Sambata, 10 Aprilie 2010 18:40
Unii dintre noi sunt plini de prejudecati, asa cum unii caini sunt plini de purici. De exemplu eu. (O sa-mi spuneti ca poate si grizonul ascunde ceva paraziti specifici de grizon. Spuneti-mi.)
Pai in mintea mea alergarile organizate in Herastrau de vestitii SerDan (adevarati gladiatori ai maratoanelor, care atrag nenumarati admiratori), ca si cele din IOR (care desi initiate de un Melc Rapidulos, se bucura de participarea a insusi Presedintelui Serban si a careului de asi Vlad, Fane, Marian si Danut), cu traseul masurat la milimetru, cu ture-etalon de viteza, sunt adevarate alergari de cinci stele, sa tot fii mandru ca participi! (Ca sa comentez putin ultima fraza nesfarsita, n-as vrea sa ma intrebe Melcul ce-am vrut sa spun cu "
desi organizate..." si mi-ar fi placut ca un careu de asi sa aibe mai multe carti, ca sa ma pot strecura si eu printre ei).
Cat despre Alergarea Florentinei, in nemernicia mea, ca un caine plin de purici, n-o prea luam in serios. Si rau faceam.
Azi la ora 9:00, (la mai putin de 12 ore de la intervalele de pe stadion pe care le-am facut aseara), incepeam alergarea pe Tineretului. Un grup restrans condus de vocea melodioasa dar puternica a Florentinei. Eu venisem relaxat, dupa ce bausem doar o cafea de dimineata. Si unde s-a pornit Florentina sa ne indrume pe toate scarile si pantele din parc, pe care le-am crosetat in sus si-n jos de nenumarate ori, (nu prea se tinea ea de Bizu, de Vali si de mine, dar ne dirija cu vocea melodioasa uneori de pe o parte pe alta a lacului, iar noi mai suplimentam o panta-doua pana ne ajungea plutonul doi). Si, plictisindu-ne noi de Tineretului, ne-a traversat apoi in Parcul Carol, unde sunt pante destule, dar si treptele pe care le-a urcat victorios Rocky I pana la Mausoleu (Bizu a observat asta). Si ori din cauza ca ma resimteam dupa antrenamentul de aseara, ori nu ma rehidratasem bine, ori pantele cu care nu sunt obisnuit mi-au venit de hac, cam pe unde Rocky topaia vesel cu pumnii spre cer, mie imi venea sa ma culc in iarba. Aveam mici ameteli in cap, si ma furnicau degetele de la maini (deshidratare adevarata). Si asta n-a fost tot. Am mai facut de doua ori panta din dreapta treptelor, ne-am intors in Tineretului si am trecut la streching. Unde eu am clacat. M-am asezat pe bordura si i-am ajutat pe ceilalti facand bancuri deshidratate. Si nu-mi venea sa cred cat de obosit sunt dupa doar 12 km, cand eu imi propusesem de dimineata sa mai fac si o tura-doua de Herastrau dupa alergarea din Tineretului.
Concluzia: a fost foarte distractiv. N-am mai ras atata la o alergare de ani de zile. Parcurile sunt superbe, traseul e foarte frumos, iar eu am sa mai vin in mod sigur ca sa ma antrenez la pante. Recomand cu caldura tuturor incepatorilor (si nu numai) aceasta alergare.
...............
Mintea omului poate fi o caseta de bijuterii sau o lada de gunoi. Depinde ce pui in ea.