Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Interviu cu Ana Hecko

Interviu cu Ana Hecko

Pe Ana Hecko am cunoscut-o la Maratonul Callatis, in centrul Neptunului, unde tragandu-ne sufletul si hidratandu-ne dupa o cursa la peste 35 de grade Celsius - o mana de oameni pasionati de alergare, am stat de vorba, impartasindu-ne impresii. I-am povestit atunci despre planul meu de a crea acest site, iar ea m-a incurajat spunandu-mi ca este un proiect interesant si mi-a promis ca imi va da o mana de ajutor. Lucru care s-a concretizat sub forma acestui interviu realizat la distanta - online - deoarece Ana locuieste in Baia Mare, iar eu ma aflu in Bucuresti.

Ana este o sportiva foarte talentata, cu multe rezultate frumoase; ea va implini peste 3 luni 38 de ani. Este licentiata in Stiinte Juridice, are o fetita de 7 ani, iar sotul ei vine tot din lumea sportului. S-au cunoscut acum 29 de ani si au facut impreuna, la aceea vreme, schi fond si atletism. Dupa vreo 2 ani au inceput sa faca si orientare sportiva.ana-galerie
"Am fost multipla campioana nationala la schi fond la Cupa Pionierul si Cupa UTC," povesteste Ana. "Am prins perioada Daciadei, cand in Romania se punea accent pe dezvoltarea sportului de masa pentru a putea avea o buna pepiniera pentru sportul de performanta. La orientare sportiva am peste 10 titluri de campioana nationala. Am participat si la Campionatele nationale de cros, dar niciodata nu am venit in primele 10.
Am incetat sa mai practic aceste sporturi la 22 de ani Pana atunci din cate imi amintesc prin clasa a VI pana la inceputul clasei a VIII am avut o pauza."
Intotdeauna i-a placut sa alerge - printre orientaristi si schiori era considerata cea mai buna alergatoare.
"La 30 de ani am inceput din nou sa alerg dar numai pentru intretinere," spune ea. "Faceam 2-3 antrenamente pe saptamana. Sotul meu tot timpul imi spunea sa ma apuc serios de treaba. Era atat de greu sa ma hotarasc, eram constienta ca imi va fi greu si in aceea situatie imi era bine. Faceam cand vroiam cat vroiam, nu mergeam la concursuri, intr-un cuvand era miscare. Asa am tinut-o pana la 35 de ani cand toata lumea in jurul meu imi spunea sa incerc sa merg si la concursuri pentru ca alerg bine. La aceea vreme locuiam in Bucuresti, am concurat la cateva crosuri in primavara si am vazut ca nu stau chiar foarte rau (comparativ cu adversarele de acolo, pentru ca nu erau marile noastre atlete la aceste crosuri). In toamna anului 2005 la Semimaratonul Bucurestiului am luat locul I si de acolo cred ca a inceput totul. Tot in acel an am participat la Cluj la "Supermaratonul Clujului" unde am venit pe locul 2 si acest lucru mi-a dat mult curaj."
Deja facea antrenamente zilnic, iar sotul ei era permanent langa ea la antrenamente, incurajand-o si alergand alaturi de ea si asta a contat mult. "Eu inca nu eram hotarata daca sa ma apuc serios de munca. Aveam un loc de munca care imi aducea o siguranta; imi ziceam de ce sa renunt la ceva sigur pentru ceva ce nu stiu cum ar putea sa fie. Doamna doctor Anca Gurau de la Centrul de Medicina Sportiva mi-a spus: "sport de performanta acum mai poti face inca 4-5 ani, serviciu o viata intreaga, de ce sa nu incerci?", asa ca incet incet am luat decizia de a renunta la serviciu si a incepe sa alerg. In iunie 2006 am renuntat la Bucuresti si ne-am mutat acasa la Baia Mare. A fost greu inceputul, dar si restul este greu."
Sotul Anei este antrenorul, managerul si tot el este si partenerul de antrenament.

Cum reusesti sa imbini viata de familie, profesia si sportul de performanta? Cum reusesti sa iti gestionezi timpul?

Inainte de a lua hotararea de a ma apuca de sport am stiut ca va trebui sa fac multe sacrificii, de aceea am amanat mult aceasta decizie.Totul datorez sotului meu care a avut incredere in mine si care sta tot timpul in spatele meu. A facut sport de performanta si stie ce inseamna sa faci sport la nivel inalt. De la el am invatat sa imi programez antrenamentele, cum sa abordez un concurs, cum sa ma motivez in antrenamente, cum sa devin mai disciplinata cu mine insumi (pentru ca viata de sportiv de performanta inseamna disciplina pe toate planurile, multa munca si foarte multe sacrificii). Prioritar este antrenamentul, antrenamentele si apoi celelalte. Fetita noastra face si ea sport (inot). Ziua se deruleaza cu antrenament, odihna, antrenament si ce mai intra printre. Ma refer aici, la treburile mele pentru ca sunt si mama si sotie in acelasi timp. Nu prea exista timp pentru altceva- sport si familie- atat. Exista exceptie de la aceasta regula in functie de perioada in care ma aflu, intr-un fel este in perioada competitionala, altfel in cea de refacere incercam sa ne impartim sarcinile, ca sa rezolvam tot. Eu mai am o colaborare cu o firma, dar nu implica prezenta mea zilnica si acest lucru este in avantajul meu.
Este greu, eu inca mai lucrez cu mine insumi la modul de organizare, la prioritati. Sunt momente cand iti vine sa lasi totul balta, nu mai vrei nimic. Pe mine ma mai ajuta mult cartile pe care le citesc - am cateva carti care ma ajuta sa merg mai departe, sa nu renunt- totul depinde de noi si de felul cum gandim.

Care este strategia ta de antrenament?

Nu cred ca as putea vorbi de o strategie de antrenament, eu cred ca antrenamentele trebuie sa fie personalizate, nu suntem doua persoane la fel, in linii mari se poate vorbi de un program cadru, dar pe urma fiecare in functie de varsta, perioada de refacere, alimentatie etc. Eu merg foarte mult pe alergari lungi, multa alergare cu dealuri (sunt la Baia Mare, vreau nu vreau am dealuri), bicicleta. Trebuie sa tin cont si de varsta - organismul nu-si revine atat de repede ca si la un sportiv de 25 de ani, care nu are familie, nu are nimic de facut decat sport, si atunci antrenamentele sunt diferite.


ana4Ai o alimentatie mai speciala, ca alergator?

Alimentatia mea nu este foarte stricta. Mananc foarte multe fructe, lapte, branza, carne de pui, peste. Mancare gatita, asta este baza. Lichide consum multe, nu beau sucuri, prefer apa in locul lor.

Consumi suplimente nutritive?

Da, consum suplimenti alimentari. Consum produse de la firma cu care si colaborez "Gano excel", au ceea ce mie imi trebuie, de la ceai, cafea la suplimente nutritive. De preferinta ar fi ca tot ceea ce are nevoie organismul sa il luam din alimente, dar nu stiu cat se mai poate acum cand exista atata poluare si alimentele sunt tratate foarte mult artificial.

Care este situatia maratonului si a altor curse atletice in Romania?

Este foarte greu sa spun ce cred despre maratonul din Romania. In primul rand maratonul este o proba foarte grea, nu este pe placul orcui, sa alergi asa ceva trebuie sa-ti placa alergarea. Stim bine ca multra lume prefera orice altceva inafara de a alerga. Dupa parerea mea, alergarea este o activitate foarte complexa. In al doilea rand nu se alearga foarte multe curse de maraton intr-un an, pentru ca, sa nu uitam ce se intampla cu organismul nostru dupa o cursa, toate valorile sunt date peste cap, refacerea este mult mai anevoioasa, poate chiar sa te faca sa stai pe banca multi ani. (Eu am alergat in 1996 primul meu maraton fara pregatire, refacerea nu am facut-o deloc si timp de 2 ani nu reuseam sa alerg mai tare de 6 min./km, pana acolo ma dus nesabuinta mea. De aceea eu militez pentru antrenamente de cel putin 5 ori pe saptamana cand cineva vrea sa alerge un maraton). La un maraton nu vine lumea ca la un cros, unde si fara pregatire alergi 3-4 km. Mai cred ca trebuie sa fim si educati pentru a face miscare. Atunci cand lumea va constientiza ca alergarea inseamna sanatate, cand lumea nu va asocia alergarea cu slabitul sau cand parintii isi vor indruma copii spre sport constienti fiind ca se poate face si scoala in acelasi timp, si multe lucruri de acest gen, abia atunci cred ca vom merge inspre bine, dar mai trebuie timp. Eu zic ca factorul "bani" influenteaza totul. Cand maratonul va fi mediatizat asa cum este fotbalul, cand vor fi bani si in atletism, situatia se va schimba.Vrem sau nu sa recunoastem - banul ne dirijeaza, nu este ca inainte cand multe lucruri se faceau benevol, acum nimic nu se mai face fara bani, si asta nu este bine. Eu sunt convinsa ca si existenta acestui site este un pas inainte - cu cat vom fi mai multi cu atat mai bine.

De ce crezi ca nu exista sport de masa la noi in tara? De ce vin atat de putini oameni la maratoanele din Ro?

Lipsa interesului pentru sport, ma repet daca nu se va mediatiza mai mult sportul si nu numai fotbal, daca cine are putere de decizie nu va sustine ideea ca sportul de masa ne duce spre marile performante, atunci va muri si cat este. La ora actuala mergem cu ce a ramas din ce a fost in perioada ceausista. Sedentarismul este o problema extinsa, o dezvoltare defectuoasa a copiilor generata de carenta miscarii fizice si de alimentatie necorespunzatoare. Lipsa bazelor sportive este acuta - am avut stadioane, multe sunt in paragina, trebuie cat de cat conditii sa te atraga- nu asa - alergi si apoi nu ai unde sa te schimbi dupa antrenament. La noi in tara, oamenilor le este rusine sa alerge pe strada, nu sunt locuri amenajate special, oricand poti risca sa te muste un caine, sa dea o masina peste tine, sau sa te injure trecatorii. In 2005 am fost in Japonia la CM de oriana16entare. Sa vezi acolo baze sportine, nu exagerez pe o jumatate de km era 3 stadioane de atletism cum noi nu avem la Bucuresti. Copii erau dusi la concursurile de atletism cu scoala. Aceste lucruri se petrec in toata lumea. In Canada, parcurile sunt din km in km, si sunt toate amenajate cu teren de handbal, baschet, fotbal, pista de alergare, piscina. In Ungaria la fel, stadioane peste tot si bineinteles cu acces, nu ca la noi ca nu avem voie sa intram in stadion pentru ca este echipa X de fotbal. Este adevarat ca afara faci sport pana la un nivel pe banii parintilor, numai cand esti la un nivel inalt statul investeste in tine. Aici cata lume isi poate permite acest lucru? Cine ar vrea sa faca sport nu are bani, cine are bani prefera orice altceva care nu este atat de solicitant.

Ce crezi ca ar trebui facut ca situatia sa se schimbe? Cum vezi evolutia sportului / maratonului in anii ce vor urma?

Tine si de noi, cei care iubim sportul si miscarea - de exemplu prin ceea ce faci tu, prin a incuraja parinti sa indrume copii spre orice sport, nu sa stea toti in fata calculatorului si in fata televizorului. Cred totusi ca din scoala, din clasele mici trebuie inceput, poate chiar de la gradinita. Copii iubesc sportul - sunt prea putini cei pe care ii intrebi si care sa nu iubeasca educatia fizica- noi oamenii mari in indepartam de sport. Copilul este ca un burete, absoarbe tot ce i se da, daca noi nu facem asta de ce asteptam rezultate.
O influenta mare, iar ma repet ar avea-o media, dar pe langa fotbal nimic- ce face x, unde merge y, cu cine se casatoreste w, ce masina are Mutu?.. si multe alte chestii aproape inutile. Asa cum este mediatizat fotbalul (si banii ce se invar acolo) - normal ca nici un copil si nici un parinte nu-si va indruma un copil spre atletism unde alergi 42 de km si primesti un tricou- Sunt atatia campioni olimpici, mondiali, europeni, balcanici, nationali cu performante mult mult mai mari- a auzit cineva vorbindu-se despre ei? Eu nu. Atunci ce asteptam? Eu sper ca va fi bine, incet- dar sper.

Ce experiente ai de la maratoanele din Romania?

Fara sa dau numele cursei, vreau sa povestesc pe scurt o experienta neplacuta: la acel concurs traseul a fost prin oras, circulatia nu a fost oprita, marcajul era pe sosea si bineinteles nu se vedea, trebuia sa intuiesti cam pe unde trebuie mers, plus intr-o curba era sa dea o masina peste mine.Toate noxele de la masini au fost inhalate de alergatori. A fost un chin cursa din aceste 2 motive. Oamenii de acolo au fost, cred, cu bune intentii, dar eu sunt pe principiu ca lucrurile trebuie facute bine, nu numai facute.

Ce iti doresti pentru viitor?

Sa pot alerga cat mai multe curse.

 (Interviu de Serban Damian; foto: arhiva personala Ana Hecko)


Adauga comentariuUn comentariu.

Sambata, 23 Octombrie 2010 23:35Raibak a spus :
Da, frumos interviu.
Vorbesti bine Ana.Oricum, incearca sa vezi si latura buna a lucrurilor. Numai in Ro.poti participa la cel putin 5 maratoane. Eu cred ca cel mai mare impediment in a face miscare este ambitia, urmata de timp.La copii conteaza mult educatia.Ceea ce le insuflam noi parintii, profesorii si mediu in care se invart.

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007