Sambata, 27 Iunie 2009 13:58
Azi in Herastrau, dupa doua ture, eu si Gigi Preda acostasem langa o tzasnitoare alimentand pentru tura a treia. Cand a venit si un coleg de club mai tanar l-am invitat sa mearga cu noi inca o tura de revenire. A declinat invitatia si atunci am observat ca avea sange pe tricou. Si-a scos tricoul si am vazut o imagine impresionanta: ambele mameloane erau raschetate asa de rau incat aveai impresia ca pierdusera cativa milimetri in contact cu tricoul-freza. (Nu dau numele colegului pentru ca s-ar putea ca unora sa li se para nepotrivita o discutie publica despre propriile lor mameloane)
Cand am ajuns si eu acasa, dupa aproape 20 km alergati, eram aproape jupuit sub brat de ambele parti. (Orice service ar fi recomandat inlocuirea aripilor fatza, eventual cu stalpi si portiere cu tot.) Eu m-am multumit sa dau doar o „vopsea” de galbenele in strat gros.
Intrebarea mea este:
Cum deosebesti un tricou confectionat din glaspapir (smirghel) cusut cu sarma ghimpata, de unul moale, facut eventual din petale de flori lipite cu polen?
Altfel spus, ati descoperit marci de tricouri care nu zgarie, chiar cu preturi mai mari (eu am folosit azi tricou Puma bbc. 100% care sigur roade cumplit), sau fiecare se adapteaza cum se pricepe (tricouri mulate, vaseline, plasturi etc.)? Stiu ca s-a mai discutat, dar ranitii se aduna in continuare. Poate s-a inventat totusi TRICOUL pentru alergarea de anduranta si eu n-am aflat.
Multumesc anticipat pentru raspunsuri.