Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Alte discutii » drum bun!

drum bun!



Open thread drum bun!

-





< 1 2 3 4
Pagina 4 din 4




Offline nimeni
Membru Forum
Din Aprilie 2009
Oras / Locatie : Sulina/Romania
Vineri, 20 Iulie 2012 15:14

Multumesc, Anka, pentru aprecieri! Nu-s vinovat ca viata mea este fascinanta, cred ca am fost doar educat sa o vad ca atare. Era o vorba pe care nu stiu unde am citit-o: "Multa lume sufera de nebunie - eu ma bucur in fiecare zi de ea".


...............
Zambeste: maine va fi mai rau!




Offline nimeni
Membru Forum
Din Aprilie 2009
Oras / Locatie : Sulina/Romania
Vineri, 20 Iulie 2012 16:26

Marti si miercuri “my asics- zice rest. Deci morfolesc intre dinti litania odihnei (rest is part…), incerc sa patrund esenta fiecarui cuvintel si ma misc cu incetinitorul pentru va armonia repausului sa nu-mi fie tulburata.

Joi privesc cu jale la obiectivul antrenamentului: 5 km jog. Primul impuls este razvratire( ia mai dute-n ……mesieur Tanaka, ………….. japonez si ……….). Dupa care inspir adanc, rostesc doua “Goosfraba- si-un Tatal Nostru, citesc mai departe si vad ca vineri am de facut 12 km fast. Aha! D-aia…. Scuze!

Pornesc usor pe la 20.51 sa ma joggingaresc cu viteza fixata de Asics ( de cand intre noi nu mai domneste armonia si intimitatea nu-mi mai permit sa-i spun My) - 7,14 min/km. Si daca tot trebuie sa ma misc incet - hai sa-mi perfectionez tehnica. Deci: un picior in fata celuilalt, cu repetari multiple; ridica varful, intinde pasul, amortizeaza elastic - si totul incet si privit din toate ungiurile ca-ntr-un cadru clasic din Matrix. Simt cum ma-nvart in jurul meu ca un sef in jurul primului sau angajat:- fa asa!, nu asa, ma! Ce ti-am spus eu sa faci? Pune-o-acolo! N- acolo! Intoarce-o! Nu cu fata la spate - invers! Invers inseamna cu josul in jos si cu susul in sus.-

S-ar parea ca nu-i degeaba jog-ul asta - incep sa ma doara muschi de care nu prea mai auzisem. Se pare ca si “lent dar apasat- este o treaba serioasa. Si eu care nu le credeam pe fetele alea….

Astept ceva endorfine, dar corpul meu nu “baga- nimic, genunchiul drept incepe sa scartaie, pe la gambe doare ceva iar eu ma misc in reluare incapatanat, jurand ca nu-mi dau drumul sub 7min/km nici daca vad o armata de pederasti in calduri in spatele meu. Pulsul sade cuminte pe la 120, respiratia incepe sa capete amplitudine, simt cum ma-impige cineva de la spate, alergatorul ala mic de pe umarul stang cu cornite urla ca un dinamovist la vederea jandarmilor sa-i bag carbuni - da’ eu nimic: plin de serenitate oficiez alergarea, asez cu pietate un picior inaintea celuilalt dupa care, patruns de importanta momentului, inspir aer din mediul inconjurator canalizandu-l prin gura,nas, faringe, trahee, brohhii si bronhiole. Conving celalalt picior sa-si intreaca usurel omologul si inapoiez mediului aerul, de data asta bine impregnat cu ceva aport personal: un pic bioxid de carbon 100% ecologic si arome de usturoi de la ultima masa.

Termin cei 5 km in 36 de minute lungi tare cu gandul ca-mi iau eu revansa a doua zi.

Poate va ganditi de ce va impuiez capul cu plimbarile si repausurile mele, ca doar este un forum de alergare, nu de plimbari si odihna. Fiindca “rest is a part….-


...............
Zambeste: maine va fi mai rau!




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Vineri, 20 Iulie 2012 22:51

Erai gand la gand cu armata aia virtuala. Nici ei n-ar fi vrut ca tu sa grabesti pasul, bineinteles daca ar fi existat.

Foarte amuzante, textele tale. Asteptam relatarea de weekend.


...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Offline nimeni
Membru Forum
Din Aprilie 2009
Oras / Locatie : Sulina/Romania
Sambata, 21 Iulie 2012 11:11

Multumesc, Grizon!

De cand am dat jos vreo 30 de kg de lest si mi-am dezvoltat niste rotunjimi in zona fesierilor alerg uitandu-ma cu grija pe din dos. Nu ca mi-as face griji cu castitatea dar va trebui sa reiau antrenamentul de la inceput si ar fi curata irosire de resurse pretioase!

Vineri... Eeeee! Vineri e alta mancare de peste... De dimineata am tot cautat o ferestruica de timp unde sa strecor antrenamentul... Obiceiul meu din iarna-primavara era sa alerg dimineata. Dupa ce ma trezeam pe la 6.00, ingurgitam un shake savant de banane, iaurt, ou, tarate si alte cereale macinate, sedeam la palavre cu fiica-mea cea mica - eu cu cafeaua racita in mana iar ea instalata confortabil pe burta mea -, urma definitivarea digestiei din ultimele 24 ore intr-un loc in care pana si alergatorul merge singur ( nu si cand ai o singura baie si o ceata de copii prin casa care navalesc tinandu-se de anumite organe si racnind din toti rarunchii ca nu se mai poate). Pe la 08.00 ma porneam la alergare iar la 10.00, proaspat dusuit aterizam pe la birou.

De cand au dat caldurile si m-am oprit odata pe la km 13 simtind ca nu mai pot, am mutat antrenamentele seara, cand se mai racoreste un pic si poti si tu, ca omul, sa mai adaugi niste kilometri la colectie. Ah, apropos de colectie: de la inceput personajele care de pe site-ul asta mi-au facut impresia unor colectionari inraiti. Stiti ce este colectionarul? este fiinta aceea cu origini umane, care arata si se comporta ca un om dar care este incapabila sa gandeasca rational in prezenta unui obiect pe care nu-l are in colectie. Trebuie sa recunosc ca am avut si inca mai am patima asta, dar acum am inhatat-o si pe a voastra: balesc galben de invidie cand va aud soptind " Km 36 de la Maratonul X... Groaznic: urca vreo 300 m la 30 de grade, dupa care coboara pe un abrupt presarat cu bolovani...." Eu nu-l am! Si stiu sigur ca exista! Sunt doar vreo 400 care-l au! TREBUIE sa-l insfac! Si mai este si editia aia limitata cu o patina super misto data de o ploaie torentiala si cand abruptul era presarat cu bolovani si cu trupuri de alergatori... numa' vreo 30 in toata lumea!

Mda! iar am luat-o rara prin porumbi! deci vineri, dupa ce m-am achitat de obligatiile de serviciu, sociale si ce tin de familie, am reusit sa o-ntind la antrenament pe la 21.00 hotarat sa fac din cei 12 km impusi de My asics ceva demn de colectie. Sar iarasi de la subiect si va spun ca nu prea-mi place sa alerg pe trasee scurte - adica nu-mi place deloc! , traseul sub doi km, pe care trebuie sa-l repet imi da senzatia de roata de hamsteri asa ca am rezolvat problema si alerg dintr-o parte in cealalta a micutei noastre urbe. Plec de acasa spre vest, pe malul Dunarii, trec dupa un km de pe pavela pe macadam, urc pe dig si dupa alti 2 km sunt nevoit sa-ntorc fiindca altfel mi-as muia picioarele intr-un canal. Ma-ntorc pe acelasi drum pana in dreptul casei dupa care imi continui alergarea pana la malul marii unde traversez 500m de plaja de nisip si ies pe un debarcader din lemn pana la 30-40m in mare. Stanga-mprejur si repede-repede spre casa ...

Desi mi-am luat o banda de alergare - pentru vreme rea - zace saraca prafuita fiindca n-am folosit-o decat odata, si nu mult fiindca simteam ca-mi vine sa urlu de plictiseala. Asa ca iarna, cand erau -20 de grade si sufla o turbaciune de vand de la nord cu 80 km/ora, alergam cu masca de ski pe fata si doua wind-stoppere pe mine, tinandu-ma bine sa nu zbor de pe dig dar fericit ca pot sa vad Dunarea blocata de sloiuri si Marea ingetata pana la vreo 4 mile in larg.

Revenind la vinerea noastra: dupa incalzirea de jumatate de km ii dau drumul spre vest cu ritmul de 5,40 min/km si vad cum soarele asfinteste iar intunericul incepe sa se lase. Nimic remarcabi pana la intrarea in zona asazis rurala a orasului unde trebuie sa casc ochii la pietrele si balegile de pe drum, sa feresc vacile care se intoarc alene de la pascut vopsite in culori de camuflaj ca sa nu le poti observa decat in ultima clipa pe fondul faptului ca luna e lipsa la apel in seara asta. Nu stiu cum este la altii dar la mine incepe sa mearga alergarea bine dupa km 4. Pana acolo mai simt un mushi rebel facand scandal, mai trebuie sa duc munca de convigere cu subsemnatul si alte trebusoare d-astea de ordine interna; dar dupa km 4 simt asa cum imi intra doza de endorfine, plamanii mi se deschid si toate subansamblele incep sa-mi lucreze rotund si fara sincope. Chiar pot sa privesc in jur si sa admir ce se mai intampla....

Asa ca pe la km 4 reintru pe pavela, dau de iluminatul public, plamanii mei se infrupta la liber dintr-un amestec complex de azot, oxigen, dioxid de carbon, hidrogen si alte gaze si pulberi din care, selectiv fiind, imi opresc oxigenul pentru uz propriu - restul returnez cu marinimie. Ritmul ajunge in jurul a 5km/min iar eu fac slalom printre zecile de reprezentanti ai rasei umane iesiti sa socializeze si sa se plimbe pe faleza Dunarii. La un moment dat constat ca densitatea populatiei creste periculos, drept pentru care o sterg pe o strada paralela, care-i aproape pustie. Trec pe langa cimitir ies la mare, fac stanga imprejur pe debarcader si la inapoiere infrunt 150m faza lunga a masinii politiei din care doi indivizi se straduiau sa vada cine-i personajul care alearga intr-un mod suspect ( in ziua de azi toti alergatorii sunt atipici deci suspecti), noaptea, pe stradute laturalnice. Ajung acasa dupa un ceas si 6 minute, record personal datorat in mare masura racorii binefacatoare care s-a lasat in ultimele seri.

O zi buna si spor la alergat!


...............
Zambeste: maine va fi mai rau!




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 22 Iulie 2012 16:07

Of, ce imi place jurnalul. Astept cun interes primul conflict cu Tanaka.

Am alergat marti numai prin balti, incercand sa depistez conotatiile sonore ale cipicilor Asics. Cred ca sunt de acelasi sex, probabil masculin, ca au un scancet provenit din glezna stanga usor accidentata.


...............
rookie




Offline nimeni
Membru Forum
Din Aprilie 2009
Oras / Locatie : Sulina/Romania
Luni, 23 Iulie 2012 16:21

Stimate Domn Coane,

Prin prezenta tin sa va aduc la cunostinta intreaga si nemarginita mea uimire vis-a-vis de asa zisa domniei-voastre necunoastere:

Au cum sa nu aveti stiinta despre faptul ca fiecare asazisa "invelitoare de membru masculin" se manifesta diferit intrucat, desi aparent identice, ele sunt fundamental deosebite. Unele sunt pufoase acolo unde te sprijini si ferme acolo de unde trebuie sa le apuci; unele sunt mai inerte, altele - dimpotriva: freamata la cea mai usoara atingere. Unele folosesc geluri, altele parca sunt dotate cu resorturi ascunse; unele sunt matasoase la atingere imbiindu-te sa nu folosesti "ciorap", altele, de cum le vezi iti dai seama ca au stat mult la standul de proba si-ar fi cazul sa te protejezi, nu de alta, dar s-ar putea sa plangi si nu prin ochi.

In ceea ce priveste manifestarea lor din momentul in care patrunzi in acestea si pana cand antrenamentul ia sfarsit, majoritatea persoanelor avizate in domeniu a cazut de acord ca aceasta difera nu numai de la specimen la specimen ci si de la un antrenament la altul referitor la acelasi specimen. Paleta manifestarilor pleaca de la sfiosenia intruchipata prin gemete vagi , trece prin varianta plina de indrazneala si sfidare a unor tipete voluntare si culmineaza cu exprimari involuntare ce se apropie de isterie. Nu putem a nu remarca faptul ca un rol hotarator il are alergatorul prin intensitatea si durata antrenamentului, gradul sau de implicare, capacitatea de concentrare, antentia la detalii si nu in ultimul rand (desi ne dorim sa nu conteze) marimea membrului.

Este absolut adevarat faptul ca exista alergatori ce raman devotati intrega viata primei descoperiri, fapt care se traduce printr-o ignorare hotarata a ceea ce piata ofera. Altii din contra, nu se simt bine daca nu schimba marca, tipul, marimea. Sunt cate unii care le rotesc permanent - ceva cu igiena si cu pastrarea in bune conditiuni.

Avand in vedere cele de mai sus si remarcand dorinta domniei-voastre de cunoastere, ne permitem sa va recomandam a aborda subiectul intr-un mod academic, aceasta presupunand organizare, etapizare, pregatirea preliminara a experimentelor, urmarirea atenta a acestora, analiza rezultatelor experimentelor, tragerea concluziilor... Uneori repetarea acestora acolo unde situatia o impune!

In consecinta, referitor la situatia de fapt semnalata de domnia voastra, cu scancetele si acelasi sex nu putem sa va spunem decat ca scancetele respective nu au (dupa cum mai sus am aratat) importanta iar faptul ca cineva ar fi de acelasi sex cu altcineva chiar este total lipsit de importanta.

Cu deosebita stima si respect

Nimeni


...............
Zambeste: maine va fi mai rau!




Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 23 Iulie 2012 16:55

In afara tendintelor de imperechere manifestate sonor, de tipul boncanitului de cerb carpatin, manifestate la ultima alergare - tot la incaltari ma refer, nu la mine - parca au dobandit si o aroma intepatoare de tzap carpatin, care impun exilarea pe balcon (tot la Asics ma refer), spre regretul si protestul vecinilor de la bloc.

Am nasul usor infundat, asa ca nu ma deranjeaza, dar incep sa imi lacrameze ochii daca ridic prea tare din labutze si micsorez distanta fata de glandele lacrimare.

Din aceste doua motive, plus alte 3-4, ma gandesc sa trec la un sistem de protectie, atat pentru aparatul locomotor, cat si pentru simturile vatamate.

Sau o dau pe sandale, sau pe o alergare in talpile golase.


...............
rookie




Offline nimeni
Membru Forum
Din Aprilie 2009
Oras / Locatie : Sulina/Romania
Marti, 31 Iulie 2012 21:11

Luni, 23 iulie, my asics decreteaza 20km. Este prima data dupa aproape doua luni cand alerg asa aproape de distanta de semi. Hotarasc sa alerg dupa ora 9 ca sa mai cada caldura, mai ales ca se pare ca incepe sa se miste vantul. Intre timp, pe la 6 ma pun si mananc temeinic, ca doar in trei ore se digera tot...

La 09.00 o sterg la alergare cu doua bidoane de 0,5 varate in borseta in care imi purtam arma pe vremuri. Sufla un vant destul de serios, 30-40km/h, dar ciudatenia este ca este un vant cald, incapabil sa ma racoreasca. Dupa 2 km cina incepe sa o ia la deal pe esofag, hotarata sa vada culoarea noptii, se pare ca trei ceasuri nu i-au fost de ajuns s-o ia la vale din stomac. Vantul bate in rafale de-mi incurca picioarele, ma izbeste din toate directiile schimbandu-mi centrul de greutate, s-a lasat noaptea si nu mai vad denivelarile drumului, alerg dezordonat concentrandu-ma cu greu. Si mi-e din ce in ce mai cald....

Am stabilit, conform celor citite, sa ma adap la fiecare 5 km. Inainte o faceam la 2... Incerc sa-mi tin pulsul sub 160 ca sa rezist pana la sfarsit...

S-a intunecat de tot... nu mai pot distinge deloc drumul, efectul rarelor lumini de pe marginea strazii este contracarat de taxiurile care gonesc cu faza lunga ducand turisti la petrecere, pe plaja. Prind un spil: nu iesi inapoi in drum pana cand lumina reziduala a masinii care te-a depasit nu s-a stins de tot - poate masca lumina altei masini care vine din urma.

Macar nu sunt tantari si alte gaze, vantul le alunga...

Pe unele portiuni din traseu am de ales: ori alerg prin vantul cald care-mi impleticeste picioarele si-mi rupe genunchii, ori ma furisez pe stradute laturalnice si ferite de vant unde caldura devine teribila. Aleg vantul - chiar asa cald cum este, reuseste sa mai ia ceva din gradele celsius ce-mi chinuie vointa... Caci trebuie sa recunosc: toate pretextele pentru abandon s-au strans in seara asta si demonstreaza prin fata ochilor mei...

Nu stiu cum reusesc sa termin 20 km in 02.03.

In mod ciudat, a doua zi ma simt bine..., si implinit: n-am abandonat!

Miercuri - obiectiv 5km jog. Ma uit stanga-dreapta si pentru ca sunt sigur ca Dl. Tanaka nu vede, strecor un km in plus. Relaxant...

Joi stau in cumpana: oare "rest" se refera doar la alergare? Termenul pare a fi destul de restrictiv dar juristul din mine face scandal ca ambiguitatea profita invinuitului, asa ca fur 45 de minute de inot, ca doar n-o fi foc.(Iarta-ma, Tanaka, daca am pacatuit a fost fara de vointa!)

Vineri vantul s-a domolit. Este doar cald. Si alergarea merge bine. N-am mai facut prostia sa ma-ndop ca luni si treaba merge ca unsa. In plus luna s-a mai marit si sade si mai mult pe firmament asa ca este chiar confortabil sa alergi... cu exceptia zburatoarelor nocturne.

Aspir aer cu toata abnegatia cand simt cum un tantar patrunde printre buze, traverseaza toata cavitatea bucala, se izbeste cu tot trupusorul lui de epiglota ceea ce declanseaza o reatie reflexa din partea mea si-l inghit. Nu stiam ca pot face asta, chiar imi faceam griji sa nu-mi patrunda prin plamani, dar iata ca trupul nostru si-a dezvoltat mecanisme de aparare. Totul pentru front, totul pentru victorie! Ma gandesc ca daca am fost capabil sa halesc involuntar un tantar care ma atacase, s-ar putea sa ma surprind facand acelasi lucru cu catelusul doamnei de la trei ....

Pana la intoarcere mai inghit vreo trei gaze agresive si de fiecare data gandesc ca negrii din Africa precivilizata care credeau ca devorandu-ti dusmanul te vei bucura de calitatile lui pe viitor.

Una peste alta termin cei 12 km intr-o ora si 6 minute, dand cu tifla caldurii si tantarilor...

Urmeaza doua zile de "rest" pe care tin sa le respect cu sfintenie, poate cel mult o iesire pe mare cu kaiak-ul, ca doar n-o fi si asta alergare....


...............
Zambeste: maine va fi mai rau!




Offline nimeni
Membru Forum
Din Aprilie 2009
Oras / Locatie : Sulina/Romania
Sambata, 18 August 2012 20:25

N-am mai dat nici un semn de viata de ceva vreme.... Drept pentru care Melcul a pus mana pe telefon si m-a tras de urechi ca nu se poate sa-ti lasi prietenii sa creada ca te-ai accidentat, te-ai indragostit sau, doamne-fereste, te-ai lasat de alergat...

Adevarul este ca am fost nevoit sa fac cateva maratoane automobilistice prin toata tara, iar pe mine condusul ma cam oboseste... De fapt ma turteste cu totul. De-abia mai gaseam energia sa o pun de alergare pe unde ma prindea seara, luandu-mi uneori antrenamentul ca olteanul pranzul - pe marginea soselei...

S-o luam de unde-am lasat-o:

Luni, 30 iulie - 20 km. Alergarea de seara este remarcabila prin prisma celor intamplate pe timp de zi: Dupa o iarna si o primavara in care m-am luptat cu vanturile a incoltit in mintea mea dorinta sa fac kitesurfing. Atat de bine s-a prins acolo kite-ul incat a dat afara restul ratiunii si pasiunilor si bineinteles a inceput sa creeze disconfort prin nesatisfacere. Cea mai mica pala de vant ma facea sa visez la zborul peste valuri atarnat de-o carpa si sa ma perpelesc de pofta...

Ca de obicei cand ma apuca vreo obsesie d-asta, primul lucru pe care incerc sa-l fac este sa ma domolesc si sa ma trimit acasa, sa-mi vad de-ale familiei: "apoi asa barbat matur esti tu, cu obligatii si copii, sa te comporti ca un adolescent si sa-ti risti viata si sanatatea facand .............. ?ca sa te rada tot orasul si sa nu mai poti scoate nasul in lume?

N-a mers la parasutism, ski nautic, yahting, scafandrerie si multe altele - oare de ar fi mers la kite-ing? Impacat ca mi-am facut datoria, ca am cantarit toate riscurile, avantajele si dezavantajele am decis s-o fac. Si ca de obicei sa invat singur... pai daca din alergat m-am ales cu niste tendoane rupte, la scafandrerie am iesit in balon sub o barja si de la 35 m fara aer, la parasutism am iesit pe usa fara repetitie de mi se impleticeau mainile si picioarele incercand sa ajung la capatul aripii (dar asta-i alta poveste) - am sa invat si sa ma dau cu placa fara profesor,ca daca n-am murit facand primele 1000 de tampenii, sigur n-am sa mor la urmatoarea!

Sa nu intelegeti ca nu m-am gandit sa iau un curs - sunt o persoana capabila sa invete si de la altii, dar greu. Cand am invatat sa skiez am facut-o cu un monitor care, ocupandu-se de mine, brusc si-a vazut sfarsitul carierei ca pe ceva foarte probabil fie prin pensionare anticipata pe caz de epuizare psihica fie printr-un rasunator proces de malpraxis intentat de mostenitorii mei...

Asa ca am facut un calcul simplu: curs de kite-ing + excursie prin Grecia sau Turcia + gauri in buget pentru 2 saptamani de vacanta neproductiva in plin sezon de munca = 4000 euro. In contrapartida un echipament complet (mai obosit - este drept!) luat de pe net cu 2000 lei.

Si s-ar putea ca la final sa mai raman si cu ceva din acesta....

Oricat de carcotasi ati fi, trebuie sa recunoasteti ca si voi ati fi facut la fel.... Asa ca am insfacat echipametul - un zmeu din 2005, cu petec peste petec, greoi si masiv, lenes la intoarceri dar plin de caracter ( adica docil ca un catar) ,cu un ham masura XXL in care ma balanganeam ca limba-n clopot si cu multe alte calitati care in entuziasmul meu mi s-au parut nesemnificative.

Dupa o documentare foarte serioasa pe internet - 1 ora este un interval de timp remarcabil - luni dimineata am plecat hotarat sa inalt zmeul... Nu stiu de ce, dar toti cei pe care i-am imbiiat sa vina cu mine brusc aveau probleme foarte presante de rezolvat. Am incercat sa-l momesc si pe seful meu de echipa sa vina cu mine, in timpul programului platit, dar si acesta sesizase niste deficiente grave in procesul de productie si era sincer dezolat - mi-a si spus-o!

Descumpanit, m-am plimbat cu kite-ul in masina vreo doua ore prin oras experimentand diverse strategii de recrutare care s-au dovedit fara rezultat. Aveam nevoie disperata de un al doilea care sa-mi tina zmeul la decolare si la aterizare si nu reuseam sub nici-o forma sa conving pe cineva ca ma pricep la asta. Cand eram gata sa renunt, imi amintesc de un fost coleg, aprig ofiter de marina, om cababil, care a navigat pe "Mircea" vreo 6 luni, cu un numar corespunzator de tigle lipsa - telefon, raspuns somnoros dupa tura de noapte, entuziasm brusc si iata-ne pe plaja incercand sa vedem cu ce se mananca dracia asta...

Umflam zmeul - mama, ce mare si misto e dracia asta! - descurcam cordajul - asta la mama dracului o folosi? - ma-ncataramez in ham si hai cu magaoaia-n aer!

Turistii care sunt cu corturile pe plaja si care iesisera in grup sa urmareasca plini de interes pregatirile noastre, dintr-o data nu mai par atat de fericiti vazand nametenia de 15 metri patrati agitandu-se prin aer la vreo 30 metri desupra cosmeliilor lor fragile. Mai ales ca eu nu am deloc aerul ca stiu ce fac iar prietenul meu s-a ancorat hotarat cu bratele de mine pentru a preintampina decolarea mea.

"Da-i mai asa! Prinde vantul! Vezi ca pierzi suprafata velica! Trage de dreapta! Angajeaza! Forteaza! Nu forta!" Termeni marinaresti si aviatici superexperti vin sa mascheze lipsa noastra totala de experienta si sa linisteasca ceata de turisti din ce in ce mai ingrijorati pentru integritatea lor. Dupa un sfert de ora ma declar superexpert si-i cer lui Alex sa-mi "dea mola" ca pot sa navig nelegat - Alex isi ia mainile de pe mine iar eu dupa doua viraje imi iau zborul tarat pe spate direct catre satucul de corturi... Ma uit disperat spre Alex si-l vad cum rade tinandu-se de burta fara cea mai mica intentie de a interveni. Zmeul se rasuceste haotic, eu manevrez gresit, zbor vreo 4 metri la 1 metru deasupra pamantului, dau drumul la bara de comanda iar toata hardughia se tranteste exact intre corturi, sare ca o minge in sus, eu insfac bara, relansez si fug cu zmeu cu tot de ceata de turisti isterizati morfolind un "scuze" timid.

Reevaluam situatia si ma declar capabil sa intru in apa cu placa. N-am facut niciodata placa, doar sky (nautic si montan) - la prima vedere nu-i mai complicat decat sky-ul. La a doua, da!

Ma ridic din apa pentru doua secunde iar privirea mea triumfatoare sfarseste pe fundul nisipos al marii. Inc-odata si inc-odat si inc-odata.... Am descoperit cel putin 30 de modalitati prin care nu poti sa te urci pe placa si pe fiecare am incercat- o de cel putin 20 de ori ca sa fiu sigur ca nu gresesc. Revin in apa in cap, pe spate, pe o parte; ma tarasc prin apa mica de la mal pe burta, pe spate: inghit apa si nisip intr-atat incat ma mir ca ma mai ridica zmeul.

Dupa vre-o patru ceasuri decretam ca nu stim inca sa evoluam pe placa dar suntem asi in manevra zmeului, conchidem ca ziua marcheaza un real progres si ne strangem catrafusele hotarati sa revenim. Eu nutresc ferm dorinta sa incerc sa ma acomodez cu placa fiind tractat de barca , ca la sky, ramane pe alta data...

Seara alerg pe nerasuflate cei 20 de km in 1:59 ore. Vantul care m-a chinuit in ultimele zile mi se pare prietenos....

Joi, 02.08 - Dimineata insfac alt prieten, Petre, cu care fac de obicei Sky nautic intr-o forma personalizata - doi indivizi intr-o barca (este nevoie de doi la viraje) fac hotarati tot ce este posibil sa-l darame pe nefericitul care sta atarnat din urma lor pe ski-uri. Viraje, accelerari, decelerari, taierea valurilor sub orice unghi - totul este permis cu conditia sa nu-l arunci pe mal pe atarnat. Rezultatele se cronometreaza atent iar cel care pierde da benzina si berea. In momentul caderii, de obicei lovesti apa cu atata viteza incat ti se face instantaneu clisma. Reactia organismului este sa evacueze totul in slip asa ca s-a convenit ca inainte sa urci in barca sa ti se inmaneze oficial si cu mare pompa un sapun. De data asta suntem cuminti - decretez etapa de intiere in placa si vad cum lui Petre ii sticlesc ochii: deja ma vede facand salturi inedite cand o sa cad de pe placa, si-si selecteaza cuvintele cu care o sa-si depene povestea diseara la bar. Prevede un auditoriu foarte interesat....

Dupa 50 de incercari nereusite ma catar pe placa si fac cativa metri serpuiti. Ma declar multumit de experiment, n-am invatat mare luscru, dar corpul meu urla din toate incheieturile - cred ca placa asta nu-i proiectata pentru tractare cu barca.

Recurgem la ski - ne dam cuminti pe langa niste barci cu preturi nesimtite din care rasar perechi-perechi niste tatze dezgolite de sfarcul carora poti s-atarni mantaua. Posesoarele lor ne aclama entuziaste iar noi ranjim manzeste dandu-ne mai aproape. Intr-un final toata lumea-i fericita si castigata: noi si fetele ne bucuram de ce vedem, proprietarii burtosi si chei vad ce-nseamna sa ai fete vii in barca...

Seara, cracanat de febra musculara de la placa si ski fac un calcul mental sumar ca 5 km jogging ar putea fi compensati cu patru ceasuri de zbenguiala pe apa. Trag linia si chiulul....

Restul saptamanii chiulesc nerusinat dand vina pe zbantuiala pe care o fac pe drumurile tarii...

Luni, 13.08 - My assics catadicseste, dupa trei luni, sa-mi dea drumul din lesa: liber peste 21 km!

Plec sa alerg cei 24 de km inarmat cu rucsacul cu apa, miere si suc de lamai. Pe la km 18 entuziasmul mi se stinge devenindu-mi clar faptul ca pe timp de zi alerg mai bine. Termin cei 24 km in 02:28 dupa ce am facut slalom printre plimbareti, am ascultat cantecele lui Nus'care Pustiu de la Ciocardia de Deal, am halit tantari si alte gaze.

Miercuri, Ziua Marinei! Ma inscrisesem din timp la cursa de " Inot Mare Fond" - vreo 2100 m la vale pe Dunare. Din copilarie imi doream sa particip la concursurile ce se tineau in fiecare an in urbea noastra si care constau in diverse probe: Evolutie la scondrul uns cu vaselina - proba cababila sa distruga speranta de procreere a multor familii, fuga-n saci - capabila sa-ti faca zambetul curat, Inot dupa rate si multe altele.Am hotarat sa particip la inot - cea mai mare distanta.

Ajung pe la 10 la fata locului si-l intreb pe organizator cine s-a mai inscris. Ah!, zice.Doi pusti. Si-i vad, frate: doua zvarlugi la vreo 20 de anisori, fara pic de grasime, lati in umeri, de le faceau deltoizii ca scandura de frecat rufe la fiecare miscare. Liceul Sportiv scria pe fata lor, se vedea de la o posta ca mananca pagaie si padela pe paine. Unul dintre ei se apleaca spre mine si-mi zice taraganat: "Este remarcabil ca la varsta dumneavoastra concurati...." Mie mi se ridica parul pe ceafa: pustiul asta ma face bosorog pe fata... , ma si vad intrat in folclorul local drept mosulica care venea gafaind in barca organizatorilor in timp ce tineretul proletar isi dezvaluia valoarea terminand cursa...

Fac un pic de conversatie in care baietii anunta un plan de concurs relaxat: o sa inotam asa..., calm, linistit, ca doar nu ne grabeste nimeni. Ne transportam la uzina de apa unde se da startul. Sarim in apa si incepe jucarica: baietii iau treaba in serios: trag de ei hotarati sa nu ia prizonieri.

Ma plasez la mijloc, in ceafa primului si nu-l slabesc, ii dau 20 de metri avans si tin aproape. 1500 de metri a tot incercat sa fuga de mine, foloseste curentii excelent, se vede ca inoata in Dunare in mod curent. Face toate jmecheriile pe care le faceam cand jucam prinselea in copilarie: iese in curent, ma-inpinge in apa moarta, taie coturile.

La 400 metri de finis imi zic ca e timpul sa atac, pun cap compas pe el, ies la larg si trag viguros. Inceraca sa reziste, dar dupa 200 de metri capoteaza, il vad cum incepe sa inoate haotic si cum pierde teren - gata puisor, ti-ai pierdul suflul. Trec linia de sosire cu 50 metri avans. Nici eu nu-s proaspat: am niste crampe la gamba dreapta, plamanii gajaie, vad stele verzi dar pustii ies plouati tare de tot cu priviri de caine cu coada intre picioare - imi inchipui ce-o sa fie diseara in bar: vai de pielea lor. Ajungem in fata juriului consternat: doua politiste care daca si-ar rade mustatile, si-ar curata tencuiala de pe fata si si-ar ascunde privirile, ar fi chiar comestibile, un capitan de port aproape treaz si alte oficialitati ne felicita. Urc pe podium ( este prima data in viata) si ma uit de sus la toata lumea.... Aha! deci asa-i aici! Imi place!

Foto cu toti concurentii. Schimbam amabilitati. M-aud spunand politeturi in timp ce in minte imi rasuna "Oda Bucuriei". Pare nesportiv, lipsit de fair-play ce-o sa cititi in continuare, dar eu asta am trait: in timp ce le spuneam politicos celorlalti ca o sa ne intalnim la anul, in gand ma auzeam triumfator: "v-am tras-o!, v-am facut! v-am batut la cur! v-am trimis acasa!sunt mai tare!sunt cel mai tare! cine-i bosorog, bai copil ne-ntarcat.?"... Si altele care, recunosc, nu se pot scrie aici.

Miercuri, 16.08 ar fi trebuit sa fac 5 km jog. Recapitulez ziua de dinainte si ma scot absent motivat .....mai ales ca pana la 12 noapteA trag de mine sa ajung la Bucuresti....

Joi, 17.08, se termina zilele Tulcei cu festivitatea finala. Pustiu in parcul Ciuperca unde trag 12 km superremarcabili in 01.03h.

Aud o tanti care pare cunoascatoare remarcand in urma mea "pai sa tot aiba 30 de ani" ceea ce-mi ridica moralul si viteza: 7 ani in minus nu-de ici de colo....

Pa!, si sa ne vedem la MIB!


...............
Zambeste: maine va fi mai rau!




Offline mgh
Membru Ro Club Maratonmgh
Din Decembrie 2011
Luni, 20 August 2012 12:10

Ne trebuie musai un publisher ca pe aici sunt mari talente nu doar la sport ci si la scris. M-am distrat teribil citind mesajul asta :))


...............
-




Offline micuLRunner
Membru Ro Club MaratonmicuLRunner
Din Decembrie 2007
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 20 August 2012 21:35

... vor trece anii si nimeni nu ne va dezamagi, revenind mereu si mereu, cand nici nu te mai astepti, cand praful gros s-a asezat pe scrierile lui... Cu povesti despre un nou sport pe care tocmai l-a incercat el de curand, fie acesta sah-blitz in cismigiu cu veteranii din parc, role/patine pe fundul vreunui canal de irigatii secat de prin Baragan, fatza nordica a Eigger-ului, toamna la vreme de-nserat, fara coltari sau manusi, s.a.m.d...

Si din loc in loc, desigur ca va mai 'presara' , aluziv sau insinuant, cate-o alergare, mai lunga sau mai scurta, caci nu-i asa!? e vorba de un site / forum de Alergare...

Nu, nu sunt nici carcotas si nici invidios... Astept doar un nou episod din Maratonul povestirilor...

Wink


...............
''Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile''




< 1 2 3 4
Pagina 4 din 4






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : AB, AdrianH, Andreea_C, Bliss, calin, chem, emil44, emilmarius, florinmax, Mars, stefan_68

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007