, pana la urma, a da frau liber spiritului de competitie din fiecare este calea spre progres. (De exemplu Liviu ar trebui sa-i fie recunoscator Grizonului: a ajuns chiar sa scrie versuri.)
Si daca Grizon ne-a marturisit intentiile macabre de care e animat atunci cand scrie, fair-play este sa marturisesc si eu: sunt prea nou in meserie ca sa pot spera ca va muri cineva de ras citindu-ma pe mine, asa ca trebuie ca prin ceea ce scriu sa-l fac pe Grizon sa iasa din cochilie (sa-mi raspunda la mesaj... poate cineva va rade, ...si va rade, ... si va rade.... pana cand....
)
Vineri, 14 August 2009 23:15
multumesc pentru incurajari. Ma simt ca acasa...
Vreti povesti?
Voi ati vrut-o...
Unul dintre prietenii mei din Paris si-a cumparat un velier...Dupa ce a mesterit la el aproape doi ani s-a gandit sa se plimbe un pic prin lume adica sa ajunga pe undeva prin Alaska... Partea proasta a afacerii era ca sotia lui avea rau de mare si nu putea sa-l insoteasca peste Atlantic - poate nu stiati, dar intre Paris si Alaska zace ditamai oceanul pe care Atlantic il cheama...
Asa ca m-am milogit de el vreo doua zile prin decembrie iar el s-a milostivit si m-a primit in echipaj. Veselie si mare entuziasm... marea problema a fost sa ii comunic sotiei mele hotararea mea... care m-a trecut brusc pe hrana rece si dialoguri monosilabice... am banuit ca pentru a ma antrena in vederea traversadei...
Alta problema a fost sa-mi rezolv oarecum toate taraseniile pe care le aveam prin tara pentru ca afacerea mea sa mearga macar in regim de avarie in lipsa mea... iluzie desarta... problemele au strabatut cateva mii bune de mile si m-au gasit in mijlocul apelor unde m-au incoltit...
Sa nu mai vorbim de prietenii care deja ma jeleau...
Big day... imi iau catrafusele si o-ntind catre aeroport...mare aventura pentru un provincial ca mine, virgin in ceea ce priveste calatoriile aeriene: nu iau in calcul check-in-ul si consider ca pot sa "iau" avionul ca pe autobuzul comunal: cu cinci minute mai devreme. Pe la ******** ma suna un prieten ca sa ma convinga sa nu plec, afla ca mai am doua ore pana pleaca avionul si incepe sa rada zicand ca am pierdut avionul si ca exista un Dumnezeu care nu ma va lasa sa mor pe coclauri... Gresit! Dupa o cursa infernala cu traversarea Bucurestiului in 40 de minute la ora 15.00, prind avionul numai pentru ca intarziase la decolare cu zece minute. Sa trecem peste alergatul prin Otopeni descult si cu ditamai bocancioii in mana catre ultima poarta de imbarcare...
Drept pentru care am ajuns la Las Palmas, Gran Canaria unde m-am imbarcat cu Fabrice (proprietarul velierului) si cu Richard(prietenul prietenului meu deci prietenul meu) pe un velier de 7 metri lungime. N-am uitat nici-o cifra: 7 si-atat.
7 martie 2009: parasim Las Palmas pe o hula dragutica, normala si firesca, de nu se vedeau cargourile ancorate in rada cand cadeau intre valuri. Dupa un sfert de ora Richard rupt in doua de raul de mare zace inert pe o bancheta cu o fata cadaverica si inaintand respiratia la rang de efort constient. Eu sunt foarte ocupat sa repar pilotul automat de 2000 de euro folosind o bucata de sarma pe care am avut marea prevedere sa-l rog pe Fabrice sa mi-o cumpere cu o zi inainte. Mi-a adus-o rulata frumos cu o banderola de plastic, ambalata intr-o folie cu eticheta, si privindu-ma ca pe un papuas care tocmai a cerut ceva pentru vreun ritual religios pagan. Cert este ca izbindu-ma cu capul de toti peretii am reusit sa improvizez o saiba grover pe care Raymarine nu o prevazuse in proiect dar care s-a dovedit indispensabila. Fabrice a admirat legatura de sarma ca pe ceva absolut demn de toata consideratia, si-a inhatat aparatul foto si a tras o poza la mustatile de sarma care afirmau cu hotarare superioritatea educatiei mele din vremea comunismului plin de privatiuni asupra celei capitalist-decadente.
Viata pe un velier poate parea romantica si uneori este... Dar mai ales pe un velier care are lungimea unei masini americane... Zece zile si zece nopti am facut carturi, am cantat la chitara, am admirat delfinii trecand elegant pe langa noi, am inotat cu o testoasa gigantica, am inotat fara testoasa, ne-am copt de caldura vreo trei zile pe un calm atmosferic nesimtit, am dormit ca liliecii pentru ca un velier sub vant naviga inclinat serios pe un bord iar cel care doarme in cuseta de sus are tot timpul tendinta sa cada din pat, am citit Magelan, Alain Bombard - Cine are ocazia sa citeasca "Naufragiat voluntar", nu stiu daca este tradusa in romana, dar aventura acestuia este absolut remarcabila-, Vespucci, Colomb, am discutat, am discutat, am discutat dupa care am pus lumea la cale, am barfit-o, am cazut de acord asupra unor chestiuni, am recunoscut ca nu vom fi capabili sa cadem de acord asupra altora, am mintit zicand ca respectam faptul ca altul are alta parere cand era evident ca fiecare considera ca are dreptate, am gatit pe rand iar francezii au recunoscut ca fasolica mea cu carnati a fost memorabila (cine vrea reteta i-o livrez gratis)
Dupa care am ajuns, pe urmele lui Columb, in Capo Verde, Mindello unde taraseniile din tara s-au napustit peste mine si m-au smuls di paradisul in care fugisem.
Cateva poze:http://accel21.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/baignade.jpg, http://accel10.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/CVenvue.jpg, http://accel7.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/CV.jpg, http://accel6.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/capote-copie-1.jpg, http://accel21.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/poison-volant.jpg, http://accel21.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/spi.jpg, http://accel7.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/pando-verti.jpg
Vreti povesti?
Voi ati vrut-o...
Unul dintre prietenii mei din Paris si-a cumparat un velier...Dupa ce a mesterit la el aproape doi ani s-a gandit sa se plimbe un pic prin lume adica sa ajunga pe undeva prin Alaska... Partea proasta a afacerii era ca sotia lui avea rau de mare si nu putea sa-l insoteasca peste Atlantic - poate nu stiati, dar intre Paris si Alaska zace ditamai oceanul pe care Atlantic il cheama...
Asa ca m-am milogit de el vreo doua zile prin decembrie iar el s-a milostivit si m-a primit in echipaj. Veselie si mare entuziasm... marea problema a fost sa ii comunic sotiei mele hotararea mea... care m-a trecut brusc pe hrana rece si dialoguri monosilabice... am banuit ca pentru a ma antrena in vederea traversadei...
Alta problema a fost sa-mi rezolv oarecum toate taraseniile pe care le aveam prin tara pentru ca afacerea mea sa mearga macar in regim de avarie in lipsa mea... iluzie desarta... problemele au strabatut cateva mii bune de mile si m-au gasit in mijlocul apelor unde m-au incoltit...
Sa nu mai vorbim de prietenii care deja ma jeleau...
Big day... imi iau catrafusele si o-ntind catre aeroport...mare aventura pentru un provincial ca mine, virgin in ceea ce priveste calatoriile aeriene: nu iau in calcul check-in-ul si consider ca pot sa "iau" avionul ca pe autobuzul comunal: cu cinci minute mai devreme. Pe la ******** ma suna un prieten ca sa ma convinga sa nu plec, afla ca mai am doua ore pana pleaca avionul si incepe sa rada zicand ca am pierdut avionul si ca exista un Dumnezeu care nu ma va lasa sa mor pe coclauri... Gresit! Dupa o cursa infernala cu traversarea Bucurestiului in 40 de minute la ora 15.00, prind avionul numai pentru ca intarziase la decolare cu zece minute. Sa trecem peste alergatul prin Otopeni descult si cu ditamai bocancioii in mana catre ultima poarta de imbarcare...
Drept pentru care am ajuns la Las Palmas, Gran Canaria unde m-am imbarcat cu Fabrice (proprietarul velierului) si cu Richard(prietenul prietenului meu deci prietenul meu) pe un velier de 7 metri lungime. N-am uitat nici-o cifra: 7 si-atat.
7 martie 2009: parasim Las Palmas pe o hula dragutica, normala si firesca, de nu se vedeau cargourile ancorate in rada cand cadeau intre valuri. Dupa un sfert de ora Richard rupt in doua de raul de mare zace inert pe o bancheta cu o fata cadaverica si inaintand respiratia la rang de efort constient. Eu sunt foarte ocupat sa repar pilotul automat de 2000 de euro folosind o bucata de sarma pe care am avut marea prevedere sa-l rog pe Fabrice sa mi-o cumpere cu o zi inainte. Mi-a adus-o rulata frumos cu o banderola de plastic, ambalata intr-o folie cu eticheta, si privindu-ma ca pe un papuas care tocmai a cerut ceva pentru vreun ritual religios pagan. Cert este ca izbindu-ma cu capul de toti peretii am reusit sa improvizez o saiba grover pe care Raymarine nu o prevazuse in proiect dar care s-a dovedit indispensabila. Fabrice a admirat legatura de sarma ca pe ceva absolut demn de toata consideratia, si-a inhatat aparatul foto si a tras o poza la mustatile de sarma care afirmau cu hotarare superioritatea educatiei mele din vremea comunismului plin de privatiuni asupra celei capitalist-decadente.
Viata pe un velier poate parea romantica si uneori este... Dar mai ales pe un velier care are lungimea unei masini americane... Zece zile si zece nopti am facut carturi, am cantat la chitara, am admirat delfinii trecand elegant pe langa noi, am inotat cu o testoasa gigantica, am inotat fara testoasa, ne-am copt de caldura vreo trei zile pe un calm atmosferic nesimtit, am dormit ca liliecii pentru ca un velier sub vant naviga inclinat serios pe un bord iar cel care doarme in cuseta de sus are tot timpul tendinta sa cada din pat, am citit Magelan, Alain Bombard - Cine are ocazia sa citeasca "Naufragiat voluntar", nu stiu daca este tradusa in romana, dar aventura acestuia este absolut remarcabila-, Vespucci, Colomb, am discutat, am discutat, am discutat dupa care am pus lumea la cale, am barfit-o, am cazut de acord asupra unor chestiuni, am recunoscut ca nu vom fi capabili sa cadem de acord asupra altora, am mintit zicand ca respectam faptul ca altul are alta parere cand era evident ca fiecare considera ca are dreptate, am gatit pe rand iar francezii au recunoscut ca fasolica mea cu carnati a fost memorabila (cine vrea reteta i-o livrez gratis)
Dupa care am ajuns, pe urmele lui Columb, in Capo Verde, Mindello unde taraseniile din tara s-au napustit peste mine si m-au smuls di paradisul in care fugisem.
Cateva poze:http://accel21.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/baignade.jpg, http://accel10.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/CVenvue.jpg, http://accel7.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/CV.jpg, http://accel6.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/capote-copie-1.jpg, http://accel21.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/poison-volant.jpg, http://accel21.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/spi.jpg, http://accel7.mettre-put-idata.over-blog.com/1/20/53/35/Lisbonne/pando-verti.jpg
Sambata, 15 August 2009 00:06
Superbe pozele (le-am deschis inainte sa citesc povestea in speranta ca reusesc sa te "descopar". Fiind convind ca nu esti ceea ce se numeste "poison volant", am hotarat ca nu poti fii decat tipul cu pantaloni rosii care face baie in compania unui tip cu pantaloni rosii. Probabil fotograful era testoasa )!
Tare si povestea: scurt, cuprinzator si la obiect, mai inginereasca, pe gustul meu! (nu cred ca pot sa imi imaginez dimensiunea "taraseniilor" care au putut sa te extraga de acolo..., dar macar prietenii tai au continuat?).
Iar pentru: Eu (...) repar (...) folosind o bucata de sarma
ai din partea mea "Petru Cimpoesu - Simion Liftnicul. Roman cu ingeri si moldoveni"... Iti sugerez s-o citesti pe toata, sau macar capitolul "Sarma la romani". O sa car cartea in geanta la antrenamentele de sambata dimineata si la toate cros-urile de toamna... pana cand te hotarasti sa te arati ... Si sper s-o faci cat mai repede, nu pentru a-ti ridica "premiul" si a ma scapa de carat kilograme in plus (asta duce la cresterea masei musculare, ceea ce nu face bine la alergat!), ci pentru ca vreau sa primesc "fasolica ta cu carnati", alimentatia ideala pentru cineva care pana in aprilie trebuie sa slabeasca serios spre a nu fi recoltat la greutate!
PS
Dupa ce era sa creez o crescatorie de melci, iata ca initiez un cenaclu literar cu premii. Iarasi total nepotrivit, pentru ca folclorul spune: cine scrie nu alearga! Dar, tot in folclor, e o vorba: Nu m-am putut abtine!
)!Tare si povestea: scurt, cuprinzator si la obiect, mai inginereasca, pe gustul meu! (nu cred ca pot sa imi imaginez dimensiunea "taraseniilor" care au putut sa te extraga de acolo..., dar macar prietenii tai au continuat?).
Iar pentru: Eu (...) repar (...) folosind o bucata de sarma
ai din partea mea "Petru Cimpoesu - Simion Liftnicul. Roman cu ingeri si moldoveni"... Iti sugerez s-o citesti pe toata, sau macar capitolul "Sarma la romani". O sa car cartea in geanta la antrenamentele de sambata dimineata si la toate cros-urile de toamna... pana cand te hotarasti sa te arati ... Si sper s-o faci cat mai repede, nu pentru a-ti ridica "premiul" si a ma scapa de carat kilograme in plus (asta duce la cresterea masei musculare, ceea ce nu face bine la alergat!), ci pentru ca vreau sa primesc "fasolica ta cu carnati", alimentatia ideala pentru cineva care pana in aprilie trebuie sa slabeasca serios spre a nu fi recoltat la greutate!
PS
Dupa ce era sa creez o crescatorie de melci, iata ca initiez un cenaclu literar cu premii. Iarasi total nepotrivit, pentru ca folclorul spune: cine scrie nu alearga! Dar, tot in folclor, e o vorba: Nu m-am putut abtine!
Sambata, 15 August 2009 00:30
Fabrice a relizat o traversada remarcabila si in acelasi timp nebuneasca. Singur (Richard a evadat la randul lui de la bord la Mindello) a facut ultimele 2200 de mile pana in Barbuda, ajungand tavalit de ocean, fara motor, fara instrumentele de bord electronice, cu velatura sfasiata si sfarsit de oboseala.
Sambata, 15 August 2009 11:12
nimeni,
Cartea lui Alain Bombard a fost tradusa prima data in 1960 sub titlul chr(8222)Naufragiat de bunavoiechr(8221). Eu am citit-o intr-o editie cartonata (dar nu in 1960, pentru ca atunci aveam 5 ani si nu citeam decat carti educative, gen: Teoria Relativitatii Restransa, Genetica lui Mendel si Geometriile Neeuclidiene). Iar dupa revolutie, se pare ca a mai aparut in 1991 la Editura Stress (pe asta n-am vazut-o, dar e pe net).
Fascinanta povestea ta.
Cred ca au mai ramas destule lucruri nespuse dar foarte interesante. Poate odata o sa incercam o metoda care la mine functioneaza intotdeauna: Eu sunt ca un recipient plin cu povesti... Daca te apuci sa torni bere in recipient, povestile ies, pe rand, afara, pentru ca nu mai au loc inauntru. Totul e sa te opresti la timp, pentru ca la fundul recipientului sunt sedimentate tot felul de povesti decoltate, mitocane si needucate pe care e chiar pacat sa strici berea.
Griz
Cartea lui Alain Bombard a fost tradusa prima data in 1960 sub titlul chr(8222)Naufragiat de bunavoiechr(8221). Eu am citit-o intr-o editie cartonata (dar nu in 1960, pentru ca atunci aveam 5 ani si nu citeam decat carti educative, gen: Teoria Relativitatii Restransa, Genetica lui Mendel si Geometriile Neeuclidiene). Iar dupa revolutie, se pare ca a mai aparut in 1991 la Editura Stress (pe asta n-am vazut-o, dar e pe net).
Fascinanta povestea ta.
Cred ca au mai ramas destule lucruri nespuse dar foarte interesante. Poate odata o sa incercam o metoda care la mine functioneaza intotdeauna: Eu sunt ca un recipient plin cu povesti... Daca te apuci sa torni bere in recipient, povestile ies, pe rand, afara, pentru ca nu mai au loc inauntru. Totul e sa te opresti la timp, pentru ca la fundul recipientului sunt sedimentate tot felul de povesti decoltate, mitocane si needucate pe care e chiar pacat sa strici berea.
Griz
Sambata, 15 August 2009 22:12
... tavalit de ocean, fara motor, fara instrumentele de bord electronice, cu velatura sfasiata si sfarsit de oboseala ...
... dar in mod sigur FERICIT pentru indeplinirea visului!
Iti doresc sa incerci cat mai curand aceasta senzatie, evident legata de un vis "alergat". Ce zici de Mamaia? (Nu se compara cu Las Palmas sau Mindello, apa Marii Negre nu are nimic in comun cu cea a Atlanticului, dar... vei fi ACASA - multi dintre forumisti vor fi acolo! ! !)
Edit: cumparat de pe net cartea lui Alain Bombard, editia din 1991: 3 lei! Gust amar: inteleg ca e criza, dar sa gasesti munti intregi de carti - unele chiar bune - la preturi de 2-3-5 lei?!?
... dar in mod sigur FERICIT pentru indeplinirea visului!
Iti doresc sa incerci cat mai curand aceasta senzatie, evident legata de un vis "alergat". Ce zici de Mamaia? (Nu se compara cu Las Palmas sau Mindello, apa Marii Negre nu are nimic in comun cu cea a Atlanticului, dar... vei fi ACASA - multi dintre forumisti vor fi acolo! ! !)
Edit: cumparat de pe net cartea lui Alain Bombard, editia din 1991: 3 lei! Gust amar: inteleg ca e criza, dar sa gasesti munti intregi de carti - unele chiar bune - la preturi de 2-3-5 lei?!?
Duminica, 16 August 2009 09:00
1. Mamaia - cand?
2. Pe ce site ai gasit carti ieftine?
3. Fab este fericit iar eu puteam fi acolo...
2. Pe ce site ai gasit carti ieftine?
3. Fab este fericit iar eu puteam fi acolo...
Duminica, 16 August 2009 10:36
1. gasesti detalii la
http://www.triathlonchallenge.ro/probe.htm
este si un topic deschis pe acest subiect aici pe forum
(din pacate nu ma pricep sa pun link-uri direct)
2. nu stiu daca ma lasa Serban sa redirectionez traficul spre site-uri "comerciale"... oricum nu sunt site-uri oficiale (de librarii, de ex)... eu am gasit cartea pe un site de okazii (), unde lumea isi vinde biblioteca ... pe nimic (ori e criza, ori au mostenit cartile si nu stiu sa le foloseasca)
http://www.triathlonchallenge.ro/probe.htm
este si un topic deschis pe acest subiect aici pe forum
(din pacate nu ma pricep sa pun link-uri direct)
2. nu stiu daca ma lasa Serban sa redirectionez traficul spre site-uri "comerciale"... oricum nu sunt site-uri oficiale (de librarii, de ex)... eu am gasit cartea pe un site de okazii (
), unde lumea isi vinde biblioteca ... pe nimic (ori e criza, ori au mostenit cartile si nu stiu sa le foloseasca)
Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2556, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.
Astazi isi serbeaza ziua de nastere : Horea, Iulianis, jedidaniel, JULIEN, Panti, stefanx, titus.victor
= subiectul este public, 
= subiectul este inchis, 
= subiectul este arhivat, 
= Online, 
= Offline, 
