Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul Roma 2011

Maratonul Roma 2011

Perioada de pregatire
Era noiembrie 2010 cand m-am hotarat sa ma alatur grupului de maratonisti de la Ro Club Maraton care s-a inscris pentru Roma. In decembrie colegul nostru Gabi Solomon a efectuat plata taxei de participare pentru toti si astfel am obtinut o reducere considerabila: 25 euro in loc de 40!

Am inceput sa ma antrenez in luna februarie, cu 6 saptamani inainte de eveniment. Am urmat un program de antrenament de 7 saptamani pentru terminarea maratonului in 3 ore. Desigur, am adaptat timpii de acolo la ritmul meu. La inscriere in decembrie mentionasem ca imi doresc un timp de 3h45', dar la antrenamente am obtinut timpi care ma ambitionau catre pragul de 3 ore si jumatate!

Programul de antrenament a fost destul de solicitant, presupunea alergare in fiecare zi. Eu am alergat cam 4-5 zile pe saptamana conform programului, iar in ultima saptamana nu am alergat deloc. Practic, din cele 7 saptamani ale programului eu am urmat doar primele 5, asa ca teoretic eram antrenat in proportie mai mica de 70% pentru scopul propus.

Duminica inainte de maraton am facut o alergare lunga de 30 km in parcul Herastrau, ca sa imi amintesc cum se comporta corpul meu dupa o anumita distanta parcursa.

(4)DTsehJ8U_70837.jpgEvenimentul
Vineri 18 martie am ajuns in Cetatea Eterna, dupa aproape 10 ani de lipsa. A fost placut sa ma plimb prin locuri cunoscute si sa intalnesc persoane pe care le-am lasat la Roma acum mult timp, nestiind la acea vreme daca le voi mai revedea vreodata.

Sambata a avut loc la Palazzo dei Congressi din Roma expozitia maratonului, de unde ne-am ridicat pachetele de participare si rucsacurile de la organizatori. Am fost prezent si la intalnirea cu maratonistii italieni de la clubul Podisti di Roma, cu care ne-am infratit al doilea an consecutiv. Se vorbea si despre alergarea cu steagurile Romaniei si Italiei, dar lipsind recordmenul mondial la alergarea maratoanelor cu steaguri, Ilie Rosu (4 steaguri simultan!), s-a renuntat la idee. Am primit si eu vestitul tricou verde folosit de club la deplasarile in strainatate, am facut poze de grup si am stat la coada la Pasta Party. Aici am fost putin dezamagit, am platit 3 euro pe paste si au fost cam putine. Seara am mers la un restaurant si am mancat o portie calumea de fettuccine cu sos (un soi de paste care seamana cu taiteii).

Duminica dimineata la 7 eram deja la metrou la statia Flaminio. Am profitat desigur de gratuitatea pentru maratonisti pe toate mijloacele de transport din Roma. Am iesit la statia Circo Massimo, unde practic s-a golit metroul. E usor de inteles, duminica la 7:15 doar cateva mii de maratonisti cu rucsacuri in spate pot umple metrourile pana la refuz

M-am reunit cu colegii de club si am facut poze cu tricourile verzi inainte de plecare. Apoi fiecare s-a dus in sectorul corespunzator numarului de concurs. Erau 4 sectoare de la A la D pentru a facilita fluxul de maratonisti in functie de viteza lor. Desigur, cei mai buni erau aproape de linia de start. Eu am intrat acolo unde imi era locul, adica in sectorul C. Acolo m-am intalnit cu Mugur, Razvan Staicu si Gica Blajiu cu care am asteptat startul. Traseul se poate vizualiza pe Google Maps.

(2)MENIXa_51929.jpgConcursul
Pe la 09:08 s-a pornit si dupa vreo 2 minute am trecut si eu de poarta de start. Era nebunie!! 16 mii de oameni s-au inscris la acel maraton, toti erau entuziasmati, nerabdatori, dornici de a duce la capat o lupta fizica si mentala cu ei insisi si cu timpul. M-am gandit sa nu mai pornesc tare cum sunt obisnuit la orice concurs, fiind luat de val. Asa ca am pornit in alergare usoara prin masa de oameni, cei 3 colegi de la start au iesit repede din vizorul meu, iar eu m-am gandit ca dupa cativa kilometri va fi mai liber pe traseu. Imediat dupa startul din Via dei Fori Imperiali intram in Piazza Venezia, unde statea tata, dar era greu sa-l vad sau sa ma vada el. O luam pe langa Teatro di Marcello si ajungem la Circo Massimo, pe care il inconjuram ca sa intram pe Viale Aventino. Dupa 2 kilometri ma uit la cronometrul meu si vad ca facusem 12 minute!

Ma cam sperii, deoarece alergasem cu 1 minut mai mult pe kilometru decat ar fi trebuit. Atunci m-am hotarat sa trec intr-o viteza superioara si sa recuperez timpul pierdut. Marea problema era ca nu aveam loc sa alerg intins. Astfel, am alergat in zig zag, mai mult pe marginea traseului, deoarece acolo mai gaseam spatii libere printre concurenti. Am trecut pe langa piramida lui Caio Cestio, apoi am intrat pe Via Ostiense. Cand am trecut pe sub calea ferata, am strigat cu totii in tunel si am facut un ecou fain. La km 5 eram langa Basilica din San Paolo fuori le mura (Sf Pavel in afara zidurilor), precum si la primul punct de alimentare. Aici nu m-am oprit sa iau nimic, pentru ca voiam sa mai recuperez timp. Dupa Via G. Marconi am traversat Tibrul si am intrat in cartierul Trastevere, unde am avut si prima urcare usoara cu ingustare a drumului. Dupa ce am trecut iar raul am ajuns la km 10, unde facusem efectiv 51 minute. Eram mai linistit pentru ca recuperasem din timpul pierdut la start si vedeam in sfarsit iepurii cu baloane. Totusi, erau cei pentru 3h45', asa ca am hotarat sa trec de ei si sa incerc sa ii prind pe cei cu care aveam eu treaba de fapt. Am trecut pe langa Bocca della Verita', Sinagoga si Insula Tiberina. Acolo l-am vazut pe tata si a reusit sa imi faca o poza:

Am continuat o bucata buna pe malul Tibrului si deja se vedea pe malul celalalt Castel Sant'Angelo si cupola de la Basilica di San Pietro. Pe la km 15, inainte sa traversam din nou Tibrul, il vad pe Mugur si alerg spre el. Cand ma vede, imi pune o mana pe umar si imi zice: Du-te! Nu am mai stat cu el, pentru ca stiam ca era accidentat si alerga in ritm mai lent decat cel propus de mine. Trecem de Piazza Cavour si acolo intrevad deja baloanele celeste, cele de 3h30'. Sunt mandru de mine ca am recuperat si le-am prins, dar hotarasc sa tin acelasi ritm bun (cam 4'30" pe km) pana ajung in mijlocul lor. Inainte am ocolit prin spate Mausoleul lui Adrian, adica binecunoscutul Castel Sant'Angelo si am ajuns pe Via della Conciliazione.

Acolo a aparut maiestuoasa fatada si cupola celei mai importante biserici a crestinatatii, Basilica di San Pietro. In Piazza San Pietro erau multi oameni care ne incurajau si ne aplaudau. Pentru cine nu stie, Roma e singurul oras din lume care gazduieste un stat in interiorul lui! Dupa Vatican am intrat in jurul iepurilor (pacemakers) de 3h30' si am hotarat ca de atunci sa trec pe "pilot automat". Astfel, am incetinit ritmul dupa al lor si am schimbat stilul de alergare cu unul care dupa parerea mea imi consuma mai putina energie. De acolo nu mai era asa dificil, trebuia doar sa ma tin de grup inca 24 km pana la final. Am trecut si de Piazza G. Mazzini si ne-am intors pe malul raului. Stiam ca de acolo ne ducem catre nord si ne departam iar de centru si de publicul sustinator. La semimaraton ceasul de la poarta arata 1h45'00", ceea ce era o veste buna pentru mine. Timpul efectiv a fost 1h42'56", un nou record personal pe aceasta distanta.

(1)MtJWYvDw_47143.jpgZona fiind mai izolata si cu multi copaci pe mal, multi maratonisti au profitat pentru a se mai usura de lichidele luate pana atunci.   Am ajuns in Foro Italico, unde a aparut impunator Stadio Olimpico, stadionul unde a avut loc Olimpiada din 1960 si pe care il impart cele 2 cluburi de fotbal din oras: Lazio si Roma. De pe Viale di Tor di Quinto am intrat pe Via del Foro Italico, unde am atins km 25. Aici m-am hotarat sa iau primul gel Sponser din cele 2 pe care le luasem cu mine. Am baut apa si Gatorade suficient, am luat o bucata de portocala rosie cu mine si am pornit iar la drum. Din pacate, aici e punctul in care am pierdul baloanele albastre. Ei nu s-au oprit la alimentare, iar eu aveam nevoie de aceasta oprire. Am trecut iar Tibrul pe partea cealalta si avea sa fie ultimul pod de pe traseu. Am intalnit apoi al 3lea lacas de cult al unei religii diferite de pe traseu, anume Moschea musulmana. Aici era zona de traseu unde ma asteptam sa fiu singur si izolat de lume, dar m-am inselat amarnic. Maratonistii au fost ca un sarpe gigantic pe tot traseul, asa ca nu aveam sanse nici spre final sa fiu singur pe o anumita portiune. Un italian a inceput sa imi povesteasca despre alergarile lui in Romania si plimbarile lui prin Timisoara. Eu la randul meu i-am spus ca suntem un club din Romania si mergem peste tot la maratoane si ca voiam sa fac 3h30', dar baloanele ma cam intrecusera. Italianul m-a incurajat ca nu am venit din Romania ca sa cedez acum, dupa care eu m-am mai motivat putin si am alergat mai departe. Aici aparuse zidul maratonistilor: simteam o nevoie puternica sa ma opresc si sa merg o bucata, ii vedeam si pe altii cum mergeau, tentatia era mare! Pe de alta parte, ma motivam sa alerg in ritmul acela in jur de 5min/km si sa ma opresc la km 30, la urmatorul punct de alimentare.

Cum necum, numaram fiecare kilometru in parte, mai vedeam oameni care ma incurajau. Unii strigau: Romania!! Eu ma bucuram ca aud numele tarii si ca astfel eram incurajat si le faceam cu mana. Stiu multi romani care au o parere proasta despre noi si nu si-ar dori sa alerge un maraton cu un tricou pe care scrie mare ROMANIA. Atunci am auzit numele tarii mele si fiind intr-un impas fizic si psihic, m-am ambitionat si mai tare sa imi mentin ritmul. Nu puteam sa ma opresc si sa fac impresie proasta, mai ales ca nu aveam semne vizibile care sa ma determine sa iau pauza. Am auzit si vreo 2-3 comentarii dispretuitoare din partea unor italieni, dar le-am ignorat. Lungotevere a fost abandonat de noi dupa Ara Pacis, cand am intrat pe Via di Ripetta. Eram din nou in centrul Romei si alergam prin stradute cochete, inguste, cu piatra cubica si multi oameni pe margine. Intram in Piazza Navona si o traversam in lung, pe langa oamenii care stateau la mese si sorbeau cafele in acea frumoasa si insorita zi de primavara. Ajung in sfarsit la km 35 si acolo stiu ca ma asteapta un alt punct de alimentare si iau si celalalt gel Sponser. Cred ca mi-a facut bine, deoarece ma simteam cam epuizat si nu prea ma mai urneam. Totusi, erau strazi inguste, multi maratonisti si prea multi oameni care incurajau pe margine ca sa merg, asa ca am alergat mai departe. Am trecut iar pe la Piazza Venezia, unde l-am vazut iar pe tata si mi-a mai facut o poza. Pe Via del Corso ma gandeam la faptul ca toti expertii sunt de parere ca de abia aici incepe maratonul la nivel competitiv. Pe ultimii 7 km te iei la intrecere cu cei de langa tine daca te mai tin nervii si picioarele. Altfel, te lasi dus de val si termini atunci cand te trezesti pe linia de sosire, fara sa te mai gandesti la timp sau adversari. Eu inclinam mai mult spre a doua varianta. Totusi, nici acum nu m-am oprit, doar ca ritmul a fost de 5'27" pe km, mai slab decat cel propus. Locurile intalnite au fost de filme de mare succes: Piazza del Popolo, Piazza di Spagna, Fontana di Trevi (vezi La Dolce Vita, Vacanze romane, Angels and Demons etc.). Si iata cum revenim pentru a 3a si ultima data in Piazza Venezia. De data asta se poate admira in toata splendoarea si Altarul Patriei, monumentul regelui Vittorio Emmanuele II. Mergem pe langa Teatro di Marcello la fel ca la inceput (au trecut peste 3 ore de atunci, alta viata!), unde dam de cronometrul de la km 40, auzim cum ne incurajeaza cineva prin boxe si ma opresc si aici la punctul de alimentare. Mai simteam nevoia de ceva apa, Gatorade si de o bucata de portocala rosie, care mi-a placut asa mult la punctele precedente. Dupa ce trecem iar de Circo Massimo, o luam la stanga spre Colosseo, trecand pe langa Palatino si Arcul lui Constantin. Urcarea de la Colosseo mi se pare cea mai grea dintre toate, noroc ca se termina repede.

La coborare incep sa maresc pasul. Stiu ca sunt pe ultimele sute de metri, pot sa accelerez. Imi plac sprinturile. Nu imi ies mereu, pentru ca uneori nu pornesc la momentul potrivit energiei ramase. Asadar mai intrec alti maratonisti care mi se par chiar lenti, maresc treptat viteza, mai maresc putin pasul. Intru iar pe Via dei Fori Imperiali, poarta de sosire se vede, mai am putin. Imediat vad in dreapta mea un alergator imbracat in rosu care ma intrece. Eu nu vreau sa il las sa ma intreaca si maresc si mai mult pasul. Nici el nu se lasa mai prejos si accelereaza. Totul se deruleaza foarte repede, dar tot reusesc sa ma gandesc ca mi-am gasit pe ultima suta de metri cineva cu care sa ma intrec, dupa ce am avut o cursa mai mult individuala pana atunci. El are culoar drept, eu alerg in diagonala, deoarece in fata mea sunt maratonisti care termina in ritm normal, nu in unul de la proba de viteza din liceu/facultate ca mine. In final, trecem in acelasi timp linia de sosire, nu eram sigur care dintre noi a fost inainte. Apoi dam mana si ne felicitam, primim folii argintii de la organizatori ca sa ne incalzim si ne luam medaliile bine meritate. Iar ma intalnesc cu alergatorul in rosu si ma felicita.. in romaneste!! Eu eram foarte surprins ca era chiar un roman cel cu care m-am intrecut la final. Mi-a zis ca este Cosmin Coca din Baia Mare, cunoscut pe forumul nostru cu IDul fremen. Dupa ce am facut cunostinta si ne-am felicitat, el m-a vazut ca nu ma simteam prea bine si mi-a urat sa imi revin. Apoi nu ne-am mai intalnit. Oricum a fost o experienta placuta sa termin impreuna cu un alt roman maratonul de la Roma. Pentru el a fost usor sa ma identifice, pentru ca a citit "ROMANIA" pe tricoul meu.

(3)4O8Sj4k_33951.jpg

Cronometrul de la sosire arata 3h33'31", deci stiam ca eram un pic peste 3h30' la timpul efectiv. Cu timpul total am ocupat locul 2197 din cei 12560 maratonisti care au terminat cursa (16188 maratonisti s-au inscris). La barbati am fost pe locul 2086 din 10440 care au terminat. Astfel, sunt un mandru maratonist din primii 25%!   Totusi, timpul efectiv inregistrat a fost de 3h31'26", dar nu s-a realizat clasamentul dupa timpii reali. Practic mi-am batut recordul precedent cu 27 minute. Si daca ma gandesc ca Mugur si ceilalti colegi care au masurat distanta cu ceasul lor cu GPS au spus ca au facut peste 43 km in total, pot considera ca am parcurs distanta de 42.195 km in mai putin de 3 ore si jumatate! Explicatia distantei mai lungi e simpla: traseul parcurs de noi a fost serpuit, pentru ca am ocolit concurenti si atunci am mai adaugat metri buni la final.

La final ne-am asteptat unii pe altii, am schimbat impresii, am facut poze si am stat vreo 2 ore pana s-au gravat medaliile cu numele si timpul final.  

Nu stiu daca este cel mai frumos maraton din lume, depinde de gusturile si impresia fiecaruia. Mie mi-a placut mai mult decat cel de la Bucuresti. Aici vremea a fost perfecta, publicul in mare numar si incurajator, iar traseul de legenda. La obiective culturale intampinate este cu siguranta pe locul intai in lume (organizatorii au numarat peste 500 si am mentionat si eu destule in relatarea mea). Desigur, acasa la Bucuresti atmosfera din interiorul traseului a fost de neegalat, pentru ca eram inconjurat peste tot de colegi de club cu care ma salutam. Aici am alergat printre straini veniti din toata lumea (84 tari participante in total, mai ales Franta), deci experienta a fost diferita. Per total, a fost un maraton reusit si se situeaza pe locul I in topul meu.

Arrivederci e a presto, Roma!


Text si foto: Mihnea Donciu


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007