Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul Rotterdam 2011

Maratonul Rotterdam 2011

Plecam spre Rotterdam pentru a alerga maratonul cu numarul 4 de la debutul in lumea maratoanelor in urma cu 1 an si jumatate si aveam ca obiectiv o noua pagina in cartea recordurilor personale, respectiv sa alerg distanta intr-un timp sub 3 ore si jumatate. Indrazneam sa sper la aceasta isprava in urma pregatirilor adecvate si atras de mirajul unui maraton international cu un traseu rapid care a generat in trecut inclusiv recorduri mondiale. Si apoi ma gandeam ca alergand inconjurat de o masa de olandezi zburatori, nu se putea sa nu se lipeasca si de mine cateva pene care sa ma poarte pe aripi spre linia de finish.

(2)41QWy7xa_84514.JPGDesi olandezii nu recunosc nici in ruptul capului niscaiva relatii indepartate de rudenie cu vecinii germani de peste granita, in ciuda unor asemanari lingvistice si fizionomice izbitoare, trebuie subliniat faptul ca talentul organizatoric specific neamurilor germanice a fost si la Rotterdam la el acasa, traducandu-se printr-o cursa pusa la punct de la start pana la trecerea ultimului alergator peste linia de finish. Ca paranteza fie ingaduit a spune ca la acest maraton am stat la finish pentru a privi pana la capat mii de happy-end-uri: de la alergatori care terminau prinsi in ghearele crampelor musculare, dar nu doreau in ruptul capului sa renunte pana la tatici care isi ridicau in brate copilasii inmanati de mamici din tribune, pentru a trece impreuna peste linia de finish. Adevarat, adevarat va spun eu voua, ca nu a existat maratonist mai aplaudat ca ultimul alergator, care la peste 6 ore si jumatate de la start termina cursa sub escorta si in claxoanele motocicletelor si masinilor de politie, insirate pe doua coloane in spatele sau, in semn de apreciere pentru efortul fizic si psihic deopotriva.

A fost impresionanta eficienta cu care organizatorii si-au canalizat eforturile spre aspectele cu adevarat importante care asigura succesul si popularitatea unei curse de maraton! Pe traseu am intalnit puncte de hidratare si revigorare alternative, plasate exact cand aveai nevoie de ele, toate deservite de voluntari dedicati misiunii pe care si-o asumasera. La fel am intalnit din 5 in 5 km ceasuri oficiale si puncte de control pentru inregistrarea timpilor intermediari, astfel incat fiecare alergator a gasit pe site alaturi de rezultat si un grafic individualizat al cursei.

(1)tDQhLQPD_95045.JPGSpre surprinderea mea, la ridicarea numerelor nu am gasit, asa cum eram obisnuit de la alte maratoane mari, o expozitie uriasa care sa-ti fure ochii si sa-ti usureze portofelul, nici o punga de start umpluta cu articole promotionale, dar totusi simbolice, menite sa deschida apetitul spre consum al alergatorului si nici o mie si una de fluturasi pe care sa fiu nevoit sa-i trimit la plimbare spre primul cos de gunoi. In schimb am gasit in punga un tricou functional de alergare marca Adidas iar dupa cursa, pe site-ul oficial, un pachet electronic gratuit ce include 5-6 poze individuale cu o rezolutie excelenta!

Iarasi am intalnit spectatori multi, foarte multi si foarte entuziasti, pe tot traseul. Daca organizatorii ar mai fi construit si niste mori de vant care sa ne faca vant din spate cu palele lor uriase, cred ca nici nu ar mai fi trebuit sa alergam, pentru ca impreuna cu uralele spectatorilor ne-ar fi purtat pe toti pe aripi de vant spre finish! Ce sa mai zic, a fost totul o adevarata portocala mecanica care se pare ca functioneaza si la maratoane, nu numai in fotbal!

In ziua cursei ma asezam la start cuminte si relaxat, constient totusi ca cei 42 km si 195 m pe care urma sa ii alerg sub un soare nemilos, in crucea zilei, vor stoarce tot sucul si din mine, nu numai din numeroasele portocalele indigene care se agitau pe marginea traseului, fara a face economie la incurajari. Asadar obiectiv urmarit: 3 ore si jumatate. 3, 2, 1, se aude o lovitura de tun care marcheaza startul cursei si dati-i drumul, pe cai baieti!

Dupa slalomul de rigoare printre vesnicii alergatori pozitionati intr-un culoar de start nepotrivit cu tempoul lor, constatam la km 5 ca alergasem prea repede printre jaloanele umane si ma aflam la 1 minut si ceva sub timpul intermediar planificat. Am incercat sa ajustez motorasul intern la o viteza de cca. 5 minute / km pe care intentionam sa o mentin pana la capatul cursei, dar nu prea mi-a iesit. „Vinovati" au fost tot suporterii. Hai fie, si eu! Cine m-a pus sa imi personalizez tricoul cu inscriptia ROMANIA, astfel incat spectatorii sa-si poata personaliza si ei incurajarile?! Si cum de pe margine foarte multi dintre ei strigau asa de frumos „Bravo Rumania" sau „Hagi, Hagi" (mai ales imigrantii turci microbisti) atunci cand treceam prin dreptul lor, puteam eu sa nu le arat cum zburda caprele negre de pe plaiurile valahe? Asa ca raspundeam la incurajari ridicand in semn de multumire bratul drept si involuntar iuteam pasul de defilare.

(4)v7MpIt_7122.jpgPana la jumatatea cursei se acumulase astfel un mic avans de circa 3 minute. Chiar rau nu imi parea, pentru ca stiam ca voi pierde ceva timp la fiecare statie de alimentare, pe care intentionam sa o folosesc din plin, avand in vedere caldura pe care alergam.

Cu putin inainte de jumatatea cursei am scos din buzunar 2 turtite de malai pe care le-am rumegat din galop. In cazul de fata nu aveau rolul de energizant, pentru ca nu apucau sa se digere pana la finalul cursei, dar voiam sa combat eficient si fara balonari senzatia de foame pe finalul cursei. In treacat fie spus, nu am folosit niciun gel sau vreo bautura energizanta pentru sportivi, ci doar apa. Doream sa fie si acum o performanta in intregime a mea, nu a chimiei industriale.

Incepand de la kilometrul 20 am reusit sa intru in ritmul propus si apoi am mentinut avansul de 3 minute pana la kilometrul 35. La acest punct mi-am facut o scurta verificare autocritica care mi-a confirmat ca nu sunt obosit decat in limitele normale. Asa ca da-i inainte, ca nu mai este mult.

Cum necum, pe urmatorii 5 km corpul a lasat cateva portite deschise prin care si-a facut intrarea tiptil tiptil si coana oboseala, care batuse la porti inchise timp de aproape 3 ore. Pana la kilometrul 40 am pierdut circa 1 minut si jumatate din avans, mai ales la kilometrul 39 si 40, cand am simtit ca incepe greul. Nici kilometrul 41 nu a fost mai usor. Pe acesti 3 kilometri s-au dat lupte crancene pe plan psihologic. Aici au fost pentru mine Marasti, Marasesti si Oituz, unde am apelat la tot arsenalul de arme psihologice, pentru a sustine ritmul si mai ales pentru a nu incetini prea mult. Colac peste pupaza, din cauza respiratiei accelerate pe fondul caldurii apasatoare, la ultimele 2 statii de alimentare nu am putut sa beau din pahar in alergare cum facusem pana atunci, asa ca decat sa vars apa pe jos si sa imi arda apoi gatlejul precum cumatrului lup la praznicul caprei cu 3 iezi, am preferat sa merg cativa pasi dar sa beau ... putin cate putin, cum zice Stratan.

(3)2bcW9M_64027.JPGIn focul luptelor de pe ultimii kilometri am renuntat sa ma uit la ceas, pentru a nu adauga o presiune suplimentara. Simteam ca sunt in grafic. Si iata ca incepea kilometrul 42. Acum ori niciodata! Ce mai conta maine oboseala de astazi! Asa ca am scormonit adanc prin rezervele de energie adunand toate picaturile de combustibil din rezervor si am turat motorul pentru ultima data. Iata si placuta care marcheaza ultimii 200 m, 150 m si 100 m. Pe marginea soselei si in tribunele amenajate in zona de finish se agita valurile spectatorilor. Ma apropii de linia de finish sau poate se apropie ea de mine?! Nici nu mai conteaza pentru ca ... iata poarta de sosire a ramas in spatele meu! Abia acum indraznesc sa consult cronometrul: 03 h 29 m 16 s adica nici mai mult nici mai putin decat o noua bariera depasita.

Multumit? Mai incape vorba? Nu mai am puterea sa trag un chiot de fericire dar un zambet imi strabate fata in timp ce imi aduc aminte de catelul Droopy din desenele animate, a carui bucurie interioara nu reusea nici cum sa strabata prin trasaturile fetei vesnic serioase, si ma indrept usor spre organizatori, care imi atarna de gat medalia castigata, in timp ce fata mea obosita nu tradeaza vocea interioara care sopteste fericita: „I am happy!"

... si la fel sunt si acum, la o luna de la maraton, de cate ori privesc medalia pe care fetita mea de 2 ani o poarta si acum prin casa, alergand dintr-o camera in alta si strigand inflacarata: „Tata maraton!"

Text si foto: Hadrian Lupu


Adauga comentariu6 comentarii.

Luni, 22 Octombrie 2012 13:54lucia a spus :
Ce dragut "tata maraton!".
Felicitari! Foarte bun timpul si medalia e foarte frumoasa.
Miercuri, 11 Ianuarie 2012 21:59Fratila Mugurel a spus :
Bravo frate, la mai mic timp si la mai multe reusite pe viitor.
Luni, 13 Iunie 2011 13:50nicolae a spus :
http://www.4run.ro/verdi.html
Fa abstractie de gunoaie, sobolani, ciini si alearga.
Locatia de alergat numarul 83 - Parcul Verdi.

BRAVO
Sambata, 11 Iunie 2011 08:31viorica gabrian a spus :
bravo, felicitari!
o poveste foarte frumoasa, ma bucur ca ai reusit sa-ti atingi obiectivul propus.
imi poti spune despre ce turtite de malai este vorba?
la recomandarile colegilor mai experimentati in ultimele curse am luat si eu geluri sponser, ma tot intreb daca fac ceva si mi-am propus sa renunt la ele; vad ca si tu ai mers pe varianta fara chimicale, cred ca e cel mai bine.
Miercuri, 8 Iunie 2011 23:07Melcul Vijelios a spus :
Frumoasa povestire, Hadrian! Iar poza cu fetita e minunata! Sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa si sa te bucuri de ea!
Miercuri, 8 Iunie 2011 22:23Daniel Lixandru a spus :
Felicitari pentru atingerea timpului propus si pentru fetita zambitoare care alerga cu medalia la gat.



Afisare 21 din 248.
< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 6 din 12


Alte articole despre Povesti

Profil de alergator - Florin Simion Profil de alergator - Florin Simion
Cateva date despre tine: varsta, profesie, ocupatie... Sunt un sagetator de 30 de ani, nascut de Ziua Nationala 1 Decembrie . Am terminat... ...
Prima experienta - Semimaratonul Lisabonei 2011 Prima experienta - Semimaratonul Lisabonei 2011
Pentru orice lucru exista un inceput. Si orice lucru are un sfarsit. Asa este si cu participarea mea la concursurile de alergare. Acesta... ...
Maratonul Int. Bucuresti 2011 Maratonul Int. Bucuresti 2011
A fost o lectie de viata, aspra, necrutatoare. Primul lucru pe care mi-l voi aduce aminte inaintea urmatorului va fi sa nu mai fac... ...
Doamna, e asa frumos pe aici ca e pacat sa te grabesti
Primul meu maraton l-am facut la Moeciu. Ce o fi fost in mintea mea cand m-am inscris, sincer, nu mai stiu. Am fost uimit de povestile,... ...
Furtuna (tristetea unui alergator singuratic) Olympus Marathon (Grecia) - 26 Iunie 2011 Marathon 7500 - Bucegi - 9 Iulie 2011 Si asta-i doar inceputul... Profil de alergator: Adrian Mila Maratonul Clasic Atena, 2011 Povestire despre alergare Ironman de Romania (Oradea 2011) Maratonul Pe aici nu se trece, august 2011 Crosul Petrom 2011 Eu alerg Trei ture din patru la MIB 2011 MIB 2011 - portrete de alergatori 822 km. Diagonala Nebunilor Ultimul sosit la Maratonul International Cluj-Napoca Alerg, dar nu fug Orasul meu

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007