Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223794.89 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul Clasic Atena, 2011

Maratonul Clasic Atena, 2011

Un traseu cu o semnificatie aparte, de la Maraton la Atena, in amintirea cursei originale. Sigur, Fidipide nu a alergat pe asfalt si probabil nici pe acelasi traseu, dar macar punctele de plecare si sosire actuale ar coincide cu cele de atunci. In plus, s-au implinit 2500 de ani de la batalia si alergarea cu pricina, deci ma asteptam la o editie aniversara. Numai ca grecii s-au grabit cu aniversarea inca de anul trecut, ca urmare a unei decizii de promovare a evenimentului, care ignora inexistenta anului zero in calendarul gregorian.

(1)7KtdagK_65510.jpg

In fine, aniversare sau nu, m-am inscris impreuna cu Marius si am purces cu incredere catre Grecia. Pachetul de concurs a continut: tricou, sapca, borseta, gel energizant si un ditamai programul evenimentului, cat o revista de mare si gros. Acest program, dupa primele pagini cu declaratiile oficialitatilor, continea si grafice detaliate cu traseul, profilul variatiei de altitudine, precum si amplasarea si componenta punctelor de alimentare. Am retinut ca avem apa la fiecare 2,5 km, iar la jumatatea cursei se mai da un gel. In rest, banane, ciocolata, suc energizant, distribuite variat pe parcursul punctelor de alimentare.

Dimineata se pleaca din Atena cu autocarele, catre Maraton. Ma asteptam la o mare debandada, cateva mii de concurenti inghesuindu-se care mai de care, pe masura ce se apropie ora limita de plecare, 6:30. Cand colo, ordine si disciplina: un sirag nesfarsit de autocare si vreo cinci cozi de alergatori foarte civilizate, in fata carora opreau pe rand cate cinci autocare, la usa fiecaruia cineva numara concurentii care intra, dupa care autocarele plecau si trageau la peron urmatoarele cinci. Nici pomeneala de imbulzeala sau mers in picioare. Marius are un gand straniu: distanta pe care autocarele o fac in 40 de minute, va trebui s-o parcurgem noi in sens invers pe jos. Intuneric. In difuzoare, ni se dau informatii logistice despre predarea si ridicarea sacilor, zonele de incalzire, alinierea la start etc.

(2)toKgZFF_46870.jpg

La Maraton, vant puternic, 10 grade. Un monument si un steag cu efigia lui Miltiade, comandantul bataliei. Pana la start mai sunt doua ore. Dupa o recunoastere rapida, ne refugiem intr-o carciuma, care incet-incet se umple de alergatori. La timpul potrivit, ne debarasam de hainele suplimentare si ne depunem sacii in camioanele care urmeaza sa le transporte la Atena, la sosire. Mai avem timp de o tura, doua de stadion si ne ocupam locurile in cadrul blocului alocat. Se pleaca in sapte valuri si ni se atrasese deja atentia sa nu ne abatem de la repartitii, daca vrem sa fim clasificati, asa ca ne-am conformat. In momentul startului, unii concurenti incep sa huiduie. Am dedus ca responsabilul cu pistolul era vreun politician contestat: vremuri grele pentru greci.

Mi-am propus un ritm usor pentru prima treime, urmand ca apoi sa mai maresc cadenta si sa vad cat o sa ma tina. La Bucuresti imi fusese foarte greu in ultimii 10 km si nu vroiam sa risc. In plus, un concurent grec ma avertizase inainte de start ca partea cea mai grea e intre kilometrii 20 si 30. Timpul personal de batut: 4h10. La km 5, traseul inconjoara tumulul hoplitilor atenieni, dar care din pacate nu se poate vedea, caci este inconjurat de copaci, iar soseaua il ocoleste de la distanta. Peisajul este dominat de dealuri, iar soseaua serpuieste printre ele. Angajatii unui fast-food, in uniformele de lucru, iesisera pe trotuar si incingeau un sirtaki intru deliciul alergatorilor. La km 14 ni se arata si marea, altfel cam scumpa la vedere. Vantul bate din spate, conform prognozei. Ajung la o coborare lunga, pe care o strabat in viteza, incercand sa franez cat mai putin. Resimt socurile in genunchi, dar nu ma pot abtine si ma las in voia gravitatiei pana la capat, impins si de la spate de vant. La km 21 ma aprovizionez cu gelul promis.

(3)ZtgXEOD_96249.jpg

Pe drum sunt presarate panouri rutiere care marcheaza traseul maratonului, ca obiectiv turistic. In micile localitati strabatute, lumea ne intampina cu urale si aplauze. Mai ales copiii urla frenetic, din toti rarunchii, mai-mai sa-si scuipe plamanii, nu alta. Cu doar cateva minute inainte de trecerea primilor concurenti, in localitatile de pe traseu se organizasera curse de copii, ceea ce i-a facut probabil pe multi dintre ei sa mai ramana sa-i vada si pe cei mari cum trec.

 

Niste copii ne intind ramurele de maslin si apuc si eu una, pe care am fluturat-o apoi pe tot parcursul drumului, cand treceam pe langa spectatori, inclusiv la politistii zgribuliti care pazeau intersectiile, sau la personalul sanitar aciuat in statiile de autobuz. Ramurica a provocat reactii dintre cele mai diverse, de la nedumerire, la zambete, multumiri, incurajari si multe, multe aplauze. Spre final, cineva mi-a strigat, in greaca si apoi in engleza: That's the whole story. Keep it! (Asta e toata povestea. Pastreaz-o!). Si chiar am pastrat-o, ce-ar fi sa inaugurez cu ea un ierbar al maratoanelor?

 

Sosirea are loc pe Stadionul Panathinaiko, reconstruit in secolul 19 pentru primele Olimpiade moderne, pe ruinele unui stadion antic. Tribunele au forma de U. Timpul: 4:01:21. Dupa sosire, primim niste folii de plastic ca sa nu ne racim prea brusc, ceva de-ale gurii si ne recuperam hainele. Pe tricourile unor japonezi scrie: 12 luni de la tsunami, 12 maratoane; deci mai au de alergat cateva, bravo lor.

(4)mwNOu4gE_77364.jpg

O comparatie intre Maratonul Bucurestiului si cel al Atenei, alergate la interval de 5 saptamani? Am trait senzatii mai puternice la Bucuresti, fiind primul meu maraton. Dar un traseu punct la punct, spre deosebire de unul in circuit, parca aduce ceva in plus, ideea ca te indrepti catre o destinatie pe care o ai tot timpul inainte, apoi o mai mare varietate a peisajului, localitati micute, localnici inimosi si inventivi care anima parcursul. Si acum incotro? Odihna pana la primavara. Sau poate Semimaratonul Gerar, daca se mai repeta. Pana atunci, numai de bine.

Felix Pirvan


Adauga comentariu2 comentarii.

Duminica, 20 Noiembrie 2011 15:43dan a spus :
Tare de tot! Ce e gelul energizant pe care-l pomenesti? Ca nu ma pricep.
Duminica, 20 Noiembrie 2011 15:38Ada a spus :
Nemaipomenit! Felicitari, urale si ramuri de maslin simbolice!
E buna ideea cu ierbarul maratoanelor, pentru ca am o sugestie cu tenta ierbicola pentru un viitor maraton in 2012, la care poti prinde ceva salbaticiuni pentru ierbar: cel din Loch Ness, cu unul din cele mai spectaculoase privelisti pentru un parcurs de maraton. Haidi!



Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2018. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007