Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maraton Torino 2013

Maraton Torino 2013

(7)3aPWxe_36996.jpg

17 noiembrie ora 8:00. Puzderie de lume în Piazza   San Carlo din Torino, locul de start al maratonului. Maratonul din Torino era cel de-al treilea maraton de șosea al meu (primul fusese în urmă cu aproximativ 6 luni la Cluj, urmat de MIB 2013) și al 5-lea per total (dacă iau în calcul și Bucegi 7500- proba hobby de 45 km și Retezat Maraton proba Dinozaur de aprox 40 km).

 Era o atmosferă foarte frumoasă, poate cea mai frumoasă de până acum din scurta mea carieră de alergător amator. Foarte foarte multă lume, aproximativ 7500 de persoane au participat la maraton și cam 20.000 la cursa populară de 10 km care a luat startul la o oră după maraton.

(8)9pyuFbW_17875.jpg

Inițial nu am vrut să particip la Torino, nu era în plan, am vrut să alerg la Maratonul de la Istanbul doar că, uitasem un singur amănunt: în Turcia era nevoie de pașaport și eu nu aveam pașaport așa că m-am reorientat. Până la urmă nu a fost deloc o alegere rea. Torino este un oraș foarte frumos și foarte curat, organizat în trafic, puțin diferit față de restul orașelor italiene. Cea mai mare comunitate de români din Italia este aici în Torino, aproximativ 60.000 din cei 1.000.000 de torinezi sunt români și numărul acestora atinge 100.000  daca adaugi și pe cei care locuiesc în micile localități de pe lângă Torino. În cele 3 zile petrecute în Torino am auzit vorbindu-se românește peste tot: în tramvaie, metrou, pe stradă, chiar vânzătoarea de la magazinul de lângă hostel era din Bacău. În trafic am observat destule mașini cu numere românești.  

 Revenind la maraton, în acea zi de noiembrie, prognoza meteo anunța că vor fi 3-5 grade la start și ceva șanse de ploaie după ora 12. Nu era o prognoză care să mă încânte prea mult. Pe vreme rece am mai alergat, nu era mare chestie doar că nu alergasem niciodată pe ploaie și deja mă gândeam cum are să fie cu adidașii îmbibați cu apa. Sperăm totuși că nu va ploua

 ..3..2..1 și.. START.  

(3)Gf4lsO_87465.jpg

 Se face ora 9:00 și se aude sunetul de start și dintr-o data întreagă masă de oameni începe să se miște către poarta start. Eu mă poziționasem undeva la jumătatea plutonului și cam după aproximativ 3 minute trec prin dreptul liniei de start.  

 Traseul   ne poartă   prin via Roma, (o străduță foarte cochetă cu coloane mari de marmură), în direcția Piazza Castello după care face dreaptă și alergăm pe o stradă cu piatră cubică care era puțin cam umedă și alunecoasă. După aproximativ 2 km am ajuns în Piazza Vittorio Veneto, traversăm fluviul PO și apoi dreapta prin dreptul impunătoarei biserici Madre de Dio. Nu-mi propusesem vreun timp anume așa că am alergat la un ritm confortabil, singura problemă era că nu aveam niciun gel, isostar sau produs asemănător la mine așa că mă bazam pe punctele de alimentare. Nu mă gândeam eu că la EXPO la un maraton cotat de AIMS ca fiind de categoria Silver să nu aibă geluri. Bine, nu era un capăt de lume. Nu gelu aleargă pentru tine.

(6)CdRWlxwb_8350.jpg

 La km 5, la primul punct de alimentare aveam un pace mediu de 5.45 și eram destul de fresh, doar că imediat la câteva sute de metri după punctul de alimentare dintr-o dată am simțit o mare nevoie de a găsi o toaletă. Din ce citisem eu din ghidul maratonului știam că ar trebuie să fie toalete de abia la km 15 și 25!   Mai era mult până departe. Dar am zis că poate am noroc și mai apar pe drum așa că îmi văd mă departe de alergare.  

Vine Km 10 și intrăm în micul orășel Moncalieri, la cel de-al doilea punct de hidratare era doar apă și nici urmă de biscuite, băutură isotonică sau fructe. PFF! Nu era deloc bine pentru că eu mă bazasem destul de mult pe punctele astea de alimentare. Poate la următorul.

 Între km 10 și km 15, între orășelele Moncalieri și Nichelino era o atmosferă   ca de sărbătoare, cine nu era în stradă, era ieșit la balcon și încuraja frenetic pe alergători, erau fanfare din km în km, oameni îmbrăcați în costume populare, trubaduri, erau și 2-3 trupe care cântau live. Am primit și 2 încurajări în românește iar un puști de pe margine a strigăt la mine ... Mutu, Mutu, Romania! (probabil că era fan al echipei Juventus, unde pentru 2 ani a jucat aici Adi Mutu).

(5)gbzTbOh_91682.jpg

 Ajung și la km 15, la ieșirea din Nichelino și de aici începe  cea mai grea parte a maratonului. La punctul de alimentare, din nou numai apă și simțeam nevoia să bag niște carbohidrați, în ritmul acesta cu siguranță nu aveam cum să termin cursă. Cu toate că eram de 2 zile în Italia, unde nucleul gastronomiei este reprezentat   la greu de carbohidrați, nu făcusem pic de carboloading și acest lucru începuse să se simtă în mușchi după doar 15 km.   Cu o zi înainte de cursă m-am plimbat de dimineață până seară totalizând aproximativ 30 de km. Am zis că o să cumpăr niște geluri și ceva isotonice de pe la standurile de la maraton și o să fie bine, dar în ziua cursei nu aveau așa ceva.

La acest km 15 aveam 1 oră și 28 minute, 5min:50sec pace și de aici am lăsat-o moale de tot. Am început să alerg în ritm de economisire energie. Of și stresu! Stresul era și mai mare. Îmi era destul de rușine să mă duc după o mașină cu atâția oameni pe stradă.

(2)dlzviP_84183.jpg

 È˜i ajung și la jumătatea maratonului care se afla în imediată apropiere reședinței regale a principilor de Savoya, un castel imens cu niște grădini precum cele de la Versailles. Mi se făcuse o foame de lup. La punctul de alimentare de la km 20 erau biscuiți, brânză, banane și mandarine! Nu iau decât o bucățica de brânză și o mandarină, îmi era totuși teamă să mănânc prea mult.  

 Km 23 și intrăm din nou în Torino. Era pentru prima data când îmi doream să nu fie nimeni pe margine și să găsesc un loc mai ascuns, dar nuuu.

 Km 25 și picioarele mele îmi ziceau, „Mananca sau noi refuzăm să alergăm!". Cu orice risc am băgat o banană, 2 mandarine niște biscuiți și mi-am mai luat vreo 8 mandarine   pe care le-am burdușit în buzunarele pantalonilor. Alergam cu un vijelios 7.30 min/km și decojeam la mandarine. În decursul a 3 km am reușit să le termin pe toate și apoi am mărit puțin ritmul.  

 Pe la km 30 mi-am mai revenit dar tot nu eram bucuros. Nici aici nu era vreo toaletă. M-am rugat să termin cursa cu bine dar stomacul îmi forfotea precum un leu. Până la final am alergat cu dinții strânși și cu ochii bulbucați. Numai la asta mă gândeam. Îmi scot căștile și pun Rammstein că să îmi îndrept gândurile în altă parte.

 Trec repede de km 35, km 40 ... mai sunt 2 km și ... sunt toalete și da, și linia de finish care pentru mine în momentul acela era destul de insignifiantă.

Lume multă, aplaudă, încurajează, România!, România!, încerc să schițez cu greu un zâmbet. Ajung din nou în Piazza San Carlo, din nou pe via Roma și finishul în Piazza Castello, km 0 al orașului Torino. Victorie! Am terminat cu bine și acest maraton.  

Trec linia de finish, era un fotograf oficial al cursei care vroia să mă fotografieze, dar nu am stat după el , primesc repede medalia de terminator de cursă și îmi continui alergarea și mă opresc tocmai la toalete! După 2 minute pot să spun că m-am simțit atât de bine și atât de eliberat încât nu mai fusesem parcă niciodată așa. Acum era timpul de poze.

(1)A2yPPRhT_67315.jpg

 Cu toate că am terminat cursa în aproximativ 4 ore și 58 de minute, am muncit destul de mult și a fost destul de stresant. După cursă nu am simțit deloc că mă dor picioarele sau să le resimt, puteam să mai alerg liniștit încă 20-30 de km. Pe seară, am mai ieșit la o plimbărică scurtă de 2-3 ore prin zona centrală a orașului.  

 Am simțit pe propria piele lipsa carboloadingului, o greșeală pe care nu am să o mai repet la urmtoarele curse. De asemenea de acum în colo o să-mi car cu mine cel puțin 2-3 geluri și un mic activator, că nu știi niciodată când ai nevoie de ele.

(4)X0I1N3mZ_50174.jpg

 Cursa și organizarea au fost foarte bune dar au fost câteva chestiuni care nu mi-au plăcut:

 1.                    Oamenii ăștia nu știu engleză deloc. Dar deloc. Ioc! Când m-am dus să îmi ridic kitul de concurs, am întrebat în engleză niște oameni  care aveau tricou inscripționat cu STAF, de unde se ridica kitul. M-au trimis într-o altă piață. De acolo, tanti de acolo, nici dânsa nu știa engleză și m-a luat deoparte, m-a scos în stradă să-mi arate să merg din nou în altă piață că acolo se ridica kiturile. Ajung din nou acolo în piață dar nu văd niciun însemn. Erau doar niște corturi unde se vindeau produse tradiționale italienești. Mai dau ocoale vreo 20 minute și nu îmi dau seama de aș putea să ridic kitul. Mai întreb câteva persoane care nici n-au înțeles  probabil ce i-am întrebat și nu au putut să mă ajute. Până la urmă am intrat într-unul din corturi să cumpăr niște măsline, și după vreo 30 de metri, după ce am intrat în imensul cort văd un stand de prezentare al Maratonului de la Roma și undeva mai în fundul cortului era și locul de ridicare de kit. Treaba se rezolvă mai mult prin semne, ia aici, semnează aici, mărimea la tricou. A mers repede . A doua zi a trebuit să caut locul unde se lasă bagajele, mă prezint la expo și întreb. Din nou, nu au înțeles ce am întrebat, repet de 2 or și domnul de acolo îmi zice să aștept că trimite expertul lor în limba engleză. Vine cineva. Întreb din nou  și tot nu înțelegea. Nu știa o boabă engleză. Nimeni din staf. Apoi întreb în românește, „Bagajul domnă, unde las și eu bagajul?" apoi îmi răspunde ... „A!, Il Bagaggio! Si, Certo! Prego. " și iese cu mine afară din cort și îmi arată efectiv locul  unde se depozitau bagajele!

 2.                    Lipsa toaletelor pe parcursul traseului. Indamisibil! Am întrebat la toate punctele de alimentre și mi-au răspuns negativ la toate că nu știu nimic!

 3.                    Lipsa de gelurilor și produselor isotonice din ziua concursului în zonă EXPO

 È˜i cam atât. Recomand tuturor să alerge la Torino. Este un oraș foarte frumos, sunt și multe obiective turistice iar traseul maratonului este foarte interesant. Cu siguranță voi alerga și în 2014! Am o revanșă de luat!

Text de GEORGE BURICEA


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007