Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » IronMan Barcelona - Making it possible (1/2)

IronMan Barcelona - Making it possible (1/2)

„Încă nu pot să cred că ai reușit să faci asta. Acum 3 ani, aș fi fost în stare să mă cert cu oricine mi-ar fi spus că există curse în care să înoți, să pedalezi și să alergi pe distanțele astea, totul cursiv, în aceeași zi." îmi spune după ce ne așezăm la masa unui restaurant, cu un pui și un ciolan de porc la rotisor (plus cartofi, salate, mujdei, tot tacâmu’) în față. Am intrat așa, murdar și mirosind de cădeau oamenii în urma mea pe stradă. Dar cu medalia de gât și bicicleta lângă mine.

Antoni, nume de actor. Colegul meu de bancă din liceu cu care am făcut un pact: în fiecare an să ne vedem undeva prin lume, pe la vreun concurs. Asta pentru că el acum locuiește în Londr,a iar perspectivele ca noi să ne revedem acasă, în România, sunt tot mai îndepărtate. Acum 2 ani am alergat la Oslo primul nostru maraton, anul trecut l-am alergat împreună pe cel de la Atena, extraordinare experiențe. Anul ăsta el vine în calitate de suport pentru mine. Dar cine știe- poate că într-o zi va fi și el IronMan pentru că poate, știu asta. Este bunul meu prieten și ghici ce, doar ce și-a făcut cont de Facebook.

Pregătiți-vă, ce o să urmeze este destul de mișto zic eu.  :)

P.S. Poate că multe de mai jos par scuze, dar nu sunt. Vreau doar să vedeți ce am făcut eu bine și unde am greșit. Poate careva dintre voi va vrea vreodată să încerce un IronMan. Eu vă încurajez să o faceți.

______________________________________

3 ani. Da, 3. Cam atunci m-am apucat de alergat. Youtube-ul mi l-a scos în cale și gândul că poate voi face și eu asta într-o bună zi, a început să prindă contur. Dar nu aveam nimic care să mă recomande pentru asta. Nu aveam o bicicleta, de fapt cred că nu mă mai urcasem pe una de ceva timp. Mă întrebam cum naiba pot ăștia să stea așa aplecați pe coarnele alea. Nu i-o durea spatele? Nu știam să înot craul, dar mă gândeam că voiniceasca mea de baltă sau înotatul pe spate o să mă ducă lejer 3,8 km în mare. Primul contact cu bazinul a fost devastator pentru moralul meu: nici măcar 2 bazine (de 20 m) nu puteam să fac fără să mă opresc la capăt. Pe dracu’! Nici de alergat nu mă apucasem bine! Ce să mai vorbesc de pantofi de alergare, de pedale, angrenaje, trainere, Profile Design, trisuit sau HR- Detalii-

Timpul a trecut iar eu mi-am dedicat o parte din timp și nu numai, visului meu. Cu sacrificii, mi-am luat o bicicletă, apoi un neopren. Și un trainer. Am alergat primul maraton și am aflat de Craig Alexander. A devenit rapid preferatul meu pentru că era un bun alergător iar alergarea era proba mea preferată. Am luat cursuri de înot și la o săptămână după cele 8 ore, am înotat 5000 m la UltraSwim; îmi amintesc că organizatorii au râs de mine și m-au întrebat dacă nu cumva am greșit proba. Am reușit. Am aflat și că, cu un reglaj fin adecvat, poziția aero pe bicicletă este chiar foarte confortabilă. În fine-

Ușor, ușor am ajuns la momentul la care trebuia să îmi aleg cursa. Am ales Barcelona pentru că mi se părea o cursă bună pentru un first timer: înot în Mediterana liniștită, bicicleta pe un traseu de viteză, alergare pe faleză. Asta văzusem pe net la ediția anterioară care fusese de altfel și prima. Anul ăsta a fost puțin altfel.  :)  Am devorat site-ul și mi-am extras într-un Word informația relevantă pentru mine. Printre informațiile astea era și faptul că nu este voie cu compresii la gambe?!? (ulterior, l-am întrebat la fața locului pe organizator și s-a sucit: este voie).

540 Euro mi-au sărit de pe card instantaneu și mi-am zis: „La dracu’, da’ scump mai e sportu’ ăsta-". Am luat și decizia de a fi primul și ultimul IM pe care-l voi face. Odată rezolvată înscrierea, am rezolvat și cu hotelurile și biletul de avion. Urma să stăm 3 nopți în Calella, locația concursului și apoi să plecăm pentru câteva zile la Barcelona.

Antrenamentul

Am aterizat la Barcelona după circa 142 km înotaâi (76 ore), 2560 km pedalaâi (126 ore), 590 km alergaâi (72 ore) și vreo 28 de ore petrecute în sală - în total cam 12,5 zile de antrenament cumulat; luaâi de bun timpul, nu distanâele pentru că am avut multe antrenamente în care nu am măsurat distanâele. Un plan de antrenament destul de dur pentru mine, cu zile în care aveam și 9 ore de antrenament și săptămâni cu aproximativ 25 ore cumulat; în total 6 luni de antrenament. Planul în sine conâinea însă anumite antrenamente cheie pe care trebuia să le fac. Era OK să lipsesc de la celelalte, însă era bine să le fac pe toate, evident că nu am reușit- Noi amatorii mai avem și alte lucruri de făcut pe lângă antrenamente, iar uneori acele „alte lucruri" sunt mult mai importante. Am avut destul de multe „găuri" în planul de antrenament, am ratat și câteva antrenamente cheie- Asta e- Problema principală a fost că adesea nu am putut să respect ordinea antrenamentelor dintr-o zi sau chiar ordinea zilelor dintr-o săptămână de antrenament adică uneori, în funcâie de timp, făceam luni antrenamentele pe care trebuia să le fac miercuri. Aici consider că a fost o problemă, dar mi-am asumat-o: planurile de antrenament au o logică, o logică care are ca scop principal să te ducă la linia de start a cursei pentru care te pregătești, în vârf de formă. Nu înainte, nu după concurs, ci exact la start, acolo trebuie să fii în vârf de formă. Eu nu am fost. Nu am fost ÅžI pentru că, cu 2 luni înainte de concurs, am fost determinat să iau câteva săptămâni de repaos total (concediu, proiecte la job etc.).

În continuare, planul meu de antrenament viza în mod evident înotul, bicicleta și alergarea dar în plus, mă băga și în sala de forâă unde făceam antrenamente gen circuit care durau, în funcâie de faza de antrenament în care eram, până la 1,5 ore.

În plus, planul de antrenament era conturat în jurul monitorizării ritmului cardiac. 5 h bike ride @HR#2, T-Run 45 minute @HR#3- Mi s-a luat de limbajul ăsta-  :)  Motivul pentru care HR-ul era baza planului de antrenament este acela că IronMan, deși exploziv, este un eveniment de anduranâă unde baza consumului energetic din cursă ar trebui să fie grăsimile, nu carbohidraâii. Ar trebui.

O altă caracteristică a planului meu de antrenament era că majoritatea antrenamentelor nu erau prezentate ca durată fixă, ci ca intervale, de exemplu: 30-45 minutes T-run. Eu am ales de fiecare dată să fac maximul ca durată al antrenamentului.

Totodată, înotul era prezentat în yarzi, iar eu m-am antrenat exclusiv în bazin de 20 m- Imaginaâi-vă că eu stateam in fata PC-ului, cu convertorul yards to meters pe jumătate de ecran, în timp ce pe cealaltă jumătate aveam Word-ul deschis, unde scriam antrenamentul. Lângă mine aveam calculatorul. Transformam fiecare lungime în yarzi (un antrenament de înot presupunea diverse exerciâii și intervale, deci multe cifre) și apoi o împărâeam la 20 ca să determin câte bazine trebuia să fac astfel încât să-mi ușurez sarcina în apă. Dacă treceam doar distanâa în m, trebuia să fac mental calculul de bazine și pierdeam timp preâios lungind astfel și pauza dintre serii, nu-mi permiteam asta. Apoi făceam iarași un total în m pentru a mă asigura că la transformarea din yarzi în m, nu scurtam antrenamentul. Imprimam antrenamentul și îl băgam într-o âiplă de plastic pe care o puneam pe papuci, la capătul bazinului. Mi-era imposibil să memorez tot antrenamentul. Aâi observat greșeala: antrenament exclusiv indoor. Mi-am asumat-o și pe-asta; ăsta a fost timpul pe care l-am avut și m-am descurcat cum am putut.

Antrenamentele de bicicleta au avut și ele loc exclusiv în casă. Da, da, aâi văzut bine: pe trainer (încă o greșeală). Tot din lipsă de timp. Să ies afară presupunea cel puâin 1 oră de timp mort, în trafic, până undeva unde puteam într-adevar să mă antrenez. Åži cum bicicleta o făceam mai mereu noaptea sau la prima oră a dimineâii- Mă bufnește râsul când îmi amintesc că până și cei care creaseră planul de antrenament spuneau că dacă te antrenezi doar indoor, este recomandat să scurtezi durata antrenamentelor cu cel puâin 15%: „We don’t want anyone going mental." spuneau  :). Îmi porneam ventilatorul poziâionat în spate, îmi umpleam bidoanele, puneam un scaun în faâa bicicletei, tableta, cartea sau vreo revistă și dă-i și bagă. În prima parte a antrenamentelor citeam, dar după vreo 2 ore deja nu mai puteam să mă concentrez. Atunci treceam pe tabletă unde rezumatele de la IMWC Kona mă âineau în priză amintindu-mi cum a început totul pentru mine. Le-am învăâat pe de rost, cine când câștiga, cum, de ce. Vedeam și câte 6 rezumate/antrenament.

Alergarea o făceam exclusiv afară, pe stadion sau în Politehnică. De fapt, cam pe unde apucam. Mi-era și simplu, alergarea în sine este un sport simplu: îâi iei echipamentul într-o plăsuâă și alergi pe unde vrei, când vrei. Cu bicicleta nu mă puteam duce peste tot; la fel, nu puteam înota peste tot. Dar de alergat, am tocit bascheâii pe unde am apucat.

Nutriția

Nutriâia a fost aceeași ca la Ultrabalaton, la fel și loading-ul premergător. Totul a decurs perfect și pentru că mi-era mult mai ușor să îmi planific suplimentele din concurs; nu aveam de ales, mi le-am pus în pungile speciale din T1 și T2. Mai pot spune un singur lucru: să nu mai văd smochine și migdale. :)) Trebuie să le înlocuiesc, cred că voi alege caisele și nucile. Concret: geluri cu cofeină și plicuri de 4:1 de la High5, smochine, migdale, glucoză, magneziu, complex B, fier, pastile cofeină, batoane Power Bar și banane. Am mâncat atâtea banane încât mai am puâin și mă mut într-un copac.  :)

T - 2 days

Iniâial voiam să bag bicicleta într-o cutie de carton, din aia în care vin de obicei bicicletele atunci când le cumperi noi. Urma să o învelesc bine în ceva protector pentru transport. Am renunâat la ideea cutiei de carton. Pentru siguranâă și confort, am ales să închiriez o cutie de la Aventuria, asta după ce m-am interesat la Blue Air ce limite și taxe suplimentare trebuie plătite. Morala: greutatea bagajului nu trebuie să depășească 32 km (cât un bagaj de cală), bicicleta să aibă roâile desumflate și ghidonul desfăcut și desigur, să fi plătit în prealabil taxa pentru transport bicicletă; nu există limite de dimensiuni, reâineâi asta. Am luat cutia de la Aventuria și, în afară de desfacerea ghidonului, a șeii și detașarea + desumflarea roâilor, n-am desfăcut alte șuruburi. Nici pedalele nu le-am dat jos. Ce mi-a luat mai mult a fost ambalarea bicicletei astfel încât să fie cât mai protejată. La fel am procedat cu șaua, pompa și sistemul de hidratare dintre coarne care au intrat tot în cutie. Închisă frumos, cu lăcăâel și gata!  :)Bagajul (tot al meu)Ajuns în aeroport, cutia în care se află bicicleta și pe care o târăsc după mine atrage toate privirile. Unii mai îndrăzneâi mă întreabă ce instrument muzical transport acolo, tobe sau vreo harpă. Măcar oamenii aștia au alte idei, nu ca unul din vecinii mei care m-a întrebat dacă nu cumva am refugiaâi ascunși acolo- :)) Am zburat direct către Barcelona unde am făcut un popas de câteva ore pentru a-l aștepta pe Antoni. Odată ajuns, am luat autobuzul până în Calella, ne-am cazat și am fugit la locaâia concursului pentru a-mi prelua kit-ul. Antoni a fost tot sejurul pe post de hamal pentru mine, cărându-mi bagajele într-o încercare disperată de a menaja. Åži-a luat tricou pe care scria „IronMan support crew" și mi-a spus că îi place atât de mult atmosfera încât văzând că mai toâi sportivii au un antrenor după ei, a zis ca el se va da drept antrenorul meu. M-a avertizat și că la antrenamentul de alergare pe care urma să-l facem sâmbătă, va urla la mine: „Good technique! Keep going! Watch your arms!" ca să dăm și noi bine. :))))

Calella respiră pur și simplu atmosfera de concurs. Meniuri cu facilităâi pentru sportivi, postere și afișe peste tot, la balcoane și magazine atârnă bannere pe care scrie cuvântul magic: „IronMan". Este incredibil cum totul orbitează în jurul acestui eveniment. Åži totuși, când te gândești cam cââi bani pompează cele aproximativ 6000 de persoane (sportiv + minim un însoâitor) care vin pentru acest concurs, în economia Calellei, parcă nu mai pare atât de incredibil.

IMG_1303IMG_1310

Locaâia concursului este extraordinară. Din stradă intri în zona expoziâională, raiul pe pământ pentru orice sportiv pentru că toate marile branduri din lume sunt aici. De la biciclete la batoane și furtune pentru sistemele de hidratare, aici ai de toate. Facem ceva achiziâii și ne îndreptăm către cortul de unde trebuie să preiau kit-ul.

IMG_1385    IMG_1283  IMG_1289  Până acolo trecem însă printr-un alt cort unde se vinde marfă cu sigla IM și se vinde nu glumă. Coada dă să iasă din cort, dar noi avem treabă. Fac formalităâile, iau brăâara, cipul, tot. Din kit face parte și un rucsac foarte mișto de care m-am îndrăgostit. Aviz organizatorilor de competiâii interne. Cred că ar câștiga mult mai mult în vizibilitate un eveniment care ar include în kit un rucsac draguâ în locul eternului tricou pe care îl porâi sau nu. Evident, mă refer la cei care își permit să ofere așa ceva, însă un rucsac merge purtat mult mai des și în mai multe locuri decât un tricou. Think about it.  :)  În fine, câteva poze și mergem să mâncăm ceva. Desigur, Antoni cară rucsacul.  :)

Iau contact vizual cu faimosul covor roșu și cu scena prin faâa căreia visez de 3 ani să trec- Mai e puâin-

IMG_1391Ieșim puâin pe plajă pentru o primă întâlnire cu marea. Este agitată, cu valuri de 0,5 m. Nu mă sperie, nu astăzi. Începe să plouă, asta a fost regula în ultimele 2 zile: „dușuri" scurte și dese. Gândul la un timp bun pe bicicletă îmi dispare, fiind înlocuit de ceea ce mi-a spus Mihai: „Stay safe."

T - 1 day

Sâmbăta vine, iar noi ne trezim devreme pentru că trebuie să ajungem la briefing.  Înainte de asta ne oprim să luăm micul dejun. La o masă lângă noi stă un cuplu. Ai zice că sunt certaâi, nu-și vorbesc. El are privirea fixată într-un punct numai de el știut și pare extrem de încrezător. Au undeva peste 40 de ani amândoi, așa cred. Recunoscându-l după braâara de la mână ca participant, îl întreb care-i secretul de a fi atât de încrezător în ziua dinaintea cursei. Îmi răspunde că are câteva IM-uri la activ (vreo 10), iar eu deja mă gândesc că pare evident. Nu apuc să-mi termin gândul că soâia sa îmi spune că nu trebuie să-l iau în seamă. „Când s-a trezit dimineaâă mi-a spus plângăcios ca un copil că urăște ziua de dinaintea cursei și de-atunci nu mai vorbește cu mine." îmi spune ea. Mă liniștesc. Dar e o liniște artificială, una creată de confortul psihic că mai e o zi până la cursă, că trebuie să mâncăm, să mergem la briefing, să asamblez bicicleta etc. și de-abia apoi-

Intrăm în cortul unde se va âine briefing-ul, puzderie de lume. Suntem ochi și urechi și printre ceva glumiâe pe care le gustăm din plin, prezentatorul ne spune clar: „Remember, drafting is cheating!". Mi se ridică și acum părul pe mâini când mă uit la filmarea cu întâmpinarea oficială-

IMG_1297  IMG_1295

De la briefing mergem în cameră unde mă apuc de șurubăreală și de despachetat bicicleta care, așa învelită, arată ca o mumie. Antoni mă ajută cu ce poate și când nu are cu ce, îmi face poze. Vă doresc și vouă așa un om în momente similare, cu încărcătură emoâională mare. Suntem ca într-o operaâie, ce-i cer, asta-mi dă la mână. Sunt atent la fiecare mișcare pe care o fac, așa sunt eu. Îmi reușește operaâiunea într-un final și, cu casca pe cap și trisuit-ul pe mine, ieșim la o ultimă testare pe traseul de concurs. Pe străzi este plin de sportivi pe biciclete sau alergând. Antoni îmi spune că toâi arată atletic și când mă uit la el chiorâș continuă: [-] așa, ca tine!". :)))

IMG_1389

IMG_1388

Ies pe traseul de bicicletă și încerc să reperez porâiunea aia de 3 km (dus-întors - 6 km) pe care prezentatorul ne-a spus dimineaâă să avem grijă pentru că este foarte strâmtă și plină de limitatoare de viteză și guri de canal. Nu o găsesc așa că îi dau bice pe traseul deluros la început, dar splendid. Antoni, cu rucsacul meu în spate, vine în întâmpinarea mea alergând. Băiatul ăsta este magic. Atât de magic încât îmi spune cu ochii scăpărând că a reperat o plajă de nudiști. :))) Mă uit iarăși chiorâș la el și continuă: „[-] dar noi avem treabă!". :))) Alergăm puâin pe faleză, ocazie cu care observăm și T1, locul unde trebuie să-mi las bicicleta. Reîntorși în camera de hotel, îmi fac bagajele pentru a le lăsa în tranziâii: punga albastră ce conâine tot ce am nevoie pentru proba de bicicletă, iar cea roșie, cele trebuincioase pentru alergare.

IMG_1387

Stau în coada asta care merge foarte repede.

IMG_1390

Bicicletele le lăsăm pe caprele special numerotate, amplasate pe un teren sintetic de fotbal, apoi intrăm în cortul special amenajat pentru a ne identifica locul în cuiere și a ne lăsa acolo pungile (asta poartă numele de „clean transition", adică fără prosopele între biciclete).

IMG_1301Gata și cu asta. Hai să mâncăm ceva.

IMG_1323  IMG_1318  IMG_1313Luăm la pas staâiunea și Antoni realizează încă o dată: „Bă, da nu esti funny deloc- Å¢i-au dispărut glumele  alea mișto-". După cum spuneam, ne înâelegem din priviri, așa că tot el continuă: „[-] da’ cred că și io aș fi la fel. Oricum, nu-mi fac probleme pentru tine." După UltraBalaton am auzit adesea asta: „Nu ne facem probleme, o să termini." sau „IronMan-ul o să âi se pară pistol cu apă." Åži nu neg că, auzind astea, am avut tendinâa să devin mai neglijent cu pregătirea, să desconsider puâin acest eveniment. Asta este cea mai mare greșeală pe care am putut-o face. Deși știam că va fi cu totul și cu totul altceva, am devenit tot mai relaxat.

Mâncăm ceva și, la restaurantul unde acum luăm cina, ne vedem cu ei, cuplul cu care ne-am întâlnit și la micul dejun. Îmi păruse rău că nu ne-am fotografiat dimineața, așa că nu mai ratez ocazia și le cer permisiunea să facem o poză. Am perceput asta ca pe un semn de bun augur. Până la urmă, care erau șansele să ne revedem în toată Calella, printre atâția oameni. Ora 22:00 mă găsește deja în pat, încercând să adorm.

Ceea ce avea să urmeze era cursa la care visam de mult timp, cursa pentru care nu o dată am fost ridiculizat cu remarci de genul „Stai mă acasă, vrei să mori pe-acolo.".

IMG_1401

Articol redactat de Vlad Tanase.


Adauga comentariuNici un comentariu.





Afisare 21 din 248.
< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 6 din 12


Alte articole despre Povesti

Prima experienta - Semimaratonul Lisabonei 2011 Prima experienta - Semimaratonul Lisabonei 2011
Pentru orice lucru exista un inceput. Si orice lucru are un sfarsit. Asa este si cu participarea mea la concursurile de alergare. Acesta... ...
Maratonul Int. Bucuresti 2011 Maratonul Int. Bucuresti 2011
A fost o lectie de viata, aspra, necrutatoare. Primul lucru pe care mi-l voi aduce aminte inaintea urmatorului va fi sa nu mai fac... ...
Doamna, e asa frumos pe aici ca e pacat sa te grabesti
Primul meu maraton l-am facut la Moeciu. Ce o fi fost in mintea mea cand m-am inscris, sincer, nu mai stiu. Am fost uimit de povestile,... ...
Furtuna (tristetea unui alergator singuratic)
Odata mai demult cam pe vremea asta, cand iarna a inceput sa castige teren cu zile mai reci si nopti geroase, am iesit seara dupa programul... ...
Olympus Marathon (Grecia) - 26 Iunie 2011 Marathon 7500 - Bucegi - 9 Iulie 2011 Si asta-i doar inceputul... Profil de alergator: Adrian Mila Maratonul Clasic Atena, 2011 Povestire despre alergare Ironman de Romania (Oradea 2011) Maratonul Pe aici nu se trece, august 2011 Crosul Petrom 2011 Eu alerg Trei ture din patru la MIB 2011 MIB 2011 - portrete de alergatori 822 km. Diagonala Nebunilor Ultimul sosit la Maratonul International Cluj-Napoca Alerg, dar nu fug Orasul meu Alergare de copil

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007