Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 222213.32 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » La multi ... kilometri! Maratonul Atena 2014

La multi ... kilometri! Maratonul Atena 2014

Povestea primului meu maraton incepe cand clubul de alergători Ro Club Maraton in parteneriat cu Explore Travel a pus la bătaie un bilet de participare la maratonul din Atena prin intermediul concursului ”Maratonul Meu”. Citind regulamentul concursului, am observat că maratonul urma sa aiba loc exact de ziua mea, pe 9 noiembrie. Din acel moment, am avut o presimțire și m-am înscris și eu la concurs cu povestea primului meu semimaraton. Planul meu era, în caz de câștig, să particip la proba de 10 km din cadrul competiției, gândindu-mă că un maraton necesită un proces de pregatire îndelung pe care încă nu aveam în plan să îl fac, dat fiind că alergam de abia câteva luni.

Timpul a trecut și am ajuns la ziua extragerii care avea loc în cadrul Expo Maraton din cadrul Maratonului International București la care participam și eu, la cel de-al doilea semimaraton. Ajungând cu puțină întârziere la extragere, am fost întâmpinata de Alexandra, o alergătoare din Cluj, care m-a anunțat cu entuziasm: ”Ai câștigaaat!”. Am rămas buimacă. Chiar urma să alerg în Atena de ziua mea. Doar că era o singură problema: înscrierile la proba de 10 km se terminaseră, deci maratonul mă aștepta peste o lună. Sincer vorbind, am avut câteva rețineri și temeri, că nu îl voi putea termina, că ma voi dezamăgi atât pe mine, cât și pe cei care mi-au dat premiul. Dar m-am încurajat cu ideea că orice se întâmpla cu un motiv, iar aceasta este o oportunitate care nu va mai apărea niciodată. Într-o lună de zile am apucat să fac o alergare mai lungă, de 30 de km, care mi-a dat speranță că voi reuși sa termin și cei 42 de km, și câteva alergări mai scurte. Am decis mă bazez pe munca depusă în ultimele luni și să nu forțez prea tare într-o lună.  

(1)2bc7Rbw3_30976.jpg

Cu trei zile înainte de maraton, am ajuns la Atena. Orașul mișuna deja de alergători, pe care îi recunoșteam după încalțăminte, imbrăcăminte. mușchii de la picioare sau chiar doar după statură. Prima oprire am făcut-o la Expo Marathon, care avea loc într-un complex sportiv pe malul mării. Oameni de toate vârstele și naționalitățile își ridicau kiturile de participare. Am văzut chiar și un preot de vârsta a treia, cu barba albă, lungă și kitul de participare după umăr. Mi s-a părut destul de impresionantă și expoziția dat fiind că nu am mai fost la ceva de așa amploare.

Am profitat de doua zile de vizitat orașul. Una din facilitățile înscrierii la maraton a fost transportul gratuit prin oraș, astfel am putut să mă învârt prin mai multe părți ale Atenei fara a-mi obosi picioarele prea tare înainte de maraton. Majoritatea turiștilor erau maratoniști și mi-a făcut plăcere să văd mulți oameni interesați și de cultura și istoria orașului, nu doar de competiția în sine.

(2)PiqLhcz_77791.jpg

Competiția are loc din localitatea Marathon până pe stadionul Panathinaiko din Atena. Cursa se bazează pe legenda lui Pheidippide care după bătălia din localitatea Marathon ar fi alergat distanța de 42.195 km, să anunțe victoria grecilor împotriva perșilor și după anunțarea ei, ar fi murit. Cu legenda în minte, dar speranța că nu voi reproduce și finalul, am pornit în dimineața zilei de 9 noiembrie spre autocarele care duceau alergătorii spre zona de start. Aproximativ 10500 de participanti au fost prezenți, dar organizarea a fost foarte bună. Nu am așteptat aproape deloc până să mă urc într-un autocar și am ajuns în zona de start în jurul orei 7.

Alergătorii se încălzeau de zor, lumea părea foarte entuziasmată și vremea se anunța a fi una călduroasă. Inițial am stat cu ceva pungi peste haine pentru a-mi ține temperatura corpului constantă, dar deja pe la ora 8 si jumatate era vremea destul de plăcută pentru pantaloni scurți. M-am așezat la start în blocul 6 din care am pornit la 15 minute dupa ce s-a dat primul start. Startul a fost destul de amuzant dat fiind că săracului om care anima lumea îi pierise glasul pana la blocul 6 și se chinuia puțin să vorbească. După o împușcătură către cer, am pornit în lunga cursă. Primii 10 km ai traseului sunt pe teren plat. Soarele bătea din răsputeri în față și destul de repede a devenit foarte cald. La un moment dat chiar am trecut pe lângă un termometru care arăta 27 de grade la soare. Punctele de hidratare mi s-au părut foarte bine poziționate. Din 2.5 în 2.5 km aveai cel puțin apă și din loc în loc erau și banane, batoane, geluri și băuturi izotonice. Încercam tot timpul să mă concentrez pe punctele de hidratare și să le văd ca țeluri intermediare.

(3)W8PTce4J_4713.jpg

Dupa 10 km, cursa a început să devină dificilă. Căutasem înainte detalii despre traseu și văzusem recenzii de la mulți oameni care ziceau că este unul dintre cele mai grele maratoane și că panta de la kilometrul 10 până la 31 te omoară. Într-un final am renunțat să caut informații pentru că doar mă demoralizau, dar la fața locului mi-am dat seama că oamenii avuseră dreptate. Într-adevăr nu e cine știe ce înclinația, dar când din 21 de km, 80% e în urcare și doar din loc în loc câte o coborâre ai senzația că nu ajungi niciodată în vârf. Pentru cine nu are gambele bine antrenate, urcările aduc un plus de dificultate traseului. În schimb, oamenii de pe margine încurajau alergătorii cum puteau ei mai bine. Grecii sunt un popor foarte energic și expansiv și transmiteau și ei această energie alergătorilor. Cred ca am dat palma cu vreo 30 de copii de-a lungul drumului, nu m-aș fi gândit niciodată că o sa-mi facă plăcere și o sa-mi dea forță să fac asta.

După ce am trecut de kilometrul 31, ultima urcare, trebuia să devină totul mai ușor. Însă neavând antrenamentul necesar, deja simteam o oboseală prea mare. Începeam să alerg mai lent decât să umblu. Gelurile nu prea mai aveau efect decât unul de foarte scurtă durată. M-am întalnit pe traseu cu o altă tânără alergătoare care își serba ziua de naștere atunci, la fel ca mine. Ea purta un coif pe care scria ”Happy Birthday” și multi dintre oamenii de pe margine o felicitau. Ne-am felicitat și încurajat reciproc.

Ultimii 7 kilometri au fost cei mai grei de până acum. Începeau și genunchii să mă lase, deja fiecare pas alergat îl simțeam foarte deranjant, așa că am luat-o mai mult la pas decât în alergare. Frumusețea acestui maraton constă și în faptul că are un timp limită foarte generos: 8 ore. Astfel, oricine, având un minim de condiție fizică, se poate bucura de experiența unui maraton, fie el și la pas.

Pe ultimul kilometru am reușit să îmi strâng ultimele forțe rămase și să alerg, incurajată de tot mai mulți oameni care se aflau pe străzi. Finalul maratonului este unul glorios. Stadionul complet alb, realizat din marmură, așteaptă alergătorii cu brațele deschise. La intrarea lui se află un banner care zice ”250m to go”. Aproape că mi-au dat lacrimile când am văzut. Ultimii metri i-am savurat din plin, e o senzație de nedescris să ajungi la linia de finish dupa 42 de km.

(4)cD8BypwA_99676.jpg

După maraton, mulți dintre alergători umblau destul de teleghidați. Personal, mi-au luat cam 20 de minute să parcurg 500 de m de la stadion la stația de metrou. În ziua aceea a fost mai greu cu scările, bordurile sau în general orice denivelare. Dar după o odihna binemeritată, ziua următoare m-am simțit ca nouă. Credeam că o sa mă resimt măcar o săptămână, dar adevărul e că am avut doar puțină febră musculară la gambe care a trecut pe dimineața următoare, când m-am mai plimbat pentru câteva ore prin Atena. Mulți maratoniști își purtau cu mândrie tricourile sau chiar și medaliile și până la urmă de ce sa nu o facă, cu toții au muncit din greu pentru ele.

Încă nu realizez că la mai puțin de un an de când am alergat primul kilometru, tocmai în ziua în care am împlinit 25 de ani, am reușit să parcurg o distanță care până de puțin timp mi se părea imposibilă. Cu siguranță o sa mai alerg și alte maratoane, dar doar după ce voi urma un program de antrenament de măcar câteva luni pentru a fi capabilă să îl alerg în adevăratul sens al cuvântului. Însă până atunci, sunt recunoscătoare pentru aceasta experiență minunată prin care am trecut și sper ca odată să revin la Atena sa-mi amintesc cu mândrie de primul meu maraton și să îmi depășesc din nou limitele.    

Text de Alexandra Crecan, castigatoarea concursului Maratonul Meu


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2017. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007