Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul International Bucuresti 2012, in rol de pacemaker

Maratonul International Bucuresti 2012, in rol de pacemaker

La prima ediâie a Maratonului Internaâional București am alergat la ștafetă. Următoarele trei ediâii am alergat semimaraton. Åži probabil că și anul acesta aș fi alergat tot semi dacă nu punea în practică Gabriel Solomon ideea de a avea pacemakeri la cursa de maraton.

Atunci când a dat prima strigare pe net, n-am reacâionat. Nu vroiam să alerg maraton la doar 1 lună diferenâă faâă de cele 2 din septembrie. Însă ideea mi-a rămas înfiptă în creier și a început să sape. Era o nouă provocare.

Așa că la începutul săptămânii am luat decizia de a trece de la semi la maraton, și nu oricum, ci ca mândru pacemaker la 4:30.

Apoi am început să am oarece emoâii. Atunci când îâi iei un astfel de angajament trebuie să îl duci cu bine la capăt, pentru că unii alergători s-ar putea să se bazeze pe tine ca să termine cursa în timpul propus. Am făcut câteva antrenamente în parc, încercând să alerg cu 6:23 pe km. Acum nu că aș vrea să mă dau vreun Usain Bolt, însă e destul de complicat să menâii un ritm mai lent decât ești obișnuit în mod normal. Mai ales la început, când corpul este odihnit, tentaâia este să alergi repede.

Partea bună era că alergam câte 2 pacemakeri la fiecare interval, așa că ne puteam modera reciproc.

(6)qWzjvDql_79046.jpg

Au urmat zilele premergătoare maratonului, care de obicei sunt agitate pentru că prin bunăvoinâa organizatorilor are și clubul stand în Expo, ceea ce înseamnă un efort de amenajare, apoi petrecut vremea pe acolo. Partea frumoasă e că se perindă multă lume pe la stand și e o ocazie bună de a revedea prieteni și de a face alâii noi. În acest an am împărâit standul cu Andrei Gligor și campania sa, deci animaâia a fost dublă.

În dimineaâa maratonului am deschis ochii pe la ora 5. Îmi venea să mor de ciudă că nu mai pot să dorm, însă mă tot gândeam la ce va urma. Se anunâase o zi foarte călduroasă, adică inamicul numărul 1 al alergării pe distanâe lungi.

În Piaâa Constituâiei era forfotă mare. Timpul a trecut extrem de rapid. La ora 9 ne-am adunat în mijlocul pieâei pentru tradiâionala poză de grup a clubului. Ar fi fost frumos să punem și imnul clubului, însă nici de această dată nu a fost posibil-

(2)7Xxggx_43294.jpg

Gabi pregătise baloanele cu heliu, pe care urma să le purtăm ca să fim distinctibili. Din păcate acestea nu erau inscripâionate cu timpul, iar markerul cu care am scris pe ele nu se vedea aproape deloc. Eu îmi făcusem un tricou dedicat evenimentului (mai bine zis o bucată de tricou, pe care apoi mi-a cusut-o Carmen pe tricoul de club). Fiind al 20-lea maraton, m-am gândit să îl dedic fetelor mele.

Toată lumea se îndrepta spre zona de start. Era soare și incredibil de senin. Nici măcar o urmă de nor pe cer. La ora 9,30 încă era suportabil. Lumea era veselă și aștepta cu nerăbdare startul. În jurul meu și al colegului de club și pacemaking, Daniel Mușat, s-a format un grupuleâ de alergători dorinici că alerge alături de noi pentru a termina în 4:30.

La 9,30 s-a dat startul.

(4)ofhoWy_31609.jpg

Primii kilometri am alergat puâin mai tare decât trebuia, fiind oarecum luaâi de val. Apoi ne-am intrat în ritm.

Era oarece lume în zona centrală, însă per total aceeași lipsă de interes a cetăâenilor pentru eveniment. Să nu mai zic că ne-am luat și înjurături și apostrofări (gen "aâi stricat toată distracâia bucureștenilor cu alergarea voastră-"). Lipsă mare de educaâie în âărișoara asta amărâtă-

Ritmul de 6:23 era absolut lejer pentru mine. Mă simâeam grozav de bine pe primii kilometri. La capătul bulevardului Basarabia mă aștepta Carmen împreună cu fetele și am fost foarte fericit să le văd pe toate trei.

În grupul nostru era bună-dispoziâie. Oboseala era încă departe. Alergam împreună cu Mircea (costumat în Freddy Mercury), Dinu, Livia, Daniela și încă vreo cââiva alergători pe care nu îi știam. Traseul de anul acesta a fost prelungit la 21 km, așa că am trecut și pe lângă National Arena. Chiar mi-a plăcut traseul ales. Probabil dacă se păstra cel vechi cu 4 ture, nu m-aș fi hazardat să alerg tot maratonul, pentru că mi se pare extrem de plictisitor să treci de 4 ori prin aceleași locuri.

(5)NnWCrhz_48867.jpg

Traseul MIB-ului mai are o calitate: are destul de multe întoarceri în ac de păr, ceea ce înseamnă că te intersectezi cu alâi alergători mai rapizi și mai lenâi - o bună ocazie să te saluâi, să primești și să dai încurajări. Ro Club Maraton a avut peste 150 de membri în cursă, așa că tricourile noastre erau peste tot.

Primul semi l-am trecut împreună cu gașca cu care pornisem. Toată lumea era ok, încă veselă și optimistă. Am trecut pe sub poarta de start/finish exact în același timp cu kenyanul care a câștigat maratonul. Doar că noi mai aveam de dat o tură. În Piaâa Constituâiei era lume destul de multă, inclusiv colegi de la semi care au rămas să ne încurajeze.

Căldura începuse să devină din ce în ce mai greu de suportat. Lumea se rărise pe traseu pentru că mai erau doar cei de la maraton. Spectatorii, și așa puâini plecaseră acasă. Noi âineam cu stricteâe ritmul propus. M-a ajutat foarte mult Garminul meu, altfel nu știu cum aș fi putut să âin ritmul. De asemenea, am primit de la Gabi o braâară de timing foarte utilă (însă din prostia mea nu mi-am pus pe ceas și timpul total, așa că trebuia să îl mai întreb pe Daniel sau pe alâii cât e cronometrul, ca să mă verific la diferite distanâe; acum știu cum trebuie setat corect ceasul de pacemaker).

Începând cu kilometrul 25 grupul a început să se subâieze. Mi-a părut rău pentru cei lăsaâi în urmă, însă trebuia să âinem ritmul constant.

La National Arena am avut neplăcuta surpriză să nu mai găsim nicio picătură de apă sau izotonic la punctul de rehidratare. Afară cred că erau vreo 28-30 de grade și îmi ardea buza după o gură de apă. Am înjurat și am plecat mai departe. Abia la Piaâa Muncii am găsit apă. Pare o distanâă mică, însă după 30 km nimic nu mai e mic-

Grupul nostru dispăruse complet. Mai rămăsesem eu și Daniel. Apoi s-au mai lipit de noi vrei 3 alergători.

Pe Calea Victoriei l-am pierdut și pe Daniel, care cu o zi înainte alergase Maratonul Pietrei Craiului, așa că era explicabil că s-a resimâit pe final.

(1)tG3DCod_75792.jpg

Pentru că mai făcusem și unele încetiniri, nu mai știam exact cum stau cu timpul total. Am alergat o bucată ceva mai repede, până am întrebat un alergător cât este cronometrul și mi-am calculat că pot să revin la 6:23.

Ultimii kilometri nu mai erau veseli nici pentru mine. Caldura era greu de suportat. În plus eram stresat de faptul că aș putea să depășesc cele 4 ore și 30 de minute. Am alergat o bucată singur, apoi cu un alergător aflat la primul său maraton. Pe ultimul kilometru am alergat ceva mai tare, ca să fiu sigur că trec la timp. Ceasul arăta 4:29:37 (ulterior mi-am dat seama că trebuie să mai scad un minut pentru timpul net, deci am terminat cam la 4:28:46). În medie am mers cam cu ritmul pe care mi l-am propus. Nu știu dacă aș fi alergat mult mai bine în situaâia în care concuram ca "simplu" alergător. Probabil aș fi alergat mai tare pe primul semi și apoi "muream" pe a doua jumătate, așa cum au păâit mulâi. Nu a fost o vreme bună de alergare.

Destul de obosit, însă cu medalia de finisher la gât (mare, grea și frumoasă), am bifat și al 20-lea maraton.

Nu regret că l-am alergat. Un semi ar fi fost probabil mai adecvat, însă experienâa de pacemaker a fost interesantă și cred că o voi mai repeta și la anul care vine.

Multe felicitari organizatorilor MIB, care in fiecare an reusesc sa ne ofere o editie mai buna ca precedenta!

(3)NiTKJm5_24384.jpg

Text: Serban Damian


Adauga comentariu2 comentarii.

Vineri, 26 Octombrie 2012 15:14Miruna a spus :
Si pe mine m-ai ajutat si tin sa iti multumesc pe aceasta cale. Am alergat semi si am terminal fix in 2h:15 cat imi propusesem. Ai impus un ritm foarte bun!
Luni, 15 Octombrie 2012 11:37vice a spus :
Pe mine m-ai ajutat. Lumea nu fugea doar dupa tine ci fugea si ...de tine!:) Tot timpul am fugit de baloanele rosii pentru ca trageam la 4.20. De cate ori te vedeam "cadea cerul pe mine" si maream ritmul. Multumim!!



Afisare 21 din 248.
< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 2 din 12


Alte articole despre Povesti

Marato de Barcelona 2016 - Venga Florian, Venga! Marato de Barcelona 2016 - Venga Florian, Venga!
Pe vremea cand urmaream cursele de maraton la TV nu-mi puteam inchipui ce simte un maratonist la inceput, in timpul cursei si mai cu... ...
Invictus, triatlonul prieteniei Invictus, triatlonul prieteniei
Vineri noaptea, ajung acasa pe la 3:30 cam rupt in doua dupa o deplasare pe meleaguri straine si mult overtime in ultimele zile. Pun... ...
Ciucaș X3 2014 Ciucaș X3 2014
U or, u or ncep s urc aici pe blog c teva dintre aventurile prin care am trecut n trecut. : Prima dintre ele este Ciuca X3, concurs... ...
Transmaraton 2015 (Ultramaraton 64 km) - Urmarirea, zborul, caderea si renasterea Transmaraton 2015 (Ultramaraton 64 km) - Urmarirea, zborul, caderea si renasterea
Titlul rezuma aproape corect experienta mea de la editia a IV-a Transmaraton-ului. Dar ce-ar fi viata fara detalii Sau cum ar fi alergarea... ...
10 ani de MPC Marathon des Sables - alergand in infern (II) Marathon des Sables - alergand in infern (I) Alergare si orientare la Iezer-Papusa Trail Race IronMan Barcelona - Making it possible (2/2) IronMan Barcelona - Making it possible (1/2) Un RunFest de-a rostogolul Triatlon canicular la Tri Challenge Mamaia 2015 4 ani de alergare, datorita lui Peter Povestea primului meu Ironman - partea a II-a Maratonul International Bucuresti 2015 - De la amator la "elita" CIUCAS X 3 (Ultramaraton) 2015 - Din zori pana la miezul noptii Primul meu maraton - SPAR Maraton Budapesta, 11 Octombrie 2015 Povestea primului meu IRONMAN - partea I I feel so olympic today. Pegas Triatlon Buftea Maratonul Dacilor 2015 - Pe urmele dacilor UltraBalaton 2015 - Si gata... (Partea VI)

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007