Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Alte discutii » Grizon - un vechi membru pe forum

Grizon - un vechi membru pe forum



Open thread Grizon - un vechi membru pe forum

-





Pagina 14 din 16




Offline avh
Membru Forum
Din Septembrie 2010
Marti, 15 Martie 2011 22:04
Nu stiu cata legatura are cu tehnica de alergare, cat cu modul in care sunt structurate antrenamentele. Programul pe care il urmez eu pune accent pe recuperarea totala si alternarea antrenamentelor tari cu cele usoare.
Niciodata antrenamente tari legate, alergarile lungi facute sub viteza pentru maraton etc.
Pana acum nu am avut probleme (sper ca nici in urmatoarea luna) si am efectuat deja 2 din 3 alergari de 30+km.




Offline Hadrian
Membru Forum
Din Octombrie 2009
Oras / Locatie : Brasov
Miercuri, 16 Martie 2011 14:23
Asa este Miuzet, pe forum sunt informatii suficiente. Eu insumi am avut mai multe postari pe acest aspect in cadrul concursului pentru adidasii cu arcuri. Pentru a le putea pune in practica cu succes trebuie sa avem obiective realiste. Aici este adevarata cheie si dilema!

Ca sa detaliez: multi dintre noi credem si declaram ca alergam maratoane pentru placerea de a alerga, dar daca ne dam un pas in spate si privim obiectiv, realitatea este cam alta. Cati dintre noi nu incearca sa obtina recorduri personale sau alearga dupa anumiti timpi?! Sau invers: cati dintre noi alearga (semi)maratonul lejer, pentru placerea de a alerga, fara sa ne intereseze timpul? Foarte putini! Povestile curselor stau marturie luptelor care se dau.

Haideti sa punem punctul pe i. Recordurile personale / timpii buni se obtin doar prin eforturi pe masura, incepand de la antrenamente si pana la finalul cursei. Pentru a obtine timpii visati, multi dintre noi crestem brusc nivelul antrenamentelor inainte de concurs, atat ca viteza cat mai ales ca volum de km. Nu este o coincidenta ca cele mai multe accidentari intervin inainte de concurs sau chiar in timpul cursei. Datorita obiectivelor prea ambitioase, organismul este supus unui stres caruia nu ii poate face fata.

Partea buna este ca maratoanele sunt posibile fara accidentari. Dar pentru aceasta obiectivele si antrenamentele trebuie sa fie pe masura conditiei actuale in care ne aflam la momentul respectiv. Si eu m-am lasat ghidat frecvent de ambitie la cursele alergate si pregatirea acestora. De regula mi-a iesit, dar am avut parte si de sincope, cand am calcat acceleratia mai mult decat trebuia. De cand am inteles aceste reguli de baza si am stabilit obiective realiste, accidentarile au disparut iar antrenamentele si cursele au fost mult mai reusite. Dupa maratonul din aceasta primavara voi face inca un pas si voi schimba total foaia, respectiv ma voi dedica alergarii maratoanelor pentru placerea de a alerga, fara stresul obiectivelor si timpilor. Concret, nu voi mai acorda nicio atentie timpului. Chiar daca acum ma aflu pe o panta ascendenta, obtinand timpi tot mai buni, prefer sa renunt acum la spiritul combativ, sa alerg sanatos si sa imi faca o deosebita placere toata cursa, de la inceput pana la sfarsit.


...............
http://runnerwolf.blogspot.com/




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Miercuri, 16 Martie 2011 20:25

Ma bucur ca dezbateti problemele ridicate in topicul lui Grizon. Eu am inventat acest topic in dorinta fierbinte de a crea o oaza de neseriozitate si exprimare aiurita in mijlocul celor 1136 (in aceasta clipa) de subiecte superserioase, megacompetente, si de inalta tinuta morala care compun acest forum.

Un vechi proverb spune ca: "Batranii dau sfaturi bune pentru ca nu mai sunt in stare sa dea exemple rele". Partea buna este ca eu inca mai pot sa dau cate un exemplu prost. Partea rea este ca doar in domeniul extrem de limitat al antrenamentelor pentru alergare. In restul domeniilor... dau doar sfaturi excelente.
Sigur, m-am accidentat. Din vina mea, evident. Nu faceti ca mine, este tot ce pot sa va spun. Si toate locurile in care am gresit sunt punctate si analizate de avh, Miuzet si Hadrian, carora le multumesc pentru sfaturi si urarile de sanatate.


Cum de multe ori incerc sa glumesc in acest topic (ca sa intretin nota de neseriozitate zglobie, cum mi-am propus), vreau sa precizez ca sunt un tip foarte superstitios. Cand spun ca m-am accidentat, chiar m-am accidentat, nu e nicio gluma. Sunt convins ca daca vreodata as exagera un accident pe forum doar ca sa starnesc mila, a doua zi m-ar calca o masina si mi-ar rupe ambele picioare si o mana, ambulanta in care as fi transportat ar fi lovita de tren, iar brancardierii ar scapa targa cu ce a mai ramas din mine chiar in fata tramvaiului care trece in viteza prin dreptul spitalului.
Multa sanatate tuturor si antrenamente inteligente.







...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.





Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Joi, 17 Martie 2011 12:11
Uffff.
Pe forumul de la RoClub Maraton ma terorizeaza rubrica de accidente. Ma terorizeaza. Mai ales cand se accidenteaza cate unul tare, pe care il stiu puternic, rapid si cu experienta. Deci si indestructibil, din punctul meu de vedere. Si apare tendonul. Ala mai slab. Ca l-a tinut tanti de glezne cand l-a bagat in Styx.
Erau doi accidentati saptamana trecuta care ma speriasera, erau eroii mei, care nu pot sa se accidenteze. Daca s-au accidentat, asta ma sperie. Si cand ai eroi, ai un mimetism, incerci sa faci la fel, sa te bagi in seama singur si sa ajungi intr-un mod stangaci 'in randul lumii'.

Dupa cursa de duminica, lunga si solicitanta, nu am fortat. Marti am chiulit, zicandu-mi ca recuperez in celelalte 4 zile ale saptamanii kilometri pierduti.

Ieri aveam treaba la Predeal. De asta iarna ma tot bate gandul cumpararii unei biciclete de oras, mai rapida si mai misto decat cea actuala, pe care sa o impart cu Dragos, fiul meu. Sau sa ii iau lui o bicla, si sa merg uneori si eu cu ea. Din ianuarie urmaresc un tip de bicicleta, daneza, second-hand, care mai apare la anunturi. Nu stiu, mi se lipise de suflet, desi nu e o firma cu mare traditie. Bicla costa noua cam 900-1000 euro, la mana a doua in jur de 400 euro. Au fost doar cateva bucati la mica publicitate, si o cam doream, nereusind sa o gasesc in Bucuresti.
La Brasov era in schimb o alta bicicleta, disponibila din decembrie, pe care nu reusea sa o vanda. Asa ca am speculat ocazia, m-am repezit la Predeal, si m-am dus si pana in Brasov sa vad bicicleta. Cadru de aluminiu, usoara, culoare alba. Avenue Airbase.

Imi placea. Ajung, vad, pret convenabil, cumpar, era in stare aproape perfecta, fara zgarieturi majore sau uzura.
O car pana in Bucuresti, o admir si astept cu nerabdare sa plec acasa pe bicicleta. Ziua era perfecta, soare, senin, cald, superb pentru o cursa de 10 km.
Prima surpriza apare cand ii dau la pedale. Bicicleta veche are 3 foi si 7 pinioane, asta o singura foaie, dar mare, si 8 pinioane. Si cauciucuri mari, de semicursiera (28" in loc de 26"). Dau la pedale si constat ca suiera vantul prin pletele care sunt an de an mai rarefiate. Ma opresc, nu mai bate vantul. Pornesc, bate vantul. Stai bre, ca nu e vantul, e viteza.
Bicicleta asta zboara, fara un efort prea mare, fara oboseala, ma duc de mananc pamantul. Vad in curand dezavantajul maxim al lipsei de amortizoare pe sa sau pe furca din fata, se simte orice denivelare, si asta in partile moi. Acolo se simte. Deci tre sa evit denivelarile. E o bicicleta adevarata de oras, viteza si adrenalina.

In spate am un rucsac, cu geaca de piele si doua cofraje de oua, uitate la birou de 3 zile. Galopez in blugi si camasa, ma bag pe Aviatorilor, iau Piata Victoriei in diagonala, pe Ana Ipatescu ma descurc pe trotuar si continui pe Magheru pe carosabil.
Viteza imi permite sa ma intercalez usor intre masini, ma ridic in pedale la semafor si ba pe langa trotuar, ba printre masini ajung in extaz la Universitate.
In fata mea era un lungan cu o cursiera, uram genul, au viteza si ma lasa in urma. Acum insa ma tineam dupa el cu succes si eram chiar nemultumit ca merge incet. Eram jmecher, cu "j", na.

Asta dureaza pana la strada Blanari, inainte de Sfantul Gheorghe. Bagam viteza pe banda 1, incepea coborarea si mergea super. Dar de pe strada vad un bot de masina cum apare si apare si apare, franez cat pot si gata. Buuuuf. Nu reusesc sa o evit, ma arunca peste botul masinii, bicicleta zboara in aer, din fericire ramanem pe banda 1 si masinile din spate ne evita. MA evita. Ma culeg cu greu de pe jos, imi sarisera ceasul, telefonul, hand-free, rucsac, lantul de la bicicleta. La o analiza sumara inca pot sa ma misc, dupa 2 minute constat ca mi se umfla genunchiul drept. Cam in urma cu un an reincepeam sa alerg dupa o accidentare.

Primele ganduri au fost ca am facut praf bicla lui Dragos, ca sunt un tata care nu e in stare sa ajunga cu bicla intreaga acasa - nu stia ca o luasem, era o surpriza-, ca s-au dus naibii alergarile mele samd.
Cucoana (era o soferita) a sunat la urgente, in 5 minute a venit ambulanta SMURD, urma sa vina si politia.

O experienta interesanta. Un flacau pe ambulanta, mi-a luat tensiune, saturatie oxigen samd. A incercat sa imi puna un pansament la picior. M-a tinut cu piciorul in aer de doua ori, pleca pansamentul, nu reusea sa stranga tifonul, un circ intreg. M-am intrebat de naiba facea asta daca avea un accidentat grav. Plec cu ambulanta la Spitalul Universitar, era misto, sirene, girofaruri, aveam prioritate, cool.

La camera de garda era ca in razboi. In acelasi timp am constatat surprins ca erau eficienti. Intr-o aparenta anarhie se ocupau in ordine de urgente, eram vreo 5-6 targi cu diferite oftaturi, scanceli sau taceri, aliniati frumos, si veneau, completau fise, faceau un control rapid, injectii pam-pam. Desi am sustinut ca sunt lovit doar in orgoliu si la genunchi, nu am fost crezut, am fost controlat, palpat si intrebat in mod repetat si justificat daca nu am ceva la cap. Am, dar nu de acum.

Radiologie, rapid, dus de 2 brancardieri, pac-tzac, ecografie abdominala, ortopedie internari - "ce sa facem cu asta aici, nu are nimic rupt, acasa", imi venea sa urlu de bucurie, genunchiul meu era cat un ananas si credeam ca am fracturi, rotule mii de bucati samd. Nu, contuzie, de ligamente sau menisc insa nu m-a mai cautat nimeni. Daca nu mori, nu ai ce cauta la urgenta.
Inapoi la camera de garda, de data asta nu ma mai lafai pe targa, ca veneau altii pe banda rulanta. Mars afara pe scaun, asteapta ca iti dam o reteta si asteapta politia, ca ne-ai speriat destul. Nu ii speriasem, eu eram mic copil.

Am fost impresionat, intr-o ora, tinand cont de faptul ca nu eram plin de sange si nu dadusem spaga un leu, fusesem totusi tratat profesional. Nu foarte, dar rezonabil. La Elias, tot spital de urgenta, statusem la camera de garda acum un an 90 de minute pana sa ma bage in seama, si mi-a pus un diagnostic gresit si piciorul in ghips. Acum nu m-au lasat pana nu mi-au facut un minim de analize, eu zicand ca nu am nimic, sau aproape nimic.

Vine politia.
Mai uratelule, astea sunt datele doamnei, sau veniti la 21.30 la Udriste, camera 1, sau duminica. Venim azi.
Ma suna politistul dupa aia si zice "da' sa aduceti si bicicleta". Mmmmm.
Ajung acasa adus de Dragos, care recuperase si bicicleta. Paranteza. Cum o recuperase? Pai lasese masina pe Blanari si daduse la pedale cat a putut. Jantele de aluminiu erau usor ovalizate, ghidonul cam intr-o parte, dar cand ne-am intalnit schimbam doar pareri pline de incantare despre noua achizitie.
Cu gheata la genunchi, incercad sa transform ananasul din rotula in kiwi si imbracat in trening reusesc sa sui bicla in portbagaj si sa conduc pana la Udriste. Incepeam sa resimt celelate zone unde incercasem asfaltul, cam incepeau sa doara.
Eu fiind idiot si un pic Pacala, iau bicicleta si o urc pe scari pana in hol in fata camerei 1, ca de, asa zisese politistu. Iese un gigel in uniforma si incepe sa zbiere "baaa, da bag-o la mine in birou baaa samd". Iau foc si ii zic cateva din suflet, intrebandu-ma care e amenda pt ultraj.

Completam la declaratii.
La sfarsit apare un alt politist incredibil de XXL, care ma ia "cine e cu bicicleta? Ai acte de proprietate pa ea? de unde ai luat-o? de la cine?". Tonul si aspectul cu maneci suflecate imi inspirau deja o lampa in ochi si un interogatoriu mai dezvoltat, chiar daca la inceput am zis ca poate vrea sa isi cumpere si el una si de aia ma intreaba.

Ma uit la Maria-sa, de jos in sus, ma intreb daca sunt la camera ascunsa, constat ca nu e un potential cumparator de biciclete, ma pune sa completez pe declaratie "precizez ca nu am acte de provenienta pentru bicicleta", ceea ce am si facut. Ma intrebam daca o confisca si cu cat o sa fiu amendat. Evident ca l-am intrebat daca face misto cumva si nu ma prind si care e relevanta actelor de provenienta in contextul accidentului, dar era prea plin de volumul personal ca sa continue discutia. Am fost fericit ca nu ma pune sa reconstituim de vreo10 ori accidentul....
Seara s-a incheiat cu scuzele politistului care facuse actele. Neasteptate, sincer sa fiu. Domne, imi cer scuze ca v-am pus sa mai veniti aici cu bicicleta. Chiar nu ma asteptam.

Era 11 noaptea si m-am retras schiopatand sa imi ling ranile, sa ma chinui sa incarc bicla in masina si sa ajung acasa.

Sper ca sambata sa pot sa reincep alergarile, schiopatand, dar sa ma revin la forma superba care ma caracterizeaza, pana la Maratonul de la Cluj. Ma chinui de 4 luni sa parcurg un program de antrenament, si o clipa de ghinion compromite toate eforturile. E Primul, il caut, il doresc, il vanez si imi dau singur cu stangul in dreptul riscandu-ma pe 2 roti in traficul din Bucuresti.

Cand terminasem investigatiile la camera de garda am avut curaj sa deschid rucsacul, sa vad ce nenorocire de omleta am facut peste haine si acte. Am ras homeric, de se uita lumea la mine si am ridicat triumfator cofrajele de oua: erau intacte.


...............
rookie




Offline Serban DAMIAN
AdministratorSerban DAMIAN
Din Decembrie 2007
Oras / Locatie : Bucuresti
Joi, 17 Martie 2011 15:20
Doamne, ca sa ma incumet sa povestesc si eu despre cum ma doare un picior, ar trebui sa invoc spiritul lui Jerome K. Jerome sau alt umorist celebru, altfel n-as avea nicio sansa pe langa talentul scriitoricesc dovedit de colegii nostri :D

Nu pot decat sa va doresc sa va refaceti repede!
...............
Dr. Serban Damian, presedinte Ro Club Maraton




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Joi, 17 Martie 2011 16:08

Adrian, imi pare tare rau pentru genunchiul tau. La haz de necaz insa, m-ai taiat de departe. E drept ca necazul tau e mare dar si hazul e proportional. Pe de alta parte am constatat ca e mult mai distractiv sa citesti despre necazurile altuia, decat sa scrii despre ale tale. Asa o fi natura omeneasca. Cu defect.
Recuperare grabnica iti doresc.
Iar la Cluj o sa organizam, poate, un pluton de accidentati imbracati cu echipament rosu, ca sa nu se vada sangele.



...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.





Offline conumila
Membru Forum
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Vineri, 18 Martie 2011 08:59
Multumesc , la fel. Ma refer la urarea de recuperare.
Mai ales ca acum se acumuleaza glicogenu' in muschi de bubuie fibra. Ma uit la genunchi, daca aveam bicepsu cat am avut rotula, ma plimbam toata vara prin mall in maieu de plasa. Deocamdata pot sa utilizez doar colanti de plasa, sa ma falesc cu genunchiul.
Am pus deja ochii pe niste adidasi, am vazut la copii prescolari, au o rotita in calcai. Sper ca rotita sa reziste macar 42 de kilometri. Ca restul il fac si descult.

...............
rookie




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 11 Aprilie 2011 19:25 trei grizoni

Acum cateva luni, cand priveam cu indoiala display-ul calculatorului pe care era anuntat Maratonul Cluj, am simtit un mic soc pe umarul drept. Am intors capul si am vazut un grizon mititel si usor cam cat un Adidas Adizero, imbracat in alb si cu o mutra serioasa, care a inceput sa ma dascaleasca: Trebuie sa te duci, e primul lor maraton, adica faci participatie la straini si nu faci la noi, si da-i si da-i, numai texte altruiste si inaltatoare. M-a convins si m-am inscris. Incepand de a doua zi, iarna si-a aratat coltii. Cand nu era frig, era ger. Cand trecea gerul, incepea frigul. In pauze ningea. Saptamanile treceau si programul meu de antrenament se ofilise vazand ca nu-l baga nimeni in seama. Intr-o seara de duminica, pe cand la adunare imi iesisera abia vreo 30 de km alergati in toata saptamana, am simtit un mic soc, cunoscut de acum, pe umarul stang. Un grizon mic si negru radea cu gura pana la coarne, cu ochii la dezastrul de pe ecran. Si mai vrei sa te duci la Cluj? m-a luat el in balon. Pai deabia te misti si in plus te-ai si ingrasat. Stai dracului (folosea des expresia asta) acasa si umple frigiderul cu bere, ca sa ai ce consuma cand te uiti la TV. Pai bine ma, i-am raspuns, de ce n-ai veni sa-mi spui asta inainte sa ma inscriu? Acum, daca renunt, ma fac dracului (incercam sa vorbesc pe limba lui) de ras. Pai asta e si ideea... a rostit el, enigmatic.

Pe masura ce se apropia primavara amandoi au inceput sa ma viziteze tot mai des. Albiciosul se straduia sa ma scoata la antrenament pe orice vreme. Cornitze incerca sa ma descurajeze, cu foarte mult succes dealtfel. Intr-o seara, suparat ca trecusera vreo trei zile fara sa alerg, i-am spus sa se duca la dracu si sa ma lase in pace. A doua zi mi-am scrantit piciorul. Cu dracu nu te pui.

Pana la urma, dupa ce m-am luptat toata iarna cu durerile de picior si cu kilogramele suplimentare pe care a trebuit sa le iau cu mine la fiecare antrenament, am ajuns totusi la Cluj.

La maraton l-am avut in dreapta pe Gigi Preda. A tinut cu succes locul grizonului norocos. M-a tras, psihic, aproape toata cursa. Am urcat si am coborat impreuna peste sapte munti si sapte vai. Dracu cel mic si-a bagat coada abia la sfarsit. Eu aveam GPS, deci stiam in general cu ce viteza ne deplasam (desi blocurile cauzau multe erori). Pe de alta parte, Gigi manifesta permanent tendinta de a pleca tare. Tot maratonul l-am domolit, stai ca mai avem trei ture, stai ca mai sunt 20 de km, las-o mai incet, ce daca e la vale, si tot asa. Pe ultimele sute de metri, cand am vazut in vale Sosirea, i-am spus: eu nu mai pot, tu du-te inainte. Fara sa se gandeasca, dupa ce patru ore ii pusesem frana, acum a plecat ca din pusca. Am terminat la douazeci de secunde distanta, dar toate rudele si cunostinele lui Gigi il cearta de doua zile ca de ce nu m-a asteptat si pe mine, ca dupa ce tot Clujul ne-a vazut ore in sir alergand umar la umar, de ne poreclise lumea maratonistii siamezi, l-a apucat pe el spiritul de competitie chiar la spartul maratonului... Degeaba le spune Gigi: eu n-am vrut da el mi-a zis s-o iau inainte, ca toti ai lui se incrunta si clatina din cap. Lucru dracului, evident.

Despre maraton, numai bine. Organizarea buna, cu surpriza bere-cadou pentu hidratarea de dupa. Clujenii sunt draguti si foarte civilizati. Ma bucur ca au intrat si ei in lumea Maratoanelor Internationale. Mult succes de acum inainte. Iar eu, cu 4:11:19 am fost multumit si constient ca mai bine nu se putea. Cam asta a fost maratonul meu.










...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.





Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Miercuri, 13 Aprilie 2011 23:18

De cateva zile derulez inainte si inapoi filmul maratonului. Ca toata lumea, dealtfel. Din cand in cand mai dezgrop cate o scena interesanta. La Cluj am venit cu un prieten cu masina. Era dotat cu statie si a discutat tot drumul cu soferii de tiruri despre localizarea masinilor cu radar si posibilitatile de depasire a coloanelor. E si asta o lume pe care eu am vazut-o pentru prima oara. Fix in cinci ore si douazeci si doua de minute am ajuns din Bucuresti (plecati la 5 dimineata) in Cluj. Pe Autostrada Transilvania am mers si cu 210 km/ora, cu un Clio Symbol de 85 de cai, e drept ca pe o portiune care cobora la vale (scuzati pleonasmul). Tipul e un dur in felul lui, pasionat de viteza dar fara riscuri inutile. S-a inscris si el la Cursa Populara, din care jumatate a alergat si jumatate a mers. Absolut intamplator eu si Gigi Preda l-am ajuns pe cand parcurgeam cu greu ultima noastra bucla cam cu 9,7 km/h, iar el concura la CP. Ne-a vazut si s-a mirat: Voi doar cu viteza asta puteti sa alergati? Pai asa pot si eu. Si s-a alaturat grupului. Apoi a ramas usor in urma. Dupa vreo doua sute de metri, cand incepusem sa urcam panta, i-am auzit vocea departe in spate: Pai daca voi va grabiti, duceti-va... Si nu l-am mai vazut pana la Hotel. Unde era foarte mandru de medalia primita. Vazuse si el, pentru prima data, lumea noastra.

Imediat dupa ce am terminat maratonul, stateam pe o banca si "savuram" momentele acelea cand te simti stors ca o lamaie calcata de un tir. Doi dintre membri marcanti ai clubului au venit direct la mine si a avut loc urmatorul dialog: Cum te simti? Bine. Cat ai scos? 4 ore si 11 minute. Bravo. Apoi s-au intors si au plecat. Toata scena a durat mai putin de 10 secunde, dar m-a impresionat puternic. Oamenii erau ingrijorati de soarta mea, ca m-am vaitat atata pe forum, au venit, s-au asigurat ca sunt functional si si-au vazut de treburi. Daca era nevoie, m-ar fi ajutat cu competenta data de marea lor experienta. Numai pentru scene ca asta si merita sa te inscrii intr-un club, sa faci parte dintr-o comunitate, pentru ca nimeni nu vine la un om perfect necunoscut sa-l intrebe de sanatate. Va multumesc si aici pentru gestul vostru.

Scuzati-ma ca am fost atat de serios de data asta. N-o sa se mai repete.







...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.





Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Miercuri, 11 Mai 2011 22:58

Cand grizonii isi reduc activitatea de pascut kilometri, din cauza unor accidentari la picioare (sau copite, sau labe, sau pe ce-or alerga ei de se zdrelesc mai mereu), se apuca de pascut pagini de carte prin localuri de profil. Ce credeti ca am pascut eu astazi intr-un anticariat de pe Batiste?
"The GIGANTIC BOOK of RUNING Quotations" editet by Hal Higdon, foreword by Amby Burfoot.

E intr-adevar o carte gigantica: 1,53 kg si 786 de pagini. Din fericire pretul nu era chiar gigantic, ba chiar suferise vreo doua reduceri, de unde se vede ca ori alergatorii nu au timp de batut anticariatele, ori cititorii prefera sa zaca prin fotolii cu cartea in mana in loc sa alerge. La mijlocul drumului, intre ei, se gasesta cate un alergator accidentat peste care da norocul ca tramvaiul. Am iesit, totusi, de acolo cu sacosa grea si buzunarele usoare. Carte este plina de cugetari ale alergatorilor, de la Zatopek pana la niste neica nimeni care si-au dat si ei cu parerea despre maratoane in sase ore. Va dati seama ca istetii aia cu zicatorile au folosit tot felul de calambururi, jocuri de cuvinte si expresii de slang, ceea ce pune la grea incercare engleza mea cam subtire. Ca sa nu credeti ca sunt numai cugeteri heirupiste ale halitorilor de kilometri, am sa va dau vreo doua exemple, din ce am apucat eu sa citesc (mai precis sa descifrez):

"If God invented marathons to keep people from doing anything more stupid, the triathlon must have taken Him completely by surprise."

"Last is just the slowest winner."

"The fastest way from point A to point B is a constant pace."

Si tot asa pe sapte sute si ceva de pagini.

Pentru cei care nu mai au rabdare, am sa citez din cand in cand pe forum cate o cugetare. Pentru cei tineri, care nu prea se grabesc, am sa las cartea prin testament RO Clubului M.














...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.





Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 14 August 2011 13:01 10 ore din 48

Am alergat si eu prima noapte cu Serban, apoi ultima ora din formidabila lui incercare. 45 km de noapte. Serban este un fenomen al naturii. Avea vreo 14 ore de alergare (iar eu abia aveam vreo trei) si alergam la 50 de metri in spatele lui pe o alee lunga in usoara panta descendenta. Se simtea bine si a inceput incredibil sa mareasca distanta dintre noi, iar eu nu reuseam sa recuperez. Si asta intr-un moment cand mai avea inca 34 de ore de alergat. Abia atunci am realizat cu cine am de-a face. Serban este practic etrava* sportului de anduranta din Romania. Tot ce misca (alergand la limita rezistentei fizice) in tara noastra, intra in competitie cu Serban sau macar se raporteaza la el si la recordurile lui. Si asta pentru multi, multi ani de acum inainte.

Daca anul trecut, la cursa de 24 de ore a lui Serban, am facut toata noaptea aprofundate studii de entomologie practica si m-am luptat vitejeste cu o armata de capuse (adica ele ma muscau de picioare iar eu nu le muscam de nicaieri, dar le-am facut de ras pe forum), anul acesta am avut in meniu ornitologia, capitolul Pasari de Noapte. Si nu ma refer la cele sumar imbracate care aterizau la cluburi din masini bengoase. Ma refer la o cucuvea adevarata (Athene noctua, un soi de bufnita care aduce ghinion) pe care am vazut-o zburand sinistru printre copaci fara sa scoata nici cel mai mic zgomot, si care a cantat toata noaptea de parca inchiriase parcul pentru concert. Si nu stiu cum, dar o apuca cantatul de fiecare data cand treceam eu prin teritoriul ei de vanatoare, la capatul unei alei lungi unde faceam la stanga. Se stie de cand lumea, mai ales in mediul rural, ca aceasta pasare prevesteste lucruri cumplite. In orice sat sarac din Moldova, pe vremea lui Stefan cel Mare, cand o cucuvea incepea sa cante lugubru pe gardul vreunui razes, tot satul se repezea la laptopuri sa caute cele mai bune promotii oferite de firmele de Pompe Funebre. Pentru ca cineva din casa cu gard ornat cu cucuvea, avea zilele numarate. Credinta s-a pastrat de-a lungul secolelor, probabil si datorita deselor confirmari practice, asa ca la fiecare tura, cand imi canta cucuveaua la capatul aleii, moralul meu intra in palpitatii apoi cadea pe jos si toti calcau pe el. Incepuse sa mi se para ca dintre toti oamenii din parc eu aratam cel mai rau, deci avea si dumneaiei oarecum dreptate.

Mai spre dimineata m-am culcat, dar m-am trezit brusc pe la 5:30. Nu stiu cum eram cand m-am culcat, dar cand m-am trezit eram aproape inteligent si foarte speriat: imi adusesem aminte (evident in somn, ca treaz nu-mi mai aduc aminte de mult lucrurile uitate) ca obiectul pe care l-am lasat acasa si care isi facuse toata seara simtita absenta printr-un gol care ma jena undeva in cap, era portofelul cu acte. Chestia asta mi-a taiat orice pofta de alergare. Ma si vedeam cu catuse la maini, tarat prin parc de trupele speciale, huiduit si scuipat de spectatori. Asa ca in loc sa ma apuc gospodareste de complectat pana la 50 km, cum aveam in grafic, eu m-am urcat la volan si am plecat acasa, sperand ca la ora 5:30 a.m. nu sunt politisti pe strada. Greseam. Cum am intrat in Soseaua Nordului am vazut o agenta in uniforma care trasese pe dreapta o decapotabila, si tocmai ii facea semn sa traga la bordura si mertanului din fata mea. Apoi a ridicat ochii spre mine, care deja franam si ma consolam spunandu-mi ca oricum nu mi-a mai facut nicio fata semne de mult, asa ca acum e bun orice semn. Dar, ori a vazut sub sapcuta mea o figura descompusa de efort (atentie, nu figura mea descompusa pe care o port de obicei in zilele de lucru, ci pe cea mult mai jalnica pe care o afisez numai dupa maratoane), ori nu invatase sa opreasca decat masini negre, urmand ca la cursurile urmatoare sa ajunga si la cele argintii, ori prin geamul intredeschis al masinii mele se simtea de la 50 de metri o duhoare de transpiratie aflata in contrast total cu parfumurile fine care ieseau din masinile oprite. Cert este ca s-a intors la negre, in timp ce eu imi spuneam aproape cu ciuda ca nici macar militiencele nu imi mai fac semne. Am aflat ulterior ca povestea a rasuflat, iar toti cei care au venit dupa mine si l-au insotit pe Serban pe o perioada mai lunga sau mai scurta, cand li se facea de plecat acasa declarau cu tupeu: "Cred ca mi-am uitat actele acasa..." si o stergeau spre domiciliu.

Acum cateva zile, intr-o dimineata, aveam treaba in zona statuii Leul de langa Palatul Cotroceni. Acolo am gasit o mare de politisti, pompieri, jandarmi si trupe swat care se plictiseau uitandu-se la un nebun care se urcase pe un stalp. Cand am aparut eu, s-au grabit sa devina autoritari si sa ma goneasca cu masina de acolo.

Am petrecut pe aleile din Herastrau o mare parte din prima noapte a cursei lui Serban. Dar in timp ce Serban se lupta cu incredibila cursa de 48 de ore si alt coleg incerca sa coasa doua maratoane intr-o sigura bucata, eu ma invarteam incetisor pe alei, cam fara rost, sperand sa sar macar de 42 de km. Cred ca daca tipul ala din varful stalpului ar fi ar fi vazut un om de o anumita varsta si cu nepoti maricei, transpirand epuizat la miezul noptii pe aleile pustii din parc, ar fi coborit de pe stalp, si mi s-ar fi adresat cu un respect deosebit: Domnule, mi-ar fi spus scotandu-si sapca din cap (daca ar fi purtat sapca), va ofer cu respect locul meu, pentru ca sunteti mult mai nebun ca mine. Iar eu i-as fi dat dreptate si m-as fi urcat pe stalp.

Ultimele cateva zeci de minute ale cursei au fost emotionante. Serban arata chiar mai bine decat la finalul cursei de 24 de ore de anul trecut. Il felicit din toata inima si fac un pronostic: nu cred ca in urmatorii 4-5 ani sa apara un alt roman care sa faca o cursa de 48 de ore. Da Doamne sa gresesc.


...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.





Offline Stan
Membru Ro Club MaratonStan
Din Octombrie 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 14 August 2011 15:31 48 ore in Herastrau

Am fost si eu in noaptea a doua, la superbul efort de vointa si "putinta" pe care l-a demonstrat Serban. Si eu am avut impresia ca s-a simtit mai bine decat la reusita de 24 ore de anul trecut. Merita din plin respectul si felicitarile noastre. Aceleasi felicitari trebuiesc adresate si "echipei" format din Ioana si cristi Chiurlea. Fara ei Serban nu putea sa-si indeplineasca proiectul.
Eu initial nu am planificat sa merg (nu ma simteam prea bine), dar in ultimul moment m-am hotarat sa merg si sa alerg cat ma voi simti in stare. Am alerga 6 ore si 30 min (48 km), pana in momentul in care "m-am adus aminte ca am uitat actele acasa" si am fugit dupa ele....
Inca o data FELICITARI Serban!






Offline alextores
Membru Ro Club Maratonalextores
Din Aprilie 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 14 August 2011 16:20
Bravo Griz, nu te dezminti la povestiri. Imi pare rau ca nu am mai stat la povesti azi, dar poate maine dimineata, chiar daca e sarbatoare. Apropos: La multi ani tuturor ce poarta numele de Marin, Maria, etc.
...............
alex




Offline Radu Volo
Membru Ro Club MaratonRadu Volo
Din Septembrie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 14 August 2011 16:32
Deci e pe bune asta cu "Mi-am uitat actele acasa....". Cand am auzit azi-noapte povestea mie nu imi venea sa cred. :) Adica vin doi alergatori de sprijin, unul alearga 84 de km, isi depaseste limitele, iar celalat alearga un pic, doarme doua ore in masina dupa care se trezeste agitat, spune ca si-a uitat actele acasa si pleaca grabit.... Asta chiar e buna. Griz tocmai a intrat in galeria clasicilor :) De acum incolo cand o sa vrem sa ne oprim o sa spunem ca "Mi-am uitat actele acasa".

...............
radu.volo@gmail.com




Offline alextores
Membru Ro Club Maratonalextores
Din Aprilie 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 14 August 2011 16:39
da Radu, eu mi-am uitat actele acasa vre-o 13 luni si n-am mai aparut pe faleza, acum imi pare rau. Sper sa nu le mai uit, e tare greu cand le recuperezi.

...............
alex




Pagina 14 din 16






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : gurita1809, Ionut.Ciontu, Neghinitza, sim_sim, VladPl

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007