Ro Club Maraton
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223322.80 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul Roma 2010

Maratonul Roma 2010

Doua drapele se inalta din masa compacta de alergatori ce asteapta sa ia startul pentru a parcurge 42,195 km prin Roma. Televiziunile italiene ce transmit evenimentul le fixeaza cu insistenta. Unul este steagul Romaniei, celalalt al Italiei. Unul langa celalalt, tinute de mainile aceluiasi om. Ilie Rosu stie ca nu ii va fi usor sa alerge un maraton in acest fel, insa isi doreste sa faca acest gest din dragoste pentru Romania si din respect pentru tara gazda si pentru toti romanii care traiesc acolo. Ofiter in Armata Romana, acum in rezerva, Ilie Rosu nu se sfieste sa isi afiseze sentimentul de patriotism la orice cursa din strainatate la care participa. Maratonistii din jurul sau il privesc cu simpatie si probabil ca se gandesc ca e un gest de curaj sa alergi tinand in maini ceva, in conditiile in care orice gram in plus pare o tona, mai ales pe ultimii kilometri parcursi.

(4)sy2v7sVs_6070.jpg

Ilie ia startul in uralele multimii, alaturi de alti 12.000 de alergatori. Cu o zi inainte a implinit 50 de ani, iar azi isi face cadou aplauzele si incurajarile zecilor de mii de spectatori prezenti pentru acest eveniment, atentia speciala pe care i-o acorda fotografii si cameramanii atunci cand trece prin pietele romane, bataile pe umar ale celorlalti alergatori, precum si mandria de a fi cel mai “vizibil” maratonist la aceasta competitie la care au participat sportivi din peste 30 de natiuni.

Alergand pentru o cauza

La Maratonul de la Roma, ce a avut loc pe 21 martie, Ilie nu a venit singur, ci impreuna cu alti 24 de colegi din Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania. Ne place sa alergam, insa de aceasta data ne-am propus sa facem mai mult decat sa terminam inca un maraton – am dorit sa contribuim la promovarea unei imagini mai corecte a tarii noastre. “Sportul este mereu un bun ambasador al unei tari. Cand aude de Romania, un strain se gandeste in primul rand la Nadia, la gimnastica, la Gica Hagi sau la Ilie Nastase. Trebuie stiut insa ca Romania are si o campioana olimpica la maraton, pe Constantina Dita Tomescu. Plecand de aici ne-am gandit ca ar fi bine de aratat ca la noi in tara sunt tot mai multi alergatori pasionati de maraton si ca, nu in ultimul rand, suntem interesati de promovarea unei imagini pozitive a Romaniei,” declara inainte de plecare, Daniel Lixandru, purtatorul de cuvant al Ro Club Maraton.

Acestea fiind spuse, am trecut la treaba si ne-am infratit cu un club italian, Podisti Maratona di Roma, unde am gasit oameni cu aceasi deschidere catre astfel de actiuni.

(1)o5eJhVPB_61792.jpg

In paranteza fie spus, maratoanele sunt evenimente unde actiunile sociale sau de caritate sunt mai mult decat binevenite. Daca stai sa citesti pe tricourile alergatorilor vei vedea tot felul de mesaje: “Salvati animalele!” sau “Alergam pentru copiii bolnavi de leucemie” sau “Ajutam persoanele sarace din Africa” sau “Alergam pentru batranii cu dementa senila”... si lista ar putea continua foarte mult – peste 30 de asociatii si societati caritabile din Italia au participat prin reprezentantii lor la maraton, in incercarea de a atrage atentia asupra cauzei pe care fiecare dintre acestea o sustine.

Mai mult decat atat, la Maratonul de la Roma a fost lansata o noua initiativa privind protectia mediului. Anual se vand peste 100 de milioane de telefoane mobile, ceea ce inseamna ca zeci de mii de mobile nu mai sunt utilizate, dintre care multe ajung la cosul de gunoi, aducand un prejudiciu enorm mediului inconjurator. Initiativa organizatorilor maratonului a constat in colectarea mobilelor vechi in zona expozitionala aferenta concursului, Marathon Village, urmand ca o parte dintre ele sa fie reparate si revandute sau vor fi pur si simplu reciclate. Compania care s-a ocupat de aceasta actiune, Redeem Plc. a reusit sa distruga peste 50000 de tone de deseuri poluante incepand cu 1999 si a donat 5 milioane de euro societatilor caritabile.

Ideea lui Dan, venită prin februarie a fost primita la inceput cu reticenta de catre unii dintre noi, dar pana la urma cu bucurie de catre toti, vazand amploarea pe care o ia actiunea noastra. Lucrurile au inceput usor-usor sa se coaguleze: Gabi Solomon a tinut in permanenta legatura cu italienii si s-a ocupat de toate detaliile privind inscrierea (care a ajuns la suma modica de 18 euro, doar prin simplul fapt ca ne-am inscris prin clubul nostru si nu individual), eu m-am ocupat de tricouri, Dan de comunicarea cu media (am aparut la tv, in ziare, pe net...) si toti ceilalti s-au implicat venind la alergarile de grup si mai apoi dorind sa poarte tricourile verzi in timpul cursei.

Infratirea propriu-zisa a avut loc cu o zi inainte de maraton, la Marathon Village. Dupa ce am stat la o coada imensa pentru a ne ridica kiturile de concurs si ne-am ratacit printre standurile cu echipament sportiv, ne-am intalnit in sfarsit cu clubul italian. A urmat momentul schimbarii fanioanelor, apoi “partile” au tinut cate un mic discurs (noroc cu Dan, care vorbeste italiana). A venit si un reprezentat al Ambasadei Romaniei la Roma. La finalul intalnirii am oferit tricouri italienilor si am stabilit strategia pentru a doua zi. Dupa toata agitatia acelei zile am reusit sa ne relaxam la pasta-party unde pastele au fost stropite cu niste vin romanesc adus de catre cei doi sarbatoriti, Ilie Rosu si Ilie Victor, ultimul marcand la Roma cel de-al 97-lea maraton din cariera.

(2)M1EtHzh_35567.jpg

A doua zi de dimineata ne-am dat intalnire langa Arcul lui Constantin. Eram un grup foarte usor de distins purtand acele tricouri verzi.

Asadar actiunea noastra reusise: impreuna cu maratonistii italieni am imbracat in ziua concursului tricouri similare, pe care scria “Romania Italia; Insieme Together Impreuna” si am alergat (unii dintre noi) in cupluri, un roman si un italian, castigand in felul acesta simpatie, prieteni si nu in ultimul rand respectul celor care au inteles mesajul nostru. Pe toata durata concursului, numele Romaniei a fost pronuntat de zeci de ori de catre speaker-ii ce comentau cursa, italienii fiind foarte incantati de aceasta “gemellagio” (infratire).

Forza ragazzi!

Roma este o destinatie perfecta pentru cei care vor sa alerge un maraton si in acelasi timp sa ajunga intr-o destinatie turistica. Maratonul are loc in fiecare an in martie, luna in care temperatura este potrivita pentru alergarea pe distante lungi. Editia de anul acesta, a 16-a, a fost organizata in onoarea marelui atlet etiopian, Abebe Bikila, care in urma cu 50 de ani, castiga proba de maraton la Olimpiada de la Roma, alergand in picioarele goale. Castigatorul din 2010, un alt etiopian, Siraj Gena, a alergat si el ultimele sute de metri ale cursei descult, ca omagiu adus compatriotului sau.

Cursa este gandita astfel incat sa ii “plimbe” pe maratonisti pe langa cele mai importante obiective istorice. Startul se da chiar de langa impunatorul Colosseum, trecand apoi pe langa Basilica di San Paolo, Basilica di San Pietro, Piata Navona, Piata Spania, Fontana di Trevi, pe o multime de stradute inguste si pitoresti sau pe bulevarde largi. In ciuda faptului ca Roma are reputatia de a fi construita pe sapte coline, cursa este plata, ceea ce ar putea inseamna sansa unui record personal, daca nu ar fi atat de multa piatra cubica pe jos.

Pentru oras, maratonul este unul dintre cele mai importante evenimente sportive ale anului, ceea ce face ca strazile sa fie realmente inundate cu spectatori care nu fac economie la incurajari. Purtand tricourile verzi cu “Romania Italia” inscris pe ele am beneficiat de o buna parte dintre aceste incurajari. Toti membrii delegatiei romane, cea mai numeroasa din cate au participat vreodata la un maraton international, au terminat cu bine cursa, remarcandu-se cu timpi foarte buni Alexandru Diaconu, locul 67 in clasamentul general si Victor Vlad, locul 88.

Cursa mea

Am iesit din iarna cu un kilometraj la bord destul de slab, dar totusi nu atat de prost, daca e sa ne raportam la zapezile ingrozitoare care au cazut peste noi aproape trei luni. Nu am avut asteptari foarte mari in privinta recordului personal, ceea ce s-a si adeverit. Am terminat in 3:48:19, adica aproape la fel ca la Maratonul Budapesta din toamna. As spune ca mi-am conservat forma de atunci, ceea ce este ok. In clasamentul general am venit in prima treime, ceea ce este, de asemenea, un lucru bun. Am alergat oarecum sub potential prima jumatate a cursei, pierzand cateva minute importante in primii 10 km, din cauza agolomeratie (din respect pentru ruinele romane, nu am vrut sa ud buruienile aferente si am stat la coada la toaleta, ratand astfel intrarea in zona C, acolo unde trebuia sa fiu pentru a alerga cu grupul meu de timp, fapt care m-a costat minutele respective).

(3)lUqGQrb_59592.jpg

Am alergat destul de ok, fara a simti efortul pana pe la km 25, apoi a inceput greu. Mi-a prins bine intalnirea cu Carmen la km 13, unde am primit un Activator pe care l-am luat la jumatatea cursei si apoi la km 28 cu Sergiu, care m-a incurajat intr-un moment destul de greu al cursei, intr-o zona fara spectatori, cand oboseala deja se instalase. N-am avut incidente majore pe parcurs, decat oarece dureri, sete, ganduri negre… chestii obisnuite intr-un maraton. La km 35 m-am intalnit cu 2 noi membri ai clubului, Viorica si Marius. Probabil ca as fi alergat mai slab pe final daca nu ii intalneam, pentru ca deja realizasem ca nici macar sub 3:45 nu pot sa termin si ma resemnasem. Din fericire, Viorica, colega de club si de breasla cu mine, aflata la al 2-lea maraton, alerga foarte hotarata, lucru care m-a ambitionat si pe mine. Am pierdut-o cam cu 1 km inainte de finish cand m-am oprit sa beau un ultim pahar si am terminat cu vreo 15-20 de secunde dupa ea. Dupa linia de finish ma astepta fotograful personal, in persoana lui Carmen, care cu mare greutate reusise sa patrunda acolo, in ciuda faptului ca ii facusem rost de o legitimatie de fotograf. M-am intalnit apoi cu o multime de colegi, toti obositi dar incantati de inca o cursa reusita si de o medalie frumoasa.

Seara, o buna parte dintre noi ne-am reunit la un restaurant unde am “udat” victoria si ne-am promis ca vom repeta aceasta experienta a participarii la concurs in grup mare.

Click aici pentru galerie foto

Citeste aici relatarea lui Ilie Rosu

Citeste aici relatarea lui Gabriel Solomon



Text: Serban Damian

Votati ca slab Votati ca nimic special Votati ca merita citit Votati ca foarte bun Votati ca excelent
Apasati pe stelute pentru a vota.
Acest articol este votat ca excelent. Ati votat acest articol ca excelent.


Adauga comentariuNici un comentariu.


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2018. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007