Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Ironman de Romania (Oradea 2011)

Ironman de Romania (Oradea 2011)

Incep povestea mea cu doi ani in urma cand printr-un complex de imprejurari m-am lasat de fumat, am renuntat la sedentarismul meu drag de peste 20 de ani si m-am apucat la modul serios de sport. E putin aiurea sa spun ca m-am apucat "la modul serios" de sport, o persoana la 40+ ani nu se poate apuca la modul serios de sport. Intr-o zi citind pe forumul Ro Club Maraton am gasit un subiect despre Triatlonul de la Reci. Era aproape data evenimentului. Mi-a placut atat de tare cum suna incat m-am hotarat pe loc sa particip si eu. Era deja al doilea eveniment de masa la care participam, alergasem cu ceva vreme inainte Semimaratonul de la Tusnad, primul eveniment   din viata mea de sportiv post comunist.

(1)phuuJFRb_96487.JPG

Nu aveam bicicleta, nu inotasem de mai bine de doi ani deloc, nici la strand, nici la mare, nici la bazin, dar alergam deja de trei luni. Consideram ca am trecut de stadiul de incepator si trecusem oarecum la avansati. Am pus niste intrebari pe forum despre biciclete, hotarat sa imi cumpar una, doar peste doua zile aveam sa merg la triatlon. Si mi-am cumparat un MTB, era la moda, mi s-a parut ieftin si frumos, arata bine. Cube AIM- mandru nevoie mare de bicicleta mea, m-am antrenat doua zile inainte de triatlon. Seara inainte de concurs am participat la o discutie in care se vorbea de Ironman. Distantele mi s-au parut extraordinare pentru puterea de intelegere a unui fost sedentar. Intelesesem ceva gen 160 km de pedalat. What? 160 de km? Exista oameni care sa poata face asa ceva?(evident era gresit, km la bicicleta erau 180 nu 160) Eu ma inscrisesem la halftriathlon si mi se parea foarte mult sa pedalez 20 de km. Mi se pareau zei oamenii aceia ce aveau sa inoate 1500 de metri, apoi sa pedaleze 40 de km (40 de km-mamaaaaaaa), apoi sa alerge ca nebunii 10 km. Nu am sa insist mult, una peste alta am terminat cursa, nu am fost ultimul pe lista de sosire, am fost din cale afara de entuziast de ceea ce realizasem (de parca terminasem pe podium), insa in adancul sufletului mi-a ramas ideea despre Ironman. Ireal, fantastic, maret, inaltator. Voi putea oare sa fac vreodata in viata asta asa ceva? DA. Si mi-am propus sa ma antrenez la inot si bicicleta convins fiind ca proba de alergare nu o sa imi puna probleme atata timp cat alergasem deja un semimaraton. Nu insist despre programe de antrenament pentru ca nu am avut niciodata programe specifice, mie imi place sa ma antrenez asa cum imi cade mai bine. Azi la bicicleta si inot, daca ma simt bine maine fac si alergare, dar nu ma puneti sa respect orare si distante ca le detest. Poate de asta nu am niste performante mai notabile, sau nu stiu-nu toti sunt facuti sa fie campioni-

Dupa aproape doi ani: In seara dinaintea concursului nu am reusit sa dorm foarte bine si foarte odihnitor. Poate si din cauza ca eram intr-o casa straina, Cristi Hanga si familia lui ne-au pus la dispozitie casa lor, niste oameni cum rar intalnesti, ospitalitate tipic ardeleneasca, de neegalat pot sa spun.  

Dimineata la ora 6.30, inainte de start, emotii vadite din partea tuturor. Multi eram novici, la prima tentative de cucerire a titulaturii de Ironman. Dar ce spun eu multi? Haha, eram 14 cu totii. Cei 14 nebuni frumosi ai Romaniei.   Vom reusi oare sa infaptuim visele noastre ce nu ne dau pace de ceva vreme? Cel putin vom incerca- La ora 7 de dimineata, aliniati la malul lacului unde avea sa se desfasoare proba de inot asteptam cu inima cat un purice startul. Si numaratoarea inversa trecea si cu cat tindea spre 0, cu atat inima mea devenea mai mica si mai mica si mai mica. Sunt un inotator slab, chiar foarte slab, nu m-am antrenat la inot, nu stiu sa respir inca asa cum o fac multi dintre cei ce merg la triatloane in proba de inot, insa am o inima mare si un psihic puternic.

(5)PspHWW_85503.JPG

Imi tot spun intr-una ca am sa reusesc, de fapt incerc intr-un fel sau altul sa ma imbarbatez singur si sa imi ridic moralul care odata cu inceperea numaratorii inverse scadea vizibil. Imi fac o cruce (imaginara) mare, trag adanc de tot aer in piept si ma asez la orizontala in proba de inot. Stiu sigur ca am sa ies printre ultimii, nu imi fac sperante desarte,vreau totusi sa ies din apa viu- incep sa dau din brate-si vad ca merge, afara este destul de cald eu port neopren, apa este calda si ea, pentru moment imi este bine. Dau din brate usor, nu ma agit, stiu ca e mult, niciodata nu am inotat inainte mai mult de 2000 de metri. Foarte repede se cerne sita si dupa doua ture (poate au fost trei) primii de la half deja m-au depasit cu o tura. Nu imi fac problem de constiinta, mi-am calculat inainte si ma gandeam ca o sa termin undeva la 110 minute. Dau din brate si respir, este tot ceea ce trebuie sa fac ca sa duc la capat nenorocita de proba, cosmarul viselor mele din ultimul timp. Merge binisor, am facut deja vreo 2,5 km dupa calculul turelor, nu sunt in cea mai buna forma, insa nu pot spune ca imi este prea greu.

Am un ritm de melc in ascensiune pe o vreme caniculara, insa nu imi fac probleme-ma repet:   vreau doar sa termin proba de inot si sa plec la bicicleta.   Numai ca mai am de indurat pana atunci. Pe la 3000 de metri incep deja sa gafai chiar si cu ritmul ala de melc schiop si cu cat inaintez mai mult incep sa imi pun intrebari: Nu cumva s-au creat curenti care ma tin pe loc? Nu cumva vantul muta balizele si le departeaza? Nu cumva-sunt intrebari puse de "cel ce te vrea abandonat" ma adun putin, incep sa dau din brate mai barbateste, ca doar nu sunt vreo baba de 90 de ani, si constat ca aproape stau pe loc. Imi luasem reper o baliza si nu ma apropiam deloc de ea, distanta dintre mine si ea era aceeasi cu toate ca dadeam din brate, sau macar incercam. Nu mai ma uit, macar sa nu mai vad ca ma agit ca un Pepsi in soare degeaba. Bag capul in apa si il scot doar pentru a respira la fiecare al doilea brat. Cand simt iar ca ma strange costumul de neopren si nu mai pot sa respir in conditiile alea, scot capul din apa si ma uit la baliza.

Yes, yes, yes-reusisem sa o depasesc , trecusem de ea, nu o mai vedeam, ramasese in spate. Gandesc repede si realizez ca nu mai pot sa continui in acel fel. Imi amintesc ca "pluta ", stilul ala de inot in care stai pe spate si dai din picioare si din brate este odihnitor, si nu este un stil interzis in acest fel de concursuri. Ma intorc pe spate si intr-adevar, este o usurare sa inoti asa, insa doar atunci cand nu incerci sa inspiri atunci cand apa iti trece de nivelul nasului. Wow, era sa ma inec oare? Ma rasucesc sa tusesc, intrasem in panica, imi dau o "castana" sa ma depanichez si intr-adevar functioneaza. Imi spun ca nu a fost decat un cosmar de scurta durata, mai am putin, ultima linie dreapta, nu mai stiu ce lungime stabilisem ca are. Sunt mai mult lesinat decat viu, ochiul stang am impresia ca iese din orbite, simt cum cupa ochelarului stang imi suge ochiul si mi-l scoate spre exterior insa sunt hotarat sa rezist eroic pana la mal. Cu cateva zeci de minute bune in urma, cineva din plutonul fruntas al inotatorilor m-a ajuns cu o tura si cum probabil ii stateam in cale, m-a articulat cu stanga peste ceafa, insa din nefericire pentru mine nu am scapat doar cu scatoalca, degetele si palma i-au intrat pe sub curelusa de la ochelarii mei de inot si mi i-a deranjat de la locul lor lasand aproape jumate de litru de apa sa intre in cupe. O placere sa inoti si sa rotesti capul avand in ochelari jumate de litru de apa de lac.

Evident ca m-am oprit din ceea ce numeam inot si asa cum am putut mai bine mi-am golit ochelarii de apa si apoi i-am lovit putin sa le fac presiune pe ochi. Stanga cred ca o am mai puternica pentru ca acea cupa s-a infipt bine de tot in jurul ochiului, de acolo impresia ca "imi suge ochiul". Ca sa exemplific, dupa doua ore si 10 minute ies din apa, o binefacere pentru mine, primul lucru a fost sa imi scot ochelarii, daca mai dura 5 minute cred ca imi exploda ochiul (sau ma rog, asa aveam eu impresia). In urma mea mai erau trei inotatori-yes, fericire si   extaz,   wow, sunt bun la inot, sunt aproape genial nu sunt ultimul. Ma uit la ei cum se chinuie asa cum faceam eu cu cateva secunde inainte si chiar ma bucur ca mi s-a terminat tortura.

Ma asez in fund sa imi dezbrat neoprenul, evident eram ametit si nu mai puteam sta in picioare desi eu incercam sa par batos, dur, neinfricat. Insa ma gandeam destul de mult la ce urma sa mi se intample. Bag si o banana, un gel, nu mai stiu ce am luat din cutia cu prostioare pe care mi-o adusesem cu mine si o iau agale, totusi intr-un ritm care mie mi se parea alert spre iesirea din tranzit unde urma sa incalec bicicleta. Chiar mi-a placut senzatia pe care am avut-o cand mi-am bagat picioarele in pedale si am incepul sa pedalez. Era ceva ce nu imi parea asa complicat ca inotul. Da-i tata, poate reusesti sa ii ajungi pe toti, poate chiar daca ai sansa ai sa termini onorabil. Si dai si dai, merg vreo 3-4-5 minute si nu mai vad marcaje . In mintea mea imi pun tot felul de intrebari de moment, imi fac niste scheme, uite cum pierd eu podiumul pentru ca am ratacit traseul. Si intr-o tresarire de orgoliu hotarasc sa ma intorc si sa caut marcajul.

Dupa vreo alte doua minute de mers, ma intalnesc cu Geta, draga mea sotie, care venea cu tatal lui Cristi Hanga cu masina, spre locul unde urma sa isi petreaca o mare parte a zilei, adica toata durata probei de bicicleta ca sa ne ajute sa ne hidratam, si imi spune: Hei, unde te duci, traseul e in sens invers, cum ai ajuns sa mergi spre inapoi? Nu ii mai spun nimic, nu dau explicatii nimanui, nici chiar sotiei mele, despre prostiile pe care le fac, fierb de nervi evident, insa ma calmez- e doar un concurs pe care imi doresc   sa il termin.   Si intorc bicicleta si ma iau dupa masina lor, Ei imi sunt ghizi acum spre traseul de bicicleta. Nu vreau sa se inteleaga ca traseul ar fi fost prost marcat, oh nu, nicidecum, mintea mea era putin in vacanta si nu procesa informatiile repede.

(4)jF596bGA_80981.JPG

Nu aveam cum sa pierd marcajul din moment ce drumul era drept, nu existau intersectii, nu curbe, nimic-doar ca mi-a fost putin greu sa ma gandesc la acest aspect in acel moment. E de inteles, cred ca imi ramasese putina apa si in creier, nu numai in stomac (ca inghitisem, slava Domnului). Imi facusem niste calcule ca as putea termina proba de bicicleta undeva in 6 ore, poate 6 ore si 10 minute. Mi s-a parut chiar deplasata remarca lui Cristi Hanga despre traseul acesta; de ce o fi zis ca este greu? Hmmm, mie nu mi se pare greu, se vede ca el a tras chiulul de la antrenament. Primele doua, trei ture nu a fost nimic iesit din comun, insa cu cat inaintam in cursa, fiecare delusor pe care il treceam, fiecare vale pe care o strabateam, incepea sa imi iasa prin piele (intre noi fie vorba, mai mult dealurile). Incepeam incetul cu incetul sa imi aduc aminte foarte bine, aproape cuvant cu cuvant ceea ce imi spusese Cristi Hanga: Da Mugur, nu e prea greu, insa sunt 7 ture, nu una.   Si ma rog, poate o fi si varsta, eu nu vreau sa recunosc asta nicidecum, dar parca atunci cand mi-e greu, mi-e usor sa dau vina pe varsta- haha.

Marele meu noroc este tot la Geta mea- habar nu am cum de a avut rabdare 7 ore intregi sa stea acolo si sa ma astepte sa trec eu la fiecare tura de doua ori. Odata intr-un sens, apoi in sens invers. Nu stiu de unde atata daruire si rabdare, cred ca e mai greu sa faci ce face ea la fiecare concurs decat ce fac eu la fiecare concurs. In fine- amanunte. Dar sincer, eu nu stiu daca as avea atata rabdare. La a cincea tura simt cum saua bicicletei mi-a iesit prin fund, mi-a amortit toata partea aia de fund cu tot cu prostata, ma gandesc cu mila la ciclistii de performanta, cum sunt ei obligati sa stea atatea si atatea ore in sir in sa, sa se expuna la tot felul de probleme ulterioare. Asta este, fiecare isi alege cum vrea stilul de viata. Apoi imi amintesc ca marele campion de Ironman de la Hawaii/2010, Cris McCormack, are si avion personal si imi spun ca parca merita efortul. Si uite asa trec km dupa km, in schimb durerile mele se amplifica, apare si febra musculara, apar si spasmele musculare ceea ce anunta blocaje musculare, iau din cutiuta cu maimutele pastila cu magneziu, sunt la a treia si ultima totodata, apoi am dat-o in bara.

Ce am sa ma fac? Incetinesc. In felul asta nu se simte nimic, nici febra, nici blocaje.   Si merg incet, insa cand ajung la poalele dealului si trebuie sa ma ridic din sa, se   blocheaza gamba intr-o pozitie nefireasca , sunt la mijlocul dealului, ce ma fac? Schimb pinion dupa pinion pe placa mica, ah, e mai bine asa, pedalezi mai usor, insa la un moment dat mai ai nevoie de inca un pinion si mai mare si ia-l de unde nu-i. Ah, eram convins ca nu am luat bicicleta care trebuia pentru acest concurs si e posibil sa am probleme din cauza asta. De-as mai fi avut un pinion in plus- heheeeeeee, cred ca terminam de ceva vreme concursul. Este clar ca arunci vina si in stanga si in dreapta, nu vrei sa o ti pentru tine, insa e si mai clar ca lipsa de antrenament specific isi spune cuvantul. Norocul meu mare (cred ca totusi m-am nascut intr-o zodie norocoasa), Shoni, amicul meu din Brasov care terminase cursa de Half, venea cu masina dupa mine sa imi aduca niste pastilele cu magneziu. Il rugasem cu ceva timp inainte sa imi caute pe unde stie si el- . Si imi gasise, desi eu nu mai speram, si ma intrebam cum naiba o sa alerg (sau sa merg) si un maraton daca eram deja semiterminat. Ultima parte a ultimei ture, adica a saptea, nu mi-a mai pus probleme, am abordat-o prieteneste, adica incet.

Stiam din spusele lui Istvan, organizatorul, ca avea sa vina asa cum numise el acea parte a traseului, "ciresul de pe tort". O ultima incercare grea, poate prea grea pentru acel moment al cursei, cand muschii folositi la ciclism, ai picioarelor mele erau pe punctual de a zice : STOP, pana aici. Insa din fericire nu i-am ascultat, asa cum am facut de fiecare data in viata mea: nu ascult de nimeni, fac numai ce vreau si ce ma taie capul. Niciodata sa nu te rogi: Da-mi Doamne cat pot sa duc; pentru ca poti sa duci mult, mult mai mult decat iti poti inchipuii. Si eu am trecut prin chinurile "Ciresului de pe tort" asa cum au facut-o si cei dinaintea mea, am fost si eu la un pas de a opri si a face push bike, insa orgoliul meu de zodia taurului nu m-a lasat sa ma fac de rusine la cei ce m-ar fi vazut eventual impingand bicicleta. Personal am redenumit partea aceea de bicicleta din "Ciresul de pe tort" in "Bomboana de pe coliva". Asa am simtit eu in acel moment, asa sa ii ramana numele in veci.

Intr-un sfarsit am ajuns la poarta de finish a probei de bicicleta, era acolo o adunare mare de oameni care aplaudau, incurajau sportivii, erau cei ce terminasera deja proab de half ironman iar acum se odihneau binemeritat batand din palme si hidratandu-se. Duc bicicleta la locul ei, il vad pe Florin Legstrong Leonte cum sta pe spate si se odihneste, facuse o cursa destul de buan pana atunci, realizez ca e destul de daramat fizic si ma gandesc ca nu sunt departe de el, m-as lungi putin acolo pe covorasul ala verde si moale ce ne-a fost intins in tranzitul de la bicicleta spre alergare. Insa NU, ma schimb repede,am avut un tranzit scurt zic eu, poate nu a fost, insa mie mi s-a parut ca ar fi trebuit sa il lungesc cel putin 2-3 ore ca s ail numesc lung.

O iau la sanatoasa sub aplauzele frenetice ale celor ce ma cunosc si a celor ce nu ma cunosc, nu mai conta, eram o vedeta, eram un viitor finisher de Ironman, sau cel putin asa imi placea sa cred. Si alerg si alerg, il simt pe Florin Leonte in spatele meu si frica pune stapanire pe mine. Ma apostrofez cu tot felul de injurii, ma infurii pe mine insumi ca nu m-am antrenat destul si iutesc pasul care si asa era prea mare pentru ce avea sa urmeze. La un moment dat intorc capul si stupoare, nu era Florin Leonte, era Geta sotia mea draga, vroia sa ma intrebe daca vreau ceva, geluri energizante, izotonice, ceva-Vai Dumnezeule mare, fugeam de sotia mea , mi se intampla pentru prima data in 20 de ani de casnicie , aveam circumstante atenuante, Florin Leonte era departe, nu a putut tine pasul de la inceput, iar apa inghitita la proba de inot l-a facut sa se simta rau pe tot parcursul cursei. Alerg si alerg si alerg intr-una, well, asa mi se pare mie, km trec greu, vai de mama mea cat mai am de alergat pana la finish, aud in stanga si dreapta mea incurajari, insa nu prea le aud, nu stiu daca intelegeti ce spun, e putin difuz sentimentul   acela, esti cu trupul acolo si alergi, insa psihic esti departe (cel putin eu), esti intr-un alt loc, te gandesti al lucruri frumoase, la pajisti inverzite, cu gratare de mici si carnaciori si halbe de bere, well, nu stiu daca toti sunt ca mine, insa eu asa visam atunci.

Cred ca imi era o foame pe care nu o pot descrie in cuvintele putine pe care le am, stiu insa ca Geta am tot imbia cu bunatati precum geluri cu carbohidrati (consumasem vreo 15 pana atunci), batoane energizante (consumasem vreo 4, toate inghitite bucati nemestecate), activatoare (numai unu), toate produsele de la SPONSER. Este singurul brand pe care il accepta organismal meu fara sa ma puna in situatii neplacute fata de competitorii din preajma mea.   Alerg, alerg, Razvan (prietenul meu) pe targa medicilor, dus pe targa, wow ce naiba se petrece acolo, ma opresc, vreaus a sar gardul ce deliteaza parcul de alee ape care alerg, il strig si il intreb ce e cu el. Imi spune ca totul e OK, imi face semn ca e OK, chiar ca nu mai inteleg nimic, cum naiba sa fie OK daca e pe targa, insa ochii lui, privirea lui ma fac sa cred ca e OK, si- Alerg, alerg, la fiecare tura fetele si baietii de la punctual de revitalizare si-au facut destoinic datoria, au invatat chiar ce imi trebuie uitandu-se la fata si fizicul meu-apa si gheata pentru tendoane, dus facut din alergare cu sticle cu dopul gaurit, izotonic la pahar, sunt lucruri care iti sunt necesare, mai ales cand picioarele aproape nu mai asculta comenzile creierului si ai nevoie de o minipauza pentru o mica odihna, daca o poti numi asa. Istvan a fost la inaltime cand a ales ca punct de alergare acel parc, nu stiu daca s-a asteptat sa fie asa, insa norocul nostru, a fost foarte bine pentru un traseu dealergare.

(3)FCP71U_5271.JPG

Kilometrii trec unii dupa altii, pierd numaratoarea turelor, ceasul se inchide semn ca orele de folosinta a acumulatorului lui s-au terminat, deci peste patru ore au trecut de cand alerg-Phoaiiii, imi pusesem in gand sa alerg acest marathon in 3.45 maxim. Se vede treaba ca socoteaal din targ nu se potriveste cu cea de acasa, imi confirm inca odata ca proverbele si zicatorile batranilor sunt o realitate si ii dau inainte. Fizicul acolo, psihicul departeimi amintesc de Sergiu (Buciuc) care a terminat, i-am vazut fata la finish, era ceva mandrie amestecata cu placere si   satisfactie personala, pe traseu am schimbat cateva cuvinte cu el cand l-am ajuns din urma la un moment dat, sincer nu mai stiu ce ne-am spus, cred ca vorbe incurajatoare si chestii din astea sportive-pe Cristi Hanga la fel, l-am ajuns la un moment dat, am incercat s ail iau cu mine la alergare, vedeam clar ca ii e ste greu, avea mari probleme cu stomacul, oare de ce? Nu mancase nimic de 13-14 ore si consuma calorii-de unde oare? Pe Florin Legstrong Leonte la fel, l-am ajuns din urma si am realizat ca am doua, poate trei ture in fata lui la alergare, insa chiar nu ami conta al catelea voi ajunge la finish. Eram aproape de final, eram aproape de titulatura de Ironman, eram aproape de ceea ce cu aproape doi ani in urma nici macar nu visam in noaptea aceea dinaintea concusului de halftriathlon de la Reci   pe care speram sa il termin fara probleme.

(2)H4To2k5s_40120.JPG

Zambeam, de fapt sufletul imi zambea, nu stiu daca fizic nu faceam vreo grimasa care sa semene a zambet, eram aproape de linia de finish, aveam doi amici, doi colegi, DOI PRIETENI aproape de mine, care probabil m-au vazut caimi este greu si as putea sa cedez tocmai la sfarsit.NU, nu era cazul, de cedat nici vorba, insa AnaMaria Nothinger si Shony (Boldiszar Sandor) au alergat cu mine ultimele cateva ture, nu ami stiu cate au fost, precum am spus eram departe, discutam cu ei insa nu mai stiu ce si despre ce, este mare si dumnezeiasca aceasta putere pe care ti-o dau cei din jurul tau cu aplauzele si incurajarile lor, la un moment dat Istvan organizatorul m-a anuntat ca mai am o tura de alergare, cam 1,3km. Atunci amici mei, prietenii mei, colegii mei s-au retras si mi-au dat ocazia sat rec linia de finish de unul singur, este un sentiment maret, nu cred ca cineva poate inlege ce simte un concurent cand termina un asemenea concurs decat cand el insusi participa si termina acest test de anduranta. Mai pe scurt, am ajuns la linia de finish, medalia mi-a fost atarnata de gat, era grea, imi tragea capul in jos insa m-am tinut tare,drept, ca stalpul de telegraf, pana mi-au fost facute niste fotografii, apoi incet, cu pasi mici si impleticiti m-am indreptat spre corturile cadrelor medicale cu rugamintea sa ma ajute sa imi revin mai repede. Cu alte cuvinte m-am bagat si eu asa cum facuse si Razvan cu vreo doua ore inainte, la perfuzii. Ajuta, credeti-ma. De acum incolo, pe veci, sunt Ironman, Ironman de Romania, nu stiu daca in tara la acest moment "SUNTEM" (e un sentiment placut sa te consideri si tu unul dintre cele mai grele nume ale atletismului national) mai multi de 100 de Ironmani, sincer doresc tuturor celor ce tanjesc dupa acest titlu sa il indeplineasca. Din nefericire aud din ce in ce mai des ca baietii care au alergat un semimaraton sau o cursa de10k se inscriu la o proba de Ironman. Este o gresala, nu e bine asa, trebuiesc trecute niste etape, trebuie luat totul incet, incet, apoi totul vine de la sine. Sau poate am imbatranit prea repede si generatia ce vine poate sarii de la alergare usoara direct la Ironman- Ironman de Romania.

(1)EfUae2_95404.JPG

Mugur Fratila, Ironman de Romania (Oradea) locul   7 open, 13:25:09 ore, locul intai categoria +40 de ani.

 Voi putea sa imi apar titlul pe 2012? Se anunta un concurs mare, insa eu voi fi acolo.

P.S.Istvan, sper sa fie si in 2012 la fel de bine organizat concursul tau ca in 2011


 https://picasaweb.google.com/102011108506133365714/IronmanJustMe#slideshow/5620746760012690034

 


Adauga comentariu12 comentarii.

Vineri, 25 Mai 2012 20:07stefanalex a spus :
Esti mare Mugur ! Multa ambitie ai incat sa reusesti sa termini o astfel de proba. Ma bucur pt tine.
Vineri, 13 Ianuarie 2012 12:44Tania a spus :
Bravo! esti Iron! admiratii si felicitari pentru performanta si pentru articolul frumos care ai stris!
Joi, 24 Noiembrie 2011 08:55Mystikal a spus :
Brava bai...you have my vote. Oare tot la 40 de ani o sa imi vina si mie mintea la cap ?:))
Succes
Luni, 21 Noiembrie 2011 21:16Andrei Ciocan a spus :
Foarte frumos articolul Mugur! Felicitari! Mi-am propus si eu Ironman ,dar abia in 2015! Pana atunci ne mai vedem pe la alte concursuri. Urmatorul 1 Decembrie 2011. Bafta multa in continuare !
Luni, 21 Noiembrie 2011 14:50ciurea simona a spus :
Felicitari pentru tot efortul depus! Mult succes in continuare!
Luni, 21 Noiembrie 2011 14:08Claudia a spus :
Admirabil! Felicitari Mugur pentru vointa si dedicatie!
Luni, 21 Noiembrie 2011 14:05oprea catalina a spus :
tot inainte!
Duminica, 20 Noiembrie 2011 20:44palas catalin a spus :
is my cousin...and i am proud of it...:)...:
Sambata, 19 Noiembrie 2011 21:02Legstrong a spus :
Au predominat cele bune si satisfactia personala de invingator.
Sambata, 19 Noiembrie 2011 20:51Marga Radu Costin a spus :
Am simtit emotii puternice citind experienta ta la IronMan si am incercat sa ma pun in pielea ta si la cele bune si la agonie.
Sambata, 19 Noiembrie 2011 20:48Legstrong Florin Leonte a spus :
Excelent articolul Mugur, felicitari pentru rezultate.
Sambata, 19 Noiembrie 2011 18:03Schwarz a spus :
Respect!



Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007