Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223794.89 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul International Bucuresti 2010

Maratonul International Bucuresti 2010

Perioada de pregatire

Mi-am propus anul trecut dupa semimaratonul de la MIB2009 ca in acest an sa ma inscriu la cursa intreaga. Nu fusesem asa multumit de timpul realizat la semi (02h09m), desi imi imbunatatisem recordul precedent, dar am adoptat ideea folosita la concursurile de atletism in probele de saritura in inaltime sau saritura cu prajina: avand 3 incercari la dispozitie pentru fiecare inaltime, daca pe primele doua le ratezi, ai posibilitatea sa urci stacheta la urmatoarea treapta si sa incerci din nou. Asa ca dupa 2 semimaratoane in care nu am coborat sub 2 ore, m-am hotarat sa alerg la maraton!

Alergarile din acest an au fost mai regulate. Am inceput cam prin martie, sambata in Tineretului si duminica in IOR. A urmat apoi crosul montan de 14 km de la Moieciu, despre care am povestit deja intr-un alt articol. Dupa o pauza in care m-am ocupat de licenta, m-am hotarat sa urmez un program de antrenament pentru a alerga un maraton in 4 ore, gasit pe un site italian.

(1)wcYkKeSy_48616.jpg

August a fost luna in care m-am antrenat cel mai bine. Inca nu imi gasisem un loc de munca si atunci aveam aproape toata ziua la dispozitie pentru a realiza antrenamentul propus de program. In general nu dura mai mult de 2 ore in cursul saptamanii, reprezentand mai multe serii de 1, 2 sau 3 km de alergat intr-un anumit ritm sau alergari usoare. Pentru serii mergeam pe stadion, iar alergarile usoare le faceam in parcurile IOR, Herastrau sau Tineretului. Programul prevedea 6 alergari si o zi de repaus pe saptamana. In general imi luam 2 zile de repaus, sacrificand o zi de antrenament mai lejer. Ideea era sa le savarsesc pe cele intense. In septembrie am avut si program de lucru de 8 ore la serviciu si m-am pregatit si pentru admiterea la master, asa ca s-au redus zilele de alergare la 4 pe saptamana. In octombrie nu am mai avut timp sa alerg, din cauza ca s-au adaugat si orele la master la programul meu zilnic si nici vremea nu a fost asa prietenoasa. Trebuie sa mentionez ca mie imi place sa alerg in caldura si ca am alergat mai mereu cu un bidon cu apa in mana pentru a ma hidrata la nevoie. E mult mai placut decat in frig si ploaie.

Astfel, am urmat programul de antrenament pentru 4 ore in proportie de 50%. Cu 4 saptamani inainte de concurs am facut o alergare lunga de vreo 31 km in Herastrau in aproape 3 ore, iar cu 2 saptamani inainte inca o alergare de 36-37 km in aproape 4 ore, ambele in parcul Herastrau. Am observat progrese pe parcursul antrenamentelor, inregistrand destule recorduri personale pe distanta de semi-maraton, dar si la 1000 m pe stadion (03min33sec). Ma simteam in forma pentru maraton. Totusi, faptul ca nu am urmat suficient acel program era ingrijorator pentru stabilirea timpului propus de 4 ore.

Evenimentul

Intotdeauna imi face placere sa ma intalnesc cu colegii de la Ro Club Maraton si cu ceilalti alergatori cu care m-am mai intalnit pe la antrenamente. Ne mobilizam usor in a organiza o actiune in comun si rar apar conflicte intre noi. De data aceasta, colegii Gabi Solomon si Oana Badea au organizat actiunea de caritate 42 pentru o sansa, in scopul de a strange bani pentru un aparat medical pentru Spitalul Maria Sklodowska Curie din Bucuresti. Campania este inca in desfasurare, deci oricine doreste sa doneze este binevenit.

Sambata am avut intalnirea oficiala cu toti membrii clubului, unde am primit si tricoul acestei campanii. Apoi am mers pana la restaurantul Carul cu Bere pentru Pasta Party. Interesant este ca am stat de vorba cu un italian (Antonio) care se lauda ca va alerga al 608-lea maraton din viata, clasificandu-se pe locul 13 in lume la numarul de maratoane alergate. Mai mult, spunea ca alerga si ultra-maratoane, inclusiv de 24 ore. Imediat m-am gandit la Serban Chiurlea, cel care anul acesta a batut recordul Romaniei la distanta parcursa in 24 ore de alergare, apoi la Ilie Victor, care are deja 100 maratoane in palmares. Pentru italian timpul de realizat nu mai conta, ci doar contorul maratoanelor sale.

Am avut destule emotii inainte de start. M-a incercat si o raceala, dar am combatut-o de la inceput asa ca nu a evoluat. In dimineata de duminica aveam setata alarma la 07:40, dar la ora 6 eram deja treaz cu probleme digestive. Am mai dormit putin pana la ora de sculare din pat, dar era greu sa mai adorm stiind ce ma asteapta. Am rezolvat problemele si am ajuns pe la 08:40 in Piata Constitutiei, punctul fierbinte al competitiei. Dupa ce mi-am lasat bagajul, m-am salutat si am schimbat doua vorbe cu diferiti colegi de club intalniti pe acolo. Ne mai vazusem unii dintre noi chiar si vineri seara, cand am trecut sa imi iau pachetul de concurs.

Concursul

S-a dat startul crosului popular si al cursei scaunelor cu rotile, dupa care a urmat stafeta. Eram emotionat si nerabdator, deoarece alergam cursa pe care altii o asteapta o viata intreaga. Pe la 09:40 am pornit si noi, in aplauzele si pozele spectatorilor. M-am asezat mai in fata, dar m-am gandit sa nu ma las dus de val la inceput si sa fortez, chiar daca ma tot depaseau concurenti. Picura putin, deci aveam chiar sperante ca nu va ploua in urmatoarele ore de alergat. M-am gandit de la inceput sa ma cronometrez la fiecare kilometru, pentru a putea sa imi reglez un ritm suficient pentru a termina in 4 ore maxim. Ma simteam bine, asa ca incepusem sa alerg la 5 min pe kilometru si chiar mai putin, in asa fel incat am depasit in zona Unirii in drum spre Calea Victoriei destui concurenti care plecasera mai tare la start. Imi amintesc de Oana Badea, Serban Damian, Cornelia David si Elena Stefan (care alerga la stafeta). Am fost putin dezamagit ca nu vedeam bornele la fiecare kilometru ca sa ma cronometrez, dar am hotarat ca e bine si dupa 3-4 kilometri, cu conditia sa nu uit cati am alergat de la ultima verificare .

La un moment dat, un alergator din fata mea ii spune altuia: Ba, pe mine cel mai mult ma enerveaza astia de la Ro Club Maraton, frate!! La care eu l-am depasit si i-am dat replica: Mai ales eu, nu-i asa?! Omul si-a cerut oarecum scuze, dar eu nu l-am mai bagat in seama si am luat-o inainte.

Pe Calea Victoriei s-a alergat in ambele sensuri, asa ca era placut sa incurajez pe diferiti colegi pe care ii vedeam pe celalalt sens. Eram surprins ca alergam cu lejeritate pe un ritm de mai putin de 5 minute pe kilometru, ajungand din urma pe Veaceslav Turcanu, Ilie Rosu si Roby Roth. Ilie m-a avertizat cand l-am salutat ca am pornit prea tare si a avut dreptate. Trebuie mentionat ca Ilie a alergat cu 2 steaguri mari in mana: unul al Romaniei si celalalt al Uniunii Europene. Veaceslav a alergat si el cu un steag al clubului nostru si unul al unui sponsor. Am luat-o inainte si am terminat primul tur de 10.548 km in cam 51 minute. Am calculat ca mi-am batut recordul personal la 10 km, stabilind 48min40sec.

Pe turul al doilea am alergat la fel de bine pana spre final, cand m-am gandit ca ar trebui sa o las mai moale. A fost placut sa vad cum ma incurajeaza Razvan, Flori, Tibi si Raluca si chiar am fost insotit cateva sute de metri de Razvan. M-a prins din urma si l-am intrebat daca a iesit la o alergare de dimineata cu mine. Cand ne apropiam de podul Hasdeu, am fost depasit de Serban Damian si Ionut Nitu, care constatau ca aveam ritm de 3h30min. La final de tura, cand ma apropiam de ultima turnanta, colega noastra Andreia Mitrea ma incuraja ca mai aveam inca o data pe atat si gata . Eram la jumatatea cursei si alergasem foarte bine pana atunci. Am constatat ca am terminat semimaratonul in 1h46min, stabilind si aici un nou record personal!

Am intrat in al 3lea tur si undeva pe la kilometrul 22 m-am oprit brusc. Picioarele mele nu mai raspundeau la comenzile creierului, pur si simplu nu mai doreau sa alerge. M-am lovit de acel "zid" de care vorbesc maratonistii, care apare pe la km 30-35. Eu stiam ca la un moment dat se intampla asta, dar nu m-am asteptat in niciun caz ca mi se va intampla cand mai aveam 20 km pana la sfarsit. Acela a fost momentul critic al cursei, deoarece eu mergeam si ma intrebam cum voi mai merge eu inca 20 km pana la sfarsit. Nu mi-a trecut niciodata vreun gand de abandon, mi-era teama ca nu apuc sa ma incadrez in limita de 6 ore, mergand pana la final. Au inceput sa ma intreaca multi concurenti, printre care si colegi de club care au fost de la inceput in urma mea, alergand mai prudent ca mine. Mergeam eu frumos la plimbare catre Piata Constitutiei dinspre Unirii, cand vad pe Marius si Dan Stefan incurajandu-ma. Am incercat sa alerg usor usor ca sa nu ii dezamagesc, am intrat in piata si am primit incurajari si de la dna Valeria Racila, asa ca am mai alergat putin. M-am oprit din nou la punctul de alimentare unde am primit apa si am hotarat sa mananc gelul Isostar pe care il aveam in buzunar. Planul a fost sa il iau pe la km 29-30, dar atunci chiar simteam nevoia lui. Dupa ce am baut toata sticla de apa, tot nu ma simteam in stare sa fug. Pe la Piata Natiunilor Unite am fost depasit de Veaceslav, Marin Bica si Costel Zidaru (daca nu ma insel), carora le-am explicat ca am crampe si nu pot sa alerg. Apoi un trecator m-a sfatuit sa incerc sa alerg usor usor, deoarece daca merg imi raceste corpul si s-a terminat concursul. Intr-adevar, incepusem sa simt cat de rece era transpiratia de pe mine si ma lua deja cu fiori. Am hotarat sa-i urmez sfatul si am pornit incet. Temperatura corpului a revenit la o valoare suportabila si am simtit ca imi revin. Mai tarziu aveam sa-i multumesc acelui om in gand, caci datorita sfatului sau am revenit in concurs. De obicei trecatorii romani te iau la misto cand te vad in dificultate. Ma gandesc ca acel om era antrenor sau medic sau chiar un sportiv, deoarece a dat sfatul potrivit la momentul potrivit, doar uitandu-se la mine. Poate parea banal ce spun, dar nu e usor sa dai un diagnostic si un tratament corect doar dintr-o privire.

Am reluat astfel alergarea, intr-un ritm lent, dar oricum mai bun decat mersul pe jos. Eu calculasem la ultimele antrenamente ca recuperarea prin mers pe jos dupa o alergare pe un ritm alert va aduce in final un timp total mai bun decat alergarea mai lenta pe acelasi traseu. Motivul este ca uzura corporala tot se manifesta si chiar daca alerg incet, tot o sa simt ca e nevoie sa ma opresc la un moment dat. Mai mult, am prevazut ca daca alerg pe un ritm lent voi termina pe unul si mai lent. Aici e si un factor psihologic in cauza. Probabil ca trebuia sa alerg pe primele 2 tururi cu un ritm in jur de 5:20 min / km, nu de mai putin de 5 min / km ca sa evit acel zid de care m-am lovit asa timpuriu. Daca cineva are impresia ca alergarea nu implica aplicarea unei strategii, eu sunt convins ca se inseala. In anii trecuti nicio strategie de concurs a mea nu implica oprirea. Ma gandeam ca daca ma opresc, s-a terminat alergarea. De aceasta data, opririle au intrat si ele in calcul, asa cum am aratat.

Pierdusem deja calculul timpului la bornele kilometrice, telefonul nemaifiind de folos in acel al 3lea tur fatidic. Pe la podul Izvor am fost iar incurajat de prietenii mei veniti special de acasa, dar si de diferiti spectatori. Dupa Piata Constitutiei, podul Izvor a fost al doilea punct important unde s-au primit incurajari de la spectatori. Au mai fost si alte puncte. Oricum, am simtit un progres la acest capitol fata de editiile trecute. Cand am trecut podul Eroilor a doamna imbracata in palton vorbea la telefon si eu i-am facut cu mana, crezand ca ma incurajeaza. S-a uitat asa mirata la mine!!  Eu m-am obisnuit sa raspund tuturor spectatorilor cu urale, aplauze sau multumiri, deoarece ignorandu-i s-ar fi saturat si ei sa stea acolo. M-am hotarat de atunci sa ma opresc la fiecare punct de alimentare, sa beau apa sau izotonic Isostar si sa mananc o bucata de banana, dupa caz, dupa care sa reiau alergarea. Stiam din trecut ca puteam avea probleme daca alergam in timp ce beam sau mancam ceva. Am urcat dealul cel greu pe la M.Ap.N, apoi de la Hotelul Marriott am coborat spre zona de final. Era foarte placuta coborarea dupa o urcare grea. Jos, la ultima turnanta, ma asteptau deja cativa sustinatori infocati, printre care Adi Bostan, Silvia David, Florentina Coceanu si Andreia Mitrea. Pe Andreia am intrebat-o cat era ceasul si m-a linistit ca nu trecusera 3 ore de la start. Mai aveam o ora si 7 minute pana la 4 ore, timp confirmat vazand ceasul oficial de la poarta. Urma ultimul tur!!

Am inceput al 4lea tur alergand usor. Dupa ce am reintrat in Piata Constitutiei dinspre Piata Unirii, am primit iar incurajari de la Toshz, Flori si Tibi, dupa care m-a intampinat dna Mariana Bazavan cu un pahar de Isostar. Mi-a zis ca aveam un ritm de 4h15min, ceea ce era si asa foarte bine. Am mai mers o bucata ca sa nu am probleme cu bautura izotonica si m-a ajuns Veaceslav din urma. La punctul unde am primit apa, iar am mers din aceleasi motive ca mai inainte. M-a intrecut si dl Marin Bica si l-am auzit spunand cuiva ca la ritmul sau nu are cum sa termine in 4 ore. Atunci m-am motivat si ambitionat, am scos telefonul si am hotarat sa ma cronometrez din nou incepand cu urmatoarea borna kilometrica. Cei doi colegi erau in fata mea, dar eu ma gandeam ca daca ma opresc doar la punctele de alimentare ca sa ma energizez, raman in grafic. Asa ca am alergat frumos pe Calea Victoriei, i-am depasit pe Veaceslav si Marin Bica si m-am oprit la banane si Isostar, unde iar am mers o bucata ca sa nu afectez stomacul sau ficatul. Cei doi nu m-au mai ajuns din urma, iar eu m-am urnit si am pornit din nou alergarea usoara. Cand am vazut ca mai erau 7 km, mi-am zis ca de acum e ca o alergare usoara in IOR - 2 ture de parc si inca putin. Am ajuns destul de bine la podul Eroilor (la podul Izvor erau aceiasi sustinatori infocati). M-am oprit iar sa mai beau niste apa, am reluat alergarea. Ritmul era de 5:50 min / km, potrivit pentru ceea ce doream. Am calculat ca probabil voi merge si la urcarea pe deal, deoarece nu mai era asa placuta ca la inceput. Si asa a fost. Sus in fata la Marriott erau Gabi Solomon si Robert Kovacs si m-au incurajat. De acolo m-am simtit in stare sa accelerez putin si am accelerat si mai mult la coborare. Jos ma asteptau din nou Silvia David si Flori, strigand dupa mine. Stiam ca mai aveam cateva minute pana la 4 ore, deci era timp berechet. Am accelerat si mai tare, de fericire ca terminam in sfarsit. Am avut puterea sa ma bucur si sa termin cu mainile ridicate in semn de bucurie!

Ceasul oficial arata 3h58min. Mama m-a asteptat si ea la finish si mi-a facut poze. Obiectivele au fost indeplinite: am terminat maratonul si am facut asta in mai putin de 4 ore!! Sigur ca s-a vazut lipsa de experienta pe primele 2 tururi, doar ca am constatat cata ambitie am avut sa cred ca pot termina in timpul prestabilit si cat de important a fost sa am ceasul si cronometrul la indemana, ca sa pot calcula la rece in ce fel pot ajunge la "target-ul" dorit. Multi colegi mi-au zis ca sunt in stare sa alerg si pentru 3h30 si probabil ca am crezut si eu la inceput, dar voi mai incerca si data viitoare. Acum sunt bucuros pentru ceea ce am realizat. A urmat sa ma schimb, sa schimb impresii la cald cu ceilalti sositi pe acolo. In general erau oameni multumiti. Dl Ilie Rosu a terminat cu 3 minute inaintea mea, deci am recuperat destul pe ultimii kilometri fata de momentul cand nu mai puteam sa alerg si m-a depasit. Am luat si un gel Sponser ca sa-mi revin putin si alimente oferite de sponsori, dupa care am stat si eu la coada la masaj, pentru ca aveam o durere la spate in zona bazinului, pe langa durerile previzibile de picioare.

Timpul inregistrat de chip a fost de 3h58min14sec, de la prima la ultima trecere prin poarta. Cu acest timp m-am clasat pe locul 134 din 301 de alergatori barbati si femei care au terminat cursa in timpul limita de 6 ore. Sunt multumit ca am obtinut si o pozitie in prima jumatate a clasamentului. Felicit cu aceasta ocazie pe toti colegii care si-au indeplinit obiectivele propuse, unii dintre ei obtinand rezultate impresionante. Adi Gabor de exemplu a reusit doar 1h26min la semimaraton, iar eu l-am terminat la 20 minute dupa el!.

A fost un eveniment reusit din multe puncte de vedere si de abia astept acum concursul urmator (pana la urmatoarea editie de MIB)!

 Text si foto: Mihnea Donciu

Votati ca slab Votati ca nimic special Votati ca merita citit Votati ca foarte bun Votati ca excelent
Apasati pe stelute pentru a vota.
Acest articol este votat ca excelent. Ati votat acest articol ca excelent.


Adauga comentariuNici un comentariu.


MIB 2010 - aventura unui semimaraton
340 de kilometri Mai exact, 339.75km alergati de la jumatatea lunii martie pana astazi. La prima vedere este mult, insa alergatorii mai experimentati vor recunoaste ca este putin. Desi sunt inca o incepatoare, mie mi se ... Citeste mai mult...
MIB 2010 impresii Urmatoarele texte au fost postate pe forum dupa MIB 2010Multumesc Ro Club Maraton pentru organizarea ''la secunda'' a chestiunilor refritoare la Maratonul Bucuresti! Felicitari celor care azi au alergat ... indiferent ce ... Toata stima pentru dl. ... Citeste mai mult... semiMIB 2010
A trecut si MIB-ul de anul acesta. Pana in urma cu trei ani asteptam jumatatea lunii octombrie pentru ca atunci mai adaugam cate un an la varsta. Acum mai este si MIB-ul (ca de imbatranit, ... Citeste mai mult...
MIB 2010
Primul meu maraton O sa o iau cu inceputul. Nu obisnuiam sa alerg pe distante lungi pana acum vreo 3 luni, si alergam mai regulat doar inainte de expeditii. In luna iulie am inceput sa ... Citeste mai mult...
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2018. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007