MARIUS RUS, OMUL DE FIER

Oamenii deosebiti fac performanta. Indiferent de domeniu – sport, profesie, arta. Ii impinge ceva din interiorul fiintei lor sa isi depaseasca limitele. Nu neaparat sa se ia la intrecere cu ceilalti, ci mai ales cu ei insisi.

Mediocrii ii privesc cu suspiciune pe cei care lupta sa se ridice, sa se autodepaseasca. Acestia nu au cum sa ii inteleaga pe cei care fac antrenamente dificile zi de zi, pe cei care stau cu nasul in carti studiind sau pe cei care isi dedica viata creatiei artistice. Asta pentru ca in zilele noastre e mai trendy sa faci “combinatii” din care sa iasa banii multi, cu cat mai putina munca si bataie de cap.

Dar nu despre acest lucru discutam acum.

Vreau sa va prezint un om deosebit, un personaj prea putin cunoscut la noi in tara – pe de-o parte datorita modestiei lui si pe de alta parte pentru ca sportul pe care il practica este practic necunoscut in Romania.

Ironman. O competitie de ultraanduranta, pe cat de dificila, pe atat de populara “afara”, acolo unde oamenii pretuiesc performanta reala si de calitate.

Povestea lui Marius Rus a inceput cat se poate de simplu. A vazut omul un afis pe o strada din Brasov – un afis care avea sa insemne inceputul carierei sale de “ironman”-ist, si ce si-a zis “Hai sa incerc!”. Afisul despre care vorbim anunta un concurs de triatlon olimpic care avea sa se desfasoare la Sfantul Gheorghe, in anul de gratie 2000. Pentru cine nu stie ce este un triatlon olimpic – inot 1,5 km, ciclism 40 km si alergare 10 km. Toate acestea intr-o cursa continua - fara pauze intre probe. Pe vremea aceea nu era mai deloc antrenat, desi facuse sport la viata lui – orientare montana, insa asta nu l-a impiedicat sa se prezinte la concurs.

Dr.S.Damian: Mi-ai povestit ca la primul tau concurs te-ai dus, asa cum se spune, cu capul inainte. Povesteste-ne prima ta experienta in triatlon.

Marius Rus: Practic am inceput sa ma antrenez cu o saptamana inainte de concurs. Apucasem sa spun fata de sotia mea ca o sa particip si nu am vrut sa dau inapoi. Poate ca as fi renuntat, insa ea m-a ambitionat sa ma duc. Imi amintesc ca in seara de dinainte de concurs am baut 3 sticle de bere, care a doua zi mi-au iesit prin toti porii pielii. In jurul meu, toti concurentii erau suplii, atletici, iar eu aveam… burta. Nu foarte mare, dar aveam. Pe vremea aceea aveam 75 kg (la o inaltime de 1,68 m), iar acum am 60 kg. M-am gandit atunci ca am pus-o de mamaliga. Nimeni nu credea ca o sa termin concursul. Dupa proba de inot am iesit la jumatate din 40 de concurenti. La bicicleta mi-a fost greu – dupa proba aceasta am iesit ultimul. Desi la alergare m-am simtit bine, la finalul concursului eram ultimul. Dar terminasem cursa si asta conta. In anul urmator (2001), dupa ce m-am antrenat foarte serios, am iesit pe locul 10 (din 54 de participanti) la Half Ironman-ul de la Zarnesti.

Dr.SD: Ai pronuntat cuvantul “Ironman”, care de fapt este subiectul discutiei noastre. Multi romani habar nu au ce este acest concurs. Da-ne cateva informatii.

MR: Ironman este o competitie de triatlon care consta in urmatoarele probe: inot 3,8 km, ciclism 180 km si alergare 42 km (maraton). Toate aceste probe se desfasoara fara pauze intre ele, fara a depasi un timp total maxim de 16 ore.

Istoria Ironman-ului este destul de recenta. In urma cu 26 de ani, un grup de puscasi marini a stabilit aceste distante si au vrut sa vada daca sunt in stare sa le parcurga. Din 30 de concurenti, doar 15 au reusit sa termine. A fost un fel de pariu, o testare a fortelor. In anul urmator s-a facut publicitate si au venit mai multi concurenti. Practic acum concursul Ironman se organizeaza in toata lumea si aduna mii de oameni de toate nationalitatile. Hawaii este “capitala” fenomenului Ironman. Aici ajung in jur de 3000 de participanti, care obtin timpi buni la alte concursuri si se califica pentru Hawaii. Dintre acestia, doar aproximativ 100 sunt sportivi profesionisti, adica cei care isi petrec tot timpul antrenandu-se pentru acest concurs si care traiesc din sponsorizarile oferite pentru a concura.

Dr.SD: Ai participat la 8 concursuri Ironman. Te-ai gandit vreodata sa devii profesionist?

MR: Daca as putea cobori sub 10 ore… Cel mai bun timp pe care l-am obtinut pana acum a fost 10 ore si 42 minute (adica un timp excelent, n.red.). Teoretic m-ar tenta, insa e prea mult sacrificiu si sunt cam… batran pentru asta (38 ani). Diferenta de varsta fata de tinerii care intra la profesionisti este prea mare si ei au cu totul alte sanse. La profesionisti este important sa te clasezi in primii 10 finalisti, ceea ce este foarte greu. Ca sa iti faci o idee: pentru a cobori sub 12 ore trebuie sa te antrenezi cam 20 de ore pe saptamana, adica 2-3 ore pe zi, cu cel putin 3 luni inainte de concurs. Una e sa faci sport de placere si altceva sa devina un servici…Eu am participat pana acum la 8 Ironman-uri – 5 in Ungaria (Balaton), si cate 1 in Spania (Lanzarote), Franta (Gerardmer) si Italia (Elba) si peste 10 Half Ironman-uri (Romania, Ungaria, Croatia).

Pagina 1 2 3 4

Siteul celor pasionati de alergare si in special de curse pe distanta lunga - maraton, semimaraton, ultramaraton, crosuri. Tot ce ai dorit sa stii despre antrenamente de alergare, nutritie sportiva, refacere dupa efort, povesti de la maratoane, profile de maratonisti romani, calendare competitionale, concursuri, forum de discutii.