Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 222390.63 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Ironman Frankfurt 2006

Ironman Frankfurt 2006

Ziua cea mai lunga

3,8 km inot. 180 km bicicleta. 42 km alergare. Fara pauze. Fara odihna. Doar cu dorinta de a termina cursa.

La Ironman Germania 2006, peste 2000 de oameni de toate virstele au raspuns provocarii. Printre ei, Vlad Stoica, un “român de fier”.

Legenda spune ca intr-o zi torida a anului 490 i.C, un soldat grec numit Pheidippides a alergat 42 de kilometri de la Marathon la Atena pentru a anunta ca armata ateniana i-a invins in lupta pe persani. Complet epuizat dupa acest efort, Pheidippides a murit la scurt timp dupa ce vestea victoriei s-a raspindit in marea metropola antica. 2000 de ani mai tirziu, legenda lui Pheidippides inspira introducerea cursei de maraton la Olimpiada din 1896 de la Atena si mult timp dupa acest moment maratonul a fost considerat un etalon al rezistentei fizice umane.

Asta pina in 1978, cind se nastea concursul Ironman.

In urma cu trei luni, atunci cind Vlad Stoicironfrank07-galeriea mi-a spus ca se pregateste pentru Ironman, recunosc ca m-am uitat cu oarecare suspiciune la el. In prima instanta, gindul m-a dus la Ironman Pro, un concurs american de culturism profesionist - iar Vlad nu prea isi gasea locul printre monstrii de 120 kg, care atunci cind fac o “amfora” ai senzatia ca e eclipsa de soare. Deci ceva nu se lega.

“Doctore, vreau sa ma ajuti cu pregatirea pe partea de nutritie, fiindca mi-am propus ca anul acesta sa scot sub 12 ore”, mi-a spus el. Ironman… Am cautat repede in memorie. Ultraanduranta. Triatlon. 3,8 km inot, 180 km bicicleta, 42 km alergare. Fara pauze de odihna intre ele. Un efort continuu pe durata a 8-15 ore, in functie de rezistenta fiecarui sportiv. O cursa fantastica la care participa in principal oameni obisnuiti (a se citi “sportivi amatori”). Un exemplu de autodepasire, de vointa si de exploatare la maxim a abilitatilor corpului uman de a se adapta la conditii extreme.

“Scapa-ma de kilogramele in plus si vino cu mine la Frankfurt, sa vezi ce inseamna un Ironman,” mi-a mai spus Vlad. “O sa ai ocazia sa vezi un adevarat spectacol al umanitatii.” Mai sa fie… Spectacol al umanitatii… Baiatul asta s-a uitat prea mult pe TVR Cultural (ceea ce, in fond, este un lucru foarte bun.) Culmea e ca acum, dupa ce am fost martor la Ironman Germania, cuvintele lui Vlad nu mi se mai par absolut deloc pompoase.

Marea provocare

Oamenii se impart in doua tipuri: cei carora le plac provocarile si cei carora nu le plac. Vlad Stoica face parte, fara nici o indoiala, din prima categorie. La 25 de ani se poate lauda cu o multime de realizari, atit pe plan sportiv, cit si pe plan profesional. Ironman Germania 2006 este pentru el a doua competitie de acest gen. Anul trecut a participat la Ironman Ungaria si asa cum imi marturisea, microbul i-a intrat in singe si nu stie daca o sa mai scape vreodata de el. Facind o paranteza, participarea la Ironman e boala grea – la Frankfurt am avut ocazia sa cunosc o multime de “oameni de fier” din diverse tari, unii dintre ei cu multe Ironman-uri la activ, recordul fiind batut de catre un canadian de 56 de ani, John Wragg, care era la al 81-lea Ironman (nu m-am putut abtine sa nu fac calculul – omul asta, numai in concursuri a inotat 308 km, a pedalat 14.580 km si a alergat 3402 km… cind te gindesti ca unii oameni nu fac in toata viata lor atitia kilometri).

Revenind la Vlad Stoica, singurul român care a participat la Ironman Germania – in urma cu un an, cind devenea director de departament la Elmec România, una dintre conditiile pe care le-a pus la angajare era foarte clara si transanta – sa fie lasat sa se antreneze pentru Ironman. Iar intr-o companie de lifestyle, unde wellness-ul este cuvintul-cheie, nu se putea astepta decit la intelegere si sprijin.

“Am facut sport de mic, pentru ca ma trag dintr-o familie de sportivi,” povesteste Vlad. “Bunicul meu a fost ciclist de performanta, iar tatal meu, Ioan Stoica a fost antrenorul lotului national de ciclism si unul dintre cei mai mari ciclisti ai României, participind la 7 Curse ale Pacii, echivalentul Turului Frantei pe vremea comunismului. El m-a ajutat sa ma pregatesc si pentru Ironman.” Vlad a facut parte din lotul national de polo, apoi a inceput sa participe la concursuri de triatlon si a cistigat o multime de medalii. “Desi ma mindresc cu aceste rezultate ca sportiv, totusi n-as vrea ca cititorii vostri sa ramina cu impresia ca Ironman este un concurs pentru sportivi de performanta. Ai sa vezi la Frankfurt, ca profesionistii si cei care au facut sport de performanta reprezinta o minoritate. In ciuda probelor extrem de dificile, Ironman este un concurs pentru omul obisnuit, care cauta o cale sa isi dovedeasca lui insusi ca poate mai mult.” Pare aproape un paradox, insa din aproape 2100 de concurenti, doar 15 barbati si 10 femei au participat la categoria profesionistilor. Restul: oameni “normali”, cu joburi, cu familie, cu probleme cotidiene, dar cu o vointa fantastica.

In toata aceasta ecuatie - provocarea mea: sa il ajut pe Vlad sa scape de kilogramele pe care le acumulase de la ultimul Ironman. Aparent o sarcina usoara, pe care am dus-o la bun sfirsit cu multe alte persoane, insa Vlad avea o “mica” particularitate: in trei luni trebuia sa (re)devina apt sa termine cu bine o cursa de 3,8 km inot, 180 km bicicleta si 42 km alergare. Iar asta presupune mult, chiar foarte mult antrenament.

Ziua cea mai lunga

Frankfurt pe Main. 23 iulie 2006. Ora 3,30.

Vlad este deja in picioare. In timp ce face ultimele pregatiri, isi recapituleaza in minte tot ce trebuie sa ia cu el – mici detalii, dar foarte importante pentru o cursa Ironman. Este la fel de tacut ca si in zilele premergatoare concursului, in ciuda firii sale volubile si comunicative. Aceasta “staza” autoimpusa este una dintre tehnicile lui de pregatire pentru concurs, care il ajuta sa se concentreze, sa se debaraseze de ginduri negative si sa isi conserve energia pentru cursa. Ritmul respiratiei ii tradeaza insa emotiile inerente si tensiunea prin care trece. “Cind o sa ma aflu la linia de start, toata aceasta stare va disparea si o sa ma concentrez numai asupra a ceea ce am de facut,” spune Vlad, care are experienta multor competitii sportive.

In districtul Sachsenhausen, unde se afla hotelul nostru, este liniste. In aceasta zona veche, autentic germana, intemeiata chiar de catre Carol cel Mare – si singura parte a Frankfurtului care a scapat de bombele Aliatilor in al Doilea Razboi Mondial - turistii se aduna ca sa bea cidru si bere si sa se bucure de pitorescul locului - o multime de taverne, hoteluri si case vechi. Acum nu misca nimic in zona - doar in departare, in centrul modern al orasului, plin de zgirie-nori generos luminati se vad lasere care anunta inceputul celei mai lungi zile a anului, pentru “oamenii de fier”.

Nici nu apuc sa ii urez succes lui Vlad, pentru ca se grabeste sa ajunga la locul de plecare al autocarelor pentru sportivi. Eu, impreuna cu Diana Voicu, realizator la Radio Lynx ne indreptam mai relaxati spre Hotel Intercontinental, unde ne asteapta autocarele pentru presa. Ajungem la 5 fara 3 minute, iar la 5 fix autocarele pleaca, asa cum era anuntat in program. Nemteste. Ca de altfel toata organizarea evenimentului, care s-a desfasurat perfect pina in cele mai mici detalii.

Inot. 3,8 km

Langener Waldsee este un lac artificial aflat la 12 km sud de Frankfurt, folosit ca zona de agrement. Multe dintre cladirile din Frankfurt au fost ridicate folosind ca material de constructie solul unde acum se afla lacul. Autocarele ne lasa in apropierea zonei de start. Este ceata si destul de racoare, insa apa lacului are in jur de 25 de grade Celsius. Aerul are o temperatura suportabila – probabil si din cauza furtunii izbucnite cu o seara in urma, prima dupa multe zile de canicula. Mizind pe vremea foarte calduroasa, organizatorii nu au permis in acest an purtarea costumelor intregi de neopren (wet-suits), ca sa evite cazurile de hipertermie.

Aproape de ora 7 incep sa se adune la linia de start concurentii – intii cei citiva profesionisti, care poarta casca rosie, si apoi o multime de casti verzi, “ironman”-ii amatori. Prin fata a peste 20.000 de spectatori trec concurentii si nu pot sa nu remarc ca multi sint departe de modelul clasic al atletului cu trup de David – mai slabi, mai grasi… Si totusi, cei mai multi dintre ei vor rezista efortului fantastic pe care il presupune cursa Ironman. Statisticile oficiale ale concursului dezvaluie un alt aspect important de retinut: cea mai bine reprezentata categorie de virsta a fost 35-39 ani (30% din concurenti) - desi probabil te-ai fi asteptat sa spun 18-24 ani; 22% dintre participanti au avut virste intre 40-44 ani si 14% 30-34 ani. Desi mai slab reprezentate, la categoriile de “seniori” au participat 34 de barbati cu virste intre 55-59 ani, 10 barbati la categoria 60-64, 7 barbati la categoria 65-69 ani si 2 peste 70 de ani (cel mai virstnic concurent avind 72 de ani), in timp ce la femei au participat 8 concurente cu virste intre 50-54 ani, 4 la categoria 55-59 ani si 1 concurenta de 61 ani.

Ora 7. Roland Koch, prim-ministrul landului Hessen, da startul. Multimea de casti verzi – nu pot sa ma abtin sa nu fac comparatia cu o uriasa plantatie de verze – incepe sa se deplaseze in prima tura de lac. Vlad se afla undeva in mijloc, hotarit sa nu forteze. Un astfel de start simultan a peste 2000 de concurenti are dezavantajele lui – mai primesti un picior in cap, se mai agata cineva de tine si te trage sub apa… Insa dupa prima tura, concurentii incep sa se distanteze unii de altii, in functie de viteza cu care inoata, iar riscul “ambuteiajelor” se reduce. Concurentii trebuie sa faca doua ture de lac, care sint marcate cu ajutorul unor balize de culori diferite; intre cele 2 ture exista o scurta portiune de plaja (50 m) pe care o parcurg alergind. Iata ca si cea de-a doua tura de inot se apropie de sfirsit – primii ies din apa, asa cum era de asteptat – sportivii profesionisti. O multime de spectatori se inghesuie pe marginile culoarului de finis pentru proba de inot si ii aclama pe sportivi. Il vad pe Vlad alergind spre zona de tranzitie 1, acolo unde ii asteapta bicicletele; desi zona este inchisa pentru spectatori, ma folosesc de acreditarea mea de presa si ma duc sa iau un interviu unui sportiv. Care, coincidenta, se numeste Vlad Stoica.

Bicicleta. 180 km

Desi putin ametit de trecerea de la pozitia orizontala la cea verticala, Vlad este intr-o forma excelenta si e gata sa porneasca pe traseul de bicicleta. Ne uitam de jur imprejur la standurile cu biciclete si remarcam faptul ca majoritatea se afla inca acolo. Asta nu poate sa insemne decit un singur lucru – Vlad a iesit din apa cu un timp foarte bun (mai exact intre primii 70 de concurenti). Se schimba rapid si porneste in aventura de 180 de kilometri. Iar noi ne suim in autocarul presei care ne duce in urmatorul punct de observatie – orasul istoric Maintal-Hochstadt.

Inceputul cursei de bicicleta este prima ocazie pentru concurenti sa-si reincarce bateriile. O cursa Ironman presupune un consum caloric de pina la 10-12.000 kcal in jumatate de zi. Ca sa iti faci o idee: un barbat de 75 kg, care face efort fizic moderat, consuma in jur de 2500-3000 kcal intr-o zi obisnuita… Evident ca nu este posibil ca un sportiv sa acopere, in timpul cursei, necesarul caloric, insa trebuie sa faca tot posibilul sa se alimenteze permanent si mai ales sa se hidrateze, iar acesta este unul dintre primele lucruri pe care le invata sportivii de anduranta. Colegiul American de Medicina Sportiva recomanda atletilor sa consume cite 30-60 g de carbohidrati pe durata fiecarei ore de antrenament sau competitie. Corpul uman are o capacitate limitata de a depozita carbohidrati (sub forma de glicogen), iar daca un sportiv nu are grija sa isi reimprospateze permanent rezervele, atunci este candidat sigur la esec – atletii numesc asta “a se lovi de zid”, adica acel moment in care nu mai reusesc din punct de vedere fiziologic sa continue cursa si sint nevoiti sa abandoneze. Ca sa evite aceasta problema, Vlad isi pregatise sa aiba pe bicicleta batoane energizante, bogate in carbohidrati, briose, geluri energizante si citeva sticle de bautura izotonica.

In Maintal-Hochstadt i-am asteptat pe atleti in Iad – mai exact intr-o zona pe care concurentii o numesc “The Hell” datorita pantei abrupte. Si ca sa fie tot tacimul complet chiar atunci s-a pornit o ploaie torentiala, care i-a udat la piele pe sportivi si a facut drumul pavat cu piatra cubica deosebit de alunecos si periculos.

Pentru Vlad, kilometrul 90 inseamna o amintire urita. Drumul in panta parea ca se apropie de sfirsit. La un moment dat drumul coteste la dreapta, iar Vlad are impresia ca urmeaza o portiune de coborire si alege un pinion pentru astfel de drum. Dar, surpriza… O portiune de panta si mai abrupta. Nu mai are timp sa schimbe pinionul si este nevoit sa abordeze panta cu bicicleta “setata” pentru coborire. Forteaza urcarea si simte o durere ascutita in genunchiul sting – o intindere care ii va da de furca pe tot restul traseului.

Intre timp, noi ajungem cu autocarul presei in Frankfurt, in Mainkai/Eiserner Steg, pe malul riului Main, acolo unde se afla zona de tranzitie 2, in care sportivii isi lasa bicicletele si intra in cursa de maraton. Ploaia s-a oprit si acum soarele arde puternic, dar atmosfera este fantastica: zeci de mii de spectatori in tribunele special amenajate, dar si pe traseul de bicicleta si maraton, ecrane imense care transmit cursa in direct, steaguri, aplauze si aclamari pentru fiecare atlet ce trece.

Vlad apare destul de tirziu si aflam ca ghinioanele s-au tinut lant: in afara de acea accidentare care l-a incetinit mult, cu 40, respectiv 20 km inainte de finisul pentru proba de bicicleta, a avut de doua ori pana de cauciuc si a trebuit sa astepte echipele de depanare…

Alergare. 42 km

Maratonul in sine este o mare provocare. Dar atunci cind trebuie sa il faci dupa 3,8 km inot si 180 km bicicleta, dupa ce te-a plouat torential si acum temperatura atinge 37-38 grade… asta da provocare!

Cursa a inceput de mai bine de 8 ore si primii concurenti, majoritatea sportivi profesionisti termina maratonul si trec primii linia se sosire in piata Römerberg, in aplauzele spectatorilor veniti sa ii aclame.

Vlad intra in zona de tranzitie 2 si isi pune pantofii pentru alergare. Este destul de obosit si are dureri la nivelul genunchiului accidentat. Il dor si muschii de partea opusa accidentarii, pentru ca a fost nevoit sa se foloseasca mai mult de ei ca sa compenseze. Bea un pahar de bautura cu electroliti si se grabeste sa intre in cursa de maraton. Are de facut 4 ture pe un traseu ce se intinde pe ambele maluri ale Main-ului. In departare se vede Domul (Catedrala Sfintului Bartolomeu), si la ceva distanta de el, zgirie-norii – pe locul 2 ca inaltime in Europa – zona care a facut ca Frankfurtul sa fie poreclit “Mainhattan” ca aluzie la Manhattan sau “Bankfurt” - multi dintre acesti zgirie-nori fiind sedii ale unor importante banci germane.

Momentul intrarii cu cursa de maraton reprezinta un al moment cheie, care pune la grea incercare capacitatea de adaptare rapida a sportivilor. Dupa ce 5-6 ore (sau mai mult) au pedalat, iar imaginile de pe traseu s-au succedat cu repeziciune, iata ca acum peisajul se schimba mult mai lent si sistemul nervos trebuie sa faca fata acestei schimbari. Unii dintre concurenti abandoneaza pe parcurs, insa cei mai multi sint pregatiti sa reziste acestei ultime incercari. “Ironman”-ii au chiar o vorba, apropo de maraton: “Runners do Marathons. We do them as a ‘cooldown’…”

De-a lungul intregului traseu de maraton se gasesc puncte de ajutor, unde sportivii primesc apa, bauturi izotonice, mincare, gheata si bureti imbibati in apa. Alaturi de ceilalti spectatori incurajam fiecare “om de fier” care trece pe linga noi. Sub numarul de concurs se gaseste scris prenumele concurentului – in felul acesta il poti incuraja direct, iar sustinerea publicului le da forte sa continue efortul imens pentru a termina aceasta cursa senzationala.

“Durerea imensa pe care a trebuit sa o indur in timpul cursei imi da acum o energie extraordinara.” spune Vlad. “Daca am reusit sa depasesc acele momente, acum simt ca pot sa trec peste orice.” Pina la jumatatea cursei de alergare, Vlad a reusit sa obtina un timp bun, cu care s-ar fi putut lauda si in conditiile unui maraton per se. Apoi accidentarea la genunchi si-a facut simtita prezenta si restul traseului l-a alergat mai mult schiopatind.

Adrenalina, acid lactic, endorfine – reteta pentru “cocktailul Ironman”. Specialitatea casei.

Finis. Piata Römerberg

Römerberg este cea mai importanta zona istorica din Frankfurt – in piata aveau loc turniruri, iar in Römer, cladirea primariei, se desfasurau festivitatile de incoronare a imparatilor germani. Majoritatea cladirilor din zona, ca de alfel o mare parte din Frankfurt, au fost distruse la bombardamente, insa nemtii ambitiosi le-au reconstruit dupa planurile initiale, iar in zonele mai putin importante din punct de vedere istoric au construit orasul modern.

In 23 iulie, Römerberg a fost locul unde mii de “oameni de fier” au trecut linia de sosire in “cea mai lunga zi” a vietii lor, intimpinati de spectatorii care se inghesuiau sa ii vada si sa ii felicite. Asteptindu-l pe concurentul nostru, am vazut trecind pe sub arcada “finish”-erilor barbati si femei de toate virstele, unii rizind de bucurie, altii cu lacrimi in ochi, insa toti uitind pentru o clipa de oboseala si savurind momentul victoriei - momentul in care au avut confirmarea ca intr-adevar POT.

A fost extraordinar de emotionant pentru noi sa il vedem pe Vlad Stoica terminind cursa. Nu pot decit sa imi imaginez ce a fost in sufletul lui atunci cind a primit medalia si tricoul de finalist.

Urmatoarea oprire am facut-o in Athlete’s Garden, o zona special amenajata in care toti concurentii au primit ingrijire medicala de la Crucea Rosie din Hessen si medici voluntari, au putut sa faca dus, jacuzzi si masaj si apoi sa manince. Ne-am amestecat prin multimea de purtatori de tricouri rosii de “finisher”, in timp ce in Römerberg si Mainkai incepuse spectacolul de final, cu lasere si artificii.

Dupa ce Vlad si-a recuperat bicicleta din zona de tranzitie 2, am deschis o sticla de sampanie in cinstea “românului de fier” de la Ironman Germania 2006.

Ziua cea mai lunga se terminase.

 

IRONMAN GERMANIA 2006 in cifre

230.000.000 materiale publicitare realizate in Germania special pentru Ironman 2006

34.920.000 persoane au ascultat emisiunile de radio realizate cu ocazia acestui eveniment

23.400.000 oameni au urmarit transmisiunile tv pentru Ironman Germania

6.000.000 euro, valoarea totala a bicicletelor apartinind concurentilor Ironman

6.000.000 accesari ale siteului www.ironman.de, pe o perioada de 12 luni

1.600.000 accesari pe www.ironman.de in ziua concursului

350.000 spectatori au urmarit live cursa Ironman Germania

150.000 pahare au fost folosite in cele 10 statii de ajutor pentru sportivi

140.000 kilowatti au fost consumati pentru a lumina zona de sosire si alte zone ale traseulului

100.000 dolari, valoarea totala a premiilor

40.000 euro, costurile pentru consumabile

40.000 programe tiparite

30.000 ore de munca pentru cei peste 4000 de voluntari, in saptamina cursei

25.000 sticle cu apa sau bauturi izotonice, oferite sportivilor in timpul cursei pe bicicleta

15.000 batoane energizante consumate de sportivi

13.000 litri de apa minerala oferiti sportivilor in timpul cursei

12.000 banane, 7.000 mere, 5.000 portocale, 1.500 lamii, 1.000 pere, 250 pepeni, 90 kg struguri au fost consumate de catre atleti

11.000 litri de bauturi izotonice consumati de catre sportivi

5.000 bucati de prajituri mincate de atleti

4.000 fluiere oferite spectatorilor din Frankfurt, pentru a face atmosfera

4.000 voluntari, care au facut ca totul sa mearga “nemteste”

2.080 sportivi paricipanti la cursa Ironman Germania

500 medici si maseuri au stat la dispozitia concurentilor

320 euro taxa de inscriere la concurs

318 jurnalisti si fotografi acreditati

72 ani, virsta celui mai batrin participant

71 % concurenti din Germania

38 natiuni ale lumii au avut sportivi participanti la Ironman 2006

32 kilometri de gard au fost folositi de-a lungul traseului

16 prezentatori au informat permanent spectatorii si au tinut atmosfera “fierbinte”

8 televiziuni au transmis cursa

2 jurnalisti romani acreditati

1 concurent din Romania – Vlad Stoica

(autor: Serban Damian)

Articolul a fost publicat in revista Men's Health Romania si este reprodus aici cu permisiunea redactiei.

 


Adauga comentariuNici un comentariu.


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2017. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007