Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul meu: Maratonul International București 2013

Maratonul meu: Maratonul International București 2013

(3)tlsrHAV6_82740.jpg

(4)H2FDibl_43392.jpgEu vin dintr-un oraș mic numit Slatina. Aici poâi număra pe degete sportivii amatori care se dedica unui sport anume, se antreneaza și participa la competiâii.

    Cel mai greu este să începi sa faci sport. Åži odată ce ai început asta începi să te schimbi, să te transformi, să ai încredere in tine. Să nu mai fii ,,grasul’’ care găseste satisfacâie in berile băute seara după serviciu, să devii pentru inceput ,,plinuâul’’ care aleargă deja peste șase kilometri, merge cu bicicleta peste patruzeci de kilometri și apoi să-âi doresti să devii mai bun, să alergi un semimaraton, apoi un maraton si așa mai departe. Începi să visezi. Odata ce ai reînceput sa visezi ești salvat. Există undeva ,cineva care are grija de oamenii care visează, care își doresc lucruri cu adevarat și aranjază puzzel-ul  evenimentelor astfel incat aceștia să reușeasca.

    Astfel, când ideea unui maraton incolâise in mintea mea pașii mi-au fost îndrumaâi de destin la

o competiâie deosebita și anume 1000 km Balkan unde am cunoscut sportivi amatori adevăraâi, oameni deosebiâi, adevarate exemple pentru mine. Din acel moment am știut că nu mai am cale de întoarcere, că voi urma exemplul lor și că următorul meu obiectiv este să alerg un maraton.

    Pentru început am alergat Semimaratonul Internaâional București 2013 unde faptul ca eram destul de motivat ma făcut să termin cu un timp încurajator,adica în 1h 37m în condiâiile în care a fost o căldură sufocantă.

  Am început apoi antrenamentele pentru M.I.B 2013.

  Ore de alergare cu căștile pe cap și un singur scop. Să alerg din ce in ce mai mult. Mai apărea câte o durere de genunchi, mai strângeam din dinâi și atingeam bornă după bornă. Când muzica din MP 3 se oprea din greșeala auzeam și încurajări de genul : ,,uite și pe nebunul ăla’’ sau ,,ăla n-are treabă acasă’’. Mda! Ce nebunie să alergi când la televizor sunt atâtea emisiuni minunate în care poâi afla lucruri vitale, cum ar fi ce amantă are x sau y. Să visezi la maratoane când toâi visează la bani, mașini.....și incă ceva!

  (1)eWJDhEf0_84932.jpgÅži aproape toată lumea vrea să știe pentru ce alergi. Åži mai exact ce câștig din asta, ca doar totul se rezumă la câstiguri materiale. Cum să explici că alergatul îâi dă echilibru, că te face să ai mai multă grijă de tine, că iâi schimbă mentalitatea și starea de sănătate? Preferam să le fac un rezumat răspunzând sec : ,,pentru mine’’.   Nu întelegeau mare lucru dar nu ma interesa. Oamenilor a căror părere conteaza nu trebuie să le explic de ce alerg.

  Timpul s-a scurs repede și am ajuns la ziua de sâmbata 5 Octombrie când am ajuns la București pentru a-mi ridica kit-ul. Nu aș fi putut risca să vin duminica. Dacă ar fi fost accident pe autostrada, dacă era grevă la metrou, daca întârziam, dacă nu vreau să-mi mai dea kit-ul, dacă-.

    O răcire bruscă a vremii cred că a pus în încurcatură pe toâi sportivii cu privire la echipament așa că în ziua dinaintea maratonului am umblat prin București să-mi caut încalzitoare de mâini. Veneam eu aproape de la âară dar nu puteam să nu arăt și eu ca un alergător.

    Åžase Octombrie, ora șase, alarma sună. O așteptam de ceva timp. Inutil să mai povestesc că am mâncat, că m-am imbrăcat-etc.

    Iată-mă în Piaâa Constituâiei unde sunt doar un strop într-o mare de alergători. Åži toâi par așa antrenaâi, siguri pe ei, cu niște gambe de gladiatori. Deși toâi par calmi de fapt fiecare se luptă cu furtuna din sufletul lui. Dacă nu ai fi prea ocupat cu emoâiile tale ai vedea că și ceilalâi ori vorbesc prea mult, ori iși cercetează prea atent echipamentul, ori caută pe cineva.Eu sunt singur! Nu caut decât linia de finish.

    (2)gd1wE9_47658.jpgÎncepe maratonul! Parcă îmi vine să depăsec pe toată lumea. Dar mă calmez. Planul este să alerg treizeci și cinci de kilometri în ritm normal apoi daca mai pot să îi dau tare, dacă nu să mă târăsc. Mă bucur că știu traseul de la semimaratonul din primăvara. După ce trec de Arena Naâionala constat că m-am încălzit deja și las încălzitoarele de mâini în jos, spre încheieturi. Lasă că sunt bune la ceva. O să imi șterg transpiraâia cu ele. După o vreme observ că ritmul meu normal este mai rapid decât al altor alergatori deoarece nu mă întrece nimeni, în schimb eu mai depășesc pe câte unu. Dar îl las așa. Prima tură o termin în o ora și partuzeci și șapte de minute. Primi doi kilometri din tura a doua îmi este puâin mai greu. Cred că subconștientul se întreba dacă mai duc incă o tura. Ușor, ușor îmi revin. Îmi spun că dacă ăsta a fost ,,zidul’’ pentru mine a fost de fapt o bordura și a venit ceva mai devreme. Tocmai când constat că iar nu mă depășa nimeni (cei buni erau deja în faâă) un concurent incearcă să facă asta cam pe la kilometrul treizeci și doi. Nu se poate! Nu-l las! Åži începe lupta. Am accelerat pentru ai arăta cu cine se pune dar el nimic. Îi simteam în continuare respiraâia în ceafa. Vine singura pantă de pe traseu. Aici el a forâat sa ma depașasca, să scape de mine, dar surpriză, eu nu mă las. Urcasem eu destule pante în antrenamentele de acasă. Pe la kilometrul treizeci și nouă cedez. Nu mai duc ritmul! Du-te frate! Mai am trei kilometri și termin. Parcă sunt cei mai grei. Nu respectasem planul și forâasem înainte. În lupta cu acest concurent uitasem că adidașii îmi făceau probleme de ceva vreme. Acum că eram singur sufeream un pic. Noroc cu alt concurent care imi distrage atenâia. Arăta ca un prizonier de război rănit, care eliberat de inamici se grăbea să ajungă la ai lui. Cineva care îl cunostea l-a întrebat de sănatate iar el a raspuns că îi mergea bine dar i s-a blocat mușchiul de la picior. Vorba lui mi-a rămas în minte. De parcă el era superantrenat, se hidratase dar avusese ghinion: i se blocase mușchiul. Mă apropii de finish. Ajung la zona cu spectatori. ,,Bravo!’’. ,,Hai că poâi!’’. Dintr-o data parcă nu mai sunt de plumb. Parcă zbor. Trec linia de finish. Cronometrul oficial arată 3h34m. Sunt în extaz. De gât mi se pune medalia atât de râvnită. Sunt MARATONIST! Sunt un alergător nebun. Nebun de fericire! Greu de descris senzaâia pe care o ai când termini primul maraton. Deși ar trebui să te doară multe părâi ale corpului nu te mai doare nimic. Iar următoarele zile când abia poâi să cobori scările peste grimasa de durere triumfă un zâmbet de învingător.

Text de DANDARILÄ‚   LIVIU


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007