Ce inseamna pentru tine maratonul?

Orice cursa este frumoasa, dar proba de maraton o consider regina atletismului. Limitele organismului intinse la maxim, perioada de pregatire, evaluarea corecta a capacitatii fizice, starea euforica de la start, placerea primilor 10 kilomeri, concentrarea, incurajarile spectatorilor si chiar ale alergatorilor de langa tine, oboseala care incet, incet se instaleza in picioare, in brate, in tot organismul, kilometrul 35, epuizarea, lupta cu ceasul, placerea de a bea apa, zeama bucatilor de portocala, impulsurile psihice care-ti comanda picioarele pe ultimii kilometri, bucuria finish-ului, mangaierea soarelui, medalia de participare… Asta inseamna pentru mine maratonul…

Ce strategie de antrenament ti-ai stabilit pentru urmatoarele maratoane?

Mi-am rezervat 4-5 luni de pregatire pentru fiecare maraton. Pana acum nu am reusit sa cobor sub 3 ore, datorita unor probleme tehnice si de pregatire, si vreau in scurt timp sa cobor sub acest prag. Avand in vedere ca in urmatoarea perioada vor fi cateva crosuri care sunt importante pentru mine, voi schimba tactica pe cros, astfel incat sa odihnesc organismul si sa refac viteza. Dupa ce termin cu crosurile revin la pregatirea de maraton. Pregatirea stricta pentru maraton incepe cu 2 luni inainte, tinand cont ca am o pregatire continua si mii de kilometri alergati. Voi face in principal volum – kilometri cat mai multi; apoi, alternante de tempo, atat in cadrul antrenamentului, cat si de la un antrenament la altul. Sunt importante antrenamentele cu un tempo sub cel de maraton, cu datorie de oxigen, pentru a te obisnui cu senzatia ce apare pe ultimii kilometri din cursa. De asemenea, sunt importante antrenamentele cu diferenta de nivel. Din pacate, in Bucuresti nu prea avem zone cu panta.

Atunci cand stabilim un obiectiv, trebuie sa stim de unde plecam. Un alergator de maraton trebuie sa aiba ceva ani de alergare. Cand cobori sub 4 ore, deja incepi sa iti creezi obiective. Nu mai faci “jogging”. Iti evaluezi viteza si in functie de asta in personalizezi antrenamentul. Antrenamentele scurte trebuiesc facute la o viteza mult mai mare. Alergarea in timpul maratonului trebuie sa fie o miscare fireasca la o anumita viteza. Nu trebuie sa fii prea lacom, pentru ca risti sa intrii in oboseala - atat distanta, cat si tempoul nu trebuie sa fie prea mult fata de cat poti duce. Daca te supraevaluezi, risti ca dupa o perioada de antrenament sa obosesti si sa nu mai ai rezultatul dorit. Organismul trebuie “calit” – obisnuit treptat cu efortul.

In cadrul unei saptamani, ce tipuri de antrenament faci?

Un factor important este serviciul: daca vin prea obosit, sunt nevoit sa imi schimb antrenamentul. In interval de o saptamana trebuie sa alternezi antrenamentele de volum, de rulaj (pe distante lungi, de exemplu 15-18 km) la tempo de maraton cu antrenamente cu intervale, de exemplu pe 400 m sau 1000 m la care dai totul – acestea iti asigura progresul. De asemenea, este important fartlek-ul – un antrenament in care alternezi viteza de alergare incercand sa corectezi miscarea pratelor, a pasilor (lungime si frecventa) si a respiratiei. In timpul curselor de maraton trebuiesc evitate ruperile de ritm, insa trebuie sa fi obisnuit cu ele. Fartlek-ul are un efect bun si asupra psihicului, pentru ca bucatile rapide iti dau o satisfactie deosebita.

In principiu, dupa un antrenament greu, trebuie sa alternezi un antrenament mai usor, de revenire. De asemenea, trebuiesc alternate antrenamentele de viteza, cu cele de rezistenta. Sunt momente in care te intrebi de ce faci asta si iti vine sa te opresti, insa la finalul unui antrenament esti fericit. Ca sa rezisti la antrenamente si maratoane trebuie sa ai un psihic puternic, sa iti creezi o stare psihica placuta, motivatii, obiective.

Pe tine ce te motiveaza?

E un paradox. Ne plangem ca in Romania nu se pune accent pe sport, ca nu sunt multi alergatori care fac acest lucru ca un hobby (trebuie sa se inteleaga ca noi facem acest sport la nivel de hobby), dar pe de alta parte, in subconstient, ne bucura ca suntem perceputi ca niste exceptii, ca „anormali”. Cand ii spun cuiva ca am alergat 42 de kilometri cu 4 minute pe km, si el imi spune ca el nu ar putea sa tina acest ritm nici jumatate de kilometru, chestia asta ma face sa ma simt bine. Totodata, nefiind foarte multi alergatori, scade concurenta si sunt sanse sa prindem podiumul. Nu in ultimul rand: starea de sanatate, kilogramele pe care le tin pe loc, usurinta cu care ma misc. La 36 de ani ma simt tanar. Eu vreau sa am aceeasi stare de spirit, aceleasi kilograme si acelasi mod de a ma misca si la 55 sau 65 de ani. Numai ca acest lucru trebuie intretinut. Cu cat treci de 30 de ani, miscarea devine si mai importanta. Concurez umar la umar cu adolescenti, sunt in echipament sportiv... toate acestea ma fac sa ma simt fericit. Modul meu de viata se bazeaza pe aceste principii – miscare, hrana sanatoasa, eliminarea situatiilor care genereaza stres. Ecoul sufletesc pe care mi-l da castigarea unui concurs, ma motiveaza si ma face fericit. Aceasta atitudine am reusit sa o transmit si familiei mele si in special copiilor.

Pagina 1  2  3  4

Siteul celor pasionati de alergare si in special de curse pe distanta lunga - maraton, semimaraton, ultramaraton, crosuri. Tot ce ai dorit sa stii despre antrenamente de alergare, nutritie sportiva, refacere dupa efort, povesti de la maratoane, profile de maratonisti romani, calendare competitionale, concursuri, forum de discutii.