Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul Postavarul, 30.06.2012

Maratonul Postavarul, 30.06.2012

Daca anul trecut imi adusese experientele primelor doua ultramaratoane de sosea alergate sub propria bagheta organizatorica, iar cele doua experiente echivalasera cu doua succese, ma trezii prin iarna ca in tartacuta mea se auzeau niste voci care imi dadeau ghes cu un glas tot mai convingator sa repet figura la un maraton montan. Asa ca, dupa ce am facut un „studiu de fezabilitate" si am rasucit pe toate partile aspectele legate de siguranta, mi-am luat inima in dinti si mi-am croit un traseu pentru un maraton montan „home made" pe care doream sa il alerg tot in dulcele stil clasic al melcului: adica cu casa (rucsacul) in spate ... si, evident, cu sandalele in picioare.

(6)ulATGgoP_4863.JPG

Ca poligon pentru experiment am ales potecile Masivului Postavarul. Nu de alta, dar ne imprietenisem destul de bine in ultimul an, in special dupa ce ma mutasem recent in cartierul Racadau din Brasov, intr-o vale inconjurata de munti, in imediata apropiere a potecilor care urca in Postavarul. Unde mai pui ca invatasem si pe unde face muntele susu, respectiv unde se afla izvoarele care sa-mi umezeasca gatlejul de lup maratonist.

Se zice ca ce isi face omul cu mana lui lucru manual se cheama. Asa ca in ultima sambata din iunie mi-am incaltat sandalele, mi-am luat rucsacul cu bidoanele de apa in spate, am varat in el patru mere si doua piersici si am plecat sa vad cat de bine mi-a iesit lucrul manual. Ce a urmat a fost un maraton total diferit fata de ce stiam eu, presarat cu o serie de evenimente inedite.

(5)hZGC7zi_82048.JPG

Primul dintre ele avea sa vina chiar in cadrul prologului. Pe la zece seara ma pregatesc eu frumos sa ma duc sa fac nani ca sa pot plec la alergare cand avea sa se crape de ziua. Cand arunc privirea pe fereastra care bate direct spre tomberonul de gunoi de sub padure, vad mare forfota la tomberon, masini, faruri aprinse, multi gura-casca ... si un urs capturat intr-o cusca-capcana amplasata strategic langa tomberon. Daca prin mutarea in Valea Racadaului venisem ca Mahomed la munte, reversul medaliei era ca aceleasi poteci pe care urcam eu pe munte erau folosite si de ursii gunoieri ai Brasovului care coborau la tomberoanele din Racadau. De foarte multe ori am zarit pe poteci placintele proaspete de urs, insa niciodata nu am avut parte de o intalnire de gradul trei cu maestrii patiseri. Insa captura din seara cu pricina mi-a varat putin teama in oase si pentru a exclude sansele unei intalniri neplacute in zorii zilei am plecat la alergare dimineata tarziu, dupa ora noua, in speranta ca intre timp se vor fi intors acasa ultimii ursi intarziati pe la „restaurant".

(4)0ypFuSw_18254.JPG

Al doilea eveniment inedit a fost gasirea pe traseu a unui energizant la care nu m-as fi asteptat. Si cu atat mai inedit cu cat nu a venit din domeniul nutritiei. A fost primul maraton pe care l-am alergat cu o - biblie in spate. Da, adevar adevarat va spun eu voua, cu o biblie pe care am gasit-o dupa primii kilometri, asezata pe o buturuga de langa poteca. Chiar daca vremurile minunilor biblice sunt de mult apuse, o asemenea experienta are darul de a atinge anumite coarde sensibile. Nu am ezitat nici un moment sa iau biblia care parca fusese pusa acolo cu un scop anume si sa o car cu mine in rucsac. M-a cuprins un sentiment ciudat ca „cineva acolo sus ma iubeste" si totodata o siguranta interioara ca maratonul avea sa se termine in stil Hi-Q, adica: „Totul va fi bine".

Asa ca dupa cativa kilometri pe curba de nivel pe poteca de sub Tampa am inceput sarguincios urcarea pe firul apei, pe Valea Hotilor, pentru a ajunge la intersectia de La Bancuta. De La Bancuta am intrat in poteca nemarcata ce avea sa ma coboare lin pana aproape de Pietrele lui Solomon. Alternam mereu alergarea cu scurte sedinte fotografice, pentru ca zaream mereu peisaje care mi se pareau demne de tras in chip. Ai fi zis ca eram Scufita Rosie care se lasa furata de floricele in drum spre bunicuta. Noroc ca am realizat la timp ca pe mine nu avea sa ma astepte bunicuta ci o urcare serioasa pana sus in Varful Postavarul la 1800 m. Asa ca am varat aparatul la cingatoare si am continuat pe drumul forestier care m-a scos la vechea cariera din Poiana Brasov. Deja intalneam turisti pe traseu, se uitau ei mai lung la sandalele mele, dar se margineau la a-mi da binete.

(3)ngiIMe_7600.JPG

Asta pana in Poiana in zona carierei. Aici tocmai se instalau cabluri de tiroliana si se pregatea terenul pentru un team-building. Pe cand ma holbam eu la un poligon de tras cu arcul, unul din organizatori mi-a recunoscut sandalele, a intrat in vorba cu mine si mi-a povestit ca avea si el sandale huaraches si ca le-a purtat in cursul unei expeditii in Mongolia. Mai sa fie! Ce mica e lumea!

Dupa acest mic intermezzo am traversat rapid partia Bradu si am inceput urcarea pe drumul rosu, care pe parcursul anului trecut a suferit o adevarata schimbare la fata in timpul extinderii domeniului schiabil din Poiana. Urcam alergand cu pasi mici, sufland des ca mocanita, avansand incet dar constant pe serpentinele ce brazdau fata muntelui. Si iata ca la un moment dat ma trezesc in spatele unui mini-excavator care urca pe senile in santierul din Ruia. Ce Dumnezeu? Asta sta sau urca? Nu statea, ci urca. Si totusi eu il depaseam in alergare. Hei-hei, da ce m-am mai umflat in pene cand i-am luat fata. Se pare ca motorasul meu pe sandale se descurca mai bine ca motorasul excavatorului pe senile.

Ajuns la cabana Postavarul am facut o pauza pentru „adapare si furajare". Pe cand imi scoteam eu din rucsac merele, pe gratarul de afara tocmai sfaraiau perpelindu-se o duzina de mici. Tanti care mesterea cu furculita ma intreba daca nu doream sa servesc niste mici. Ce sa-i raspund? Vrei calule ovaz? Ce-as mai fi infulecat cativa mici, ca trecusera ore bune si peste douazeci de kilometri de la micul dejun. Dar dupa aceea cine sa mai urce pe varf cu burta plina de mititei? Asa ca am refuzat ispita si mi-am devorat merele, multumindu-ma sa inhalez miresmele de gratar ce ma gadilau placut la nari.

(2)y2hdYxH_56863.JPG

Cu rucsacul usurat, dar constiinta intacta am inceput apoi asaltul pe Kanzel in sus spre Varful Postavarul. Impingand in genunchi pe urcusul abrupt, apoi alergand pe portiunea din spatele telecabinelor si in final catarandu-ma pe stancarie, am ajuns in punctul cel mai inalt al Postavarului si am inceput sa-mi rotesc ochii de jur imprejur, cat tine zarea, ca un vultur cocotat in cuibul sau de pe stanca.

As mai fi stat eu sa scrutez zarile, dar de jos incepeau sa urce turistii sositi cu telecabina, asa ca vulturul din mine a fost nevoit sa paraseasca cuibul, ca se facuse aglomeratie pe metru patrat si m-am lansat in zbor pe partii in jos spre Poiana Brasov, intrerupandu-mi coborarea pentru a admira aici alt zbor, cel al corporatistilor care intre timp incingeau tiroliana instalata de dimineata.

Ajunsesem intre timp undeva pe la kilometrul treizeci. Am refacut rezervele de apa si am inceput coborarea pe poteca spre Saua Tampei si de acolo pe poteca ce cobora in diagonala in valea pe unde urcasem dimineata. Ma asteptam ca in momentul acela sa-mi simt picioarele grele, insa eram si eu surprins de constanta alergarii. Nu era un tempo alert, dar era aceeasi viteza constanta cu care plecasem in cursa de dimineata. Chiar daca la ultimele maratoane pe care le alergasem fara tic-tacul amenintator al cronometrului de la mana nu mai intalnisem mult temutul zid, pe ultimii kilometri ai maratonului resimtisem totusi de fiecare data efortul cursei. Insa nu si de data aceasta. Aveam senzatia ca in mine se invartea un mic ceas elvetian. Rotitele articulatiilor si resorturile musculaturii se miscau ca unse, iar eu ma simteam bine, fizic si psihic deopotriva, fara sa incep numaratoarea psihologica in sens invers a kilometrilor. Ba dimpotriva: pe final am lungit benevol traseul pentru a ajunge in cateva puncte de belvedere pentru fotografii.

Surpriza a venit a doua zi. Si nu a fost una neplacuta. In mod normal ar fi trebuit sa ma misc teleghidat si sacadat ca Fetele de la Capalna. Totusi efectele secundare au intarziat sa apara. A doua zi am urcat cu fiica mare pe umeri la cules de afine, am stat chircit si aplecat pe tufe o intreaga dimineata, insa nici urma de febra sau alte dureri. Asta da surpriza! Cum s-ar zice: Finit coronat opus (Sfarsitul incoroneaza opera).

Realizand ca este posibil sa fi gasit o mica piatra filozofala, o mica reteta personala de succes, am stat si am analizat sa vad ce si cum am facut in ultimele luni, pentru ca reactia pozitiva a corpului m-a luat realmente prin surprindere. Inclin sa cred ca ingredientele principale au fost doua: cele peste patru ore petrecute pe munte la alergare in duminicile ultimilor luni, in ciuda unei scaderi generale a volumului saptamanal, dar mai ales o tehnica de alergare in sandale mult imbunatatita fata de anul trecut.

 (1)1UfAQK_17138.JPG

Nu ma gandeam eu pe bancile scolii, la ora de latina, ca indemnul Nosce te ipsum (Cunoaste-te pe tine insuti) are atata aplicabilitate si la alergare. Altfel spus, in primavara aceasta m-am straduit sa eficientizez efortul depus la alergare, ajustand pozitia corpului si pasii de alergare. Nu am ajuns la o viteza mai mare, ci la un stil economic de alergare, cu o cadenta ridicata a pasilor si un impact redus la contactul cu solul. Desi fac mai multi pasi pentru a parcurge aceeasi distanta, probabil ca per ansamblu consumul de energie si solicitarile locale ale aparatului locomotor sunt mai mici decat inainte. Apa de izvor, patru mere si doua piersici mi-au fost de ajuns pe parcursul celor peste sapte ore si jumatate de deplasare efectiva. Mi-am facut damblaua, am alergat bucurandu-ma de alergare, nu anticipand finalul, am scapat de mersul de robot de dupa maraton si deja imi bat la poarta idei pentru noi maratoane, asa ca apas pe „Save" si ma duc sa le deschid usa!

Text si foto: Hadrian Lupu


Adauga comentariu3 comentarii.

Marti, 4 Septembrie 2012 11:57Mihai a spus :
Alerg si eu in zona. Insa prefer sa evit partiile de ski. De la santierul de pe partii e plin de praf, mai ales pe drumul Rosu - care ramane totusi cea mai alergabila ruta din Poiana spre Postavar. Din pacate vara f uscata nu a ajutat deloc sa rasara iarba asa ca peisajul e cam 'selenar' in zon apartiilor. Din Brasov prefer sa vin prin Saua tampei si Stechil, apoi pe poteca cu banda Albastra, prin Crucur. Traseul asta ocoleste Poiana si e f faina de alergat in ambele sensuri; si mai e si umbrit 100%. Sambata am descoperit ca s-a refacut cararea paralela cu Sulinarul care pleaca de la Bradu. Din pacate e mai dificila decat vechea carare distrusa de santierul inca neterminat in zona aia. Nu recomand alergare pe acolo decat la deal - la pas, caci e abrupt. E mai bine pe la Pestera de Lapte - La fel, recomandat numai pt urcare, dar nu am mai fost de mult pe acolo.
Si ca sa fi carcotas: Ce te faceai daca gaseai un Coran? ;-)
Marti, 7 August 2012 15:31Hadrian a spus :
Nu, nu, a fost pusa acolo cu scopul de a fi luata. Am gasit intre pagini un biletel cu o invitatie la un eveniment organizat de o culta religioasa. Chiar si asa, a fost ceva inedit sa gasesc o biblie la o alergare pe munte.
Vineri, 3 August 2012 09:12anka a spus :
Frumos, dar biblia cred ca trebuia lasata acolo. Cu siguranta ca uitucul a realizat unde a uitat-o si cu siguranta cand s-a intors dupa ea, nu a mai gasit-o.



Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007