Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul Int. Bucuresti 2011

Maratonul Int. Bucuresti 2011

A fost o lectie de viata, aspra, necrutatoare. Primul lucru pe care mi-l voi aduce aminte inaintea urmatorului va fi sa nu mai fac glume pe seama maratonului. A fost o lectie pe care am invatat-o si de la domnul Adrian Mila, care mi-a spus mie si altor concurenti povesti pana pe ultima tura. O lectie ca trebuie sa ma antrenez serios pentru fiecare concurs in parte, pentru ca modul in care vei termina cursa, in picioare sau in genunchi depinde de asta. Eu am terminat aceasta cursa in picioare, dar nu a fost numai meritul meu, ci si a modului in care Adrian a reusit sa ma imbarbateze pana la final. De asemnea, de modul serios in care te antrenezi depind si performantele altora, care vor prefera sa te astepte sa mergi cu ei, in loc sa isi vada de cursa lor. Pentru mine aceste gesturi pe care le-am trait nu o data, alaturi de diferiti colegi buni, pe la diferite concursuri, conteaza enorm. A fost si cazul acestui maraton, unde Adrian si-a sacrificat obiectivul, si sunt sigur ca ar fi reusit sa scoata un timp sub obiectivul propus, la cat de mult s-a antrenat si la cat de usor a facut sa para totul, ca sa ma astepte pe portiunile unde am incetinit.

(4)R8oqjxO4_39469.jpg

Dar sa incepem de la start, care mi s-a parut foarte calduros, datorita multimii de oameni de pe margine, si datorita multimii concurentilor. Primele doua ture au trecut foarte repede, nu prea am bagat de seama entuziasmul voluntarilor de la punctele de alimentare, pentru ca nu am oprit. Probabil de asta nu am observat-o pe Oana Badea la acel punct de pe portiunea de traseu pe care, pe ultimele doua ture, am dus-o o lupta crancena cu mine insumi. Multumesc din suflet Oana, si tie si tuturor voluntarilor si spectatorilor entuziasti care ne-au incurajat pe tot traseul.

Am spus povesti, am ascultat povestile lui Adrian, mi-am spus in barba ca ma voi opri sa fac cativa pasi de dans alaturi de trupa de salsa la urmatoare trecere. M-am bucurat dupa prima tura cand Adrian mi-a zis ca greul a trecut, de aici incolo urmeaza doar un antrenament lung ca in Tineretului. M-am bucurat si cand am vazut ca tinem aproape de concurenti care aveau obiective spre 3:30, desi colegul meu m-a tot temperat, dar de, entuziasmul tineretii. Primii 5 km i-am facut in 25 de minute, si am pastrat un ritm destul de vioi pana spre sfarsitul turei a doua, cand Viorica ne-a avertizat ca tragem prea tare pentru obiectivul scontat. La un moment dat si Adrian s-a uitat la ceas si, spre uimirea mea, s-a aratat foarte ingrijorat ca mergem prea repede. Eu ma simteam voinic si voios si parca nimic nu putea sa imi stea in cale.

Pe tura a treia, nori negri au inceput sa se adune pe cer. Pe coborarea pe malul Dambovitei, dupa dansatorii de salsa, am inceput sa observ natura, copacii cu frunze ruginii, frumusetea locurilor. Era calmul dinaintea furtunii. Am inceput sa raman si usor in spatele colegului meu. Dupa intoarcerea de pe pod, am bagat un gel, desi m-am cam grabit, ca acel post de alimentare unde era si Oana nu mai venea. Am bagat repede o sticla de apa si putin mai incolo am primit prima lovitura, ca un uppercut in ficat care m-a cam clatinat. Adrian a incetinit un pic, m-am chinuit sa nu raman in urma, stiam ca durerile acute trec repede. Pe urcarea de la pasaj am cazut insa complet. i-am spus lui Adrian sa se duca, ca are un timp bun de scos. El insa m-a asteptat, am urcat panta, iar sus erau un cuplu tanar si frumos care a inceput sa aplaude si sa incurajeze frenetic raspunzand la aplauzele pe care si Adrian le-a adresat lor. Mi-am revenit atunci de parca tocmai primisem o portie de energie.

Am intrat in ultima tura, am zis sa ma bucur cat pot, ca e ultima data cand trec pe acolo si acusi o sa se termine si o sa imi para rau. Am mai bagat un gel inainte de ultimul post de pe tura a treia, sa fie acolo ca nu se stie cand ai nevoie.

(3)jtCMiT3_88044.jpg

Am ajuns iar la copacii frumosi de pe malul Dambovitei si nava scoala Independenta, cum este alintat autobuzul acela scoala care era parcat pe partea drepta, la Autogeneral, si intoarcerea de pe pod. Ei, acu la deal iar am dat de greu. Am bagat un booster, si am incercat sa nu raman in urma. Oamenii frumosi care dansau tocmai pusesera o melodie preferata a mea care mi-a dat aripi. Acum chiar aveam chef de dans. Am inceput sa alergam voiniceste, l-am ajuns pe domnul Ilie Rosu, pe care am vrut sa il incurajez, insa eu am fost cel care a primit incurajari din partea lui, si indemnul sa nu pierd ritmul, sa ma duc.

Multumesc mult Ilie, si pentru asta, si pentru ca tu m-ai convins sa particip la primul maraton, cand mi-ai povestit despre maratoanele alergate de tine la alergarea din IOR, atunci cand te-am cunoscut.

Si dusi am fost, pana spre intoarcerea dinspre Piata Muncii, cand Adrian se intoarce spre mine si imi spune sa ma duc, ca sigur pot face un finish frumos. Eu ma uit neincrezator la el si ii spun, ba du-te tu, ca nu cred ca mai am resurse, iar raspunsul lui m-a uimit iar, "Daca am mers impreuna pana aici, terminam amandoi".
Apare in fata noastra poarta, ma vad deja incununat de glorie, incerc usor sa maresc pasul, cand, nenorocire, apar crampele la picioare, aprope sa cad nu alta. Nu imi vine sa cred, zic ca nu se poate asa ceva, nu vreau sa ajung sa termin in genunchi, nu ma las. Continui sa alerg, nu stiu cum, nu mai bag in seama durerea, si, minune, trecem linia de sosire.

Incredibil.

(2)0mn8DD78_4330.jpg

Ma trezesc pe un scaun, cu o domnisoara frumoasa la picioare care imi desface chip-ul si ma felicita, Adrian vine sa ma felicite si el, eu ii promit o lada de bere, pentru efortul de pace-maker. Ceva mai in fata este vechiul amic ciclist Florin Leonte care ma felicita si imi face o poza. M-am simtit incredibil, nu ma mai durea nimic, radeam singur, felicitam pe toata lumea, cunoscuti si necunoscuti, noroc cu Adrian Gabor care m-a trimis sa ma schimb ca incepusem sa tremur. A mai urmat lungul drum spre casa, de la Piata Alba Iulia pana la National Arena, care nu mi s-a parut in viata mea asa lung si crancen. Noroc ca m-am intalnit cu inca un coleg de club pe drum, care s-a dovedit a fi si vecin, si, usor, usor, incurajandu-ne reciproc, am reusit sa ajung acasa.

Vreau sa ii multumesc lui Tudor Butu, pe care l-am vazut in poze dupa cursa, si l-am cunoscut anul trecut la pasta party-ul de la MIB, eu participand la cursa populara. A fost unul din momentele de intorsura din viata mea, cand am stat la masa cu Tudor si cu un fost coleg de munca, care tocmai se inscrisese la semi pentru ca fostul lui coleg de clasa terminase maratonul din New-York si el, cititind despre asta pe site-ul nostru, se hotarase sa termine un maraton. Tudor ne-a povestit despre club, despre cursele la care a participat, in special despre Maratonul Piatra Craiului, cum a fost atmosfera la prima editie, cand erau asa de putini concurenti, toti prieteni intre ei, ca se sunau pe traseu sa se intrebe pe unde mai sunt. De asemenea mi-a povestit de alergarile clubului prin parcurile din Bucuresti si concursurile de MTB montane. A atins o coarda sensibila in mine, eu fiind biciclist de mic copil, dar sigur ca nu as fi fost in stare sa particip la un concurs de mtb pe munte. De asemenea ne-a impresionat cu povestea celor 42 pentru o sansa. Multumesc mult Tudor, de un an te caut sa iti multumesc, am vazut ca ai fost pe la multe concursuri pe unde am fost si eu, majoritatea de mtb pe munti, concursuri de care m-am apucat dupa incurajarile tale. Duminica la MIB, te-am vazut trecand pe langa noi ca acceleratul imbracat la costum, mi-a spus Adrian ca esti IronMan, dar nu te-am recunoscut deghizat asa. Asa ca sper in continuare sa ne mai intalnim.

(1)j2eqRdES_38280.jpg

Cam asta a fost povestea mea la acest maraton. Mai vreau doar sa il amintesc si eu pe Emilian Isaila care a scris o serie de articole care m-au facut si pe mine curios in legatura cu alergatul prin oras, si m-au convins sa ma inscriu in 2008 la prima mea cursa populara in cadrul MIB-ului. Performanta de azi i se datoreaza si lui, ne-ar trebui mai multi oameni ca el care sa promoveze in presa alergatul si modul de viata activ.

Felicitari Adrian si multumesc si eu. Felicitari pentru toti colegii din club impreuna cu care am facut o figura asa frumoasa la acest eveniment. A fost o cursa pe care nu o voi uita.

Gabriel Manea


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007