Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact
Cautare

Cont utilizator

Ultimele noutati Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017
In atentia membrilor Ro Club Maraton: va comunicam preturile speciale la concursurile organizate de ABRC in acest an. Ceea ce trebuie sa platiti... Reduceri la concursurile organizate de ABRC in 2017

Concursuri Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara... Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)

Antrenament Cum sa ne facem timp sa alergamCum sa ne facem timp sa alergam
“Nu am suficient timp.” Acesta este principalul motiv pentru care oamenii spun ca nu alearga. Sau pentru care... Cum sa ne facem timp sa alergam

Nutritie Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adiposSuplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos
Traim intr-un secol in care cele mai populare boli au la baza dezechilibre metabolice, asa cum sunt dislipidemiile si obezitatea.... Suplimente nutritive impotriva colesterolului si a stratului adipos

Sanatate Shiatsu, atingerea care vindecaShiatsu, atingerea care vindeca
Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie... Shiatsu, atingerea care vindeca
Sunteti aici :: FORUM » Alte discutii » Grizon - un vechi membru pe forum

Grizon - un vechi membru pe forum



Open thread Grizon - un vechi membru pe forum

-





Pagina 16 din 16




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 9 Octombrie 2011 22:00

Si a trecut si MIB 2011.

Nu a fost prea usor, cel putin pentru mine. La fel ca sute de oameni inscrisi la MIB, m-am trezit si eu azinoapte de cateva ori si am scos mana pe geam. Cum stau la etajul sapte, vantul era sa-mi smulga mana din umar si sa mi-o arunce in baltile din strada. Dupa ce ma luptam cu geamul si reuseam sa-l inchid, ma duceam, ganditor, iar la culcare.

Pana la urma am ajuns la Start dupa ce mi-am parcat masina prin spatele unor blocuri. (Mama ce-am mai cautat-o dupa cursa! Eram ud, vanat la fatza, dardaiam si defilam pe langa masini ca un hot care isi alege prada).

In timpul cursei am constatat ca am ajuns o persoana cunoscuta. Am fost foarte atent, si doar doi sau trei dintre spectatorii de pe margine n-au strigat "Hai Grizon" si la aia m-am uitat urat si m-am incruntat. Pe urma i-am iertat, pentru ca mi-am spus ca probabil nu erau din Comunitatea Europeana.

Asta mi s-ar fi urcat la cap daca nu ar fi crescut proportional si numarul criticilor mei.

Astfel, un alergator de mare valoare, cu maraton sub trei ore, cand a dat cu ochii de mine la cort s-a luat cu mainile de cap, disperat, spunand: "Aoleu, acum iar o sa ne ameteasca de cap Grizon cu prostiile lui pe forum!" Asta este. O mai iau si eu. Iar pe el nu pot sa visez ca o sa-l bat vreodata la alergare nici macar in visele mele culese din iarba (cand mai adorm pe gazon in curtea verilor de la Cernavoda, dupa ce am sarbatorit din greu victoria Omului asupra Vinului, si visez tot felul de bazaconii... da ce credeati!). Pot doar sa-i spun un singur lucru: "De ce ti-e frica, nu scapi."

Initiativa Ro Club Maraton de a desemna pacemakeri, alergatori fruntasi care si-au sacrificat maratonul pentru a mina un card de gaste mult mai lente ca ei, a fost salutara pentru mine. Sunt convins ca pacemakerii, pentru fapta lor buna, in viata viitoare se vor naste kenieni, si se vor imbogati doar alergand maratoane, adica distrandu-se.

M-am alipit cardului de 4 ore, si psihic, aproape ca am avut senzatia ca baietii m-au purtat pe sus vreo treizeci si doi de km. Apoi, pe la km 33, baietii s-au plictisit si m-au pus jos, iar pentru mine greul maratonului a inceput chiar atunci, pentru ca am inceput sa pierd teren. Ingerul meu Pazitor, mare amator de atletism, mi-a scos in cale, in acele clipe grele, o frumoasa colega de club, si ea orfana de pacemaker, cu care am facut echipa si am terminat cursa cu doar doua minute peste patru ore.

Acelasi Inger Pazitor, induiosat probabil de ultimile trei saptamani in care m-a auzit tusind mai rau ca o toba sparta de Dacie (trei saptamani a trebuit sa valsez cu grija intre zilele cu crize de tuse, in care nu ma antrenam, si zilele cu tuse mai rara in care ma repezeam pe stadion sa fac intervale care imi provocau alte accese de tuse... ca long run n-am mai apucat sa fac), a hotarat sa-mi mai faca un cadou la acest maraton. Asa ca, oricat de incet am alergat, tot l-am intrecut pe cel mai devotat critic al meu, cel care in timpul liber imi numara cu grija alergarile si mai ales absentele de la concursuri. Nu pot sa-i transmit decat doua lucruri: "Deviza mea este Putin dar Bun" si "Exista, acolo sus, un Dumnezeu care Vede si Nu Iarta."
Poate ca de la tusea asta rea o sa mi se traga, iar Cei de Sus, la ultima Adunare Generala din Rai, au hotarat sa-mi mai faca aceasta ultima bucurie.



















...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.





Offline Cristi Bostina
Membru Ro Club Maraton
Din Septembrie 2011
Luni, 10 Octombrie 2011 10:06
Felicitari Grizoane pentru timpul extraordinar.

Dupa intalnirea cu tine in parcare cautand amandoi masinile, eu am mai bananait vreo jumatate de ora pana am gasit-o pe a mea. La un moment dat ma gandeam ca mi-a saltat-o un tuciuriu binevoitor.

Si la mine se uita lumea ca la circ.. un tip cu o talanga la gat mergea grabit printre masini de parca eram cel mai mare spargator de masini.


Spor!


...............
www.cristianbostina.blogspot.com




Offline aelena
Membru Ro Club Maratonaelena
Din Ianuarie 2010
Oras / Locatie : Bucuresti ; cartier 23 August
Luni, 10 Octombrie 2011 17:44
Grizon, te rog sa-i multumesti Ingerului tau pazitor ca s-a induiosat si de mine si m-a impins de la spate sa putem termina cursa impreuna, Felicitari




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 23 Octombrie 2011 09:00

Imaginati-va inimaginabilul: imaginati-va ca nu ati alergat timp de doua saptamani. Dar nu cititi asta fara sa va implicati, asa cum ati citi ca in Bangkok un motan a cazut de pe un gard si si-a rupt un picior. Imaginati-va ca vi s-a intamplat asta chiar voua: erati in Bangkok... vreau sa zic: dintr-o cauza anume nu ati putut alerga douasprezece zile. Asa-i ca vi s-a clatinat imaginea din fata ochilor? Nu mai insist cu exercitiul asta de imaginatie ca in zece minute ajungeti in strada echipati de antrenament.
Ei bine, dupa maraton nu am mai alergat pana ieri. Din cauza de tuse. Ma cunoscusem cu ea cu vreo trei saptamani inainte de MIB, dupa o raceala. Nu i-am dat importanta pentru ca nu se accentua prea rau dupa alergari. Si cand te antrenezi trei luni pentru un maraton nu te impiedici intr-o amarata de tuse. Dupa cursa m-am adresat cadrelor competente. Am primit o reteta de antibiotic cu un prospect terifiant: putea declansa depresii, blocaje renale si ruperi de ligamente (fara gluma, de fapt chiar asta m-a speriat si n-am mai alergat). Era asa de periculos ca s-ar fi putut numi Matragunol. Antibioticul a ucis cu competenta niste microbi din gat, care imi produsesera usturimi si jena toata vara, mi-a vindecat un inceput de otita, si a mai ucis, probabil, si toata flora microbiana folositoare, dar de tusea din piept nu s-a atins.
Un vechi proverb (inventat acum de mine) spune ca atunci cand nu poti sa scapi de un dusman, il iei cu tine la antrenament. Ieri, impulsionat si de un indemn generos ("...vrem sa fim o suta de persoane") si considerand ca si eu sunt unul dintre cei care vrem sa fim o suta de persoane, mi-am luat tusea si m-am dus cu ea in Herastrau.
Interesant este ca de dimineata, cand imi luam avant sa plec la intalnire, din cauza pauzei foarte lungi eram absolut derutat. Mi-am compus cateva variante de imbracaminte (dupa fiecare iesire la geam mai adaugam un tricou), apoi la plecare am uitat sa-mi iau apa si GPS-ul. Se vedea ca am iesit din rutina. S-a dovedit pana la urma ca eram imbracat mult prea gros.
Am facut doua ture intr-un grup zgomotos (grup in care m-am straduit sa vorbesc eu cel mai mult, dar nu cred ca am reusit pentru ca am avut concurenta serioasa), si ca urmare acum scriu si tusesc. Cursa fiind destul de rapida pentru mine, si pauza lunga, ma cam doare un picior. Asa ca expresia populara: "S-a intalnit tusea cu junghiul" a capatat o noua dimensiune, intalnirea avand loc intr-un singur individ, dezavantajul noului produs fiind termenul de garantie foarte aproape de expirare (evident, din cauza tusei terminale).
Azi am schimbat pastilele de otrava cu un sirop multlaudat, iar daca intr-o saptamana tot nu imi trece, am sa recurg la masuri radicale: am sa fierb in ceaun componentele unei miraculoase retete populare: ceapa, miere, galbenele, musetel, ochi de broasca si clesti de scorpion femela (ultimele doua ingrediente sunt contributia mea la reteta-minune si la Sanatatea Umanitatii). Apoi imi voi pune niste pene in par (sau, ma rog, le voi lipi cu ceva de chelie) si voi dansa in jurul ceaunului Dansul Zeului Asklepyos, pana scade fiertura la jumatate. Cu asta ma voi face bine garantat (adica reteta garanteaza). Sper.









...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.





Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Joi, 1 Decembrie 2011 21:10
Am alergat si eu astazi in parcul Alexandru Ioan Cuza desi nu eram inscris la nici o proba (nu m-am inscris din cauza distrugatoarei mele raceli cu bronsita, care m-a tinut doua luni in cap... ma rog, asa vine vorba romaneasca, n-am stat in cap doua luni, ci am tusit doua luni intregi). Trecusem mai devreme pe langa Herastrau, dar am fost dezamagit. Din cauza Paradei Militare, in zona se acumulase o mare parte din populatia Bucurestiului si din imprejurimi. Toate locurile de parcare erau ocupate cu primul strat de masini, iar acum masinile care formau cozi uriase, blocand circulatia, pareau ca vor sa complecteze stratul urmator. N-ai fi avut unde parca nici daca ai fi condus un pachet de tigari.
Si uite asa am ajuns ceva mai devreme in IOR (oricum ii promisesem lui Gigi Preda ca vin sa alerg cu el o tura-doua). Aici am gasit un cer senin, un soare luminos si un Gigi Preda cam ofilit dupa aproape sapte ture, pentru ca pornise tare, dupa obiceiul lui. Am inceput sa alerg pe langa el (eu eram proaspat ca o floare, iar el avea deja peste 25 km in adidasi, era intr-un punct critic si il dureau talpile de la piatra aia cubica criminala). Dupa primii pasi m-a intrebat daca pot sa alerg asa de incet.
Atunci am avut un fel de revelatie: mi-am adus aminte cum, cu mai bine de 16 ani in urma, in acelasi parc (atunci se numea Parcul IOR), cand eu, dupa ce facusem eforturi dureroase sa ma tin dupa un grup care alerga, voiam sa renunt definitiv la alergare (ca fiind ceva mult prea dur pentru mine), Gigi Preda, pe care nu-l cunoscusem pana atunci, s-a oprit sa ma incurajeze. In tura aia de lac pe care am facut-o impreuna (cred ca a durat vreo jumatate de ora), Gigi nu numai ca alergat incet, dar a si mers incet pe langa mine, incercand sa ma impiedice sa plec acasa. Iar cand am terminat acea prima tura eram gata molipsit de alergare. Si inca nu simt nici o ameliorare a acestei boli.

Asa ca azi am alergat cu Gigi aproape patru ture si pot spune ca am avut un final bun, in revenire de forma, depasind doua persoane care ne depasisera cu o tura in urma.

Pentru ca ajutorul sa fie complect, si pentru ca Gigi a plecat imediat acasa, m-am sacrificat, m-am dus cu trupa la local si am mancat portia lui de fasole cu carnati. Si daca pentru asistenta la alergare mi-a multumit, pentru ajutorul la fasole (el practic a uitat ca mai urmeaza ceva dupa primirea medaliei, s-a dus la masina, s-a schimbat si dus a fost) nu sunt chiar convins ca o sa primesc multumiri.
A fost o cursa reusita, dupa o idee a lui Ilie Rosu si un scenariu si o regie impecabila marca RO Club Maraton. La anul ma inscriu si eu, ca sa pot manca propria mea portie de fasole. Si daca ma orientez si vin fara masina am sa golesc si toate paharele de vin de la masa, asa cum au facut azi fericitii care locuiesc in zona si au venit pe jos.

...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Offline Mugur
Membru Ro Club MaratonMugur
Din Mai 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Joi, 1 Decembrie 2011 21:47


"asa cum au facut azi fericitii care locuiesc in zona si au venit pe jos." -

Eu locuiesc in Dr.Taberei si am venitsi eu pe jos, insa fericit am fost, am avut de golit o gramada de pahare de vin pe care le-am impartit cu Roby (aproape frateste) si cine vroia la schimb niste tuica de tescovina (buna rau) , aveam in rucsac prin bunavointa lui Marius Buricea (prietenul meu bun din Galati). Am plecat acasa cu oarecari pareri de rau, insa Geta (sotia mea) avea si ea liber de ziua nationala si era singura de la inceputul zilei... Ma bucur pentru ziua ta minunata!

...............
I swear i will use Google before asking dumb questions !




Offline Simon
Membru Ro Club MaratonSimonTrimite Mesaj
Din Mai 2010
Oras / Locatie : Bucuresti
Vineri, 2 Decembrie 2011 02:28
Mugur, l-am cum am condus "masina" cred si eu ca ai fost bucuros ca ai ajuns (intreg) acasa la Geta.
...............
www.florinsimion.com/blog




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Vineri, 27 Ianuarie 2012 23:24
Va declar, si am sa va si demonstrez, ca onor Conducerea Clubului are mare incredere in mine, in cinstea, probitatea morala si dragostea mea de adevar. Voi nu mai tineti mine, dar eu visez in fiecare noapte, cum, in urma cu doi ani, inainte de vesela petrecere de iarna a clubului, am fost insarcinat sa procur si sa pastrez alaturi de mine timp de mai bine de 24 de ore, bidoanele cu vinul destinat sa inspire si sa inveseleasca invitatii. Sigur, am fost prevenit ca la toate bidoanele nivelul vinului este insemnat cu markerul, iar receptia se va face numai dupa verificarea lichidului cu termometrul de alcool, masura menita sa descurajeze scamatoriile cu apa dela robinet. Asa ca visele mele dedicate evenimentului sunt adevarate cosmaruri, in timpul carora mananc din greu fripturi si sarmale sarate si nu reusesc cu nici un chip sa scot dopul de la sticla de vin din vis.
Anul acesta, cu ocazia Gerarului, lumea si-a adus din nou aminte de mine si de calitatile mele deosebite (modestia fiind pe primul loc, urmata indeaproape de cinste, onestitate, probitate, etc. ) si mi-a incredintat o noua sarcina de mare raspundere: sa ma deplasez cum oi sti eu (afara e ger, ninge, iar in Dobrogea e Cod Portocaliu) la Federatia de Atletism, sa iau un podium de premiere, sa-l inghesui in masina personala si sa-l aduc la Start (de fapt, mai degraba la Sosire).
Zis si facut. A durat mai mult pana mi-am gasit masina sub zapada. Extrasul obiectului metalic si curatatul ghetii mai ales de pe geamuri, capota si roti, le-am facut in doar o jumatate de zi.
Paranteza. De ani buni ma tot intreb daca exista vreun domeniu al activitatii umane in care Preadistinsul Domn Emil Boc sa fie cat de cat competent. Cu satisfacie deosebita am vazut, impreuna cu toata tara, ca manipuleaza cu multa dibacie lopata de curatat zapada de pe carosabil. Cinste lui! (Stiu, suntem un club apolitic, dar nu poti sa nu te bucuri de marile realizari ale conducatorilor iubiti). Inchid paranteza.
Am nimerit pana la urma la Federatie, am incarcat podiumul in portbagaj, iar cand am apasat sa inchid capacul (masina are caroserie hatchback) am intrerupt, prin frecarea cu obiectul, cel putin cinci linii de la degivratorul lunetei. Asta n-ar fi nimic, dar cand am sunat sa anunt succesul (e un succes, pentru ca mi-au mai ramas trei linii intregi la degivrator), am primit acelasi tip de incurajare ca atunci, cand cu vinul:
Ne bucuram pentru Club si pentru Concursul Gerar, dar ne pare rau pentru tine. Cum asa? m-am speriat eu... Pai, a continuat interlocutorul, avand in vedere ca acest podium este plimbat de la o Federatie la alta de foarte multe ori pe an, dupa cum au si ei concursuri, el are o valoare deosebita in Sportul Romanesc. De aceea nu mai ai decat doua posibilitati: ori te culci in masina si-l pazesti toata noaptea sa nu ti-l fure cineva, ori il urci la tine acasa (are doar vreo cincizeci de kilograme), si dormi pe dansul.
A doua varianta are avantajul ca poti sa-l montezi si sa te urci pe el sa vezi cum este, ca tot n-ai fost niciodata pe un podium si nici n-ai sa fii vreodata. In plus poti sa-ti faci vreo cinci sute de poze pe locul intai, executand cinci sute de gesturi diferite de victorie si bucurie (eventual stropind si sufrageria cu ceva jeturi de sampanie, ca sa dea bine in poza), si folosind fotografii de la diferite concursuri combinate cu photoshop-ul cu tine pe podium, poti sa-ti pacalesti macar nepoata de patru ani cum ca ai fi un mare campion.
Asa ca acum stau in masina, cu laptop-ul alimentat de la bricheta, si scriu repede ca sa ma incalzesc. De unde si mesajul asta urias.
...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Offline Lone runner
Membru ForumLone runner
Din Decembrie 2007
Sambata, 28 Ianuarie 2012 00:14
Grizon excelent articolul ca de obicei. Dar ce se intampla cu tine ca apari din ce in ce mai rar? Parca te micsorezi ca omul de zapada. (pe forum ma refer ca in realitate nu stiu) Daca nu ar fi conumila sa iti mai tina locul ce ne-am face fara buna dispozitie molipsitoare?{#emotions_dlg.grin}






Offline Ana Maria
Membru Ro Club Maraton
Din Februarie 2009
Oras / Locatie : Bucuresti
Sambata, 28 Ianuarie 2012 12:19
Podiumul a fost livrat cu bine si maine o sa il vedem in actiune.
Pentru Grizon: Kissing.




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Duminica, 29 Ianuarie 2012 19:40 Mioritza pe echipe
Ziua de azi a inceput stresant. Pe la ora 6:00 a.m. am intrat pe site-ul Institutului De Meteorologie (INMH), si cand am vazut -22 de grade mi s-a clatinat imaginea monitorului in fatza ochilor. Adica, ma asteptam sa fie ger, dar nici sa ma lovesc de cea mai scazuta temperatura din tara, doar pentru ca, intr-un moment de lipsa de inspiratie, cineva a intitulat concursul Gerar, suparand-o astfel pe Baba Iarna, cunoscuta din folclor ca poarta sapte cojoace (cam cate straturi aveam eu azi pe fizic), si in plus ca este cam nervoasa de felul ei, si care a zis: Na, sa va saturati!

Pentru ca mai ales temperatura scazuta, cu care n-am avut timp sa ne obisnuim, i-a cauzat unui coleg de echipa o cadere de forma, din cauza careia mi-a suflat pozitia de oaie neagra a echipei, pozitie pe care o castigasem cu greutate si dureri anul trecut si pe care se cam anunta ca am s-o pastrez si anul acesta.

Ajung astfel la titlul postului, si afirm cu tarie ca nu au existat decat trei echipe care aveau in componenta numai oitze albe imaculate, sa le confunzi cu zapada si mai multe nu: cele trei echipe care au luat locul intai la cele trei probe. In rest, numai degradeuri de la alb la negru, cu trecere prin gri (gri am fost si eu azi).

Chestia asta pe echipe este atat de stresanta, incat si anul acesta am auzit manifestari ale nemultumirii pe care o poate induce. Pe la sfarsitul turei a cincea, cand eram pe linia dreapta care ducea spre Start, am auzit un strigat disperat de pe partea cealalta a scuarului, unde se alerga inca in directia inversa: "Uite ca pana si mosii aia alearga mai repede ca noi...", se exprima zgomotos un concurent aratand numai spre mine, bineinteles. Pentru ca dragii mei colegi de echipa, desi apropiati ca varsta, arata mult mai bine ca mine (in primul rand ca sunt mult mai slabi), si nimeni n-ar indrazni sa le atribuie o varsta mai mare decat una cu zece ani mai mica decat cea reala (m-am incurcat de tot in fraza asta, dar poate va dati voi seama ce am vrut sa zic).
Nu cred ca omul ala a vrut neaparat sa ma supere (in principiu adevarul nici n-ar trebui sa ma supere. Doar in principiu.). Dar frustrarea cauzata de situatia in speta era atat de mare, incat a ridicat glasul si si-a haulit-o peste tot Complexul Politehnicii.


La ultima tura, un concurent de mare valoare umana si sportiva dar afectat puternic in acel moment de criza mioritica a echipei sale, nefiind deci prea solicitat in alergare, a dat cu ochii de mine, care faceam mari eforturi sa-mi mai pastrez sufletul in organism, macar pana la sfarsitul concursului.
"Hei Grizon...", mi-a zis el, "ia fa si tu o gluma, spune si tu un banc, zii ceva sa mai radem si noi...". Am deschis gura sa zic, dar am inchis-o repde cu un clampanit metalic: ce era sa iasa in nici un caz nu era o gluma. Dimpotriva. Am repetat incercarea si clampanitul de inca doua ori. Pana la urma i-am marturisit: "Lasa-ma ca mor". Si m-a lasat.


Am fost incurajati in permanenta pe toata durata cursei. Erau voluntari singuri, in zapada si ger, care ne incurajau pe noi desi cred ca unii erau inghetati bocna. Le multumesc din suflet cu aceasta ocazie. Dar cea mai simpatica faza era cand, la fiecare tura, depaseam o colega de club care se plimba pe traseu insotita de o fetita de cativa anisori si de un catel. De fiecare data cand ne intalneam ea ne striga "Hai Mariana, hai Grizon" (pe al treilea component nu-l cunostea). De la tura a doua a inceput sa ne strige si fetita: "Hai Mariana, hai Grizon" desi nu ne vazuse in viata ei. Iar la ultima tura mi s-a parut ca si catelul a strigat "Ham Grizon".

Si ca sa inchei, organizarea a fost impecabila, ceaiul de la postul de alimentare suficient si foarte bun, kit-ul bogat, atmosfera excelenta, si chiar si podiumul si-a facut cu cinste datoria, ca si cel care l-a recuperat si acum se uita din zece in zece minute pe geam, sa vada daca nu cumva s-a declansat alarma de la masina.


...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Offline viorica
Membru ForumTrimite Mesaj
Din Martie 2010
Duminica, 29 Ianuarie 2012 19:46
Foarte frumoasa povestea, bravo! Si multumim pt podium! Ne rugam sa nu se declanseze alarma la masina.




Offline Tsoma
Membru ForumTrimite Mesaj
Din Decembrie 2009
Oras / Locatie : Miercurea Ciuc
Duminica, 29 Ianuarie 2012 21:36
Ham Grizon! Hammm-hammm!
Sa ai parte inca multe intalniri cu Baba Iarna, cu Maratoane si Semimaratoane!
Am ras in lacrimi.... :))




Offline Grizon
ModeratorGrizon
Din Mai 2008
Oras / Locatie : Bucuresti
Luni, 30 Ianuarie 2012 20:19 Despre evenimente
Exista evenimente de care iti amintesti toata viata. Altele pe care le uiti chiar in clipa in care s-au consumat. Mai exista o specie de evenimente de care iti amintesti din cand in cand cu placere si care iti impodobesc fatza cu un zambet. Aici gasim si subspecia de evenimente care, cand apar ocazional in amintire, iti uratesc fatza cu o strambatura asezonata cu niste expresii verbale de o valoare scazuta.
Pentru mine Semimaratonul Gerar s-a inscris de azi dimineata intr-un caz particular al subspeciei descrise mai sus, adica este un eveniment de care imi amintesc la fiecare pas, insotind amintirea cu strambatura aferenta si cu un foarte scurt discurs lipsit de eleganta. Pentru ca ieri mi-am stricat un genunchi. Si nu pe cel care ma supara de obicei si pentru care mai schimbam adidasii cand se obraznicea, ci pe celalalt genunchi, cel sanatos, de la piciorul la care ma supara doar glezna.
Am trecut astazi pe la biroul unui prieten afectat de o poliartrita reumatismala in stadiu avansat. Este cel mai curajos om pe care l-am cunoscut. Nu l-am auzit vaitandu-se niciodata desi sufera de dureri groaznice, conduce masina zi si noapte si ajunge prin locuri in care eu nu m-as baga, vorbeste si se poarta de parca n-ar avea nimic, dar ca sa traverseze biroul ii trebuie cam treizeci de secunde. Cand am intrat in biroul lui, el tocmai era in miscare si a trebuit sa-mi musc buzele incercand sa merg drept si cu pasul egal, ca sa nu creada ca-l imit.
M-am accidentat din cauza unei reviste de alergare, care cuprindea un interviu cu un campion de alergare montana. Acesta se exprima la un moment dat: "cursele care au si coborare in profil se castiga de obicei pe coborare" , fara sa precizeze ca vorbeste despre campioni obisnuiti cu pantele si nu despre oameni de o anumita varsta, usor supraponderali si cu genunchi sensibili.
Am citit chestia din revista sambata. Si mi-a intrat bine in cap, obicei pe care il observase si bunica-mea la mine cand eram mic: "...prostiile le retii imediat, pe cand un lucru bun, niciodata" imi zicea ea in timp ce imi mai scapa cate o palma, doua, pentru ca, desi gestul nu era "politically correct', el producea durere si avea rezultate deosebit de satisfacatoare in ce privea linistea casei.
Iar duminica la concurs, de fiecare data cand ajungeam in varful pantei, lansam strigatul de lupta invatat din revista si imi dadeam drumul la picioare. Care picioare aveau si genunchi. Care genunchi, au rezistat vreo patru coborari vijelioase, dar la a cincea s-au saturat de atata maltratare si au facut ca bunica-mea: au produs durere, cu scopul de a calma evenimentele scapate de sub control. Imediat m-am calmat si am zis merci ca am ajuns la final fara sa schiopatez.
Dar de dimineata, cand am coborat din pat, mi-am amintit de Gerar cu strambaturi si vorbe urate la fiecare pas. Si am tinut-o asa, schiop, toata ziua. Atentie, nu vorbeam urat decat despre mine si despre initiativa nefericita de a imita campioni montani. Pentru ca anul asta eu m-am distrat mai bine decat anul trecut. Nu si toti genunchii mei.
Pe urma am vazut rezultatele, locul 23 la general, un loc bunicel de care sunt chiar mandru, si am descarcat diploma de pe net. Sistemul asta pare foarte practic: am sa trag vreo trei copii cu onorabila diploma si am sa imi infasor strans genunchiul cu ele. Nu m-ar mira sa aibe un oarecare efect pozitiv.


...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.




Pagina 16 din 16






Total membri 3650 (lista membri), total subiecte 2557, numar total de postari 35974.
Ultimii membri inregistrati pe forum : bobo70, Cretescu, bomberman32, Willy24, CatalinG, ajay, Ana Maria L., online acum 0.

Astazi isi serbeaza ziua de nastere : ama.ciutu, jroman, Lavinia.Spaciu, marius_b, miha, radrazvan, sorinache, sorinfrosin, Spadan, TurboSnail, vallyk, Vantul

= subiectul este public, = subiectul este inchis, = subiectul este arhivat, = Online, = Offline,


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007