Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223322.80 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul Piatra Craiului 2010

Maratonul Piatra Craiului 2010


Din seria “Poveste de incurajare pentru incepatori”, episodul 2: Primul maraton montan

N-am fost niciodata vreo impatimita a muntelui. O singura data am mers din Busteni la Urlatoarea, si atunci in pantofiori de domnisoara :). Imi doream totusi sa cunosc si muntele, in toata splendoarea lui, asa ca am hotarat ca in acest an sa incerc si o alergare montana. M-am inscris la tura mica de la 7500, din pacate n-am mai ajuns, niste evenimente mai putin placute mi-au dat vara peste cap si n-am alergat deloc... Si s-a apropiat MPC. Va spun sincer, am oscilat multa vreme daca sa ma inscriu sau nu, constienta fiind ca nu m-am antrenat nici pe plat, nici pe distanta mare, cu atat mai putin pe munte. Dar avand deja echipamentul pregatit (pentru 7500, dar mai e si cum se nimereste :D) m-am hotarat sa incerc macar pana in Plaiu Foii. Am oscilat daca sa iau sau nu bete, dar cum n-am folosit niciodata, m-am gandit ca mai bine sa nu am decat sa ma incurce...

(10)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_CdUAd30.JPG

Asa ca iata-ma inalnindu-ma vineri dup-amiaza cu Andrei, si apoi ajunsa seara in Zarnesti, cazata in “celalalt Zarnesti decat ar fi trebuit”, nu stiam cum e orasul si eram convinsa ca orice cazare e aproape de start... ascult cu atentie sedinta tehnica, imi imprim in memorie modificarea de traseu, avertismentele privind avalansele de pietre si lipsa apei pe o portiune destul de mare. Dar privesc increzatoare, am Camelbak cu care am facut niste alergari usoare prin Bucuresti, sa ma obisnuiesc cu el in spate, am incaltaminte de trail, o hainuta care sper sa se dovedeasca impermeabila la nevoie :D, manusile de bicicleta (altele nu aveam si le-am agatat la iesirea din casa, cu gandul ca or fi mai bune decat nimic) si tricoul de sustinator “42 pentru o sansa”, cu care sper sa parcurg intreaga cursa (observati ca n-am zis “alerg”, da? :) ). Am si 2 geluri si 2 batoane, plus ce mai primesc de la organizatori, ma simt bine pusa la punct. Plec de la sedinta tehnica impreuna cu Andrei si Radu, mancam ceva, iau niste paine cu gem la pachet (multumesc si acum doamnei, a fost extrem de draguta), si pornim pe la casele noastre. Ajunsa la vila, ma rog de baietii care mai erau cazati acolo sa ma duca si pe mine dimineata cu masina la start, ca n-am sanse pe jos :) Dimineata, ma echipez zdravan (tricou, bluza cu maneca lunga, tricoul “42 pentru o sansa”, haina de ploaie), cu gandul ca dupa ce ma incalzesc raman in tricoul inscriptionat (din pacate pentru campanie, n-am ajuns in nici un moment sa consider ca nu mai am nevoie sa tin haina pe mine). Si plecam voiosi, cu capacitatea masinii depasita (multumesc mult de tot, baieti!).

(9)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_z5ifC3.JPG

Ajung la start. Mi se pare cam frig, si am o mica problema – nu mi-am bagat apa in camelbak. Intru intr-un magazin, era de apicole, n-au apa, ies dezamagita si o las balta, stiind ca ma descurc sa alerg 10 km fara apa. Ma straduiesc sa memorez harta cu profilul traseului, constienta ca cealalta nu ma ajuta cu nimic :) Ma pozitionez mai in spate, deh, im cunosc valoarea, macar sa nu ii incurc pe ceilalti :) Se da si startul, oarecum surprinzator, ca n-am auzit cum trebuie nici muzica (banuiam totusi ca trebuie sa fie Phoenix), si nici vreo numaratoare.

Si gata, zarurile sunt aruncate. Alerg incet, calm, prin Zarnesti... o luam pe poteca spre Magura, trec pe langa Claudia, dar ma prinde ea din urma putin mai incolo, ma depaseste, ma mai tin dupa ea o vreme. Nu merg asa de rau cum ma asteptam, dar simt in ritmul cardiac lipsa antrenamentului, mai ales pe urcari. Incerc sa fac si niste poze (mi-au iesit miscate, deci totusi nu stateam pe loc :D), admir satucul de munte (suuuupeeeeerb), ma uit cu teama la un tauras care se uita la fel la mine... ajung la Folea, saua Joaca, si intr-un final la Table, in aprox 1h50. Pe alocuri mai povestesc cu o domnisoara, ne depasim una pe alta in functie de cum ne odihnim fiecare :)

(8)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_BkQ01s.JPG

Ajunsa la Table, beau niste Sponser, mananc niste struguri, si intreb de apa sa imi umplu rucsacelul, constienta ca nu mai prind apa curand. Mi se indica izvorul, ajung la el, si constat ca habar n-am cum sa imi bag apa din acel izvor in rucsacul meu. Asa ca intr-un final ma trag deoparte, scot punguta din rucsac, pun apa in ea, si ma chinuiesc sa o bag inapoi. Yupiii, misiune indeplinita, dar am cam udat rucsacul cum l-am pus pe jos, tocmai ce vroiam sa evit cand nu l-am bagat cu totul la izvor. Asta e. Ma lipesc de un grup si pornesc mai departe, destul de tarziu, dupa 2h04 de la start. Ma tin de ei o vreme, pana constat ca incearca sa ajunga la Plaiul Foii in 2 ore. Pff, mi se pare absolut imposibil, mai ales ca retinusem (gresit) ca Plaiul Foii e la km 28. Asa ca raman la ritmul meu, mai prind pe unii, ma mai prind altii, constat ca inca merg mai bine decat ma asteptam. Pe la jumatatea urcarii spre Funduri iau un gel, nu ca as fi simtit ca am nevoie, dar pentru ca imi era teama ca pur si simplu ma descurc prea bine si la un moment dat o sa clachez. Urcam in sir indian, tacuti, care unul mai trage pe dreapta pentru putina odihna. Eu urc fara oprire (si acum mi se pare incredibil, nu stiu cum am reusit). Incerc sa ma mentin calma, nici sa nu fiu exaltata ca nu simt oboseala, dar nici sa nu imi fie teama din cauza asta.

(7)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_E8A5W.JPG

Si ajung in varf. Incredibil, surprinzator, minunat... wow. Asta e tot ce pot sa spun. A meritat deja si doar drumul pana acolo, chiar daca nu voi ajunge in Plaiul Foii la timp. Admir privelistea, incerc sa prind niste fulguleti, simt vantul rece si taios din varf, incerc sa fac niste poze (si ma lasa bateria de la aparat, probabil neobisnuita cu astfel de temperaturi). Ma prinde si o durere incredibila de cap, dar sunt convinsa ca imi va trece dupa ce cobor putin. Imi trag sufletul, imi pun manusile, constat ca mi s-a facut frig cat am stat, si ma hotarasc sa cobor.

Pff, ce ziceam mai sus cu “incredibil...”? Desi am intrebat mai multa lume, nu mi-a explicat nimeni ce inseamna coborarea de la Funduri, ca sa am surpriza pe moment. Ei bine, nu va spun nici eu, va las aceeasi surpriza. Merita! Ma uit hipnotizata. Da, asta e cuvantul corect. Ma uit la ceas, aveam cam 3h38 de la start (nu ma pot abtine si ma intreb la ce km as fi la acest timp la un maraton plat). Si imi iau inima in dinti si incep sa cobor. Durerea de cap imi trece instant (probabil e efectul adrenalinei :D). Ma agat in disperare de stanci, de coarda, de incredere, si incerc sa imi suprim teama. Pentru o prima iesire pe munte e totusi cam mult pentru mine :) dar... repet, a meritat tot. Chiar daca m-as fi oprit dupa acea coborare, ar fi meritat deja enorm.

(6)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_MaQKbx2.JPG

Cu grija, lasand multa lume sa treaca de mine, trec de partea mai “interesanta”. Si il prind pe Andrei, foarte atent cum pune piciorul, menajandu-si gleznele. Ma tin aproape de el cat pot, cunoaste zona si imi mai spune pe unde suntem, trecem de Umeri, ma uit cu teama la ceas deja convinsa ca am ratat timpul limita... niste pietricele mai saltarete reusesc sa mi se strecoare in incaltaminte; refuz sa ma opresc, constienta ca pierd timp important inainte de Plaiul Foii. Le fac loc mai spre varful incaltamintei, si ma consolez cu ideea ca o sa le poftesc afara dupa ce trec de PF. La un moment dat, nerabdatoare, scot harta si constat ca PF e la km 24, nu 28 cum credeam, si imi cresc sperantele. Maresc pasul, il las pe Andrei in urma, pe mine ma ajunge un domn de la categoria 50+, si ajung cumva la Spirlea, la aprox 5h50 de la start.

(5)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_coAOq.JPG

Acolo intreb scurt de apa (o terminasem) mi se spune ca e un izvor mai jos, si o tai la vale in pas alergaret, impreuna cu domnul respectiv. Ma straduiesc sa ma tin de el, alearga bine la vale, are si bete si se ajuta de ele. Ii studiez tehnica, ma straduiesc sa o copiez, mai alerg in diagonala, mai imbratisez niste copaci... Pietricelele din incaltaminte, aflate la varf unde le facusem loc, ma cam incurca la coborare, dar tot refuz sa opresc, nu am timp pentru asta. Si cumva ies din padure. Acolo imi iau picioarele la spinare si mai bine, ma uit la ceas la fiecare 2-3 minute, stiu ca urmeaza Bariera... la un moment dat ma pierd, nu mai stiu pe care mal al izvorului sa alerg (domnilor organizatori, va rog nu considerati niciodata ca vreo portiune de traseu este “evidenta” si nu necesita marcaje; eu reusesc sa ma pierd si in situatii de-astea... eram gata sa o iau inapoi pe celalalt mal, ca erau marcate ambele maluri si eu am vazut marcajul mai din spate!! noroc ca m-a ajuns domnul din urma si mi l-a aratat si pe cel din fata...).

(4)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_DSUruPA.JPG

Ma iau dupa un baiat cu o haina rosie, alerg repede sa il prind (sa fiu sigura ca nu incurc traseul din nou), si cand il ajung din urma constatam amandoi ca ar fi trebuit sa fim pe cealalta parte a izvorului, ca acolo sunt marcajele. Incercam sa sarim precum caprioarele peste pietre, il vad alunecand, imi aleg alte pietre, alunec si eu si pic cu ambele picioare in apa (brr, dar rece mai era :D). Ies repede si continui alergarea spre Plaiul Foii, cu teama sa nu ma opreasca organizatorii din cauza ca am picioarele ude :D pana la urma ma linistesc cu gandul ca daca ar fi plouat as fi fost uda toata. Ajung si la bariera, de acolo stiu ca mai am 2 km, trec cu teama de o masina care incarca trunchiuri, iutesc pasul cu ochii pe ceas, si in final ajung la Plaiul Foii la timp – 6h22. Beau 2 pahare de supa, imi pun manusile in rucsac, ma intreb pe unde o fi Andrei, mai stau putin... se apropie 6h30 de la start, asa ca imi iau inima in dinti, imi spun ca daca tot am ajuns pana acolo la timp se pioate si restul... intre timp ma asigurasem ca de la Diana coborarea e mai normala, nu ca la Funduri :)

(3)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_ie2sMUm.JPG

Pornesc de la Plaiul Foii, ma opresc pe o banca sa scap de pietricelele naravase (a fost mai greu cu toate ude, mai bine le scoteam inainte sa cad in apa :D) si continui drumul. Intru in discutie cu o domnisoara, dar imi dau seama destul de repede ca nu sunt in stare sa ma tin dupa ea. Trecem totusi de doi baieti care mergeau agale, ca intr-o drumetie, ma intreb daca mai sunt in concurs :) stiind ora la care am plecat de la PF, sunt convinsa ca sunt ultima, dar nu ma intereseaza, importanta pentru mine e experienta, si deja avusesem adrenalina din plin. Si urmeaza partea mai interesanta a urcarii pana la Diana :) mai iau un gel, sperand sa fac fata. Dar lipsa de antrenament se vede, urc cativa metri si ritmul cardiac mi-o ia razna. Mi-e oarecum ciuda, ca nu simt oboseala in muschi... urc din ce in ce mai incet, cu opriri tot mai dese. Si la un moment dat constat ca nu sunt singura in aceasta situatie, mai vad un baiat care se opreste cam ca mine :) intram in vorba, incercam sa ne “tragem” unul pe celalalt, dar nu avem spor. Urcam cativa pasi, ne oprim. Suntem clar loviti de “zid” (voi sunteti siguri ca zidul asta nu e real? :)) eu ma uitam in sus si nu vedeam cerul printre copaci, ce poate fi mai “zid” decat asta? :D), ne intrebam daca are sens sa ne intoarcem, nu avem idee cat mai avem in sus, daca o fi mai mult decat in jos... mai aruncam un ochi pe coborare, concluzionam totusi ca mai bine urcam, ca nici coborarea nu e usoara :) urc in disperare, tragandu-ma si cu mainile de radacinile din padure. Ne ajung din urma cei 2 baieti pe care ii depasisem imediat dupa Plaiul Foii, ne incurajeaza, si dam tot din noi ca sa ne tinem dupa ei. Si... reusim, ajungem la refugiul Diana.

Aici, pauza binemeritata. Eu terminasem de mult apa pe care am luat-o la Plaiul Foii, Mihai mai are putin... o termina si el. Impartim frateste un mar, si il mancam asezati pe un trunchi, uitandu-ne cu jind la turistii care isi intinsesera masa copioasa langa refugiu. Intre timp mai ajung doua fete, trec de refugiu fara pauza. Constatam ca totusi nu suntem ultimii, si o luam la picior, cu speranta de a ajunge in Zarnesti pe lumina. Asa ca o luam in jos prin padure. Constat ca genunchii ma tin bine, reusesc sa prind viteza, si i-o iau inainte lui Mihai. Dar nu cu mult, ma prinde din urma la iesirea din padure, si pornim impreuna spre finish. Decidem sa nu fortam ca sa putem alerga in Zarnesti, dar o luam la pas rapid. Povestim, radem, glumim, ajungem la Coltul Chiliilor. Aici mancam niste struguri, mai beau niste Sponser, si hotarasc sa nu mai iau apa in rucsac, oricum suntem aproape de finish si nu are sens sa mai car greutate degeaba. Aflam ca mai sunt 4 sau 5 participanti in urma noastra, si dam sa plecam. Si hopa, imi suna telefonul, sotul se intreba de ce nu l-am sunat cand am ajuns, dupa cum ne-am inteles inainte. Ii spun ca n-am ajuns inca, rade bine, si intreaba ce fel de maraton o fi asta :) Ei, il las sa incerce si el anii viitori :D

(2)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_hD9IH.JPG

Si plecam pe ultimii km, tot la pas rapid. Din nou o bucata de traseu “evident” si mai putin marcat, dar Mihai ma convinge sa am incredere in spiritul lui de orientare :) La un moment dat vedem in departare niste veste portocalii (ultimul CP), ne dam seama ca suntem foarte aproape, alergam. Mihai isi suna prietenii, continuam sa alergam, auzim dintr-o masina (cred ca era cineva din organizatori) un “mai cu talent”, iutim pasul (eu aveam in minte finishul de la Tusnad 2009 cu poarta dezumflata)... incepe sa se intunece, se aprind luminile stradale, ii auzim pe prietenii lui Mihai, care ne asteapta pe strada si ne insotesc pana la finish. Ajung la poarta, sunt extrem de fericita ca am reusit sa termin, stiu ca am facut aproape de 10 ore, dar pentru mine timpul acesta inseamna la fel de mult ca pentru castigator :) imi fac griji daca intr-adevar am trecut poarta si chiar am fost inregistrata :) mananc niste bucatele de ciocolata, imi dau seama ca nu mai am timp sa ajung la vila sa ma schimb, asa ca o iau incet spre sala de premiere. Acolo incerc sa mananc ceva, nu sunt in stare, si imi gasesc un loc incercand sa imi odihnesc piciorul drept, care se dadea extrem de ranit din cauza calcaturilor strambe (pana la finalul premierii si-a revenit). Am primit si medalia, e cea mai muncita dintre toate pe care le am. Sunt atat de multumita... :)

(1)434_Maratonul_Piatra_Craiului_2010_PA020_jbFvAB.JPG

Cat despre participarea la urmatoarele editii – primele vreo 2 zile am zis ca nu mai merg, ca nu e de mine, ca sunt prea nu stiu cum pentru sportul asta. Intre timp m-am razgandit... :)

Felicitari castigatorilor, celor care si-au imbunatatit timpii din alti ani, celor care au terminat primul lor maraton, sau primul maraton montan, felicitari tuturor participantilor! Fiecare din noi suntem niste campioni :)


Text si foto: Diana Gal 

Votati ca slab Votati ca nimic special Votati ca merita citit Votati ca foarte bun Votati ca excelent
Apasati pe stelute pentru a vota.
Acest articol este votat ca excelent. Ati votat acest articol ca excelent.


Adauga comentariu3 comentarii.

Marti, 4 Ianuarie 2011 13:31Magda a spus :
foarte tare maratonul tau ! si modul in care ai descris-o, in amanunt ! mi-a placut foarte mult :"eu aveam in minte finishul de la Tusnad 2009 cu poarta dezumflata", ai multa ambitie !!!! BRAVO
Luni, 15 Noiembrie 2010 15:48Gabi Olaru a spus :
Bravo, Diana!
Luni, 15 Noiembrie 2010 15:27irinuca a spus :
Bravo DIANA!
Esti un adevarat exemplu!



Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2018. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007