Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Marathon des Sables - alergand in infern (I)

Marathon des Sables - alergand in infern (I)

Andrei Gligor va alerga pentru a doua oara,  in aprilie 2016, la Marathon des Sables, 250km in sudul desertului Marocan, pentru viitorul fiecarui copil din Romania.  "Ale(r)g sa impaduresc, alerg pentru a trage un semnal de alarma privind desertificarea sudului Romaniei si pentru ca am credinta ca programul de impaduriri Padurea copiilor este acea gura de oxigen de care cu totii avem nevoie", spune Andrei. Ii  puteti fi alaturi sprijinind singurul program de impaduriri 100% privat din Romania, care si-a propus sa planteze si sa ingrijeasca un puiet pentru fiecare nou nascut. Detalii aici.  

Mai jos puteti citi povestea primei participari a lui Andrei la Marathon des Sables.

________________________________________________________________________________

Au trecut cateva zile de la revenirea in tara si am lasat gandurile sa se "aseze" inainte sa impartasesc experienta MdS cu voi. Am crezut ca voi fi mai linistit, mai calm, dar inca simt aceleasi emotii si trairi, inca mi-e dor de desert si de saptamana speciala petrecuta acolo. Si sunt convins ca experienta pe care am avut-o ma va urmari mult timp de acum incolo, in sensul bun.

Sunt foarte multe de povestit despre Marathon des Sables, o cursa care pentru mine era acum doi ani un miraj, o fata morgana pe care imi doream cu tot dinadinsul s-o cunosc. Stiam ca va fi dificil, stiam ca ma va scoate din orice zona de confort sau ca imi va testa orice limita pe care credeam ca o am, insa tocmai acest lucru ma facea s-o iubesc si mai tare.

Au fost doi ani de planificari, doi ani in care am visat si am continuat sa sper ca voi reusi sa ma inscriu, desi taxa era total neprietenoasa (3400 euro), doi ani in care m-am gandit in fiecare clipa cum va fi acolo, ma vedeam in dimineata fiecarei etape la linia de start si mai apoi la linia de finish. Vroiam sa simt desertul, nisipul, caldura sufocanta dar si caldura celor peste 2000 de oameni, concurenti si organizatori, care fac ca acest eveniment sa existe.  Apoi ati intrat in scena voi, dragii mei prieteni vechi si noi, care ati crezut in visul meu si m-ati trimis acolo! Si pentru asta va multumesc din inima!

Intalnirea cu ViitorPlus, asociatia pentru dezvoltare durabila a facut ca alergarea mea in desert sa capete sens. Programul de impaduriri,  Padurea Copiilor, prin care asociatia planteaza cate un copacel pentru fiecare nou nascut din Romania, pe terenuri degradate din sudul tarii, m-a facut sa privesc Marathon des Sables dintr-o perspectiva noua. Aveam acum motivatia necesara parcurgerii celor 250km in desert si imi doream ca impreuna cu voi sa cladim ceva frumos, sa lasam copiilor nostri mostenire o Romanie verde. Astfel s-a nascut campania "Dune de padure", iar pentru fiecare kilometru de desert alergat de mine, voi ati donat pentru ca Padurea Copiilor sa existe.  Si pentru asta iar va multumesc!

Despre pregatirile de cursa (antrenamente,  echipament,  nutritie) am scris cateva articole inainte de plecare.

Asadar, cu ghiozdanul in spate si cu emotii cat carul, ca un copil in prima zi de scoala, am coborat din avionul ce leaga Paris de Maroc (Ouarzazate).  In cateva secunde mi-au trecut prin minte cei doi ani de pregatiri si parca nu-mi venea sa cred ca in sfarsit sunt acolo, printre sutele de alergatori veniti din toate colturile lumii pregatiti sa "ia cu asalt" desertul.  Dupa formalitatile de la aeroport, organizatorii ne-au urcat in cateva autocare cu care am mers 7 ore, pana in inima desertului, gazda primului nostru bivuac. Fiindca tot am amintit de organizatori, dimensiunea evenimentului te copleseste. Aproximativ 500 de oameni au grija ca totul sa se desfasoare perfect. Si cand spun perfect nu exagerez nicidecum. Este impresionant sa vezi cum si cele mai mici detalii sunt respectate intocmai ca notele unei partituri complicate. Iar acest lucru iti da siguranta si te lasa pe tine, alergator, sa te concentrezi doar la cursa si sa te bucuri de ce ti se intampla. Experienta celor 30 de ani in organizarea acestui eveniment isi spune cuvantul, in organizatia lui Patrick Bauer fiind persoane care lucreaza chiar si de 10-15 ani si unde este foarte greu sa intre oameni noi. Asta spune multe despre echipa creata si increderea in oameni.

(era greu sa tii ochii deschisi din cauza soarelui care isi facea de cap, la ora 10:30 fiind deja 28 °C)

As aminti din nou datele generale ale acestui monstru de cursa: 250km de alergare in 7 zile si 6 etape, perioada in care iti cari intr-un rucsac, in spate, tot ce ai nevoie supravietuirii in desert timp de o saptamana: mancare, sac de dormit, geluri energizante, prafuri izotonice, imbracaminte etc. Cu totul, cam 10kg. Organizatorii pun la dispozitie apa, care este rationalizata la aproximativ 10L/zi, asistenta medicala si adapost in corturi berbere la finalul fiecarei etape.

Indata ce convoiul de autocare s-a pus in miscare toata lumea astepta impartirea roadbook-urilor, pentru ca in ele urmau sa se afle hartile fiecarei etape. Ele nu sunt publicate pe siteul competitiei inainte, din motive de securitate. Asadar, acela era momentul in care aflai cat anume ai de alergat in fiecare zi din cele 7 si care va fi profilul etapelor (urcari, coborari, dune, munti etc).
Sunet de tobe - ta-da-da-dam-

Etapa 1: Jebel Irhs / Oued Tijekht    36,2 km
Etapa 2: Oued Tijekht / Jebel El Otfal    31,1 km
Etapa 3:  Jebel El Otfal / Jebel Zireg    36,7 km
Etapa 4:  Jebel Zireg / Jdaid    91,7 km
Etapa 5:  Jdaid / Kourci Dial Zaid  42,2 km
Etapa 6:  etapa necompetitiva, caritabila UNICEF    11,5 km

roadbook

La prima vedere, in afara de etapa 4 distantele nu pareau de speriat. Insa, daca te uitai pe profilul lor incepeai sa le tratezi cu respect. Inca din prima etapa aveam trei urcari destul de dificile pe teren variat, kilometri intregi de dune si ca in fiecare an o temperatura total neprietenoasa in timpul zilei.  Etapa 3 venea si ea cu doua urcari cu inclinatie 25% si respectiv 30%, iar etapa 4 avea de toate: munti, dune mari, dune mici, campuri de bolovani, albii de lacuri secate etc. Deci toate ingredientele unei editii aniversare  Marathon des Sables.

Dupa un drum destul de obositor cu autocarul am ajuns la prima tabara de baza unde urma sa aflam numarul cortului care trebuia sa ne fie casa pentru urmatoarea saptamana dar si sa ne intalnim colegii de "apartament". Organizatorii ne grupasera pe nationalitati, astfel incat delegatia Romaniei (Cristian Craita, Marian Vasile, Paul Dicu si subsemnatul) a fost repartizata in cortul cu numarul 25, alaturi de Janos Kis - Ungaria, Natalia Salamon   si Michal Glowacki, ambii din Polonia.

Cortul 25

Tabara de baza era compusa din peste 180 de corturi de 8 persoane care gazduiau concurentii si alaturi de ele, la o oarecare distanta se aflatu corturile organizatorilor si cortul medical. Iar in jur, cat vedeai cu ochii -desert! Impresionanta desfasurare de forte te coplesea pur si simplu.

1st bivouac

Vazusem in poze corturile berbere si stiam ca sunt deschise si ca o sa ne sufle vantul insa vazandu-le de aproape am realizat ca parca ai dormi sub cerul liber si ca si cea mai mica adiere de vant ne va umple cortul de nisip.


Am facut cunostiinta cu colegii nostri de cort care in scurt timp mi-au devenit prieteni dragi si de care recunosc ca mi-e dor acum.   Michal, un fost atlet de performanta, stabilit in Londra al carui PB pe distanta de maraton era de 2h20m si care vroia sa iasa in top 15 la Marathon de Sables, Natalia care se pregatise doi ani pentru aceasta cursa si Janos - 51 de ani, care alergase 97 de maratoane in 70 de tari, terminase un Ironman in 11 ore si care avea de impartasit o multime de povesti frumoase despre locurile in care calatorise.

Intrucat am ajuns in tabara pe inserat, n-am avut timp decat sa ne ocupam fiecare locul in cort, sa ne asezam bagajele si sa mergem la masa. Prima si a doua zi, pana incepea concursul, aveam masa asigurata de organizatori. Apoi, fiecare trebuia sa se descurce timp de 7 zile cu mancarea cu care venise, si pe care trebuia sa o care in rucsac. Toata lumea era vesela si in aer plutea o energie aparte.  Oameni veniti din toate colturile lumii (49 de tari), stateau la aceeasi masa, radeau, faceau planuri de cursa si sperau sa ajunga sanatosi la linia de sosire o saptamana mai tarziu.

Era prima noapte in desert si speram ca, cerul sa fie senin pentru a mai zabovi putin in afara cortului si a reflecta la ce urma sa ma astepte. Insa o mica furtuna de nisip venita de nicaieri mi-a schimbat planul si impreuna cu vecinii de cort m-am chinuit minute bune sa-l facem sa ramana la sol, in timp ce vantul si nisipul il scuturau din toate partile. Am hotarat intr-un final sa ne bagam in sacii de dormit si sa-l lasam sa danseze in bataia vantului, intrucat orice am fi facut rezultatul era acelasi. Din fericire furtuna n-a durat foarte mult insa toate bagajele erau pline de nisip. Bine ati venit in desert!  :)

A doua zi de dimineata totul era calm si senin, iar soarele incepuse sa isi faca de cap inca de la ora 8. Era ziua in care ni se verifica echipamentul, certificatul medical insotit de electrocardiograma, primeam numerele de concurs, cipul, baliza GPS si predam bagajele, pe care organizatorii le duceau inapoi la Ouarzazate.

Trebuia sa ramanem doar cu rucsacul de cursa care sa contina tot ce aveam nevoie traiului in desert pentru urmatoarea saptamana. Desi impachetasem si despachetasem de cateva ori acasa, incercand sa reduc greutatea rucsacului fara insa sa ma privez de articolele absolut esentiale, acum nu stiu cum se facea ca rucsacul devenise parca prea mic si nu mai incapea in el ce aveam trecut pe lista. Am scos tot din el si cu calm am reinceput asezarea echipamentului, mancarii, gelurilor, batoanelor energizante, medicamentelor dar si a articolelor obligatorii, fara de care nu erai lasat sa pornesti in cursa: lanterna frontala cu baterii de schimb (pentru etapa lunga), folie de supravietuire, pompa antivenin, cutit cu lama metalica, bricheta (sau amnar), busola, fluier, sac de dormit etc. Intr-un final am reusit sa le inghesui pe toate si cu rucsacul in spate si geanta cu celelalte bagaje in mana am pornit spre cortul organizatorilor cu inima stransa. Imi verificam in minte daca mi-am oprit tot ce am nevoie pentru ca era ultimul moment in care aveam acces la bagaje. Odata predat bagajul, te reintalneai cu el dupa o saptamana, in Ouarzazate. Cea mai importanta era mancarea liofilizata, gelurile si prafurile izotonice pe care deja le impartisem in pungi pe zile, asadar nu eram in pericol sa uit ceva.

(geanta galbena era a mea  ðŸ˜€  )

Dupa ce am "scapat" de geanta, am intrat in cortul organizatorilor pentru verificarea echipamentului obligatoriu si cantarirea rucsacului de cursa. Confrom regulamentului, acesta poate fi intre 6,5kg si 15kg. Al meu a avut 9. Nu-i nici mult nici putin, avand in vedere ca la asta se mai adaugau si cei 1,5L de apa dispusi in cele doua bidoane din fata. Insa imi facusem un calcul si pe masura ce zilele treceau, greutatea lui avea sa scada cu aproximativ 800gr/zi - reprezentand mancarea, gelurile si prafurile izotonice folosite in fiecare etapa. Cu ocazia verificarilor am primit si cartela de apa!

cartela apa

V-am spus ca e rationalizata. N-ai cata ai vrea tu la dispozitie  ðŸ˜€  Mi-am adus aminte de vremurile dinainte de ’89 cand stateam la coada si luam ulei pe cartela. Insa Marathon des Sables n-ar fi la fel fara aceasta regula. De fapt, este ceea ce face din MdS o cursa extrem de dificila. Si anume, faptul ca timp de 7 zile trebuie sa stii cum sa-ti gestionezi toate resursele: mancare, geluri, izotonice, apa, astfel incat sa termini cursa pe propriile picioare si nu in cortul medicilor sau mai rau, in elicopter in drum spre spitalul din Casablanca.

Asadar, dimineata inainte de startul fiecarei etape, ai dreptul la 3L de apa, apa care trebuie sa iti ajunga pana la primul checkpoint, unde mai primesti 1,5L sau 3L depinde de etapa, apoi inca 1,5L la urmatorul checkpoint si 4,5L la sfarsitul etapei, apa din care trebuie sa te gospodaresti pana a doua zi (gatit, spalat pe dinti, indepartat sarea de pe corp etc). Atentie: fara dus o saptamana! Se folosesc servetele umede sau dupa imaginatia fiecaruia, o laveta umeda etc.

Dupa 2 ore, trecusem de toate verificarile si ma indreptam cu rucsacul in spate spre cortul 25. Mi-am scos izoprenul si sacul de dormit si m-am intins pret de cateva minute. Am inchis ochii si am multumit in gand tuturor celor care m-au ajutat sa ajung acolo. Eram pregatit sa incep cea mai mare aventura a vietii mele. Stiam ca va fi foarte greu, ca vor fi momente in care voi vrea sa ma opresc. Si ma gandeam la Marathon des Sables cu umilinta. Daca ajungi acolo, trebuie sa faci asta! Nu poti veni in desert cu aroganta. Ma rugam in sinea mea ca Sahara sa ma lase sa termin aceasta cursa pe propriile picioare si sa ma bucur de tot ce mi se intampla. Sub un cer plin de stele, pe care parca puteam sa le ating, am adormit cu un zambet larg in coltul gurii, visand la saptamana ce urma sa ma invaluie.

(Photo credits: Natalia Salomon, Cristian Craita)

VA URMA-

Material redactat de Andrei Gligor.


Adauga comentariuNici un comentariu.





Afisare 21 din 248.
<< < 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 >
Pagina 10 din 12


Alte articole despre Povesti

Crosul '15 noiembrie', editia 2009 Crosul '15 noiembrie', editia 2009
Au trecut destui ani de cand nu am mai alergat la un cros. Mi-amintesc de unul, in care am strans in jurul meu toti copiii din bloc,... ...
Maratonul Bruxelles 2009 Maratonul Bruxelles 2009
Este data de 04.10.2009. A plouat in noaptea de dinaintea cursei. Strazile sunt inca umede si alunecoase si cu certitudine vor fi un... ...
Maratonul Berlin 2009 Maratonul Berlin 2009
Grupuri numeroase se deplaseaza in valuri, valuri catre Poarta Brandenburg. In aceasta directie, berlinezii din est au privit timp... ...
Supermaratonul Miercurea Ciuc 2009 Supermaratonul Miercurea Ciuc 2009
Incepe deplasarea catre Miercurea Ciuc. Plec din acelasi punct, locul in care a inceput totul: cabana Himalaya. Deplasarea este lipsita... ...
Maratonul Budapesta 2009 Diagonale des Fous, 2009 Getica la Carpathian Adventure 2009 Gore Tex Transalpine Run 2009 Carpathian Adventure 2009 - povestea echipei Getica Interviu cu Gabriel Solomon Interviu cu Florin Precup Maratonul Fagarasului in 20 de ore Marathon du Mont Blanc 2009 Everest Marathon 2009 Interviu cu Daniel Lixandru Semimaratonul Tusnad 2009 Verdon Canyon Challange 2009 Maratonul Madrid 2009 Maratonul Paris 2009 Interviu cu Danut Cernat Semimaratonul Edinburgh 2009

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007