VICTOR VLAD, MARATONISTUL
Nu sunt multi maratonisti in Romania, dar printre acestia se afla sportivi foarte valorosi. Victor este unul dintre acestia.
Are 44 ani, este inginer electronist si are o fetita de 8 ani (clasa 2-a) pasionata de dans. S-a apucat de sport dupa 35 ani.
Din 1986 a inceput cu orientarea sportiva, dupa o intalnire „providentiala” cu sportivii clubului Locomotiva, pe care i-a intalnit in tren, intorcandu-se de la Busteni. Mai facuse inainte orientare la „premilitara” la Targu Mures. Pentru cei care nu stiu, orientarea sportiva presupune alergarea prin padure – ai o harta, busola si trebuie sa parcurgi un traseu marcat, trecand prin mai multe posturi de control, care se regasesc pe harta. Castiga cel care parcurge traseul in cel mai scurt timp. „Este un sport foarte frumos, poate chiar mai frumos decat atletismul, doar ca nu este popularizat la noi.”
Dar nu despre orientare am discutat cu el. Victor este un alergator talentat si un maratonist de exceptie. S-a clasat pe primele locuri la multe concursuri si a terminat maratoane cu timpi care il plaseaza printre cei mai valorosi sportivi de la noi din tara.
C
and ai facut trecerea de la orientare sportiva la atletism?
In 1994 a fost organizat Challange Day in Bucuresti, in cadrul caruia a existat si un maraton – se pleca de la Universitate, se alerga pana la Balotesti, pe DN1, si trebuia sa ne intoarcem pe acelasi traseu pana la Stadionul Tineretului, unde era finisul. Eram in forma, insa nu extraordinara – am terminat cursa in 3 ore 44 minute. Ma antrenament destul de mult si atunci, insa nu ca acum. La orientare eram in primii 10 din tara, totusi nu era suficient pentru maraton. Imi aduc aminte ca am alergat maratonul incaltat cu niste pantofi de alergare „Pionier”, de productie autohtona... groaznici. Prima experienta nu a fost prea grozava. La kilometrul 38 a trebuit sa ma opresc din alergare si sa continui mergand. Imi simteam picioarele foarte lungi... A fost cumplit. Aflasem despre acest maraton si m-am antrenat o perioada, dar nu la nivelul optim. Dupa acest prim maraton am continuat cu orientarea. Am fost in Scotia la Campionatele Mondialele de Orientare, veterani si am cunoscut cativa alergatori romani. Desi nu aveam 35 de ani, am inceput sa merg si eu la concursurile lor. In 1998 am intrat si eu la veterani si practic atunci m-am pus si eu pe alergat. Am renuntat intr-o oarecare masura la orientare, dar totusi ma mai duc la cateva concursuri pe an. Din pacate, situatia orientarii sportive s-a deteriorat dupa Revolutie. Din 1998 am progresat continuu, in sensul ca timpii mei de concurs scad continuu.
Care a fost urmatorul pas dupa acest maraton?
Am alergat la un semimaraton la Cluj, pe care l-am terminat in 1 ora 32 minute. Apoi am mers in Grecia la Balcaniada si am obtinut un timp de 1 ora 28 minute la semimaraton, tot in 1998. Mi s-a parut foarte dificil, pentru ca nu eram pregatit pentru asa ceva. Am fost foarte obosit si am facut febra musculara. Apoi i-am intalnit pe Stefan Oprina si Danut Cernat si am inceput sa alergam in grup. Este o mare diferenta intre a te pregati de unul singur si alergarea in grup.
Cu ce te ajuta alergarea in grup?
In afara ca scapi mai usor de plictiseala inevitabila din timpul antrenamentelor, nu mai simti oboseala. Este important ca grupul sa fie alcatuit din oameni cu valoare asemanatoare. E adevarat ca antrenamentele pot sa fie diferite – intervale, tempo-uri, insa 80% se pot face impreuna. Pe mine m-a ajutat in mod special prin faptul ca am inceput sa fac intensitate. Inainte faceam numai rezistenta. In felul acesta am putut sa imi cresc viteza.
La ce esti mai bun: probe de viteza sau de rezistenta?
Cred ca la cele de rezistenta. La cele de viteza ma straduiesc mai mult. Este adevarat ca am rezultate bune si la probe de viteza, insa simt ca depun mai mult efort. Spre exemplu, acum la maratonul de la Atena mi-am facut grafic de cursa si pot sa spun ca am fost secunda pe secunda. La un moment dat, la kilometrul 10 chiar eram cu 30 de secunde in avans, insa la kilometrul 35 eram la secunda. Este important sa stii sa iti dozezi efortul, iar respectarea unui program te ajuta la moral. De obicei incepeam prea tare cursa si imi consumam energia. La Atena mi-am propus sa respect graficul si desi am avut un avans de 30 de secunde pe primii 10 km, am pierdut aproape 2 minute la finalul cursei, deoarece a fost un traseu dificil. Fiecare cursa trebuie gandita.
La cate maratoane ai participat?
Le-am cam pierdut numarul, dar cred ca sunt mai mult de 15. Nu sunt asa de innebunit dupa maratoane. Mult mai mult imi place semimaratonul. Dupa un semimaraton nu ma simt obosit si imi permit sa il fac asa cum vreau eu. La maraton este mai greu, mai ales dupa kilometrul 35. Dupa 1998 am fost la toate maratoanele organizate in Bucuresti si le-am terminat cam intre 2:50 si 3:00.
Ai facut un salt calitativ foarte mare fata de primul maraton. Cum il explici?
La al doilea maraton am scos 3:28, iar apoi am intrat in grupul despre care aminteam si am inceput sa obtin timpi mult mai buni. Am mai terminat un maraton in 3:01 si apoi toate maratoanele mele au fost sub 3 ore. In 2003 am fost la Atena si am terminat in 2:55, apoi am fost in Danemarca si am alergat la Europenele de Veterani in proba de maraton cu 2:44, dupa ce alergasem 34:54 pe 10.000 metri. A urmat un maraton la Bucuresti pe care l-am terminat in 2:51, in 2004. In 2006 n-am alergat niciun maraton. Insa de 5 ani merg in Franta, la o competitie de 90 km in 6 etape in 4 zile. Anul viitor va fi a 25-a editie. Este o competitie foarte grea. Face cat doua maratoane. Vin sud-africani, marocani, algerieni. Echipa Romaniei vine mereu in primele 3 echipe, dar am si castigat intr-un an. Am mai fost la Campionatele Mondiale de Veterani de la Linz in Austria, unde am obtinut o medalie de bronz cu echipa in proba de semimaraton.
De ce te antrenezi pentru maraton si celelate concursuri?
Cred ca de placere. E un stimul pentru a trai mai bine. Daca vrei, e un fel de hobby.
Esti cunoscut ca sportiv? Te simti apreciat?
Cred ca da. Pe la toate concursurile unde merg cu grupul meu, suntem recunoscuti. Ni se spune, mai in gluma, mai in serios sa mai stam si noi pe acasa, sa ia si altii premii.
Exista beneficii materiale?
Exista. Spre exemplu, avem o sponsorizare de la Walmark. Ne dau suplimente nutritive si ne ajuta si financiar. Se mai castiga niste bani si ca premii la concursuri. La Maratonul Callatis, unde am iesit pe locul 3, am primit 1200 lei. Dar bucuria cea mai mare a fost ca am realizat cel mai bun timp al meu pana acum (2:39:16).
La marile maratoane nu ai ajuns?
Inca nu. E chestie de bani... Pe cont propriu e greu, iar sponsorii nu se inghesuie sa dea bani. Cel mai mult ne-au ajutat cei de la Walmark.
Cam cati kilometri alergi intr-un an?
Mi-am facut un calcul si adun in jur de 3400 de kilometri.
Siteul celor pasionati de alergare si in special de curse pe distanta lunga - maraton, semimaraton, ultramaraton, crosuri. Tot ce ai dorit sa stii despre antrenamente de alergare, nutritie sportiva, refacere dupa efort, povesti de la maratoane, profile de maratonisti romani, calendare competitionale, concursuri, forum de discutii.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
