Cum te-ai apucat de alergare?
Exact acum un an, pe cand lucram ca freelancer mi-am dat seama ca stau prea mult pe scaun si m-am decis sa fac un pic de miscare. Si cum aveam un program destul de anapoda, am zis ca cel mai bine ar fi sa ma apuc sa alerg in fiecare dimineata in parc (oricum la alt sport nu prea m-am priceput niciodata ) - in felul asta incercam sa imi reglez si programul, pentru ca lucram foarte mult noaptea si nu era OK. Dupa ce am alergat timp de vreo 2 saptamani, in care am tot crescut in distanta, mi-a placut asa de mult ca am m-am hotarat sa caut un concurs de alergare de rezistenta ca sa testez cat de mult as putea alerga. Asa am gasit Maratonul International Bucuresti, m-am inscris si am continuat pana in octombrie cu antrenamentul pentru el.
Ce inseamna pentru tine alergarea?
Imi place alergatul si in special alergatul pe distante lungi pentru ca este o provocare. Dupa o anumita distanta alergata, corpul va reactiona si va incerca sa te faca sa renunti, si vei simti ca nu poti sa mai faci un pas. Aici intervine provocarea si puterea de vointa. Trebuie sa te lupti cu tine insuti si sa te incurajezi ca sa reusesti sa treci linia de sosire. Dar dupa ce o treci, bucuria pe care o simti nu se compara cu nici o alta experienta. Faptul ca am terminat un maraton m-a ajutat uneori sa ma incurajez spunandu-mi: "daca am reusit sa termin un maraton o sa reusesc sa termin si asta".
Cum te antrenezi?
Anul trecut doar alergam, in iarna pentru ca era prea frig sa alerg, mi-am facut abonament la sala si alergam pe banda. Din februarie alerg prin parc impreuna cu inca un coleg (am reusit sa mai corup pe cineva) si de 2 ori pe saptamana la sala.
Nu am un program foarte precis de antrenament; singurul lucru pe care incerc sa il fac e sa urmaresc cat de cat un program de alergare facut pentru timpul pe care vreau sa il scot la urmatorul maraton.
Povesteste ceva mai aparte dintr-o cursa sau antrenament.
Ar fi de fapt 2 povesti.
Prima s-a intamplat la duatlon unde cineva a facut la un moment dat pana la bicicleta si tipul din spatele lui s-a oprit si l-a ajutat sa isi repare bicicleta. Genul asta de sportivitate l-am vazut de multe ori in cursele alergate si mi se pare ca e mai des intalnit aici decat in alte sporturi, desi este tot o competitie.
A doua este de la maratonul din Paris unde pe la jumatatea cursei era un alergator fara vedere, care era ajutat de in insotitor. Am ramas impresionat de acel alergator pentru ca el desi are un anumit handicap pe care alti il vad ca si o limitare a lucrurilor pe care poti sa le faci, el a fost destula vointa sa treaca de acel "nu se poate" psihologic care exista in mintea multora si sa isi atinga scopul.
Ce ganduri de viitor ai (legat de alergare)?
Anul asta doresc sa mai particip la inca 3 maratoane (maratonul DHL, maratonul de la Berlin si cel de la Bucuresti) si sper sa reusesc sa formez o echipa pentru Carpathian Adventure. Ca si scop pe termen mai lung imi doresc sa fac curse din ce in ce mai grele ca si dificultate. Imi doresc sa ajung sa fac si un triatlon precum si cat mai multe maratoane mai speciale decat cele clasice pe sosea, in genul celui care la care va participa un prieten, Marian Chiriac, in Himalaya.
Cu ce te ocupi? Cum iti faci loc pentru antrenamente in programul zilnic?
Lucrez ca PHP Back-end Developer la o agentie din Bucuresti.
Iar partea cu timpul cred ca e o chestiune de vointa. Multi prieteni imi spun ca le-ar place sa faca si ei miscare dar
![]() |
nu au timp. Eu cred ca daca iti doresti cu adevarat, iti poti rapi un pic de timp din alte activitati si pentru miscare. De exemplu, cand merg la sala plec direct de la birou (am ales o sala care e aproape). Alergarile le fac de obicei undeva mai spre seara, pe la 9-10 cand oricum e bine ca nu e asa multa lume prin parc. Din fericire pentru mine, acum stau aproape de parc; pana acum alergam pana in parc de acasa si apoi imi faceam turele in parc si alergat inapoi.
Mult succes !
Felicitari ! Tine-o tot asa ! Esti foarte foarte bun !
Succes !