Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 221470.12 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Ironman Ungaria 2007

Ironman Ungaria 2007

Daca vrei sa iti traiesti cu adevarat viata, trebuie sa te incumeti sa iesi din „zona de confort”

Ironman-ul este mai mult decit un sport. E vorba de cunoastere de sine. La inceput exista provocarea sa vezi daca poti sa faci cursa, din punct de vedere fizic. Apoi iti dai seama ca este mai mult decit o provocare fizica, este in aceeasi masura, sau chiar mai mult, una mentala. E vorba de a termina ceva ce ai inceput. E vorba despre tine si relatia ta cu propria persoana.

Cea mai buna metoda de autocunoastere este studierea relatiei dintre tine si durere. Durerea te face sa te cunosti intr-un mod foarte autentic. Nu e vorba de durerea dintr-un accident sau de durerea sufleteasca, ci de durerea sacadata, ritmica, ca un cutit ce te inteapa in mod constant, cea ce exista intr-o cursa de ultraanduranta. Interesant este ca ai posibilitatea sa opresti aceasta durere in orice secunda, daca ai vrea acest lucru. Si totusi nu o faci. Asta te face sa iti dai seama din ce material esti construit.

Zona de confort

Vlad Stoica s-a obisnuit sa isi traiasca viata in afara zonei de confort. Oamenii care fac lucruri deosebite traiesc in afara acestei zone.

„Noi, ca oameni, sintem obisnuiti si structurati sa traim intr-o zona de confort,” e de parere Vlad. „Este cea mai usoara si comoda cale de a-ti trai viata, dar din pacate nu genereaza prea multe rezultate. Este mecanismul cu care poti sa supravietuiesti sau sa traiesti in limite rezonabile, fara insa a face salturi calitative.” Oamenii au senzatia ca atit timp cit stau in aceasta zona, sint in siguranta. Adevarul este altul – cu cit esti mai cufundat in zona de confort, cu atit esti mai expus, mai vulnerabil in fata provocarilor vietii. Spre deosebire, cu cit reusesti sa stai mai mult in afara zonei de confort, cu atit esti mai perspicace, mai abil, poti sa aboredezi problemele intr-un mod mult mai dinamic si le poti rezolva mult mai rapid si eficient. Zona de confort este valabila in toate aspectele vietii: job, viata de cuplu, relatia cu prietenii si cu parintii.

„Oamenii care ne fac sa ii admiram prin performantele lor, de obicei traiesc in afara zonei de confort,” spune Vlad. „Ca sa ma refer la Ironman, un exemplu de om care uimeste prin actiunile lui este Steven van Groningen, care este cap de familie, presedinte de banca, fost sportiv de performanta, iar anul acesta a facut un Ironman, la virsta de 50 de ani. Pentru un asemenea om, zona de confort este mult deasupra a celei in care traiesc oamenii obisnuiti.”

De obicei, „drive”-ul care te face sa-ti schimbi modul de viata vine dintr-un soc sau vazind experienta altcuiva sau din faptul ca te-a inspirat ceva la alta persoana si ai ajuns in faza in care vrei si tu sa faci ceva asemanator. Din pacate, prea putini oameni aleg sa iasa din zona de confort, insa potentialul exista in fiecare.

2 Ironman-uri in 2 luni

Ironman Ungaria a fost pentru Vlad Stoica momentul cind s-a decis sa treaca de a stadiul de finisher la cel de performer. „Totul a inceput cu etapa a doua de pregatire, in care m-am antrenat aproape de limita maxima,” povesteste Vlad. „Antrenamentele de intensitate au fost toate out of the comfort zone, adica undeva in afara zonei de confort, acolo unde incepe sa doara... rau.” In Ironman, a iesi din zona de confort inseamna sa mergi la „totul sau nimic”, sa tragi de tine la capacitate maxima, sa ai puterea de a iesi din acel safe mode in care poti duce cursa pina la capat cu un consum minim. Ca sa faci acest lucru trebuie sa rupi o bariera, care din pacate este foarte dureroasa – pe omul „normal” atunci cind incepe sa il doara, incetineste. Sa iesi din zona de confort inseamna sa nu te mai gindesti la durere.

„Pina la Ironman Nisa am avut o medie de 15 ore de antrenament pe saptamina, incepind cu luna ianuarie 2007,” povesteste Vlad. „In acest interval am facut antrenamente pure de anduranta, de acumulare, in care am construit rezistenta. Ironman Nisa poate fi considerat un fel de antrenament, care a constituit virful maxim al perioadei de rezistenta. Dupa aceasta, in cele doua luni pina la Ironman Ungaria, media antrenamentelor a scazut la 7-8 ore pe saptamina, insa intensitatea lor a crescut cu cel putin 30%.”

Ironman, „pusculita” cu energie

Ironman-ul poate fi considerat un concurs de supravietuire in conditii extreme. In cele 8-16 ore de efort, este foarte important ca sportivul sa stie cum sa-si gestioneze resursele de energie. „Concursul Ironman poate fi comparat cu o pusculita pe care ai umplut-o cu bani tot anul si acum o spargi si ii cheltuiesti pe toti in citeva ore,” spune Zakarias Geza, multiplu campion la eXtremeMan. „Nu poti sa te astepti sa gasesti in pusculita multe monede, daca nu ai alimentat-o in mod constant (kilometri de antrenament) pe parcursul anului.”

Ca sa poti sa termini un Ironman trebuie in primul rind sa te cunosti pe tine insuti in cele mai mici detalii, sa fi constient care iti sint punctele slabe astfel incit sa reusesti sa eviti greselile sau sa le poti corecta rapid in timpul concursului. „Ironman-ul incepe odata cu alergarea,” spunea Dave Scott, un celebru campion, care a cistigat de sase ori Ironman Hawaii, cel mai important concurs de gen. Este un lucru stiut ca cei care ajung campioni in concursurile Ironman au fost inainte alergatori de top. De asemenea, toti cei care participa la astfel de concursuri stiu ca indiferent de nivelul de pregatire, atmosfera competitiei si alte elemente, succesul sau esecul intr-un Ironman are legatura directa cu ultimii kilometri de alergare. Acolo este locul unde pot „lovi zidul” sau il pot intilni pe „omul cu ciocanul” - aceste expresii foarte sugestive referindu-se la momentul in care sportivul nu mai are puterea de a continua, deoarece isi epuizeaza complet resursele de energie si creierul obliga corpul sa inceteze efortul, pentru a se proteja.

 

Inot, 3,8 km, 1800 kcal

La inot, o buna parte din energie se consuma pentru termoreglare. Apa conduce caldura de zece ori mai rapid decit aerul, de aceea este foarte important timpul pe care sportivii il petrec in apa. Acest lucru poate fi constatat chiar si atunci cind inoti, ca relaxare, intr-o piscina si este cu atit mai evident in cazul unei probe de inot intr-un lac sau in mare, caz in care gradientul de temperatura (adica diferenta dintre temperatura corpului si cea a apei) poate fi destul de mare. Corpul genereaza caldura atunci cind efectueaza lucru mecanic, adica efort fizic. Fiecare contractie musculara este insotita si de degajarea unei cantitati de caldura (asa se explica de ce tremuram cind este frig). Inotatorii mai buni, care au o tehnica mai eficienta de inot sint mai avantajati la acest capitol, pentru facind mai putin efort pentru a inainta, genereaza mai putina caldura ce se pierde in mediul inconjurator. Inotatorii mai putin eficienti fac mai multe miscari inutile, in felul acesta generind mai multa caldura, ceea ce in final inseamna un consum energetic mai mare. Atunci cind temperatura apei este mai scazuta de 24 grade Celsius, sportivilor li se permite sa poarte costume intregi, numite wetsuits, care pe de-o parte limiteaza pierderea de caldura, iar pe de alta parte ii ajuta sa „alunece” mai usor prin apa, marindu-le viteza de inot.

 

Ciclism, 180 km, 5000 kcal

Ciclismul este un sport in care unul dintre cele mai importante elemente este frecarea cu aerul. Daca sportivul inainteaza avind vint din fata, este clar ca efortul pe care il va depune va fi mai mare si deci consumul caloric mai important. Trebuie sa mai adaugam la ecuatie diferentele de teren si altitudine, precum si temperatura ambientala. Chiar si in conditii de laborator, consumul energetic pentru 180 km parcursi pe bicicleta se ridica la minim 3600 kcal, iar daca luam in calcul toate variabilele, numarul creste semnificativ. Cursa de ciclism este de obicei cea mai lunga parte a competitiei. In acest interval sportivul are cea mai buna ocazie sa se hraneasca, deoarece miscarea ciclica, pozitia corpului si situatia competitionala in sine ii permite sa faca acest lucru (in timp inotului este evident ca nu ai cum sa te alimentezi, iar la alergare este mult mai dificil decit la ciclism). Daca organismul ar avea acces neconditionat la rezervele de energie stocate in tesutul adipos, atunci chiar si un sportiv foarte suplu, cu doar 8-12% grasime, ar putea sa faca fara probleme cei 180 km, fara sa aiba nevoie sa se realimenteze (ba mai mult, un calcul matematic arata ca sportivul respectiv ar putea sa faca Turul Frantei, 3000 km, fara realimentare). Numai ca organismul uman functioneaza altfel. In fiziologie este o axioma exprimata plasic prin expresia „grasimile ard numai in focul carbohidratilor.” Acest lucru inseamna ca in lipsa carbohidratilor, lipidele nu pot fi folosite ca sursa de enenergie, mai ales intr-un efort intens si de durata.

Corpul sportivului de ultraanduranta, care se antreneaza in mod regulat pe distante lungi, se adapteaza in timp la acest necesar energetic foarte crescut si ajunge sa poata inmagazina aproape de doua ori mai multi carbohidrati la nivelul muschilor activi si in ficat, decit un om cu o activitate fizica obisnuita. „Oamenii de fier” invata pe parcursul antrenamentelor sa-si monitorizeze atent semnalele corpului astfel incit sa stie cind trebuie sa se alimenteze, pentru a evita momentul fatal cind „omul cu ciocanul” le aplica lovitura de gratie. In timpul concursului, sportivii isi completeaza necesarul de energie consumind bauturi si alimente preponderent glucidice. Gelurile cu carbohidrati sint foarte utile pentru ca sint foarte usor de folosit, insa sportivul trebuie sa consume imediat si apa, pentru a dilua gelul, in caz contrar, conform legii presiunii osmotice, apa va migra catre solutia mai concentrata, deci din singe in lumenul intestinal, iar sportivul va fi nevoit in scurt timp sa gaseasca o toaleta.

 

Alergare, 42 km, 3500 kcal

Partea cea mai complicata a „ecuatiei” numita Ironman, este maratonul. In medie, 1 km de alergare impune un consum caloric de 70 kcal, deci un maraton intreg necesita energie valorind in jur de 3000 kcal. Complexitatea problemei consta in faptul ca pe durata alergarii nu exista o posibilitate reala de a reumple „depozitele” de carbohidrati golite in proba de ciclism, asadar este esential ca la maraton sportivul sa intre cu aceste rezerve refacute. Ca alergarea sa fie eficienta, deci cit mai putin consumatoare de energie, sportivul trebuie sa se obisnuiasca sa alerge relaxat, iar aceste lucru se invata de-a lungul antrenamentelor. Un secret simplu de aplicat este sa te obisnuiesti sa alergi avind mandibula relaxata si vei vedea ca tot corpul se detensioneaza.

Alimentarea in timpul probei de maraton este o incercare dificila pentru fiecare sportiv. Este absolut necesar ca ei sa stie exact ce alimente si bauturi pot tolera in timpul efortului. Senzatiile gustative se modifica atunci cind faci efort de durata si ceea ce poate ti se pare acceptabil in mod obisnuit, s-ar putea atunci sa aiba un gust prea intens sau prea fad. Dilutia carbohidratilor este de asemenea un aspect important – un „suc” prea concentrat s-ar putea sa te trimita rapid la prima toaleta pe care o intilnesti in cale. Un principiu de baza este sa eviti sa incerci ceva nou in timpul concursului; fa acest lucru la antrenamente.

Inceputul maratonului trebuie sa coincida cu compensarea pierderilor lichidiene. Sportivul trebuie sa invete sa bea din mers si este necesar sa consume in jur de 150-200 ml de lichid la fiecare 2-3 kilometri – apa plata sau minerala, bauturi de rehidratare. Retineti ca senzatia de sete apare abia atunci cind s-au pierdut prin transpiratie mai multi litri de apa, deci s-a instalat un grad de deshidratare. Organismul ne ”comunica” permanent, prin senzatii, starea in care se gaseste – daca in timpul maratonului picioarele devin tot mai grele, iar pulsul incepe sa creasca intr-un mod aparent nejustificat, atunci realimentarea cu carbohidrati nu trebuie sa mai intirzie.

 

Ironman Ungaria 2007

In ultimii ani, triatlonul pe distante lungi, tip Ironman, a devenit un fenomen foarte popular, raspindindu-se cu repeziciune in toata lumea. Aproape fiecare tara civilizata are propriul Ironman, fiecare dintre ele cu specificul particular legat de organizarea celor trei probe. Campionatul de triatlon pe distanta lunga, „eXtreme MAN” din Ungaria a ajuns la editia a 17-a, ceea ce spune multe despre traditia lor in ceea ce priveste sportul de anduranta. Daca in urma cu ani de zile acest concurs era unul „de casa”, la care participau 30-40 de sportivi, iata ca in 2007 au venit in jur de 500 de participanti, in principal din Ungaria, dar si din tarile vecine.

Pentru Vlad Stoica, „românul de fier”, acest Ironman era parte dintr-un pariu pe care il pusese cu propria capacitate de autodepasire – 2 Ironman-uri in mai putin de 2 luni. Dupa ce in iunie termina unul dintre cele mai dificile Ironman-uri din lume, cel de la Nisa, Vlad si-a acordat doar citeva zile de relaxare, apoi a inceput sa se antreneze in forta. La Ironman Ungaria trebuia sa fie in maximul de forma. Si asa a si fost, terminind concursul cu o diferenta de 2 ore fata de performanta anterioara.

Concursul a avut loc in Nagyatad, o statiune cu bai termale aflata in apropierea granitei cu Croatia. Acest orasel linistit s-a insufletit in perioada 23-26 august, cind a fost invadat de multimea de „oameni de fier” dornici sa se intreaca in cele trei probe consacrate: 3,8 km inot, 180 km bicicleta si 42 km alergare. Printre concurenti am avut bucuria sa mai intilnim trei români: Marius Rus, aflat la al 10-lea Ironman (despre el ai mai citit in MH), Mihai Baractaru si Alexandru Diaconu, ultimii doi, campioni nationali de juniori la triatlon, fiind elevii lui Marius si aflati aici la primul Ironman din viata lor.

Proba de inot, 2 ture a cite 1900 metri, s-a desfasurat intr-un lac minier in Gyekenyes; apa relativ rece a permis utilizarea costumelor intregi. Asa cum era de asteptat, Vlad a iesit din apa printre primii, terminind proba in o ora si 1 minut. Cursa de bicicleta a fost etapa de maxima performanta pentru Vlad. Nu numai ca acum pedala pe o bicicleta Trek, noua si ultraperformanta, dar isi mobilizase toate resursele fizice si in special cele mentale pentru a da totul, iar acest lucru s-a vazut prin faptul ca a mers cu o viteza medie de 32 km/h si terminind proba in 5 ore si 30 de minute. Traseul de bicicleta a fost mult mai „rezonabil” decit cel de la Nisa, de aceasta data diferenta de altitudine nedepasind 500 metri. Dupa aceasta cursa plina de adrenalina, a urmat maratonul. Cei 42,195 kilometri au fost compusi din 16 ture de cite 2625 metri, legind 2 puncte importante din Nagyatad. Soarele puternic si monotonia traseului n-au reusit sa il opreasca pe Vlad si nici pe ceilalti trei români, toti trecind linia de sosire in primii 100, ceea ce reprezinta o performanta atit pentru fiecare in parte, cit si pentru România.

 

Stabileste-ti obiectivele!

Se spune ca daca nu stii incotro te indrepti, sigur nu ajungi nicaieri. Este foarte important sa iti stabilesti inca de la inceput obiective clare, realiste, orientate catre depasirea performantelor personale. Acorda-ti suficient timp pentru a atinge aceste obiective si te vei bucura de succes si de o mai mare incredere in fortele proprii.

 

Urmatorii pasi te vor ajuta sa iti clarifici obiectivele si drumul catre ele:

Defineste-ti “Visul” – nu iti fie teama sa visezi departe. Daca iti doresti sa faci un Ironman, atunci viseaza cu ochii deschisi la momentul cind il vei termina. Nu te crampona de un eveniment anume si nu te compara cu altii. E visul tau.

Fii constient de “puterile” tale – in triatlon trebuie sa te evaluezi la fiecare dintre cele trei sporturi in parte si sa stabilesti clar ce trebuie sa faci pentru fiecare. Cere parerea unui antrenor sau unui sportiv mai experimentat.

Fii cinstit cu tine insuti – e nevoie de obiectivitate atunci cind stabilesti care iti sint punctele slabe. Totusi nu te concentra numai asupra acestora, ci continua sa iti imbunatatesti si punctele forte.

Stabileste-ti obiective pe termen scurt – imparte-ti “visul” in bucati mai mici si mai usor de realizat

Fa-ti un plan impartit pe zile – imbunatatindu-ti performentele de la un antrenament la altul, vei reusi sa faci salturi calitative sesizabile pe durata lunga. Noteaza-ti intr-un jurnal exact ce vrei sa obtii de la antrenamentul respectiv.

Implica-te – trebuie sa te asiguri ca obiectivele pe care ti le-ai propus sint cu adevarat cele pe care le doresti. Spune “voi face”, nu “voi incerca”.

Monitorizeaza-ti continuu progresele – fii flexibil si modifica planul atunci cind e necesar. Uneori, anumiti factori - starea de sanatate, jobul, familia, vremea – iti pot incetini sau accelera viteza cu care progresezi.

 

(autor: Serban Damian)

Articolul a fost publicat in revista Men’s Health Romania si este reprodus aici cu permisiunea redactiei.


Adauga comentariuNici un comentariu.


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2017. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007